Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Ad Schaerlaeckens
Tocmai discutam cu editorul unui ‘ziar’ despre continutul unei reviste cu specific columbofil.
Am scris in multe reviste si pot sa va asigur ca este depate de a fi usor atunci cand este vorba de
alte tari. In tara mea nu este o asemenea problema pentru ca stiu despre ce le place columbofililor
sa citeasca. Insa este o alta poveste atunci cand trebuie sa scriu pentru tarile din cealalta parte a
lumii,acolo unde sportul este atat de diferit. ’David’,i-am zis,’trebuie sa ma ajuti’.
Spune-mi despre ce vor sa citeasca oamenii din estul indepartat. Daca as sti acest lucru mi-ar fi
mult mai usor sa scriu. ‘Ai pute sa scrii despre cum sa reprodusi porumbei buni’ a fost reactia sa.
Am ramas ‘masca’! Pentru un moment mi-am zis ‘ce intrebare stupida’, insa asta a fost doar
pentru o clipa. Cand eram student un profesr obisnuia sa ne spuna : ‘Nu exista intrebari stupide,
exista doar raspunsuri stupide’. ‘Cum sa reproduci porumbei buni?’
Cu cat ma gandeam mai mult la intrebarea asta cu atat prindea mai mult sens. Asta mi-a
demonstrat faptul ca si-a dat seama cat de importtanta este calitatea. Multi crescatori (nu este si
cazul campionilor) cauta succesele acolo unde nu ar trebui cautate. Ei cred prea mult in
medicamente, secrete sau ‘sticlute miraculoase’.
In timp ce multi din colegii mei de sport erau in cautare dupa medicamente mai bune, vitamine
mai bune si veterinari mai buni de-a lungul anilor eu intotdeauna am cautat porumbei mai buni.
Bineinteles ca oricand … ai nevoie de noroc. Insa, oricat de importan ar fi norocul, trebuie sa fie
ceva mai mult de atat. Pentru ca ‘de ce’ , s-ar putea sa ne intrebam, ‘se intampla atat de des ca tot
aceeasi oameni care reproduc porumbei buni o fac iarasi si iarasi in timp ce altii nu reproduc nici
macar un porumbel decent in timpul vietii?’
Noroc
Va voi demonstra prin ceva care s-a intamplat recent faptul ca acest noroc este un factor. Co
Verbree, unul dintre cei mai buni crescatori din Europa, a venit la mine sa cumpere doi nepoti
din ‘Sissi’ a mea. ‘A fost o reproducatoare legendara nu-i asa?’ mi-a zis el, ‘poate cea mai buna
din istorie’. Cred ca este un pic exgerat si prea flatant. ‘Da a fost una buna’ am admis eu ‘insa tot
ai nevoie de mult noroc’. ‘Multi din descendentii ei au fost intr-adevar invingatori senzationali
insa in mod sigur nu toti din ei. Cu porumbeii pe care ii cumperi ai o sansa mai buna sa ai succes
insa … nimic mai mult de atat.
Nu pot sa iti garantez ca porumbeii sunt buni de ceva si daca as sti in mod sigur ca printre ei ar fi
un super fii sigur ca nu l-ai mai primi. Asa pur si simplu. ‘Cui ii spui asta’ a fosr eactia
dlui.Verbree si a adaugat : ‘Stii ca am avut cel mai bun porumbel la general care a reprezentat
Olanda la Olimpiada din Africa de Sud’.Bineinteles ca stiu. Dl.Verbree : ‘In anul in care l-am
reprodus pe acel As am mai reprodus alti 5 pui din aceeasi parinti. Toti au fost buni,indraznesc sa
spun superi.Asa cum va imaginati am facut la fel perechea in anul ce a urmat.Am reprodus 10pui
din acel cuplu si ma asteptam la multe din partea lor.
Stii care a fost rezultatul?Nici macar unul din acei 10 pui nu a fost bun de nimic. Din contra, ei
erau zece bucatele de ‘rahat’. Iti vine sa crezi? Bineinteles, deoarece lucruri asemanatoare se
intampla destul de des. Insa dl. Verbree mai avea ceva interesant de zis: ‘Un importator american
a cumparat porumbelul de olimpiada pentru un pret fantastic. Sa ti zic adevarul? In ciuda
rezultatelor senzationale acest porumbel niciodata nu mi-a dat vreun pui bun. Sincer sa fiu,
acesta a fost motivul petru care l-am vandut. Oricum unul din fratii lui, un porumbel care nu a
fost un bun zburator este unul dintre cei mai buni reproducatori pe care ii detin. Ma gandesc ca
am facut un lucru bun : Am vandut zburatorul care era un prost reproducator si l-am tinut pe
fratele sau care era un reproducator bun’
Cuplu de aur
Stiu cativa ‘oameni cu porumbei’ japonezi care stiu doar doua cuvinte in engleza. Nu poti sa-I
invinuiesti pentru asta, ei poate au alte mari caliati decat sa vorbeasca engleza. Cele doua cuvinte
sunt : ‘Golden Couple’=’Cuplu de Aur’. Insa cupluri care reproduc doar super-porumbei? Ele
exista doar in mintile celor care nu sunt realisti, cei care viseaza ziua. De ce in zilele de azi
campionii din Europa reproduc mai multi pui decat o faceau in trecut? Pentru ca si-au dat seama
cat de mult noroc ai nevoie intr-adevar pentru a reproduce un
Art.18-pagina 2/3-
super-porumbel. Insa asa cum v-am zis nu totul tine numai de noroc.Ca sa va demonstrez asta va
voi spune povestea unui campion belgian. In mod normal imi place sa mentionez nume pentru ca
afirmatiile mele sa fie cat mai concludente si pentru credibilitatea articolelor. In acest caz prefer
sa nu fac acest lucru tocmai din simplul motiv ca as putea sa ii stric reputatia. Iar Dumnezeu nu i-
a facut pe oameni ca acestia sa se raneasca unii pe altii.
Exemplu
Fiecare crescator, serios in mod ocazional, vrea sa isi imbunatateasca familia sa de porumbei
importand alti porumbei pentru a-i incrucisa cu ai sai. Pentru a creste sansele unei incrucisari de
succes ceea ce este foarte important este sa fii constient de neajunsurile si defectele propriilor
porumbei. Deci, era tipul asta belgian, un campion la concursurile de viteza si era unul mare care
era obsedat de intrebari cum ar fi: - De ce rezultatele mele nu mai sunt bune atunci cand angajez
porumbeii la distante lungi? – Este o chestiune legata de defectele fizice si daca da care sunt
acelea? – Ar fi vreo posibilitate sa gasesc o solutie, de exemplu o incrucisare de succes?
Desi, eu insumi nu pot sa vad daca un porumbel este bun (nimeni nu poate) vreau sa spun ca pot
sa vad daca el nu este bun sau ce lipsuri are. I-am vazut porumbeii. Niste modele fantastice cu o
musculatura buna insa, spre marea mea surprindere acelasi lucru rau se gasea la toti din ei : la
ultimele pene din aripi le lipsea supletea, nu erau flexibile. N-a prea inteles asta si i-am aratat doi
porumbei care isi rupsesera ultimele pene. El a ridicat din umeri ca si cand ar fi vrut sa spuna :
‘Si ce daca?Este doar un accident care s-ar putea intampla oricarui porumbel’.’S-ar putea’ am zis
eu,’insa nu asa usor la porumbeii buni’.
Trebuie sa poti sa indoi ultimele pene intre degetul mare si cel aratator fara ca acestea sa se rupa.
Acest fapt se refera la flexibilitate, care este o necesitate absoluta pentru porumbeii care trebuie
sa se descurce pe distante lungi. Trebuie sa acorzi o mare atentie aripilor unui porumbel atunci
cand a zburat multe ore intr-un concurs greu. Vei observa ca ultimele pene sunt putin curbate.
Dar daca aceste pene sunt rigide,inflexibile si nu se pot indoi? Atunci ele prezinta un handicap,
zborul va fi mult mai dificil din cauza acestor pene rigide iar porumbelul respectiv va obosi mult
mai repede decat porumbeii care prezinta pene suple si flexibile in aripa.
Campionul belgian a inteles ce am vrut sa spun si ce a facut el a fost sa importe porumbei care
prezentau in aripi pene suple si flexibile. El i-a incrucisat cu proprii porumbei si doar dupa doi
ani el a obtinut porumbei care sa se descurce bine si la concursurile pe distante lungi. Deci, nu
pot repeta la nesfarsit cat de important este sa iti dai seama de calitatile care lipsesc la proprii
porumbei, numai atunci poti sa faci ceva in legatura cu asta, sa imbunatatesti calitatea. O gresala
pe care o fac multi crescatori este sa importe porumbei care au aceleasi defecte ca cei proprii. Un
asemenea lucru duce in mod inevitabil la distrugerea unei colonii.
Multor crescatori din Est si America le plac porumbeii care provin dintr-o famile, deci
consangvinizati. Ideea nu este asa de rea atunci cand cesti porumbei sunt folositi pentru
reproductie si nu pentru concursuri. Aproape toti porumbeii, atat in Olanda cat si in Belgia, sunt
produsi din incrucisari.In anii ’80 l-am avut pe ‘Good Yearling’ si porumbei inruditi cu acesta.
Am vrut sa tin aceasta linie aproape pura, de altfel am tot reprodus adeverati buni porumbei din
aceasta familie, insa spe marea mea surprindere unii oameni care au cumparat porumei din linia
lui ‘Good yearling’ au reprodus porumbei si mai buni;mai tarziu am facut si eu acelasi lucru.
Si ei ‘mi-au luat porumbeii’. Norocul meu, ca mi-am dat seama la timp. Ei au incrucisat
porumbeii mei consangvini cu ai lor. De atunci am facut si eu acelasi lucru: nu a mai contat sa
am o familie de porumbei si am incrucisat porumbeii mei consangvini. Unul di aei porumbei a
fost sora lui ‘Good Yearling’. Spre deosebire de fratele sau, ea a fost o zuratoare mediocra. Si de
asemenea o reproducatoare mediocra, cel putin asa credeam au in acel timp. Asta pana I-am dat
un partener care provenea din alta linie (avea alt sange) si… primul pui din aceasta noua pereche
a castigat locul 1 National Orleans in 1985. Din nefericire era prea batrana cand mi-am dat
seama de valoarea sa de reproducatoare. Asemenea lucru li se intampla adesea crescatorilor.
Atunci cand isi dau seama ca au un porumbel cu adevarat bun, unul din parinti a murit,a fost
vandut sau este prea batran.
Art.18-pagina 3/3-
Gresit
Atunci cand oamenii vor sa cumpere porumbei, asesea se intampla cam aceeasi poveste. Ei vor,
sa zicem sase porumbei si acestia trebuie sa fie trei masculi si trei femele. Astfel ei pot forma trei
cupluri. Experienta m-a invatat ca aceasta nu este cea mai buna metoda de a actiona. Daca import
(cumpar) porumbei, ii voi imperechea cu ceea ce am eu mai bun, deci porumbei care deja au
demonstrat ca au potential sa reproduca pui buni. Este o cale mult mai rapida si mai directa spre
succes decat sa imperechezi importuri cu importuri. Daca imperechezi un import cu un import,
imperechezi de fapt o intrebare cu o intrebare. Daca imperechezi un import cu un porumbel de-al
tau care s-a dovedit a fi deja un bun reproducator, atunci doar importul este o intrebare.
Aparente
“Wondere Janssen” a fost un super zburator, insa fratele sau nu a fost indeajuns de bun
Cei mai multi campioni au doua, trei sau patru linii bune. Porumbeii lor asi sunt in marea lor
majoritate produsi din incrucisarile acestor linii. Pentru ca ei sunt deja campioni ei nu importa
sau cumpara multi porumbei, insa doar cativa in unele cazuri si numai mult de unul sau doi
porumbei pe an. Majoritatea nici macar nu dau bani pe ei ci fac doar schimburi. Amintiti-va de
Houben si Verbruggen. Ei au facut schimb doar de un singur porumbel, l-au incrucisat cu proprii
porumbei si asta arezultat intr-o explozie de super porumbei in ambele crescatorii. Acelasi lucru
s-a intamplat cu Engels si Van Hove-Uytterhoeven. Amandoi aveau deja porumbei buni, insa ai
au avut porumbei si mai buni dupa ce au facut schimb de porumbei si au incrucisat importurile
cu ceea ce aveau ei mai bun in propriile crescatorii.
De asemenea bun
Ceea ce fac majoritatea campionilor din Olanda si Belgia este schimbarea perechilor in fiecare
an. Unii (chiar si fratii Janssen) chiar si in cursul aceluiasi an. Datorita unor motive misterioase
calitatea puilor din cuplurile bune se inrautateste atunci cand un asemenea cuplu este lasat
impreuna pentru o perioada lunga de timp. Personal le dau celor mai buni masculi ai mei doua
sau trei femele diferite in fiecare an. Se subintelege ca porumbeii sunt pregatiti pentru a fi
imperecheati atunci cand sunt in cele mai bune conditii posibile.Crescatorii se intreaba adesea de
ce ei reproduc cativa porumbei buni intr-un an si sunt ani in care ei nu reproduc nici macar unul
decent. Probabil explicatia este legata de conditia parintilor. Un studiu arata ca multi porumbei
buni sunt reprodusi din yearlingi. Asta nu inseamna ca porumbeii mai batrani nu reproduc pui
buni.
Problema cu porumbeii batrani este calitatea slaba a laptelui de gusa. Anul asta am facut gresala
sa las un mascul din 1992 sa isi hraneasca proprii pui.Unii din ei nu au crescut prea bine si de
vina …am fost eu. Ceea ce trebuia sa fac eu era sa mut ouale sub alta pereche (mai tanara) astfel
incat ei sa fi hranit puii dupa ce ar fi eclozionat. Sa faci greseli nu este ceva de care sa iti fie
rusine. Ai o problema doar daca nu te temi de asta pentru simplul motiv ca in aceste cazuri nu
poti sa te corectezi pe tine insuti. Ceea ce ii distinge pe pierzatori de invingatori este ca cei din
urma stiu ce greseli au facut si vor invata din ele. Daca nu iti cunosti propriile neajunsuri si nu iti
este frica de greselile pe care le faci nu vei reusi sa faci nici macar un pas inainte.
© Ad Schaerlaeckens
2 Secretul Campionilor-Ad Schaerlaeckens
Secretul Campionilor
Când porumbeii nu obtin rezultate bune nu este nevoie sã cauti prea departe sã gãsesti motivul
pentru aceasta. Sunt douã posibilitãþi: ori pãsãrile nu sunt bune, ori ele nu sunt în formã bunã.
Foarte rar sunt ambele, deoarece în aceste zile calitatea pãsãrilor este atât de cunoscutã încât cu
greu pot sã cred cã sunt încã columbofili care au numai pãsãri de calitate sãracã (slabã). În Belgia
si Olanda noi cel mai mult concurãm în sistemul unu din patru. Aceasta înseamnã 250 premii la o
mie pãsãri din cursã. Cînd un columbofil angajeazã 16 pãsãri, el are medie când cîstigã 4 premii.
Nu este bine, nu este rãu. Când el câstigã 8 premii (50 %), aceasta este considerat a fi destul de
bine . Campionii (adevãratii campioni) totusi nu sunt multumiþi cu aceasta. 50% premii nu este
de ajuns pentru ei. Deci avem urmãtoarea situatie: dacã un campion angajeazã 16 pãsãri si
câstigã 8 premii, aceasta este excelent, a clasat cel puþin 25 %, dar dacã un expert angajeazã 16
pãsãri si nu câstigã nici un premiu, nici mãcar o pasãre în primii 25% din totalul pãsãrilor
angajate??. Aceasta este de fapt imposibil. Nimeni nu are asa porumbei rãi, lipsa calitãþii nu
poate fi motivul. Astfel de tip are o problemã si trebuie sã viziteze veterinarul. Pãsãrile sale sunt
bolnave si nimic mai mult.
Marea gresealã
Calitate slabã sau sãnãtate slabã? Aceasta este marea dilemã pentru majoritatea celor care nu au
succes în acest sport. În privinta calitãtii am scris în repetate rânduri cã nimeni în lume nu poate
vedea sigur dacã o pasãre este bunã. El nu poate vedea aceasta în ochi si chiar cele mai bune linii
imaginabile nu neapãrat fac o pasãre, o pasãre bunã. Dar invers nu este la fel: dacã cineva nu
poate spune sigur dacã o pasãre este bunã, aceasta nu înseamnã cã cineva nu poate vedea dacã o
pasãre este rea. Unele pãsãri au un penaj atât de rãu sau au un corp atât de slab încât ei nu pot fi
în nici un caz buni. Dacã esti suficient de destept încât sã vezi dacã un porumbel este rãu, aceasta
este deja ceva. Nu doar ceva. Cred cã aceasta este cheia cãtre succes pentru majoritatea
columbofililor. Ei stiu pe care pãsãri sã le îndepãrteze.
“O selectie bunã” – majoritatea campionilor spun – “acesta este secretul meu”. Toti fac greseli
când selecteazã pãsãrile, dar campionii fac mai putine greseli decât ceilalti. Dacã tii cont de acest
lucru nu vei mai face greseli. Aceasta se întâmplã când sãnãtatea naturalã este criteriul de bazã în
selectia ta. Cel care se debaraseazã de pãsãrile care nu sunt în formã 365 de zile pe an, rareori fac
greseli. Când ai sã spunem 40 de porumbei si 38 dintre sunt foarte sãnãtosi, ceilalþi doi nu au
nici o scuzã sã fie bolnavi. Debaraseazã-te de ei. Nu face greseala sã dai medicamente la 38 de
porumbei sãnãtosi pentru a-i trata pe ceilalsi doi.
Când pe doi elevi într-o clasã îi doare capul, profesorul nu dã aspirinã la toti elevii.
Secretul
În sportul columbofil majoritatea drumurilor pot conduce cãtre succes. Dar un lucru au campionii
în comun: ei nu au milã de pãsãri care nu se menþin sãnãtoase sau care au nevoie în mod
constant de medicamente pentru a intra în formã bunã. Aceia care dau medicamente în mod
exagerat pot avea pãsãri sãnãtoase, dar va fi greu pentru astfel de pãsãri sã intre în formã foarte
bunã. Sãnãtatea lor nu este naturalã ci artificialã. Acesta este un lucru foarte important de luat în
seamã când imporþi pãsãri. Stai departe de crescãtorii care adesea dau medicamente pãsãrilor
lor. Mai bine ia pãsãri de la oameni care stiu putine lucruri despre medicamente. Vei lua pãsãri
mai puternice, cu o mai mare rezistentã naturalã contra virusilor si a bacteriilor.
Mulþi crescãtori se întreabã: “ce sã dau porumbeilor sã îi fac mai sãnãtosi?”. Aceasta este o
afirmatie gresitã. Întrebarea trebuie sã fie: “ce trebuie sã fac sã obtin pãsãri care sunt puternice
prin natura lor, pãsãri cu o imunitate bunã, care nu au nevoie de medicamente în mod constant?”.
Rãspunsul este: “selectia”. Trebuie sã fii bun cu pãsãrile, dar strict cu ele în acelasi timp: “o
mânã de fier într-o mãnusã de catifea”. În plus, selectia poate sã înceapã destul de devreme, de
fapt deja când pãsãrile sunt încã în ouã.
Greseli
Referitor la selecþie se fac urmãtoarele greseli: unii oameni cred prea devreme cã un porumbel
este un porumbel bun. O pasãre care este medie pentru un campion, deci nu suficient de bunã,
poate fi pusã în voliera de reproductie de cãtre non-campioni. Alþii au pãsãri în voliera de
reproductie care nu au ce cãuta acolo. Pãsãri de patru ani de exemplu, care niciodatã nu au
reprodus pui buni. Singurul motiv pentru care ei totusi sunt “în viatã” este originea lor, sau pretul
care a fost plãtit pentru ei. Pentru pãsãrile de concurs aceeasi poveste: un porumbel de doi ani
rareori devine o pasãre mai bunã când mai îmbãtrâneste. Aceasta înseamnã cã un porumbel de
doi ani trebuie sã fie un porumbel bun sau un porumbel mort. Din acest motiv majoritatea
campionilor în Europa angajeazã la concursuri atât de multi tineri. (yearlingi).
Tânãr
Acesta este mult mai diferit decât unul de acum câteva decenii. Dacã te uiti la rezultate în prezent
în Belgia sau Olanda, vei observa cât de tineri sunt învingãtorii în comparatie cu trecutul. Spre
deosebire de trecut, acum majoritatea locurilor de top sunt câstigate de tineri sau de porumbei de
doi ani. Doar la cursele de douã zile cum ar fi cele de la Pau si Barcelona aceasta este diferit.
În trecut, un porumbel care era bolnav se pierdea. Simplu, deoarece nu aveam medicamente. Mai
târziu, noi am obtinut medicamente si am început sã avem probleme cu totii. Cum asa?? Datoritã
medicamentelor, de-a lungul timpului am obþinut porumbei mai sensibili la boli. Foarte multi
crescãtori nu îsi dau seama cã medicina s-a dezvoltat pentru a trata boli. Ei cautã refugiu în
medicinã cînd rezlutatele sunt slabe, în timp ce îi suspecteazã pe campioni cã sunt atât de buni,
cã au rezultate atât de bune datoritã medicamentelor. Aceasta este o conceptie total gresitã.
Medicina nu face expertii mai buni cursieri, o selectie puternicã bazatã pe rezultate, sãnãtate
naturalã si imunitate oricum face acest lucru.
Puiandru
În trecut, majoritatea campionilor în Europa întarcau puii când ei aveau 4 sãptãmâni. Acum ei
fac aceasta la vârsta de 3 sãptãmâni. Ei fac astfel din mai multe motive:
pentru a elibera porumbeii bãtrâni. Hrãnirea puilor oboseste, în special pãsãrile foarte bãtrâne.
întãrcarea lor la o vârstã tânãrã va face puii mai blânzi. Foarte putini porumbei sânt de felul lor
speriosi. Responsabil de acest lucru este crescãtorul. El nu are un contact bun cu pãsãrile, le
prinde foarte sãlbatic: “ mâinile deasupra capului, se apropie usor de pasãre si apoi pe neasteptate
….”Bang” – l-a prins. Cum sã te astepþi ca aceste pãsãri sã nu îsi piardã toatã încrederea în tine?
Cum sã te astepti ca acesti porumbei sã intre repede când ei se întorc acasã de la concurs când ei
te vãd? Credeþi sau nu, cunosc columbofili ale cãror pãsãri nu intrã pe trapã decât dacã ei stau
ascunsi. Sunt de asemenea si altii: columbofili ale cãror pãsãri intrã repede pe trapã doar datoritã
faptului cã îi vãd pe ei. Ei fac un lucru bun.
alt motiv bun pentru a întãrca puii la vârstã tânãrã este pentru selectie. Vei afla curând care sunt
cei bolnãviciosi.
Porumbei fãrã viitor
Selectia pãsãrilor tinere este cea mai bunã. De fapt poti sã începi deja selectia când pãsãrile sunt
încã în ouã.
Câteva sfaturi pentru selectie:
1.Nu aveti încredere în ouã cu coaja poroasã si coaja cu zgrumturi. Dacã puii nu mor în ou, în
majoritatea cazurilor va ecloza o pasãre slabã, rareori sau niciodatã o pasãre cu vitalitate, nici
chiar dacã ea este din cei mai buni porumbei ai tãi. Ouãle trebuie sã fie lucioase, la fel ca
porumbeii sãnãtosi. Debaraseazã-te de ouãle cu coaja poroasã.
2.Când pui inel la un pui de o sãptãmânã, trebuie sã observi dacã acesta are picioarele mai subtiri
decât pui de aceeasi vârstã. Asemenea pasãre niciodatã nu va fi puternicã, cu vitalitate, pasãre
sãnãtoasã. Debaraseazã-te de ea. Este un porumbel fãrã viitor.
3.Fii atent la puii care întotdeauna piuie în cuibar. Aceasta se poate datora tricomonozei si
medicamentele te pot ajuta. Dar acest lucru niciodatã nu se va întâmpla la un crescãtor serios. El
ºtie despre pericolul tricomonozei si ia mãsurile preventive. În general puii pe care îi auzi
piunind prea mult nu sunt buni. Din nou: debaraseazã-te de ei. Sunt porumbei fãrã viitor.
4.De asemenea fii atent la puii care în cuibar sunt uzi. Ei sunt uzi deoarece asternutul din cuib
este ud si asternutul din cuib este ud deoarece pãrintii beau prea mult si le pompeazã puilor prea
multã apã. Porumbeii care bea prea mult nu sunt în formã bunã. Majoritatea au ceva rãu cu
digestia. Sã începi cu astfel de pãsãri este un start rãu. Este de asemenea posibil ca puii sã stea
culcati în proprii gãinati. si de ce este asa? Ei nu au puterea sã expulzeze gãinatul în afara
castronului din cuibar. Ei nu sunt suficient de puternici. Debaraseazã-te de ei atunci.
5.Uneori vei vedea cã penele de pe umerii puilor din cuib sunt întoarse. Dacã compari cu pãsãri
de aceeasi vârstã, penele celorlalte sunt mult mai complete. Debaraseazã-te de pãsãri cu crestere
lentã a penelor de pe umeri. Lor le lipseste vitalitatea, nu au nici-un viitor.
6.Dupã ce ati întãrcat pãsãrile, se poate întâmpla ca unii pui sã continue sã cearã mâncare. Ei
chiar se duc dupã alti pui si vor sã fie hrãniti de acestia. Din nou: nu trebuie sã fie loc în voliera
ta pentru cei neputinciosi.
7.Este bine sã deschizi ciocul la pui cel puþin o datã. Se poate întâmpla ca ciocul sã fie slab si
fragil. Aceasta se datoreazã oaselor slabe si unui corp slãbit.
8.Am umblat cu majoritatea celor mai bune pãsãri din Olanda si Belgia. Foarte puþine erau mari
si toate care erau mari, erau pãsãri de distantã scurtã (curse de cca. 80 mile). sansa ca o pasãre
mare sã fie bunã la distantã lungã este aproape de zero. Nu-mi plac tinerii care sunt încã pe
podea deoarece ei sunt prea grasi si mari pentru a ajunge pe o stinghie mai înaltã, în timp ce
pãsãri de aceeasi vârstã deja au zburat afarã. Câtiva novici în sport cred cã pãsãrile mari sunt
pãsãri puternice. Ei gresesc. Porumbelul puternic modern este mai degrabã mic.
Altã gresealã
Este important sã înveti din propriile greseli. În trecut mi s-a întâmplat sã las un pui în viatã care
nu era într-o sãnãtate bunã. Singurul motiv era cã a fost reprodus din pãrinti speciali. Nu s-a
întâmplat niciodatã ca o astfel de pasãre sã devinã bunã. Acum nu am milã de acestia în nici un
caz. Sãnãtatea bunã este lucrul pe care îl solicit de la o pasãre de orice vârstã.
Dacã un pui nu este sãnãtos, întâi eliminã-l si apoi uitã-te pe fisã sã vezi ce pãrinti avea. Dacã
întâi te uiti care sunt pãrintii sãi, îl judeci cu alti ochi si poti fi tentat sã îl lasi viu.
Pozitiv
Ceea ce îmi place la tineri, în afara sãnãtãtii lor, este când vãd atasamentul pentru teritoriul lor
încã de la o vârstã foarte tânãrã. Pãsãri pe care pot sã le prind pe întuneric deoarece stiu unde
sunt ele (întotdeauna în acelasi loc) adesea vor fi pãsãri mai bune. Nu îmi plac porumbeii pe care
trebuie sã îi caut deoarece ei pot fi oriunde. Porumbei care nu se simt atasati de propriul teritoriu
si se retrag, vor fi rareori pãsãri bune.
În concluzie
Pãsãri cu un corp perfect, ochi perfecti, penaj perfect si chiar un pedigree perfect pot fi porumbei
care nu sunt buni de nimic, care nu sunt capabili sã câstige un premiu decent. Aceasta face o
selecþie bunã atât de problematicã. Cele mai importante lucruri care fac o pasãre, una bunã, cum
ar fi caracterul, orientarea, desteptãciunea, vitalitatea, atasamentul de propriul teritoriu, noi nu
putem vedea. Deci greseli vor fi întotdeauna fãcute cînd selectãm. Un om care selecteazã dupã
sãnãtatea naturalã oricum niciodatã nu va elimina porumbei buni. si din fericire este departe de a-
i fi dificil sã vadã dacã o pasãre este cu o sãnãtate sãracã. Nu crede cã medicina te va face
învingãtor. Oameni ca Klak, Engels, Houben si mulþi alþii au fost concurenti de succes toatã
viata lor. Ei nu sunt din familie de doctori sau chimisti, dimpotrivã, ei nu stiu nimic despre
medicinã sau boli. Ceea ce au ei în comun este cã ei toti au realizat cât de importantã este
selecþia.
Ad Schaerlaeckens
3 Intrebari si raspunsuri-Ad Schaerlaeckens
Întrebări şi răspunsuri
Voi încerca să răspund la întrebări care sunt pe buzele multor columbofili. Totuşi cunoştinţele
mele de columbofilie sunt limitate. Cei care cred ca eu sunt cel care are câte un răspuns pentru
toate întrebările ce-i frământă, se înşeală, un astfel de om pur şi simplu nu există. În plus, în
sportul columbofil nu există "adevărul absolut", aşa cum spune o zicală olandeză, "sunt multe
drumuri care duc la Roma". Pe de altă parte, răspunsurile ce vi le voi oferi nu pot fi tâmpenii din
simplul motiv că rezultatele mele sunt prea bune pentru a mă putea înşela.
Aceasta este întrebarea care mi s-a pus cel mai des de-a lungul anilor. Din această cauză am fost
atent să răspund şi în alte articole dar sunt lucruri pe care trebuie să le spui iar şi iar, deoarece
sunt foarte importante şi mulţi oameni nu le înţeleg. Pe scurt, voi repeta lucrurile care sunt
esenţiale:
- Nu vă lăsaţi prostiţi de farmecul numelor şi pedigreelor. Amintiţi-vă că pedigreele nu zboară.
- Luaţi porumbei de la crescători ce stau într-o zonă unde competiţia este puternică.
- Cel mai important lucru este norocul, deoarece chiar şi cei mai buni porumbei din lume pot da
pui proşti.
2. Dacă după o cursă grea, un porumbel vine acasă slab şi epuizat este acesta "terminat" sau nu?
Depinde de la pasăre la pasăre. Unele păsări se vor reface foarte curând; altele nu vor mai fi la fel
de bune niciodată. Sunt trei criterii care spun despre starea unei astfel de păsări: greutatea,
culoarea ochilor şi culoarea cărnii din jurul sternului.
a. Greutatea. Este normal ca o pasăre epuizată să fie slabă şi să mănânce puţin, dar acest lucru
trebuie să se schimbe curând. După câteva zile va trebui să aibă deja apetit bun şi să ia în
greutate. Dacă nu se întâmplă aşa, pasărea este "terminata" cum se spune, şi cariera ei sportivă s-
a sfârşit.
b. Culoarea ochilor. Când păsările revin acasă, ochii pot fi şterşi, tulburi, dar curând trebuie să
devină strălucitori, vioi, dacă nu, avem de a face cu un porumbel fără viitor. Desigur, capacitatea
sa de reproducţie nu este afectată.
c. Culoarea cărnii. Păsările care au suferit au carnea de culoarea albastru închis, întunecată în
jurul sternului şi se consideră refăcuţi când culoarea revine la roz. Am o remarcă cu privire la
aceste păsări. Se poate întâmpla ca ele sa fie refăcute fizic dar în continuare incapabile de a
obţine rezultate bune, deoarece şi-au pierdut încrederea în forţele proprii, dacă putem spune asta
despre un animal. Se pare că nu mai au voinţa de a ajunge acasă cu viteză maximă şi au devenit
mai atente la alte aspecte. Ce puteţi face este să începeţi să lansaţi pasărea de la distanţe scurte
pentru a-i ajuta sa-şi recâştige încrederea în forţele proprii. De multe ori efectele se văd.
"În general" este un termen bun, căci campionii au idei diferite. Sunt două produse pe care toţi le
consideră foarte valoroase: gritul şi electroliţii.
a. Gritul este de departe cel mai important adaos în hrana porumbeilor, lucru ce a fost
deasemenea demonstrat de teste ştiinţifice. Atunci de ce nu se face multa reclamă pentru el?
Pentru că este ieftin! Nu ies bani buni din vânzarea gritului. Dar este greşit să crezi că un produs
este rău dacă este ieftin şi bun dacă este scump. Ce vreau să spun este că firmele de produse
columbofile pot face mult mai multi bani vânzând vitamine spre exemplu, şi de aceea reclama la
acestea se justifică. Deci încercati ca porumbeii Dumneavoastră să aibă mereu grit la dispoziţie.
Desigur, gritul trebuie împrospătat foarte des, să spunem la două zile, deoarece în adăpost praful
se va aşeza pe grit şi dintr-un motiv necunoscut, porumbeii nu consumă astfel de grit. Crescătorii
care cred că fac bine punând într-un colţ prăfuit al crescătoriei grit care stă acolo mereu, se
înşeală. Unii aruncă gritul "vechi" în faţa crescătoriei. Dacă acesta va fi spălat de ploaie, veţi
vedea porumbeii devorându-l... devorând acelaşi grit la care nici nu se uitau în crescătorie. Puteţi
vedea cât de important este gritul şi urmărind porumbeii care vin acasă după o cursă grea. Ei vor
consuma grit înainte de a se atinge de mâncarea de bază, dacă au această şansă. Instinctul le
spune cât de mult are nevoie corpul lor de acest grit.
b. Electroliţii devin din ce în ce mai populari deoarece crescătorii realizează că aceştia sunt foarte
utili pentru păsările care au pierdut multe lichide zburând pe vreme caniculară. Electroliţii se pot
obţine în formă de pulbere sau în formă lichidă.
Desigur că mai sunt şi alte substanţe utile în afară de grit şi electroliţi dar acestea vor fi discutate
în alt articol.
4. Este adevărat că porumbeii cu ochii mai închişi la culoare sunt mai buni reproducători şi
porumbeii cu ochii deschişi la culoare sunt mai buni cursieri?
Mult s-a scris şi s-a spus despre ochi, culoarea lor şi aşa numitul "semn din ochi". Mulţi străini
cred în el dar faptul că nici măcar nu este un cuvânt olandez pentru acest semn, "eye sign", spune
multe. Dacă ar fi ceva în ochiul porumbelului care să ne ajute să deosebim păsările bune de cele
slabe, porumbeii ar fi speciali într-adevăr, total diferiţi de alte animale şi oameni.
- Poţi vedea în ochii unui om dacă este un atlet bun?
- Poţi vedea în ochii unui câine dacă este bun păzitor sau vânător?
- Poţi vedea în ochii unui cal dacă este un bun cal de curse?
- Poţi vedea în ochii unui canar dacă este un bun cântător?
Am văzut în piaţă turturele cu cei mai frumoşi ochi pe care vi-i puteţi imagina dar ele nu sunt în
stare să vină acasă de la 5 km. Culoarea ochiului nu înseamnă nimic, nici pentru reproducţie nici
pentru curse. Ca toată lumea, când analizez un porumbel la mână, şi eu mă uit la ochii lui, dar
din fericire nu am fost întrebat ce anume urmăresc, căci nu aş fi ştiut ce să răspund. Singurul
lucru pe care-l poţi citi în ochiul porumbelului este starea de sănătate. Iar pentru întrebarea dacă
putem împerechea porumbei cu acelaşi tip de ochi, daţi-mi un motiv de ce n-am face-o.
Răspunsul este simplu: Când AU viermi. Unii crescători tratează cam la două luni. Se înseală
amarnic deoarece orice tratament împotriva unei boli care nu există nu este numai inutil dar şi
dăunător!
În Olanda şi Belgia, porumbeii sunt trataţi împotriva viermilor foarte rar, deoarece porumbeii
ţinuţi în medii uscate rareori vor suferi de la aceşti paraziţi. Dar dacă porumbeii au viermi,
aceasta chiar este o problemă pentru că ouăle viermilor pot supravieţui timp îndelungat în diverse
locuri. Atunci singura soluţie este să trataţi împotriva viermilor şi (important!) să repetaţi
tratamentul după câteva săptămăni pentru a elimina viermii pe care porumbeii i-ar fi luat după
primul tratament. Focul este singurul ce poate distruge în totalitate viermii şi ouăle lor dar
problema este că acesta nu poate acoperi toate locurile unde paraziţii se pot ascunde.
Nu, nu este adevărat. Sunt numeroase exemple de super-păsări ce au părinţi porumbei foarte în
vârstă. Luaţi ca exemplu belgianul Boeckx. În 2000 a fost campion naţional la AS pe distanţă
scurtă şi în 2001 fratele său a avut locul 4 naţional la AS. Ambele păsări au câştigat aceste titluri
ca yearlingi; părinţii lor au fost născuţi în 1992 şi 1993 deci erau destul de bătrâni când aceşti aşi
s-au născut. O problemă cu porumbeii foarte în vârstă ar putea fi laptele de guşă care a devenit
mai puţin nutritiv. De aceea este bine ca ouăle acestora să fie puse la porumbei tineri pe post de
doici.
© Ad Schaerlaeckens
4 Cateva date despre originea raselor de porumbei voiajori
Porumbelul voiajor s-a format in Belgia, in trei mari centre: Verviers-Liege, Antwerpen si
Bruxelles.
Fondatorii celor trei rase de porumbei calatori in perioada 1850-1920 au fost urmatorii:
1. Linia Verviers-Liege – fondata de catre Alexander Hansenne, Ruhl, Lucien Bastin, Pascal
Delrez, Renier Gurnay.
2. Linia de Antwerpen a avut ca principali fondatori pe: Ulens, Charles Wegge, Jules Janssen,
Sofle, Benoid Schoeters, Aime Van den Bosch, dar si pe De Bruyn, Van Erdert, M. Gits,
Vekeman, Bonami, De Ridder.
3. Linia porumbeilor de Bruxelles i-a avut ca fondatori in principal pe: E. Grooters, M. Delmote,
Swiggers, Reyland, iar in secundar si pe Carpentier, Rey, Junon.
In secolul XX au aparut mai multe linii importante de porumbei. Printre acestea s-au aflat si cele
ale urmatorilor columbofili:
- Alois Stichelbout: incepe in anul 1922 cu doi porumbei de la Alfons Derumeaux. In 1927
introduce doi porumbei de la Vincent Marien, porumbei care proveneau de la Karel Wegge. A
mai introdus porumbei de la Alfons Van de Welde (care proveneau de la Theo din Oudenburg).
Ulterior mai introduce porumbei de la Van Hee, Cattrysse, Legase Blondeel, Declerq
- Andre Vermote: Charles Van der Espt, Castelyn, Gebr. Denys, Van de Velde, Devriendt,
Cattrysse, Casteleyn, D.V. Hasten
- Charles van der Espt: Vandevelde, Jules Van der Espt, Delbar, Sion, Stichelbout, Hector
Desmet, Andre Vanbruaene
- Daniel Van Leulecroeck: Valere Desmet Mattys, Cattrysse, Huyskens Van Riel, Van Hee,
Stichelbout
- Dr. Bricoux: Wegge, Andre Sluys, Grooters, Hansenne, Baclene, Francois Peters, Bekeman,
Sion
- Emiel Denys: Senior Denys, Vandevelde, Charles van der Espt, D.V. Hasten, Van Hee,
Stichelbout
- Emile Matterne: Stichelbout, Commine, Vanbruaene, Charles van der Espt, Hansenne, Duray,
Cattrysse
- Fratii Herbots: Reggers, Clerinkx, Stoces (care are sange Janssen, Huyskens van Riel,
Stichelbout), Cattrysse, Dondoover
- George si Victor Fabry: intre 1914-1924 cultiva porumbei de A. Hansenne. In 1924 introduce
Baclene, in 1934 Havenith, in 1945 introduce Bricoux + Duray, in 1951 introduce Van Bruaene
+ Scheemacker, in 1958 introduce porumbei de la Callaer din Lauvain, apoi introduce Janssen. A
mai introdus porumbei de la Wegge, Vandevelde, Duray, De Sommer
- Gerard Van Hee: Van der Espt, Huyskens Van Riel, Desmet Matthys, Janssen, Stichelbout,
Devriendt, Jules Mattys, D.V. Hasten, M. Roosens
- Hector Desmet: Horeman, Havenith, Degreef, Cattrysse, Vanbruaene, Charles van der Espt,
Desmet Matthys
- Huyskens Van Riel: Vincent Marien, Frank Nuyens, D.V. Hasten, Cattrysse, Havenith, Desmet
Matthys, Jos Van den Bosch
- Jan Grondelaers: Van Riel, Hofkens, Janssen, Cobut, Van Hee, Kellens, Raul Verstraete, Staf
Van Riel
- Jef Houben: Janssen, D. Matthys, Ceulemans, Dr. Linsen, Marimann-Rey, De Baere, Huyskens
van Riel
- Jules Ryckaert: Wegge, Debaere, Goosens, Bremdonckx, Raoul Verstraete, Marcel van Achter,
Jef Symons, Desmet Mattys
- Norbert Norman: Fundatia este Van Bruaene, apoi a mai introdus Jules Gallez, Cattrysse, Van
Hee, Sion, Charles Van der Espt, H. Desmet, Stichelbout, Huyskens van Riel-
- Oscar si Gerard Cattrysse: Stichelbout, Delbar, Havenith, Huyskens Van Riel, Hector Desmet,
Guy Vinois,Janssen, M. Roosens, Charles Van der Espt, Devriendt, Lamonte, Vandevelde-
Castelyn, Derumeaux, Degant
- Pol Bostyn: H. Van Riel, D.V. Hasten, Cattrysse, Janssen, M. Roosens, Devriendt, Van der
Espt
- Raul Van Spitael: Horemans, Stichelbout, Commines, Duray, Van der Espt, Hector Desmet,
Delbar, Cattrysse, Oscar Devriendt, M.Roosens, Janssen
- Roger Vereecke: Commine, Jerome Vereecke, D.V.Hasten (`Jonge Izeren`), Roste Tanghe,
Cattrysse
- Theo Vandevelde: Alfond Vandevelde (fratele), Wegge-Jules Janssen, George Plateau Edmond
Vermote, Aime Van den Bosch, Commines, Cattrysse, Nestor Tremmery, Ch. Van der Espt
- Andre Bronckaert: D.V. Hasten si Van Hee (linia porumbelului `Monsieur`), Van der Espt, Van
Spitael (linia lui `Perpginan`), Pol Bostyn, M. Roosens
- Charles van der Espt: Devriendt, Stichelbout, Sion, Cattrysse, H. Desmet, Van Bruaene
Combinatii recomandate: Oscar Devriendt + H. Desmet; H. Desmet + Van Bruaene; Van Spitael
+ Delbar + Horeman; Tremmery + Delbar; M. Roosens + Van Spitael; H. Desmet + Delbar
- Daniel Labeeuw: Stichelbout, Cattrysse, Van Bruaene, Van Hasten, P. Bostyn, Emile Denys,
Guy Vinois
- Guy Vinois: Degandt, Commines, H. Desmet, Van Bruaene, Labeeuw, O. Devriendt, Van der
Espt, Cattrysse, M. Desmet, Delbar (linia lui `Ballon`)
- Louis Pepermans: Dorsan Naessens, Jacques Tournierm, Roger Vereecke, Raoul Van Spitael,
H.Desmet, Van Hee, Gilbert Vandewegge, Adolf Santens, Fabry
- Marcel Braakhuis: D. Ijzeren + `Sohn 131` (Aarden), `Oude Zwarte`, Van Hee, D.V.Hasten,
Janssen
- Marcel Desmet: Stichelbout, O. Devriendt, Van Bruaene, Van der Espt, H. Desmet, Bricoux,
Delbar
- Oscar Desmet: Deschamp Van Hasten, Roger Vereckee, Van Hee, Vermote, Cattrysse.
- Paul Gilmont: Van Bruaene, Albert Gorin, Oscar Devriendt, Van Tuyn, Caramine + Stichelbout
+ Stassart
- Van Hinault si Francois Christen: Delbar, Cattrysse, Van Spitael, Marc Roosens
Cateva combinatii de porumbei care de-a lungul timpului au dat nastere la campioni:
4. M. Roosens + P. Bostyn
5. Cattrysse + Havenith
6. Guy Vinois + Cattrysse
Calităţile şi defectele sunt în mod esenţial ereditare, valoarea unei colonii depinde de cea a
reproducătorilor săi.
Un bun reproducător provine întotdeauna:
1). dintr-o linie de învingători în curse;
2). dintr-o linie cu constituţie fizică impecabilă;