ce au si ce nu au in comun

Ce au si ce nu au in comun “specialistii” olandezi si belgieni din concursurile cu

porumbeii tineri
de Ad Schaerlaeckens
In vocabularul olandez a aparut un nou termen: ‘specialistul cu porumbei tineri’ (‘Young bird
specialist’).Acest termen a vazut lumina la mijlocul anilor ’80. In acea perioada atat in Olanda
cat si in
Belgia cativa crescatori au inceput ‘sa distruga’ concursurile cu puii (tineret). De exemplu, sa
zicem ca, la
un concurs cu 10.000 de porumbei un crescator castiga locurile 1, 2, 3, 4, 5? Inainte era ceva
absolut
imposibil insa acum a devenit realitate.Initial nimeni nu a putut intelege aceste rezultate
senzationale si
acei campioni nu spuneau nimic despre metoda folosita.Va dati seama ca au aparut zvonuri, ce s-
au
raspandit ca focul, despre noile secrete.Oare ‘noua generatie’ venea cu ceva nou? Era o intrebare
deloc
ciudata.Diferenta dintre putinii fericiti si restul concurentilor la concursurile cu puii a luat
proportii
anormale.
Care era secretul?
Anii au trecut si in prezent este binecunoscut modul in care acei ‘specialisti’ au putut sa isi ‘tina
in
menghina’ colegii din sport: ei au invatat cum sa tina sub control naparlirea porumbeilor ! Puii
lor nu
zburau mai repede decat restul porumbeilor, insa ‘restul’ nu putea sa tina pasul cu ei pentru ca …
erau in
plin proces de naparlire.Si, este general cunoscut faptul ca porumbeii care naparlesc nu zboara
prea
bine.Atunci cand deschizi trapa crescatoriei porumbeii care naparlesc nu ies afara nici macar sa
se
antreneze.Atunci cand porumbeii fac baie veti observa ca cei care naparlesc de-abia reusesc sa se
ridice
in zbor.Legea gravitatii isi spune cuvantul tocmai pentru ca porumbeilor le lipsesc prea multe
pene.
Mai mult de atat, naparlirea este un proces al hormonilor care nu ii face pe porumbei cu adevarat
bolnavi insa le slabeste organismul foarte mult.Din acest motiv tot felul de boli ‘explodeaza’
toamna atunci
cand in Europa toti porumbeii sunt in timpul marii naparliri.Rezistenta lor naturala este
subminata prea
mult in acea perioada.
Cum au reusit ‘specialistii’ sa tina sub control naparlirea?Erau doua metode:
- In Flandra (Belgia) ei ‘au facut-o’ folosind cortizonul.
- Olandezii au reusit prin metoda intunericului in crescatorii.
In ceea ce priveste folosirea cortizonului aceasta s-a dovedit ca efectiv distruge porumbeii.Multi
dintre porumbeii invingatori care au fost vanduti au devenit sterili in crescatoriile noilor
proprietari. Chiar si
guvernul a gasit inacceptabil acest lucru si cortizonul a devenit un produs interzis.Faptul ca s-a
dovedit
foarte usor prezenta cortizonului in fecalele porumbeilor a generat o sentinta de ‘expulzare’ timp
de 3 ani
din sport pentru crescatorii care au fost ‘prinsi’ ca foloseau produsul.Cel putin pentru aceia care
nu si-au
permis sa isi plateasca un avocat scump.Cei care si-au permis au putut sa isi continuie cariera
pentru ca
avocatii au reusit sa convinga procurorii ca nu s-a folosit o procedura corecta atunci cand s-au
testat
porumbeii.
Deci cortizonul a fost interzis si acum fiecare crescator european care doreste sa aiba succes in
concursurile cu tineretul nu are decat o singura alternativa: trebuie sa practice sistemul
intunericului
pentru a controla procesul de naparlire.
Atunci cand ‘secretul’ specialistilor a iesit la iveala unii reporteri au reactionat, entuziasmati, in
revistele de specialitate: - ‘Este un lucru bun pentru sport’ – ‘Acum sansele sunt egale din nou’ –
‘S-a
terminat ‘era’ specialistilor cu puii ’.Cat de rau puteau ei sa gandeasca.Pentru ca si astazi, multi
ani mai
tarziu, inca exista un mic grup de crescatori care domina concursurile cu puii asta in timp ce
nimeni nu
mai participa cu pui care naparlesc, toti folosind asa-numitul sistem al intunericului. Am putea sa
ne
intrebam: ’Oare exista acel ‘ceva’ pe care specialistii din zilele noastre il au in comun ?’ Da,
chiar exista.
Un alt tip
Se pare ca ‘ei’ au creat un alt tip de porumbel, o pasare care este matura la o varsta
frageda.Acest lucru a fost posibil printr-o selectie bazata pe rezultatele puilor.’Maturizat si
terminat de
tanar’ este zicala pentru ca cei mai multi ‘specialisti’ nu au nici macar un porumbel bun in varsta
de 3 sau
4 ani.Este un fapt general cunoscut ca cei care concureaza la distanta lunga (aceia care se
concentreaza
la concursurile de 1000 km) au porumbei care se maturizeaza la o varsta mai inaintata.Mai mult
de atat,
este o realitate faptul ca nici un campion de distanta lunga din Europa nu este un specialist cu
puii.
Art.19-pagina 2/3-
Din acest motiv europenii nu inteleg de ce crescatorii din afara care participa doar la concursurile

cu tineretul achizitioneaza porumbei de distanta lunga, pasari care au castigat Barcelona de

exemplu.Un
motiv ar fi acela ca circumstantele din concursurile care se desfasoara acolo sunt mult mai dure.
Spre deosebire de alte tari, in Europa relieful este plat si temperaturile sunt in general moderate.
Exista persoane care traiesc in zone muntoase si concureaza in circumstante tropicale mai bine
cu
porumbei care au origine pentru distanta lunga?Sau ei ar trebui sa nu mai importeze asemenea
porumbei
ci porumbei proveniti de la ‘specialistii cu puii’?Chiar nu stiu ce sa zic.Ceea ce stiu este ca in
Europa
concursurile cu tineretul sunt aproape un alt ‘joc de minge’ decat concursurile de lunga
distanta.Insa sunt
alte lucruri pe care le au in comun campionii cu tineretul:antrenamentul.Fara vreo exceptie, o
atentie
deosebita este indreptata catre antrenament.Insa metodele de antrenament difera mult fata de cele
din
trecut.Pe atunci crescatorii isi duceau porumbeii la 5 kilometri, apoi la 10, 15, 20, 25 etc.Insa
aceasta
metoda este depasita.
Pentru ca, ce credeti ca se intampla in majoritatea cazurilor cand se incep antrenamentele?In
primele 3, 4 ori crescatorii se intorc acasa inaintea porumbeilor.Tinerilor neexperimentati le
trebuie cam o
ora sau mai mult sa se intoarca acasa de la distante nu mai mari de 10 kilometri.Campionii si-au
dat
seama ca nu are nici un rost sa se mareasca distanta atunci cand antrenezi asemenea
porumbei.Ceea
ce marea lor majoritate fac este urmatorul lucru: ei isi duc porumbeii la 5 km departare, apoi pe
la vreo
10, dupa aceea pe la 15.Apoi ei ‘tin pasul pe loc’ pana cand porumbeii zboara ca nebunii direct
spre
casa.Doar in acest caz ei vor incepe sa antreneze porumbeii de la distante mai mari.Odata ce
porumbeii
au zburat direct spre casa ei au descoperit ca urmatorul antrenament poate fi marit ceva mai mult
chiar
pana la 70 km.
Cam aceasta este distanta maxima de unde crescatorii isi antreneaza porumbeii, oricum
majoritatea nu se duc la mai mult de 30 km pentru acest lucru.Specialistii isi antreneaza
porumbei destul
de des, de la 10 pana la vreo 15 ori inainte de a incepe sezonul.In Olanda si Belgia puii participa
la
concursuri in zilele de sambata.In ultimii ani unii crescatori au crezut ca pot sa isi
imbunatateasca
rezultatele printr-un program intens de antrenament.Unii faceau chiar zilnic acest lucru, insa si-
au dat
seama ca au exagerat.Acum majoritatea campionilor isi antreneaza puii o data pe saptamana in
timpul
sezonului competitional.Se intampla in special in zilele de miercuri sau joi ale saptamanii, iar
distanta in
majoritatea cazurilor este de aproximativ 20 kilometri.
Hranirea
Deasemenea in ceea ce priveste hranirea, majoritatea ‘specialistilor’ actioneaza in acelasi fel.In
primele 10 saptamani de viata puii primesc mancare ‘puternica’.Asta inseamna o hrana care
contine
multe proteine (cum ar fi mazarea).Din moment ce E Coli a devenit o problema, recent mult mai
multe
produse aditionale sunt folosite decat in trecut.In special otetul de mere si iaurtul au devenit
foarte
populare.PH-ul (otetul de mere) si lactobacilii (iaurtul) se presupune ca reduc sansele pentru a
avea
probleme cu E Coli. Atunci cand puii ating varsta de aproximativ 10 saptamani, adica cu
aproximativ o
luna inainte de a incepe antrenamentele, ei vor incepe sa primeasca o hrana mai usoara.Hrana
este
compusa din aproximativ o treime dieta si doua treimi hrana ‘normala’.
Schimbarea catre o hrana mai ‘usoara’ este adesea combinata cu un tratament impotriva
tricomonozei.Rezultatul este acela ca porumbeii incep sa se antreneze in mod spontan ceea ce
este o
‘necesitate’ inainte de a porni cu ei la drum.In ceea ce priveste administrarea de electroliti,
acestia au
devenit din ce in ce mai populari.In special dupa concursurile desfasurate pe canicula, atunci
cand corpul
a pierdut mult din rezervele de apa, electrolitii se presupune ca trebuie sa le faca mult bine
porumbeilor.
Gritul este considerat a fi cel mai bun produs aditional datorita calciului ce il contine.Se
subintelege ca acesta trebuie improspatat cat mai des posibil.Atunci cand se lasa gritul in
crescatorie
pentru o perioada mai lunga praful se lipeste de acesta si porumbeii nu il vor mai manca.Unele
persoane
au gritul in afara crescatoriei intr-un mediu inconjurat de pietre.In acest fel gritul este
reimprospatat
automat de catre ploile frecvente.De fiecare data dupa ce a plouat porumbeii se lasa pe jos si
incep sa il
manance.Chiar se intampla ca porumbeii care se intorc de la concurs mai intai sa se lase pe jos
pentru a
manca putin grit in loc sa intre in crescatorie.Instinctul ese acela care ne arata, fara indoiala, cat
de
important este gritul.
Crescatoria
Un alt lucru de importanta caruia si-au dat seama campionii este crescatoria.Inainte de toate
climatul trebuie sa fie optim.Daca porumbeii trebuie sa se apere continuu de circumstantele de
mediu
Art.19-pagina 3/3-
care sunt rele (oxigen insuficient, prea multa caldura, prea multa umiditate sau curent puternic)
atunci
niciodata ei nu vor avea o conditie buna.Factorii importanti sunt: - un grad de umiditate care este
adecvat
si intotdeauna acelasi. – O temperatura constanta atat pe timpul zilei cat si pe cel al noptii.
Mai mult de atat, ceea ce au descoperit toti campionii ca este de o importanta covarsitoare pentru

porumbei (atat batranii cat si puii) este ca ei trebuie sa se simta in largul lor.Deci ei fac tot ce le
sta in
putinta pentru a avea o crescatorie ‘comfortabila’.Odihnitori si boxe peste tot astfel incat
porumbeii sa
poata alege ce vor sau chiar sa isi cucereasca propriul domeniu.Dragostea pentru propriul
teritoriu
trebuie incurajata pe cat de mult posibil prin toate mijloacele posibile tocmai pentru ca aceasta
dragoste
va motiva porumbeii pentru a vrea sa se intoarca acasa.
Manageri
Fara exceptie, cei mai buni concurenti cu tineretul petrec foarte mult timp cu porumbeii
lor.Concursurile cu maturii sunt o cu totul alta poveste, pentru ca nu atat de mult timp sau
eforturi sunt
necesare pentru a-i face sa invinga.In cazul tinerilor trebuie sa fii acolo pentru a observa, a
antrena etc.
Pentru asta iti trebuie timp si din acest motiv rar se intampla sa gasesti un specialist cu puii care
sa aibe o
slujba normala si acesta este motivul de ce atat de multi specialisti au nevasta sau un partener
care este
implicat.Sa ai o nevasta careia ii place sportul cu porumbei se pare ca este un mare
avantaj.Instinctul
feminin al acesteia de a avea grija se pare ca este un lucru pe care tinerii porumbei il apreciaza.
Deci
pentru a excela in concursurile cu tineretul este vorba de cu totul ceva mai mult decat o buna
crescatorie,
antrenament, hrana buna si chiar o buna calitate.Tinerii pot invinge doar atunci cand sunt
motivati.Ei
trebuie sa aibe un motiv pentru a se intoarce acasa.Este sarcina crescatorului pentru a vedea
aceste
lucruri.
Diferit
Totusi, nu toti specialistii cu tineretul din Olanda si Belgia procedeaza la fel.In ceea ce implica
metodele, campionii pot fi impartiti in doua categorii.Ambele au avantaje si dezavantaje.Exista
un grup
care folosesc metoda natural.Asta inseamna ca ei le permit sau chiar ii incurajeaza pe porumbei
sa se
imperecheze.Atunci cand au un puisor in cuib ei ii angajeaza la un concurs foarte important.Acel
puisor
trebuie sa fie graba ‘goanei’ catre casa si ii face sa nu se dea batuti.Totusi, va trebui sa ii
antrenezi cu
masina pe unii ca acestia.O alta categorie de campioni concureaza tinerii porumbei despartiti pe
sexe.Cu
o jumatate de zi ininte de a fi pusi in cosurile de transport cele doua sexe pot sa stea impreuna si
deasemena dupa ce se intorc din cursa ei stau impreuna pana tarziu in acea zi.
Avantajul acestui sistem este acela ca porumbeii se antreneaza timp de mai multe ore in mod
spontan atunci cand sunt lasati liberi din crescatorie.Acestia nu mai necesita sa fie antrenati cu
masina
personala.Un dezavantaj al acestei metode este acela ca este foarte greu de preconizat care dintre
ei vor
face o performanta mai buna.Este o adevrata problema pentru aceia care doresc sa parieze bani
pe
anumiti porumbei.
O alta diferenta este cea care urmeaza : - Specialistii care isi trateaza porumbeii de mai multe ori,

in special impotriva problemelor respiratorii. – Si altii care de-abia folosesc vreun

medicament.Ambele
metode pot duce catre succes insa pentru aceia care folosesc medicamente in mod frecvent nu
exista
cale de intoarcere.In momentul in care ei nu vor mai administra medicamente ei vor intampina
probleme.
Eu si eu insumi
Personal particip la concursuri cu tineretul separat pe sexe.Aceasta metoda trebuie sa fie
motivatia.Mai mult de atat, eu nu sunt un ‘suporter’ al medicamentelor.Cred in sanatatea naturala
pentru
ca urasc problemele si trebuie spus, niciodata nu mi-am regretat metoda.Desi trebuie sa recunosc
faptul
ca daca va concentrati pe rezultate temporale antibioticele ar putea fi folositoare sau chiar mai
mult de
atat nu va fi decat o ‘fericire’ de moment.Asta va cauza o scdere a rezistentei naturale a propriei
familii de
porumbei pentru o perioada de timp din ce in ce mai lunga daca veti continua sa abuzati de
medicamente.Si, din nefericire, asta fac multi oameni.In eterna lupta intre bacterii si antibiotice
formalitarea va iesi la iveala dupa spusele invingatorilor de stiinta care sustin si se tem de acest
lucru.
Problemele respiratorii sunt cosmarul multor crescatori.Intrebarea lor ar trebuie sa fie nu cum sa
foloseasca medicamentele ci cum sa previna aceste probleme.O buna crescatorie si porumbei cu
o
puternica rezistenta naturala care favorizeaza imunitatea sunt deja un inceput bun.