Sfânta Liturghie: liturgia cuvântului şi

liturgia euharistică
 

Sfânta Liturghie este momentul culminant al vieții Bisericii. Spre ea se îndreaptă toate acțiunile
și de la ea pornesc toate. Ea este jertfa Noului Testament, în care Domnul nostru Isus Cristos, sub
chipul pâinii și al vinului, se jertfește Tatălui său ceresc, prin mâinile preotului.

O trăire autentică a credinței are ca scop o participare

mai activă la sfânta Liturghie. O Liturghie trăită
profund are rolul de a-l ajuta pe om în trăirea și
înțelegerea întregii sale vieți. Sfânta Liturghie nu este o
simplă masă, un banchet în sensul pe care îl știm noi
oamenii; nu este nici doar o simplă adunare, ci este
memorialul morții și învierii lui Isus. Ea este noua și
veșnica alianță. În cadrul ei, Isus se jertfește Tatălui
pentru mântuirea lumii. Toate acestea, în cadrul sfintei
Liturghii, nu sunt doar amintite sau sărbătorite, ci
atunci se întâmplă. De aceea e mare sfânta Liturghie, e
"dumnezeiasca Liturghie", este "cutremurătoarea
Liturghie". La ea participă oamenii de pe pământ,
îngerii și sfinții din cer, este unită într-un fel întreaga
creație. Preotul împrumută trupul său cu tot ce îi
aparține lui Isus și-l lasă pe Isus să celebreze.

Sfânta Liturghie are două părți: liturgia cuvântului și

liturgia euharistică. Nu sunt două Liturghii, ci este una
singură împărțită în două.

Prima parte are în centru cuvântul lui Dumnezeu. La început se cântă un cântec care are rolul de
a însoți intrarea preotului la altar. Sfânta Liturghie începe cu semnul sfintei cruci, după care
urmează salutul preotului. Actul penitențial la care suntem invitați prin cuvintele: "Să ne
recunoaștem păcatele pentru a lua parte cu vrednicie la această sfântă Liturghie" are rolul de a-l
determina pe cel care participă să-și recunoască cu umilință micimea înaintea lui Dumnezeu.
Dacă este o sărbătoare are loc și intonarea imnului "Gloria in excelsis Deo", după care urmează
rugăciunea colectei sau rugăciunea zilei. Următoarea etapă este proclamarea cuvântului lui
Dumnezeu: două lecturi și un psalm în zi de lucru (una luată din alte cărți decât Evanghelia și un
fragment propriu-zis din Evanghelie), trei lecturi și un psalm în zi de sărbătoare, după care
urmează omilia sau predica. Prima parte, liturgia cuvântului, se încheie cu recitarea Crezului și
rugăciunea credincioșilor.
A doua parte are în centru prefacerea sau transformarea
pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Isus Cristos.
Această parte începe cu ofertoriul. Sunt aduse la altar
pâinea și vinul pentru a fi consacrate. Printr-o
binecuvântare specială, preotul le oferă lui Dumnezeu
și mulțumește pentru ele. Liturghia continuă cu
rugăciunea euharistică în cadrul căreia sunt amintite
lucrările pe care Dumnezeu le-a făcut de-a lungul
timpului în favoarea omului; este amintită jertfa lui
Cristos de pe Calvar, după care are loc momentul sfânt
al prefacerii. Preotul, folosind aceleași cuvinte pe care
le-a folosit și Isus Cristos, împlinește dorința lui:
"Faceți aceasta în amintirea mea!" (Lc 22,19b). Ceea ce
se vede, pâinea și vinul, prin cuvintele lui Isus,
pronunțate de preot, se transformă în trupul și sângele
lui Isus Cristos. Acest moment se încheie cu doxologia
finală: "Prin Cristos, cu Cristos și în Cristos, ție,
Dumnezeule, Tată atotputernic, în unire cu Duhul
Sfânt, toată cinstea și mărirea în toți vecii vecilor.
Amin". Urmează recitarea rugăciunii "Tatăl nostru", ritul păcii, distribuirea sfintei Împărtășanii,
rugăciunea de după Împărtășanie, binecuvântarea finală și trimiterea credincioșilor: "Liturghia s-
a sfârșit, mergeți în pace!" Este o trimitere în misiune. Creștinul care a participat la sfânta
Liturghie trebuie să meargă și să trăiască în viața lui misterul la care a participat.

Astfel, din două părți, sfânta Liturghie, memorialul morții și

învierii lui Isus Cristos, îi trimite pe fiecare dintre participanți în
misiune. Pentru a satisface preceptul duminical, un creștin trebuie
să participe la o Liturghie întreagă: de la semnul sfintei cruci de la
început până la binecuvântarea și trimiterea finală. Sfânta
Împărtășanie nu se poate păstra decât în locurile prevăzute
special: catedrală, bazilică, biserică, oratoriu, capelă. Nu se poate
păstra în case particulare sau în buzunar. Locul ei este în
tabernacol.

De reținut

Sfânta Liturghie are două părți: liturgia cuvântului și liturgia

euharistică.

Prima parte are în centru cuvântul lui Dumnezeu, a doua

prefacerea sau transformarea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Isus Cristos.

Prima parte reprezintă pregătirea celei de-a doua, iar cea de-a doua este împlinirea celei dintâi.

Amândouă părțile sunt importante și pentru ca o Liturghie să fie validă, nu se poate omite nici
una.
Vocabular

doxologie = rugăciune prin care este preamărită Sfânta Treime;

precept duminical = obligația de a participa în fiecare duminică și sărbătoare de poruncă la sfânta

Liturghie.