AUXILA

CURS DE VIRUSOLOGIE

CURS nr. 1

BIOLOGIA ŞI RAMURILE EI BIOS - viu

LOGOS - ştiinţă

1. BOTANICA –studiază plantele

2. ZOOLOGIA – studiază animalele
3. ANATOMIA – studiază alcătuirea internă a organismelor vii (plante, animale, om)
4. FIZIOLOGIA – studiază cum funcţionează organele
5. IGIENA – întărirea şi păstrarea sănătăţii – reguli
6. ECOLOGIE – legătura dintre plante-animal-om-mediu
7. BIOFIZICA – fenomene fizice la nivelul materiei vii
8. BIOCHIMIA – fenomenele chimice la nivelul celulei
9. CITOLOGIA – structura celulei- unitate fundament
10. GEOBOTANICA – raspândirea plantelor pe glob
11. ZOOGEOGRAFIA – răspândirea animalelor pe glob
12. SISTEMATICA – clasificarea florei şi faunei
13. ETOLOGIE – comportamentele animalelor şi plantelor
14. CRIOBIOLOGIE – comportarea animalelor şi plantelor la temperaturi foarte scăzute
15. BIONICA - aplicarea diferitelor principii în tehnologie, după modelul din natură
16. BIOMATEMATICA – aplicarea diferitelor operaţii în aprecierea populaţiilor de plante
17. Bioclimatologie – influenţa factorilor meteo asupra plantelor, animalelor şi oamenilor
18. PEDOLOGIE – studiul şi clasificarea diferitelor soluri, influenţa lor asupra plantelor
19. ENTOMOLOGIE – studiul şi clasificarea insectelor
20. SPEOLOGIE – studiul peşterilor
21. MICROBIOLOGIE – studiul microorganismelor
a. Virusologia
b. Bacteriologia
c. Micologia
d. Parazitologie
22. PATOLOGIE – studiul bolilor la plantem animale, om
23. PALEONTOLOGIE – studiul fosilelor
24. Embrologie – studiul stadiilor de dezvoltare a embrionului (plante, animale)
25. ORNITOLOGIE – studiul şi grupele de păsări
26. ACVACULTURA – studiază noi surse de hrană crescute în apă (peşti, alge, crustacee)
 CURS nr. 2
VIRUSOLOGIA
- Caractere generale ale virusurilor
o Sunt agenţi patogeni de talie mică (câţiva microni) care produc boli numite
VIROZE
o Sunt entităţi biologice şi nu organisme vii pentru că nu au structură celulară
o Sunt obligatorii parazite în celula vie, utilizând resursele energetice ale celulei
gazde pentru realizarea ciclului replicativ
o Sunt insensibile la acţiunea antibioticelor
o Inactivarea este posibilă sub acţiunea unor factori -
 radiatii ionizante (U,V,X)
 căldura
 Ph acid (sub 4) sau alcalin (peste 9)
 Detergenţo
 Clor

Dimensiuni - 20 – 300 µ (microni = a mia parte dintr-un milimetru)

Forma: - bastonaş (VMT)

- Sferă (virusul gripei)

- Cactus (rabia)

Structura:

- Înveliş proteic = capsida – alcătuită de elemente – capsomere

- Virion alcătuit din ARN sau ADN niciodată amândoi ac. Nucleici
- Anvelopă – uneori

Compoziţia chimică:

- Virusurile nu au ribozomi (mecanisme de sinteză proteică) şi nici mitocondrii, deci n-au

surse proprii de energie, de aceea depind de celula-gazdă

Multiplicarea

- Ciclul replicativ viral cuprinde mai multe etape:

o Ataşarea virusului de membrana celulei-gazdă
o Pătrunderea virusului în celulă
o Decapsidare – separarea ac. Nucleic de capsidă
o Sinteza macromoleculară, replicarea genomului viral
o Eliberarea virionilor din celula gazdă
Clasificarea virusurilor:

1. După modalitatea de transmitere

a. Aeriană (virusurile gripale)
b. Fecal – orală (polivirusuri)
c. Hematogenă (v. hepatita B, C)
d. Pe cale sexuală (HIV)
e. Maternă – fetală (citomegalovirus)
2. După tipul de acid nucleic
a. Genom ARN – ribovirusuri (hepatitat, HIV)
b. Genom ADN – adenovirusuri (HEPATITAT b, HERPES)
3. După gazda parazitată
a. Patogene pentru bacterii – bacteriofagi
b. Patogene pentru plante (v. tutun, castraveti)
c. Patogene pentru nevertebrate
d. Patogene pentru vertebrate (v. mamifere)

CURS nr. 3
Virusurile gripale

Virusul gripal este un ribovirus ( ARN) de formă sferică, cu diametru de 80 - 100µ (microni)

Există trei tipuri de virusuri gripale A, B, C

Caracteristicile virusului gripal A

- Este cel mai des întalnit

- Prezent la om, mamifere, păsări
- Afectează toate grupele de vârstă
- Determină pandemii

Virusul gripal B

- Este întâlnit numai la om

- Afectează în special copiii
- Produce îmbolnăviri uşoare
- Determină epidemii locale

Virusul C

- Este patogen strict la om

- Determină cazuri sporadice
- Simptome minime sau chiar absente
 GRIPA

- Infecţie acută a aparatului respirator

Transmitere – prin picături minuscule de salivă eliminate în timpul tusei, strănut sau vorbit şi prin
obiecte contaminate

Perioada de incubaţie – 1 – 5 zile, unele tulpini 14 zile

Simptome – astenie, febră, frison, cefalee

- Tuse, strănut, rinoree

- Dureri musculare şi respiratorii

Complicaţiile posibile

- pneumonie

- otită

- encefalită

Tratament – repaus la pat

- Izolarea bolnavului
- Aport hidric crescut

Tratament simptomatic

- Antipiretice
- Antitusive şi expectorante
- Decongestionante nazale

Tratament profilactic

- Evitarea aglomeraţiei
- Evitarea frigului şi umidităţii
- Limitarea contactului cu persoane bolnave

Cea mai bună metodă profilactică este vaccinul. Anticorpii formaţi după vaccinare asigură o imunitate
temporară de 6 – 12 luni.
CURS nr. 4
VIRUSURILE HEPATICE
Determină hepatitele virale şi se împart în funcţie de modalitatea de transmitere în:

1) Cu transmitere fecal-orală (V.H.A şi V.H.E)

2) Cu transmitere parentelate (hep. B, hep. C, hep.D)

VIRUSUL HEPATITEI A

- este un ribovirus (ARN)

- diametrul 26µ
- rezistent la căldură, alcool, eter şi poate fi inactivat prin fierbere la 85 grade celsius cel
puţin trei minute

Transmitere:

- pe cale fecal-orală
- contact direct
- apă şi alimente contaminate
- pe cale sexuală

Surse de infecţie:

- apă neclorizată
- fructe şi legume nespălate
- băuturi nesterilizate

Perioada de incubaţie – 4 – 6 săptămâni

Replicarea virală se face în ficat iar excreţia virusului în bilă şi scaun.

Măsuri profilactice:

- asigurarea apei potabile necontaminate

- promovarea educaţiei sanitare
- vaccinarea

VIRUSUL HEPATITEI B

- este un virus cu genom ADN (adenovirus); 42 µ iar la suprafaţă, la exterior are o

anvelopă care asigură ataşarea de receptorii celulari
Transmiterea:

- parenterală – transfuzii, infecţii, intervenţii stomatologice şi chirurgicale

- materno-fetală
- sexuală

Morbiditatea şi mortalitatea prin infecţii cu virusul hepatitei B reprezintă un factor de risc major pentru
dezvoltarea în timp a cancerului hepatic

VIRUSUL HEPATITEI C

- este un ribovirus (ARN)

Transmitere:

- pe cale parenterală

- transfuzii de sânge

- droguri injectabile

Complicaţie hepatică severă : ciroza, cancer

VIRUSUL HEPATITEI D

- are un genom foarte mic

- forma sferică cu diametru 35 – 40 µ
- infectare se face: a) simultan cu virusul hepatic B,
 b) succesiv cu virusul hepatic B

VIRUSUL HEPATITEI E

- virus ARN (ribovirus)

- se transmite pe cale fecal-orală
- se întâlneşte în regiuni ale lumii cu condiţii improprii de igienă (India, Africa de Nord)
- se manifestă prin greaţă, vărsături, dureri epigastrice
- este gravă pentru gravide care produce avorturi, moartea fătului