Moldovanu Madalina Elena

Anul IIIA

TEMA 2 ONCOLOGIE
GLIOBLASTOMUL

Definitie
Glioblastomul este o tumoră cerebrală malignă și cea mai agresivă dintre toate, deoarece
nu se dezvoltă din neuroni, celulele nervoase propriu-zise, ci din celulele gliale (celulele de
suport ale sistemului nervos central). Acestea au multiple roluri în susținerea și hrănirea
neuronilor, cât și în izolarea electrică a fibrelor nervoase. Celulele gliale sunt de aproximativ
zece ori mai numeroase decât neuronii și, spre deosebire de aceștia, se divid și pot da naștere la
tumori, benigne sau maligne.

Prognosticul acestei maladii este destul de rezervat, estimându-se că speranţa de viaţă, de

la momentul diagnosticării, este de cel mult 15 luni. Totul depinde însă de tipul şi de localizarea
tumorii, de rata acesteia de evoluţie, de răspunsul la tratament, dar şi de vârsta sau starea
generală de sănătate a pacientului. De exemplu, 25% dintre copiii diagnosticaţi cu glioblastom au
o speranţă de viaţă care poate ajunge la 5 ani sau chiar mai mult de la momentul diagnosticului.
Statisticile arată că aceste tumori cerebrale apar cu precădere în rândul adulţilor cu vârste
cuprinse între 45 şi 70 de ani, observându-se o rată uşor mai crescută în rândul femeilor.

Glioblastomul, numit şi glioblastom multiform, ia naştere din celulele gliale ale creierului
şi poate fi de 2 tipuri:
 glioblastom primar (de novo – cea mai frecventă şi agresivă tumoră malignă
cerebrală)
 glioblastom secundar (este mai rar întâlnit şi are o evoluţie mai lentă).

Semne si simptome

Pacienții cu glioblastom prezintă două tipuri de simptome: generalizate și focale.

Simptomele generalizate tind să apară în multe tipuri de tumori cerebrale. Aceste

simptome includ dureri de cap, convulsii, greață / vărsături, pierderea memoriei și scăderea
funcției normale a creierului.

Simptomele focale depind de localizarea și dimensiunea tumorii. Mărimea și localizarea

tumorii influențează adesea semnele și simptomele observate la pacienți. De exemplu, dacă
tumora se află în partea cerebrală necesară procesării limbajului, pacientul poate avea mai multe
 Moldovanu Madalina Elena
Anul IIIA
probleme de vorbire sau de înțelegere a vorbirii. În afară de dificultatea lingvistică, alte
simptome focale includ slăbiciune musculară, probleme senzoriale și modificări vizuale.

Tumorile pot provoca, de asemenea, umflarea creierului, iar asta poate duce la dureri de cap,
grețuri și vărsături. Glioblastomul este o tumoră agresivă, care se răspândește rapid, și care
afectează țesutul cerebral din apropiere.

În funcție de locul în care se află tumora, poate provoca:

 dureri de cap constante;

 convulsii;
 vărsături;
 probleme de gândire;
 modificări ale dispoziției sau ale personalității;
 vedere dublă sau încețoșată:
 probleme de vorbire.

Etiologie
Cauza glioblastomului nu este momentan cunoscută, dar specialiştii bănuiesc că
anomaliile genetice pot avea un rol important. De asemenea, aceştia atrag atenţia asupra unor
factori care pot favoriza riscul acestei forme de neoplasm cerebral, cum ar fi:
 Vârsta – glioblastomul apare cu precădere la persoanele cu vârste între 45 şi 65 de ani.
Cu toate acestea, există şi cazuri în rândul copiilor.
 Expunerea la substanţe toxice sau la radiaţii ionizante – inclusiv radioterapia poate creşte
riscul de glioblastom.
 Istoricul familial de cancer cerebral – deşi nu există suficiente dovezi în acest sens, riscul
de transmitere a anumitor gene care favorizează apariţia glioblastomului ar putea fi mai
mare în rândul celor care au avut în familie astfel de cazuri.

Este important să reținem că persoanele care sunt diagnosticate cu glioblastom se poate să nu

aibă niciunul dintre acești factori de risc. De asemenea, cei cu acești factori de risc nu vor
dezvolta neapărat glioblastom în timpul vieții.

Diagnostic si prognostic

Dacă medicul de familie suspectează existenţa unei tumori cerebrale, cel mai probabil
acesta va îndruma pacientul spre un neurolog. În funcţie de rezultatele obţinute în urma
examenului neurologic (verificarea auzului, a vederii, a echilibrului, a coordonării, a reflexelor şi
a simptomelor), medicul poate recomanda o serie de analize. Acestea includ:
 RMN (imagistică de rezonanţă magnetică) cerebral cu substanţă de contrast
 CT cu substanţă de contrast (computer tomograf)
 Moldovanu Madalina Elena
Anul IIIA
 PET/CT (tomografie computerizată cu emisie pozitronică)
 Biopsie cerebrală – presupune recoltarea unui fragment de tumoră, cu ajutorul unui ac
special
Diagnosticul de certitudine se stabileşte doar pe baza examenului anatomopatologic şi
imunohistochimic realizat pe fragmentul de tumoră recoltat prin biopsie.
În funcţie de tipul, localizarea şi extinderea tumorii, medicul neurolog va aprecia
prognosticul, dar şi metoda optimă de tratament.
Rata de supravieţuire mediană în cazul persoanelor cu glioblastom este de 15 luni, dacă
se respectă tratamentul recomandat de medic. Rata mediană înseamnă că aproape jumătate din
pacienţi decedează în acest interval, însă fiecare individ este diferit şi au existat cazuri de
supravieţuire chiar şi la 5 ani de la diagnostic, chiar dacă acestea sunt foarte rar întâlnite.
Prognosticul glioblastomului depinde mult de vârsta pacientului (glioblastomul
diagnosticat mai devreme de vârsta de 50 de ani are rată de răspuns mai bună la tratament, prin
urmare şi pacienţii supravieţuiesc mai mult timp), dar şi de caracteristicile genetice ale acestuia.
De exemplu, statusul de metilare a enzimei MGMT poate influenţa răspunsul organismului la
tratamentul citostatic. Când gena responsabilă de producerea MGMT este inactivată, celulele
maligne devin sensibile la acţiunea citostaticelor. Această mutaţie este prezentă la 20-25% din
cazurile de glioblastom şi este un factor de prognostic favorabil.

Tratamentul
Tratamentul glioblastomului depinde de tipul, dimensiunea, gradul şi localizarea tumorii,
precum şi de vârsta, sănătatea generală şi alegerea pacientului.
Principala metodă de tratament constă în rezecţia chirugicală a tumorii, urmată de
radio- şi chimioterapie, precum şi medicamente care au rolul de a reduce presiunea
intracraniană sau de a preveni crizele epileptice şi simptomele asociate.

1.Tratamentul Chirurgical

Tratamentul chirurgical este prima linie de tratament în majoritatea cazurilor. Prin

operație vizăm îndepărtarea cât mai completă a tumorii, fără însă a provoca deficite neurologice
noi (hemipareză, tulburări de vorbire etc.). Atunci când nu putem îndepărta tumora în totalitate,
se face rezecție parțială sau doar o biopsie în scopul stabilirii diagnosticului histopatologic.
Tratamentul chirurgical modern al glioblastomului presupune utilizarea neuronavigației,
a disectorului ultrasonic și a fluorescenței intraoperatorii cu acid 5-amino levulinic (5-ALA).
Aceste dotări sunt necesare pentru îndepărtarea cât mai completă a tumorii.
Din cauza caracterului infiltrativ al glioblastomului, cu celule care migrează în țesutul
cerebral normal înconjurător, nu se poate obține o ablație completă în adevăratul sens al
cuvântului, însă este posibilă îndepărtarea totală a porțiunii solide, compacte. Cu cât restul
tumoral este mai redus, cu atât supraviețuirea este mai bună.
 Moldovanu Madalina Elena
Anul IIIA
Deoarece glioblastomul este o tumoră agresivă, cu creștere rapidă, operația trebuie făcută
cât mai rapid după stabilirea diagnosticului prin RMN. Atunci când tumora poate fi extirpată,
efectuarea unei biopsii înainte este inutilă, cauzând astfel întârzierea tratamentului.
În funcție de dimensiunea tumorii, de starea generală și de cea neurologică a pacientului, se
poate aștepta până la 2-3 săptămâni, însă, cu cât se intervine chirurgical mai devreme, cu atât
este mai bine.
Dacă au apărut deficitele neurologice sau sindromul de hipertensiune intracraniană,
operația trebuie făcută cât mai rapid posibil, pentru a corecta starea neurologică.

2. Radioterapia

Radioterapia este obligatorie pentru glioblastom și se începe la maximum 6 săptămâni

după operație. Se iradiază atât locul unde s-a aflat tumora, precum și creierul din jur unde există
celule tumorale migrate. Se folosește o doză de 56-60 Gy, care se administrează în doze zilnice
de 1,8-2,0 Gy. Tratamentul durează în medie 6 săptămâni (30 ședințe, câte 5 pe săptămână) și
este în general bine suportat, având puține efecte adverse. Căderea părului și amețelile sunt cele
mai frecvente. De asemenea, radioterapia poate cauza edem cerebral, motiv pentru care se
administrează concomitent Dexametazonă sau Medrol/Solumedrol.
Ca tehnologie de radioterapie, se folosește iradierea conformațională, cu variantele mai
moderne – IMRT și VMAT; Gamma-Knife sau Cyberknife nu sunt eficiente în cazul
glioblastomului.

3. Chimioterapia

Chimioterapia citostatică este, de asemenea, obligatorie și se administrează concomitent

cu radioterapia și, ulterior, în cure de trei zile în fiecare lună. Citostaticul de primă intenție este
Temozolamida (Temodal – denumirea comercială) și se administrează pe cale orală, fiind bine
tolerat de către pacienți.
În linia a doua de tratament citostatic se află Irinotecanul și Avastinul, precum și
medicamentele de generație mai veche – Procarbazina, Lomustina și Vincristina.
Recent a început să fie utilizat în unele țări (SUA, Japonia, Germania, Elveția) un aparat
care folosește câmpuri electrice alternante – Tumor Treating Fields – TTF, denumire comercială
Optune®, care are rezultate bune în întârzierea evoluției bolii.
Există foarte multe studii clinice dedicate glioblastomului, cu numeroase terapii
biologice, imunologice și genetice, însă, în prezent, acestea se află în stadiul de trialuri clinice,
neconfirmate și nerecomandate pentru tratamentul curent