Universitatea din PiteSTI

Facultatea de ȘtiinTE ale EducaTIei,Stiinte

Sociale si Psihologie

PORTOFOLIU
LITERATURA ROMANA

Specializarea : P.I.P.P

Mariana DIMA
Anul I – semestrul II / PIPP – GRUPA I

PITESTI AN UNIVERSITAR 2020-2021

ION CREANGĂ (biografie 1837-1890)

La 1 martie 1837 se naşte la Humuleşti Ion Creangă, primul dintre cei 8 copii ai
lui Ştefan a Petrei Ciobotariul şi a Smarandei Creangă. O altă variantă o
reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuţi
din Humuleşti, publicată de Gh. Ungureanu. Creangă a mai avut încă șapte frați
și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au
murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.

Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale
capitale Amintiri din copilărie.

În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este
pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează
bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David
Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala.

În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele

Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa
Duhu). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala
catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion
Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din
Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului
teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.
1
S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri:

„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei
de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la
săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram
dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și
mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a
tinereții! Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile
din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.”

În 1854 Ion Creangă se înscrie la Şcoala catihetică din Fălticeni şi îl are aici
profesor pe Nicolae Conta, fratele filosofului Vasile Conta. Într-un catalog al
acestei școli apare pentru prima oară cu numele de Ion Creangă. Pe uliţa
Rădăşeni din Fălticeni se mai păstrează casa în care a stat în gazdă Ion Creangă,
în această perioadă.

Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și
atestatul, revine în satul natal. În 1859 se căsătoreşte cu Ileana Grigoriu, fiica
preotului Ion Grigoriu. Autoritatea bisericească dădu peciul, învoirea trebuitoare
clericilor, la 22 august, iar la 23 august cununia se făcea, nuni fiind Ştefan Botez
şi soţia sa, Zoița. Desigur că tânărul ginere cu mireasa sa s-au mutat în ograda
bisericii socrului, în nişte căsuţe joase, în care, zicea el mai târziu, îl răzbea
ploaia și-l orbea fumul. După ce se bucură de câteva luni de căsătorie, pe 19
decembrie, Creangă cere să fie hirotonisit diacon. La biserica socrului său, el
slujeşte patru ani.

2
La 19 decembrie 1860 diaconiţa dă naştere unui fiu, Constantin. Creangă va da
la Facultatea de teologie.

În 1861-1862 Creangă este printre cei 14 studenţi care frecventează facultatea,

împreună cu Gh. Ienăchescu, Gh. Poşa, C. Erbiceanu şi alţii.

În 1863, în urma unor neînţelegeri cu socrul său, Ion Creangă cere să i se aprobe
mutarea atât cu slujba, cât şi cu locuinţa, de la Biserica 40 de Sfinţi la biserica
din Iaşi.

În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde

l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit
învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. Decretul de numire în învăţământ este
semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

La 10 iunie 1865, Creangă a susținut un examen, unde a obținut din nou locul
întâi. La toate, diaconul a fost găsit eminent și tot eminente i-au fost considerate
aptitudinea pedagogică și purtarea. Atestatul, semnat de Titu Maiorescu, i-a fost
eliberat abia la 15/27 iunie 1866, când i-a fost aprobat de către minister
formularul propus de director. .

A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare, între care si

un „Abecedar” (1868).

Înscris la Facultatea de Teologie din Iaşi, diaconul Creangă este numit definitiv
la Mănăstirea Golia din Iaşi, unde a şi locuit. Cariera sa clericală avea să se

3
termine în 1871, odată cu publicarea unui material în ziarul „Convenţiunea“, nr.
14 din 26 februarie, prin care erau criticaţi preoţii care mergeau la teatru. Din

lista lui nu facea parte şi Creangă, dar articolul a deschis seria de astfel de
materiale la adresa clericilor. „Curierul de Iaşi“ a publicat imediat articolul
„Tragerea la ţintă şi vânatul de păsări în mijlocul oraşului“, în care era
vizadiaconul de la Golia, dar fără a i se da numele.

În septembrie 1871, a fost dat în judecata Dicasteriei, azi Consistoriului

(tribunalul clericilor), pentru conduita sa şi a fost oprit de la „lucrarea de
diaconie până va da probe de îndreptare“. Învinuirile erau mersul la teatru,
tragerea cu puşca asupra bisericii, tunderea părului „asemenea mirenilor“,
lucruri considerate absolut incompatibile în acea vreme cu statutul de cleric, la
care se adăuga şi faptul că, de vreme bună, diaconul se despărţise de soţie.
Sentinţa nr. 265 din 11 octombrie 1871 avea să-l excludă din cler. În 15 iunie
1872, Mitropolia eliberează documentul cu numărul 1182, prin care Ministerul
Cultelor şi Instrucţiunii Publice este informat că „diaconul Ion Creangă,
profesorul din Iaşi, prin faptele sale incorigibile şi incompatibile cu caracterul de
cleric, fiind judecat de autoritatea bisericească, este exclus dintre clericii
altarului“. A doua sentinţă de excludere din cler, din 10 octombrie 1872, avea
să fie definitivă, prin „efortul“ deosebit al protopopului C. Buţureanu.

În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în
îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în
mahalaua Țicău (bojdeuca).
4
În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui,
cu care se împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai
importante opere ale sale.

Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea
bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.

La 31 decembrie 1889 se stinge din viață în urma unui atac cerebral în casa sa
din cartierul Țicău

Ion Creangă este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.

5
 “În Ion Creangă vedem astăzi pe primul romancier al literaturii
noastre, pe primul creator de epos, nu în timpul istorico-literar, ci
într-o durată spirituală, fiindcă românul lui Filimon anticipează cu
două decenii Amintirile.”
(Pompiliu Constantinescu)

6
 Opera lui Ion Creangă. “Amintirile

”Amintiri din copilărie” reprezintă partea cea mai

personală a operei lui Creangă. Acestea i-au stabilit
reputația de mare prozator.

Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, vivacitatea

narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai
intime detalii ale vieții lui de copil, toate acestea fac din
opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale
literaturii române.

7
 BIBLIOGRAFIE
Surse scrise:

 Amintiri din copilărie de Ion Creangă, editura ELIS;

 Povești, Amintiri,Povestiri de Ion Creangă, editura Eminescu;

Surse de pe internet:
 http://referate.wyz.ro/referate/ion-creanga-biografie-si-reabilitare.html
 Ion Creangă-Wikipedia;
 Ion Creangă-Referate;
 Ion Creangă, biografie-Istoria.md;
 Ion Creangă-Note Bibliografice-Romanian Voice;
 Ion Creangă-Biografie/ AniDeȘcoala.ro

8
”Dacă toată lumea ar învăța carte,
n-ar mai avea cine să ne tragă
ciubotele.”