Sunteți pe pagina 1din 2

Para

Pere de vară

Para este considerată sora mărului, deoarece fac parte din aceeași familie și ambele sunt numite
poame. Au aproximativ aceeași perioadă de dezvoltare și conțin aceleași vitamine și minerale,
dar în proporții diferite.

Pomul fructifer care ne dăruiește aceste fructe se numește păr. Acesta a fost cultivat încă din
Antichitate în Europa de Vest, nordul Africii și estul Asiei. Deși a existat mult timp în stare
sălbatică, fructele sale rămânând necomestibile, în timpul romanilor se cunoșteau deja 40 de
soiuri de păr comestibil. Astăzi numărul lor a crescut. Dintre acestea doar trei sunt mai
importante pentru producția de fructe comestibile: para europeană, cultivată mai ales în Europa și
nordul Americii, para Ya și para Nashi, cunoscute și ca para-asiatică, respectiv para-măr, ambele
întâlnite în partea de est a Asiei. Multe specii de peri sunt cultivate pentru altoirea soiului
european și asiatic sau servesc drept copaci ornamentali.

Aspect
Părul este rezistent la secetă și temperaturi scăzute (până la -40 grade C iarna), dar este pretențios
la lumină. Este un copac de înălțime medie, ajungând la 10-17 m înălțime; câteva specii sunt
chiar sub formă de arbuști. Tulpina dreaptă este învelită co o scoarță cenușie-brună, crăpată la
exemplarele bătrâne, bine înfiptă în pământ. Rădăcina sa puternică poate ajunge până la 4-5 m
adâncime. Pe ramurile sale lungi sunt aranjate alternativ frunze ovale cu margini dințate sau
întregi la unele specii. Prin luna aprilie-mai iși fac apariția și florile, albe. Rareori au o tentă de
galben sau roz. Peste 2-3 luni, din acestea se vor dezvolta fructele mari, cu pulpă zemoasă și
dulce.

Perele sălbatice sunt mai mici, având 1-4 cm în diamentru, dar cele cultivate au peste 18 cm și 8
cm grosime. Forma diferă și ea, de la cea globuloasă la cea clasică, sub formă de bulb.

Fructele conțin vitamina A, B2, B6, C, minerale de calciu, sodiu, potasiu și fosfor. Sunt
consumate proaspete, uscate sau sub forma de gem, jeleuri sau sucuri. De obicei se folosesc în
combinații cu alte fructe.
Importanța
Datorită conținutului lor, fructele stimulează digestia, crescând pofta de mâncare, vitaminizând și
mineralizând organismul. În stările febrile, scad temperatura, favorizează eliminarea toxinelor
din organism, stimulează formarea globulelor roșii și funcțiile organelor.

Frunzele de par sunt recomandate în tratarea afecțiunilor urinare, renale, diabet. Gargara făcută
cu macerat de frunze servește la tratarea infecților faringelui și a amigdalitei.

Pulberea din scoarța de păr este folosită în combaterea diareei.

Florile sunt vizitate des de albine pentru a culege nectar și polen necesare pentru obtinerea
mierii. Se obțin aproximativ 18-20 kg la hectar.[necesită  citare]

Lemnul de păr este unul sintre cele mai preferate în industria lemnului. Datorită calității sale este
ales la fabricarea instrumentelor muzicale, a furnirurilor estetice, fabricarea mobilei. Este de
asemeanea folosit în tâmplărie, construcții și sculptură.