BIOGRAFIE RICHARD WURBRAND

Pastorul Richard Wurmbrand, este probabil cel mai tradus dintre autorii
români, cele 18 "bestsellers" creștine ale sale de până acum fiind tipărite în mai
mult de 70 de limbi care descriu cei 14 ani petrecuți în închisorile comuniste. S-
a născut la 24 martie 1909, fiind cel mai mic din cei 4 băieți într-o familie de
evrei, în București, România. La puțin timp după aceea, tatăl s-a deplasat cu
întreagă familie la Istambul, unde a deschis un cabinet dentar. Odată cu moartea
tatălui în 1919, a urmat falimentul, iar familia, acum foarte săracă, s-a reântors
în România.
Richard, vorbind încă din tinerețe nouă limbi, cu o dotare intelectuală de
excepție, fiind activ în mișcarea comunistă, lucra ca agent de schimb când s-a
căsătorit cu Sabina Oster pe 26 octombrie 1936. În același an, tânăra familie, a
întâlnit, cu ocazia unei vacanțe la munte, pe Christian Wolfkes, un tâmplar
german care le-a pus în mână o Biblie.
Cu greu, neavând nici o educație, fiind incapabil să răspundă întrebărilor
lor, acest tâmplar nu a făcut nimic altceva decât să-i roage să-și facă puțin timp
să citească cel puțin una din Evanghelii, în esență o scurtă biografie a celei mai
mari personalități a poporului evreu Isus Hristos. Astfel, după ce au citit,
Richard și Sabina au întâlnit și alți evrei creștini, s-au întors la Dumnezeu și au
fost botezați. S-au alăturat bisericii Misiunii Anglicane pentru Evrei din
București.
Curând studiind de unul singur, Richard a fost ordinat pastor anglican și
după cel de al II-lea război mondial, pastor luteran. Mihai, singurul lor fiu, a fost
născut în 1939. În timpul declarației de război a României, împotriva Puterilor
Aliate, Misiunea Anglicană a trebuit să părăsească România. Pastorul Richard
Wurmbrand și soția lui Sabina, neavând nici un gând pentru familie sau pentru a
strânge avere, a continuat neânfricat și fără amânare o muncă intensă ilegală
pentru răspândirea Evangheliei. În timpul stării de război, ei au scos o mulțime
de copii evrei, din ghetouri, au predicat zilnic în multe adăposturi, și au fost
arestați de multe ori pentru activități creștine ilegale. Cel puțin o dată au fost pe
punctul de a fi executați de un tribunal militar, care nu avea răbdare și înțelegere
pentru doi evrei creștini și pentru alți creștini care conduceau activități creștine
ilegale în timp ce România era în război. Familia Wurmbrand a fost iubită și
respectată de multe personalități din Biserica Ortodoxă Română, fiind scăpați
prin intervenția providențială a redactorului-șef al ziarului "Universul". Părinții
Sabinei, două surori și un frate au murit în timpul masacrelor Naziste.
Deasemenea a fost omorât de Legionari, Isaac Feinstein, care era una din
persoanele influente având un rol esențial în întoarcerea evreilor din România la
Dumnezeu, și deasemenea a fost un factor important în convertirea familiei
Wurmbrand. Viața lui în timpul acelei perioade este descrisă în cartea lui
Wurmbrand "Isus pe ulița evreiască" - Editura Stephanus.

1
 La scurt timp după terminarea celui de-al II-lea război mondial, când
comuniștii s-au instalat la putere (1945 - 1947) pastorul Richard Wurmbrand a
tipărit și organizat o distribuție riguroasă a un milion de Evanghelii în limbă
rusă, pentru trupele ruse care ocupaseră România. În februarie 1948, fiind sub
protecția diplomatică a Suediei, a fost răpit de pe stradă de agenții guvernului
comunist, și a dispărut fără urmă în infernul închisorilor comuniste. În pregătire
pentru un așa zis proces, a fost ținut timp de aproape trei ani într-o celulă,
singur, și supus multor torturi, fiind condamnat la 25 de ani de închisoare ca
dușman al statului comunist. Procesul nu a fost niciodată ținut, el fiind supus
torturilor pentru a-l face să mărturisească crime imaginate. A fost închis timp de
14 ani în închisorile comuniste în două perioade, 1948 - 1956 și 1959 - 1964. În
timpul anilor grei de închisoare a reușit să convertească la credință, ofițeri de
rang înalt din fosta poliție secretă, ofițeri care au ajutat probabil, la eliberarea lui
în 1956. Soția lui, Sabina a fost deasemenea închisă în lagărul de muncă de la
Canalul Dunăre-Marea Neagră timp de trei ani. În 1964, guvernul comunist, ca
urmare a unei amnistii generale a permis familiei Wurmbrand să fie
răscumpărată de creștini norvegieni cu suma de 10.000$. Cărțile lui "Torturat
pentru Cristos" și "Cu Dumnezeu în subterană" descriu aceste lucruri, în detaliu.
Evenimentele care i-au adus recunoaștere internațională în țările din vest, nu au
fost cuprinse în nici o carte și datorită acestui lucru sunt menționate aici. Familia
Wurmbrand sosește în decembrie 1965 în Oslo, capitala Norvegiei.
Neînțelegând limba norvegiană, au vizitat în prima duminică, Biserica
Luterană Americană. Impresionați de libertatea religioasă, au început să plângă
necontrolat pe durata întregului serviciu. Pastorul Myrus Knutson, liderul
bisericii, din compasiune și-a deschis generos casa lui, pentru familia refugiată,
în timp ce el verifica prin Ambasada Statelor Unite veridicitatea celor întâmplate
familiei refugiate despre suferința și tortura la care au fost supuși. În urma
verificării, persoanele contactate de Knutson au răspuns "vrednic de încredere",
astfel pastorul Wurmbrand a fost invitat să vorbească în capela celei mai mari
baze NATO din Oslo. Întâlnirea fusese deschisă pentru întrebări, astfel colonelul
Chaplain Cassius Sturdy l-a întrebat pe pastorul Wurmbrand de ce cei din Vest
ar trebui sau nu să coexiste cu comuniștii? Wurmbrand, de obicei foarte
dramatic în comportament, a coborât repede de pe podium, a înhățat portofelul
din buzunarul colonelelui și a spus: "Ți-am luat banii, banii tăi sunt în buzunarul
meu. Haide să coexistăm". El a continuat mai departe: desigur comuniștii doresc
să coexiste după ce au ocupat jumătate de glob. Este posibil să nu fie nici o
soluție pentru cancer, dar nimeni nu a decis să coexiste cu cancerul și în felul
acesta o acomodare cu comuniștii nu este posibilă. Orice hoț ar dori să coexiste
cu poliția, dar acest lucru este inacceptabil. Colonelul Sturdy s-a ridicat imediat
în picioare și a spus: "Domnilor, să trimitem acest om în America, să fure toate
portofelele comuniștilor și să le deschidă ochii".
Într-adevăr, imediat s-a organizat o colectă, și Richard Wurmbrand a
stabilit un itinerariu de o lună pentru a predica în estul Statelor Unite. A sosit

2
singur în New York, cele mai multe întâlniri având loc în adăposturi militare și
pastorul Wurmbrand și-a programat imediat întoarcerea datorită lipsei de succes.
S-a dus direct în Philadelphia pentru a-l vizita pe singurul prieten pe care îl avea,
un pastor creștin evreu. Acest pastor l-a descurajat în încercarea lui de a sta în
Statele Unite, spunându-i că era prea bătrân și neputincios ca să conducă o
biserică, și, "tu nu vei fi capabil să obți o creștere a salariului", au fost ultimele
lui cuvinte. El l-a rugat pe pastor să-i arate puțin Philadelphia. S-a întâmplat în
așa fel încât, în acea zi, era cel mai mare miting de susținere a Vietnamului
Comunist. Principalul vorbitor era un pastor prezbiterian care susținea cu
vehemență cauza comuniștilor. Oprindu-se să asculte din curiozitate, pastorul
Wurmbrand s-a dus direct la microfon strigând, "Nu știi nimic despre
comunism! Eu sunt doctor în comunism! Ar trebui să fi de partea victimelor
comunismului, nu de partea torționarilor". "Cum adică ești doctor în comunism"
a răsunat cu sarcasm replica pastorului. "Iată acreditările pe care le am!" a
răspuns Wurmbrand, scoțându-și cămașa, arătând urmele adânci ale cicatricelor.
Poliția l-a luat pe Wurmbrand deoparte, cerându-i să se îmbrace, suficient pentru
ziariști să facă fotografii dramatice și să ceară interviuri. În ziua următoare în
aproape toate ziarele importante din Statele Unite, și câteva din afară, pe prima
pagină erau fotografii ale pastorului care arătau urmele torturilor, și cereri de
interviuri, pe baza cărora pastorul Wurmbrand a trebuit să-și amâne întoarcerea,
prelungindu-și astfel șederea în Statele Unite cu o lună și jumătate. A trebuit să
se întoarcă pentru alte 3 luni de conferințe. În mai 1966 a depus mărturie în fața
Subcomisiei de Investigare a Administrației Securității Statelor Unite. Mărturia
sa a fost pentru 3 ani de zile cea mai vândută publicație dintre toate documentele
Guvernului Statelor Unite. Împreună cu familia sa a emigrat în Statele Unite în
noiembrie 1966.
Stabilită în America, familia Wurmbrand a fondat Misiunea Creștină
pentru Lumea Comunistă, actuala Vocea Martirilor, o organizație pentru
întreaga lume, având ca scop să ajute pe creștini persecutați de regimurile
comuniste, și să-i evanghelizeze pe comuniști. Activitățile organizației și
conferințele lui Wurmbrand din multe țări au atras atenția întregii lumii asupra
cauzei fraților lor creștini, uitați. Mesajul lui Wurmbrand permanent, era: "Urâți
sistemele rele, dar iubiți-i pe persecutori și încercați să-i câștigați pentru
Hristos". O credință profundă, o minte ascuțită și o inteligență nativă, toate
combinate i-au dat o personalitate caldă. Principiul lui era: "ajută pe oricine, dă-i
oricui vine să ceară de la tine, chiar dacă nu-l poți ajuta decât cu puțin".
Conducătorii creștini din întreaga lume l-au numit "martirul viu" și un "Pavel al
cortinei de fier". Pastorul Wurmbrand a vorbit în toată lumea liberă și a acordat
multe interviuri televizate. Un exemplu este apariția lui uluitoare de o oră și
jumatete la televiziune cu Madelaine Murray O'Hare, o ateistă declarată, pe care
a lăsat-o fără replică. Inițial el nu a fost invitat la dezbatere, dar a întrebat din
public: "am călătorit prin toată lumea, și am văzut multe lucrări de binefacere,
spitale creștine, orfelinate evreiești, chiar și case de bătrâni budiste. Ai putea tu

3
să-mi dai un singur exemplu de instituție de binefacere ateistă?". O'Hare a tăcut
timp de 3 minute, după care Allan Burke moderatorul emisiunii l-a invitat să ia
parte la dezbatere. Din nefericire, O'Hare nu a fost de acord să facă publică
caseta video. Pastorul Wurmbrand a fost activ, a vorbit și a călătorit pentru
misiune, până la vârsta de peste 85 de ani. În ultimii 5 ani a fost țintuit la pat
datorită unei severe neuropații a picioarelor contractată în timpul celor 3 ani de
închisoare într-o celulă izolată, când a fost obligat să stea în picioare ore
interminabile și ținut în înfometare. Richard Wurmbrand a murit la 92 de ani, în
Torrance, California pe 17 februarie, 2001 ca urmare a unui stop respirator.
Soția lui a murit pe 11 august, 2000.