În perioada primei copilării,se dezvoltă intens jocul de manipulare sub influența

trebuinței interne de a acționa.Activitatea ludică este încărcată de disponibilități

psihoafective imaginative și ocupă o parte a zilei.Jocul se realizează spontan și din
plăcere,ceea ce și produce satisfacții copilului.În joc pătrund,treptat,evenimentele vieții
și decupaje situaționale.În același timp,se pot desprinde componente congnitiv-formative
privind integrarea socială a copilului în joc.Relațiile social-culturale influențează jocul
copiilor.
Dacă în primul an de viață,copilul simțea plăcerea în a se juca cu propriile mâini,cu
picioarele,cu aruncarea obiectelor,între 1-3ani jocul se încarcă de o amplă simbolistică
ce-i creează o formă de participare deosebită.
Simbolistica jocului se complică treptat,începând de la mânuirea de obiecte
subordonate imagisticii ludice la mânuirea în care copilul devine un personaj imaginar-își
asumă un rol prin asimilare,de alternanță,de combinare anticipativă.Astfel,se lărgește
acțiunea desfășurată și copilul poate deveni în joc avion,mașină,tren,dar și
pisică,iepuraș,mamă.Totuși,este dominant încă jocul cu obiecte,iar acțiunea are un
caracter difuz din care nu se desprind etapele organizării ei.
Concomitent,jocul cu adultul se dezvoltă în trei direcții:prima este aceea a jocului de
hărțuire și trântă,ridicare și aruncare în sus,joc zgomotos de mișcare și de energizare;a
doua este aceea a jocului verbal,în care domină interogații continui complexe;a treia este
a a jocului didactic ,în care adultul îndrumă copilul treptat și pe înțelesul său în deslușirea
unor caracteristici ale obiectelor și fenomenelor legate de activitatea de joacă.