ZONELE DE CUPLAJ CELULAR SI MATRICEA

EXTRACELULARA

1. Clasificarea functionala a jonctiunilor

1. Jonctiuni ocluzivea (stranse)
2. Jonctiuni de ancorare
 Cu situs de ancorare a filamentelor de actina
-jonctiuni de adezivitate intre celule
-jonctiuni de adezivitate intre celule si matricea extracelulara
-jonctiuni septate
 Cu situs de atasare a filamentelor intermediare
-jonctiuni celula-celula (desmozomi)
-jonctiuni celula-matrice (hemidesmozomi)
3. Jonctiuni de comunicare
 Jonctiuni Gap
 Sinapse chimice
 Plasmodesmata (la plante)

2. Jonctiunile stranse

Au rolul de bariere cu permeabilitate selectiva si separa doua medii fluide de o

parte si de alta a doua celule aflate in contact. La nivelul celulelor epiteliale formeaza
complexul jonctional apical

Ultrastructura
Au aspect pentalaminar, spatiul dintre celule fiind inexistent. Apar ca o retea de
creste interconectate, pe fata citoplasmatica a membranei

Structura moleculara
Ocludinele si porteinele MAGUK (membrane associated guanilat kinase) sunt
proteine transmembranare, avand rol structural si de semnalizare. Cingulina si simplekina
nu au roluri functionale bine precizate. Se mai gasesc GTP-aze, tirozin-kinaze si PKC.
Ocludinele intervin in functia de bariera si de adezivitate a jonctiunilor
MAGUK compun suportul pentru asamblarea moleculelor de ocludina
Cingulina se presupune ca are rol in atasarea structurilor jonctionale la filamentele
de actina ale citoscheletului.

Functiile jonctiunilor stranse

Realizeaza separarea aproape completa si selectiva a doua medii, avand rol
important la nivelul celulelor epiteliului intestinal si al barierei hematoencefalice
 La nivelul intestinului subtire realizeaza separarea lumenului intestinal de
sistemul vascular, printr-o bariera cu permeabilitate selectiva. Apa poate trece prin aceste
jonctiuni.
Contribuie la mentinerea asimetriei membranare in celulele epiteliale.
La nivelul barierei hematoencefalice, jonctiunile se gasesc la nivelul celulelor
endoteliale capilare. Bariera permite trecerea glucozei, drogurilor, alcoolului din sange in
LCR. Majoritatea antibioticelor trec dificil, de aceea pot aparea dificultati in tratamentul
patologiei infectioase a SNC.

3. Jonctiunile de ancorare

Au rol in adezivitatea fizica dintre celule, in determinarea si mentinerea

organizarii tisulare.

A) Jonctiuni cu situsuri de fixare pentru actina

1. Jonctiunile celula-celula (aderente in centura)

Se gasesc in special la nivelul celulelor epiteliale, unde formeaza o banda
continua care inconjoara interiorul fiecarei celule din complex, fiind situate imediat
sub jonctiunile stranse.
La acest nivel, fiecare celula prezinta un inel de actina
Moleculele de adezivitate
1. Selectinele
 glicoproteine intrinseci
 rol in procesele imflamatorii
 tip E (endotelial)
 tip P (plachete)
 tip L (leucocite)
2.Superfamilia Ig
 implicate in imunitate
 unele mediaza adezivitatea celula-celula Ca independenta
 mediaza interactiunea limfocitelor cu celulele necasare unui raspuns imun
 mediaza adezivitatea intre celule non-imune
3. Integrinele
 proteine membranare intrinseci
 functii:
-adezivitatea celulelor la un substrat sau la alte celule
-transmiterea semnalelor din exterior catre interior
 semnalele transmise de integrine pot influenta multe aspecte ale activitatii
celulare (motilitate, crestere, supravietuire)
4. Cadherinele
Sunt glicoproteine de adezivitate Ca dependente, care reprezinta suportul
adezivitatii homofilice celula-celula
 Sunt implicate in recunoastere intercelulara si mediaza adezivitatea celulara de
rezistenta.
Tipuri:
Cadherina E: celule epiteliale
Cadherina P: cord, plaman, intestin
Cadherina N: sistem nervos, plaman, cord
Cadherina R: nervul optic, celulele gliale
Cadherina M: mioblaste, celule musculare striate
Prezinta 3 regiuni:
 extracelulara: pentru adezivitate
 transmembranara
 citoplasmatica: cuplata la filamentele de actina

2. Jonctiunile celula-matrice
Se realizeaza prin intermediul contactelor focale (filamente de actina care se leaga
la o glicoproteina transmembranara). Permit celulelor sa ramana asociate cu
filamentele din matricea extracelulara si faciliteaza anumite tipuri de miscare
celulara.

B)Jonctiuni cu situsuri de fixare pentru filamente intermediare

1. Jonctiuni celula-celula: desmozomii

Prin intermediul desmozomilor intra in contact filamentele intermediare ale
celulelor adiacente.
Desmozomii cuprin doua placi citoplasmatice, una de fiecare celula, in care sunt
ancorate elemente ale citoscheletului fiecarei celuli in parte. Filamentele intermediare
care se ataseaza la placa citoplasmatica sunt numite tonofilamente, avand forma de
ansa.
Proteinele de legatura sunt porteine de aderenta, dependente de Ca (cadherine E)

2. Jonctiunile celula-matrice: hemidesmozomii

Fac legatura intre celula si matricea extracelulara (de exemplu ataseaza celulele
epiteliului intestinal la membrana bazala). Determina rigiditate si rezistenta.
Linkerul transmembranar este integrina, care cupleaza filamentele intermediare
ale citoscheletului celular cu laminina, component al matricei extracelulare.
 4. Jonctiuni de comunicare (de tip GAP si sinapse chimice)

Jonctiunile GAP permit schimbul de molecule mici, prin ele trecand ioni (deci
curent electric). Majoritatea celulelor animale prezinta la nivelul zonelor laterale
jonctiuni GAP, la nivelul carora se observa canale proteice (prin intermediul lor
citoplasmele celor doua celule comunica).
Sunt formate din doi conexoni (unul pentru fiecare celula), fiecare alcatuit din 6
subunitati proteice de conexina
Au un caracter dinamic, comunicarea prin intermediul lor fiind conditionata de Ca
si pH

Functii:
 in sinapsele electrice, avand rol in functionarea acestora
 comunicarile intercelulare prin jonctiuni GAP au rol in embriogeneza
 se gasesc si la nivelul glandelor salivare, in ficat, rinichi, piele, tiroida,
realizand o cooperare metabolica intre celule. Prin GAP poate trece AMPc,
mesager secund intracelular, initiind un raspuns si in celulele vecine. Trecerea
Ca prin GAP permite contractie muschiului neted

5. Matricea extracelulara

Matricea extracelulara este totalitatea moleculelor secretate de celule si

imobilizate in spatiul extracelular. Ea poate fi calcifiata (dinte sau os), transparenta
(cornee) sau impletita (tendoane)
Roluri:
 stabilizeaza structura fizica a tesuturilor
 rol de lubrifiere
 amortizarea socurilor mecanice
 asigurarea elasticitatii tesuturilor si organelor
 rol in adezivitatea celulara
 influenteaza forma celulei, proliferarea si dezvoltarea sa
 rol metabolic
 confera protectie celulei

1. Componentele matricei

a) Glicoza-aminoglicanii
Sunt alcatuiti din unitati dizaharidice repetitive cu una sau mai multe molecule
aminoglucidice. Exista 4 tipuri de GAGs:
 acidul hialuronic
 condroitin sulfatul si dermatan sulfatul
 haparan sulfatul si heparina
  keratan sulfatul

b) Proteoglicanii
GAGs se leaga covalent de proteine, formand proteoglicanii (mai putin acidul
hialuronic). Principalii PG sunt:
 agrecanul (in cartilaj)
 betaglicanul
 decorina (in tesutul conjunctiv)
 perlecanul (membrana bazala)
 serglicina
 sindecan I
Functii
 se agrega in prezenta cationilor divalenti (vascozitate)
 filtru molecular (molecculele mari si bacteriile nu pot trece)
 pot lega molecule semnal
 rol in formarea aparatului de filtrare renal

c) Colagenul
Este responsabila de integritatea tesutului osos, cartilaginos, piele si tendoane. Se
poate plia si realizeaza legaturi incrucisate pentru a edifica forma fibrilara sau de
retea. Exista mai multe tipuri de colagen (peste 10):
 tipul I: prezent in proportia cea mai mare, predomina in tesuturile rigide
 tipul II: este singurul prezent in cartilajul hialin
 tipul III: este sintetizat in fibroblastele care sintetizeaza si tipul I
 tipul IV: e prezent la nivelul laminei bazale, nu poate forma fibre lungi dar
este flexibil

d) Fibronectina
Determina celulele in cultura sa adere la un substrat colagenic. Prezinta un
domeniu de legare pentru colagen, doua pentru PG si o secventa care se leaga la un
receptor membranar.
Receptorul pentru fibronectina se gaseste in plasma mai multor celule (muschi,
neuroni, fibroblaste)
Are rol in aderarea celulelor la matrice si directionarea migrarii celulelor la
embrioni.

e) Laminina
Este o molecula a adezivitatii, specifica laminei bazale. Are domenii pentru
legarea la colagenul IV, la heparan sulfat si la proteinele receptoare

2. Membrana bazala
Separa celulele epiteliale de tesutul conjunctiv din jur. La nivelul glomerulului
renal si al alveolei pulmonare functioneaza ca un filtru selectiv. In plus, determina
polaritatea celulara, influenteaza metabolismul celulalr, organizeaza proteinele in
membranele plasmatice adiacente, sunt cai de comunicare specifice pentru migrarea
celulelor.
 Este sintetizata de catre celulele care se sprijina pe ea

Este constituita din doua straturi: lamina lucida si lamina densa, imediat sub
prima. Poate sa apara si un al treilea strat, lamina fibroticularis, bogat in colagen.
Principalele ei componente sunt:
 colagenul de tip IV
 heparan sulfatul
 laminina
 entactina

Functiile membranei bazale:

 rolul de bariera selectiva: in glomerulul renal se comporta ca un filtru
molecular, heparan sulfatul avand un rol important
 rol in regenerarea tisulara
 rol in migrarea celulelor embrionare