Alunele fac minunii

ALUNELE NEPRAJITE , O ARMA SECRETA ?

De Steven van Breemen

Faimosul biologist si columbofil german Dr.Arno Meyer din Hamburg mi-a

permis sa iau cateva notite interesante din jurnalul sau columbofil:

24 iulie:

“Astazi imbarcam porumbeii pentru ultimul concurs cu maturii,700 km.In jurul

orei doua le voi da ultima masa celor 14 porumbei care urmeaza sa
participe(sase masculi si opt femele-toti vaduvi).Nu le voi da altceva decat
alune,iar ei pot sa manance cat vor de multe.La noapte gusile lor vor fi pline de
mancare si apa.”

26 iulie:

“Astazi este cald,28 de grade Celsius.Porumbeii au fost lansati la ora 06.15

min.Plecarea lor a fost slaba iar concursul a ramas deschis pentru mult timp,de
la 16.48 pana la 20.30. Seara, la 20.30 aveam cronometrati 12 porumbei.Nici
unul din ei nu s-a intors acasa epuizat si nici unul nu parea a fi foarte insetat
chiar daca fusese canicula. Zece din ei au obtinut premii si imi pare foarte rau
ca primul porumbel nu a venit cu sase minute mai devreme.In dimineata
urmatoare au sosit si ceilalti doi porumbei.”

Nu, nu ati citit gresit,acei porumbei chiar au mancat cat de multe alune au vrut
ei.Dr.Meyer a dedus printr-o gandire logica faptul ca ar fi avantajos sa hranesti
porumbeii cu alune inainte de a-i imbarca. Mai exact,ce sunt
alunele?Alunele(de pamant) apartin grupului de nuci cu cel mai mare continut
de ulei. “Farmecul”, atractia lor pentru crescatori il reprezinta continutul
acestora in grasimi, extrem de ridicat 47%, combinat cu proteinele continute in
procent de 30%. Analiza urmatorului tabel va clarifica mai bine acest lucru.

- procentajul carbohidratilor,grasimilor,proteinelor si valoarea nutritiva sunt

exprimate in calorii -

Porumb

Carbohidrati 69

Grasimi 4

Proteine 10

361 Valoare nutritiva

Grau

Carbohidrati 69

Grasimi 2

Proteine 12

351 Valoare nutritiva

Mazare

Carbohidrati 55

Grasimi 1

Proteine 23

329 Valoare nutritiva

Alune

Carbohidrati 12

Grasimi 47

Proteine 30

609 Valoare nutritiva

Asa cum arata tabelul anterior,marea parte a grauntelor cu care ne hranim

porumbeii consista in carbohidrati. Sistemul digestiv al porumbelului
schimba(transforma) carbohidratii din porumb,grau si mazare in proteine
animale,care dupa aceea sunt stocate in muschii si in ficatul porumbelului sub
forma de glicogen.In timpul cursei glicogenul trebuie schimbat in energie, in
acelasi fel in care in motorul unei masini energia care propulseaza vehiculul
deriva din benzina. Combustia unui gram de glicogen ii da porumbelului 4.1
calorii. Atunci cand rezerva de glicogen a unui porumbel s-a terminat si
porumbelul inca nu a ajuns la crescatorie, el incepe sa-si “arda” proteinele din
corp,care au aceeasi valoare de combustie de 4.1 calorii. Porumbelul isi
foloseste proprii muschi in acest proces, pierzand in greutate si in cazuri
extreme poate sa ajunga acasa,neavand altceva ramas dacat penele si oasele.

Ar fi mult mai bine daca in timpul acestor curse de maraton un porumbel ar fi

putut avea grasime indeajuns pentru arderi; daca, inainte de a fi pus in cos, i s-
ar fi oferit hrana bogata in grasimi,in locul hranei normale care are un continut
scazut in grasimi. Daca s-ar fi intamplat asta, porumbelul nu ar mai fi fost fortat
sa isi foloseasca proprii muschi;s-ar fi intors acasa intr-o conditie foarte buna
“cu muschii peste”, pentru ca in locul proteinelor,el ar fi avut grasime la
dispozitie pentru energie, deasemenea daca i-ar fi trebuit cateva grame de
grasime,pentru ca,grasimea are o valoare mai ridicata a combustiei decat
carbohidratii si proteinele. Un gram de grasime ii asigura unui porumbel 9.3
calorii, adica de 2.33 ori mai multa energie. Probabil stiti ca la cursele de
Formula-1 masinile nu folosesc benzina normala, ci un combustibil care da o
energie mult mai mare.

Pentru a-si “aproviziona” porumbeii cu extra grasimi, unii columbofili ii hranesc

cu mai mult porumb(4%grasimi) si ovaz(7%grasimi).Si, pentru acelasi motiv, la
sfarsitul sezonului,atunci cand porumbeii sunt in zbor pe parcursul unei intregi
zile in timpul curselor de maraton,alti columbofili isi hranesc porumbeii cu
seminte bogate intr-un continut bogat in ulei cum ar fi florea-
soarelui(28%),seminte de in(34%),seminte de canepa(32%) si rapita(42%).
Semintele care contin ulei nu sunt doar o desfatare pentru porumbei,ele sunt
mult mai importante decat asta.Cand victoriile in anumite concursuri dificile
sunt la limita,aceste seminte pot deveni factorul decisiv,pentru ca ii ajuta pe
porumbei aiba grija(sa isi pastreze) forma si greutatea corporala,chiar si in
situatii extrem de dificile.

A fost dovedit de cercetatorii din Marea Britanie faptul ca atunci cand se da o

hrana bogata in grasimi duce la o imbunatatire a perforantei, in special atunci
cand mancarea a fost amestecata cu 5% ulei de cereale. Insa ,haideti sa ne
intoarcem la alune, combustibilul de prima clasa pentru motoarele de curse ale
porumbeilor.Alunele sunt lunguiete,alune rotunde acoperite cu o pielita de
culoare maro.Atunci cand se indeparteaza pielita,aluna de culoare alba se
imparte in doua jumatati.De la dealer-ul de hrana poti cumpara alune fie ele
intregi fie jumatati.Pentru ca porumbeii nu sunt obisnuiti cu un alt tip de
mancare le ia ceva timp pana se obisnuiesc cu alunele. Cel mai bun timp pentru
a le introduce in ratie este iarna si in general sunt cateva probleme.Chiar si
dupa doar cateva zile ei vor incepe sa aleaga alunele din hranitoare ca si cand
ar incerca sa ii spuna crescatorului ca niciodata nu au mai mancat ceva atat de
delicios.Chiar si cel mai timid porumbel poate fi invatat sa manance din mana
alune. Un crescator inteligent intotdeauna va avea in buzunar cateva alune.De
asemenea, se pare ca alunele sunt cea mai buna posibila metoda de a ii face pe
tinerii porumbei sa intre in crescatorie.
Crescatorii care isi hranesc porumbeii cu alune,trebuie sa tina minte ca aceste
alune depasesc cu mult orice alta hrana in valoare energetica:5.7 grame este
echivalentul a 10 grame de hrana obisnuita.Daca am vrea sa ne hranim
porumbeii numai cu alune am putea sa le reducem ratia la jumatate.Este
posibil ca porumbeii sa supravietuiasca numai cu alune??Dr.Meyer mi-a
povestit despre un vechi prieten al sau,cineva pe nume Eduard Pape din
Hamburg,care lucra in port,descarcand alune pentru fabricile de ulei.La scurt
timp dupa razboi, dl.Pape deja isi hranea porumbeii numai cu alune pentru ca
nu dadea nici un ban pe ele.El nu le dadea prea multe,asigurandu-se ca nu ii
suprahraneste.Acest lucru a dus la rezultate excelente in concursuri,in special
la cele mai dificile dintre ele.

Atunci cand hranim cu alune trebuie sa avem in minte faptul ca aluna, cu un

continut proteic de 30% urmeaza bobul de soia prin faptul ca au cel mai ridicat
continut de proteine.Alunele sunt mult mai bogate in proteine decat
porumbul,de exemplu, sau graul.Fiind o sursa bogata in proteine, alunele sunt
ideale pentru puii din cuib in timpul cresterii.Continutul alunelor este similar cu
cel al laptelui de gusa,a carui consistenta se compune doar din grasimi si
proteine.Insa alunele sunt scumpe,asa ca trebuie sa ii hranim cu ele doar
atunci cand ei au cea mai mare nevoie.

Dr.Meyer cumpara alunele de la compania sa de hrana si le sparge in bucatarie

intr-o masina,deci alunele trebuie sa fie sparte in trei sau patru bucatele mai
mici. Atunci cand hranesti porumbeii cu alune intregi cei mai mancaciosi si
agresivi din voliera inghit deja zece alune inainte ca cei mai timizi,care adesea
sunt cei mai buni cursieri,sa reuseasca sa o manance pe prima. Toti porumbeii
trebuie sa fie hraniti cu o cantitate egala din aceasta hrana de valoare,si el
crede ca aceasta metoda cu alunele faramitate este cea mai buna solutie.Insa
,el intotdeauna poarta in buzunarul de la halat cateva jumatati de alune,pe
care le da individual la porumbeii de reproductie.El prefera porumbeii
blanzi;parerea sa este ca intotdeauna este in interesul crescatorului sa aiba o
relatie buna cu porumbeii sai.
In timpul cresterii puilor,el le da parintilor vesnic infometati, pe langa hrana
obisnuita, 5-10 grame de bucatele de alune direct in compartimentul de
reproductie,in special cand puii au intre 6 si 12 zile, adica atunci cand puii sunt
trecuti de la malai la hrana normala. Aceasta metoda este recomandata in
special la acei porumbei care nu au malai suficient.De asemenea puilor
proaspat intarcati li se da degraba alune. Un crescator caruia ii intra in reflex sa
isi cheme puii oferindu-le cateva bucatele de alune, va observa ceva destul de
interesant: acei porumbei niciodata nu vor avea probleme la intrarea in
crescatorie atunci cand se intorc dintr-un concurs.

In timpul concursurilor cea mai importanta functie pe care o au alunele este

aceea ca maresc atractia unui vaduv pentru boxa sa. Dupa ce a fost inchisa
timp de aproape o ora,usita este deschisa ,iar vaduvii de-abia asteapta sa se
intoarca in boxele lor sa vada daca nu cumva cineva le-a facut vreo surpriza
lasandu-le cateva bucatele de alune in hranitorile individuale. Dupa ce au
mancat din hranitoarea comuna,toti stau in boxele lor asteptand foarte atenti
sa vada daca “seful” isi va strecura mana in buzunar sa le dea ceva bun.

Acestea sunt cele mai pretioase momente pentru un crescator,sau iubitor de

animale,atunci cand se plimba de la o boxa la alta si isi serveste favoritii cu
alune, care ii sunt smulse de catre unii,in timp ce altii,pitindu-se vor fi mai
circumspecti la modul cum vor lua alunele din mana,sau eliberandu-le din
degetele care le tin stranse. Aceasta este o excelenta metoda de hranire
individuala. Unui porumbel care se intoarce intarziat de la un concurs, avand
mult mai multa munca de facut fata decat vecinul sau care a venit in primii, i se
sa intotdeauna o extra masura. Crescatorilor neexperimentati ar trebui sa le fie
teama de faptul ca iti trebuie mult timp pentru a pune pe picioare si sa aduci in
forma un porumbel care si-a pierdut greutatea corporala folosind o hrana
depurativa si saraca in proteine. Sa nu va asteptati de la asemenea porumbei la
performante de top in week-end-ul ce va urma.
Vaduvilor, care s-au descurcat bine la concurs, li se dau alune doar in mod
ocazional in prima jumatate a saptamanii. Ratia de alune creste progresiv pe
masura ce saptamana se apropie de sfarsit. Suntem familiarizati cu vaduvii care
mananca foarte putin, si chiar daca li se ofera atentie sporita din partea
crescatorului, ei tot slabi se prezinta. Asemenea porumbei dau randament mult
mai bun atunci cand li se ofera cateva alune delicioase. Este foarte important
sa se tina cont de cate alune li se dau femelelor vaduve, pentru ca ele trebuie
hranite mai putin decat masculii vaduvi.De cateva ori li se permite acestor
femele sa isi viziteze boxele si intotdeauna vor gasi acolo cateva alune, fapt ce
va stimula o cresterea a atractiei fata de cuib.Deoarece le place la nebunie felul
in care sunt tratate, vor deveni protectoare agresive ale propriilor boxe atunci
cand o femela vecina va incerca o vizita amoroasa.

Dr.Meyer devine mai putin zgarcit cu alunele pentru vaduvi in seara dinaintea
imbarcarii si in ziua imbarcarii. Aceasta il asigura ca vaduvii sai au energie
suficienta pentru cursa, chiar daca au pierdut ceva din greutate. Cu toate ca el
joaca vaduvie 14 saptamani la rand, pentru ca isi hraneste vaduvele in acest
fel, el nu are probleme de genul: femele care se imperecheaza intre ele sau
care oua. Vaduvele sale se descurca mai bine la curse decat vaduvii, si adesea
ele sunt mai rapide, in special atunci cand este vorba de concursuri grele.

Atunci cand la prognoza meteo este anuntat vant din fata, la toti porumbeii
care vor participa li se va da o extra portie de alune atunci cand ii pregateste
pentru un concurs dificil. Insa cand porumbeii se vor confrunta in concurs cu
un vant din spate, li se vor da alune cu zgarcenie. Cand este cazul unei
imbarcari care presupune doua nopti in masina de transport, Dr.Meyer ii
hraneste dimineata cu graunte bogate in carbohidrati, insa mai tarziu, dupa
amiaza (deci mai au timp sa bea si apa), porumbeii pot sa manance cat de
multe alune vor ei. Datorita faptului ca “un plin” cu alune este egalul in valoare
energetica cu doua gusi pline de mancare uscata (graunte normale), porumbeii
sai de fapt mananca pentru doua zile. In acelasi timp, Dr.Meyer stie ca atunci
cand hrana le este asigurata in boxe, porumbeii sai nu vor degusta bobite de
pe camp.
Avantajele hranirii la discretie cu alune in ziua imbarcarii sunt dupa cum
urmeaza:

1 In majoritatea masinilor de concurs mancarea nu este data in hranitori

speciale ci este aruncata prin boxe. Intotdeauna exista pericolul cros-
contaminarii atunci cand porumbeii ciugol boabe din excremente cauzandu-le
probleme la gusa, stomacale sau intestinale. ”Porumbelul alunelor” este scutit
de acest risc.

2 “Porumbeii alunelor” au nevoie de mai putina apa decat porumbeii care au

fost hraniti cu boabe normale, pentru ca acestea raman pentru o perioada mai
lunga in gusa, atata timp cat absorb apa, pana cand sunt indeajuns de moi
pentru ca muschii din pipota sa macine aceste boabe iar procesul necesita ceva
energie. Adapatul este o problema in masinile de transport, in special in boxele
in care sunt masculi. Acei porumbei care au cucerit un loc in fata adapatorului
vor apara cu inversunare zona respectiva, lucru ce le ingreuneaza drumul catre
apa masculilor insetati.

Insa alunele nu au nevoie sa se inmoaie, ceea ce inseamna ca au nevoie de

putina apa si “parasesc” gusa destul de repede. Pentru ca sunt asa de moi, este
nevoie de putina energie pentru a digera alunele.Alt avantaj este acela ca
alunele sunt digerate mult mai repede decat celelalte graunte. Sambata
dimineata, la startul concursului, intestinele porumbeilor mancatori de alune
sunt mult mai putin pline decat intestinele porumbeilor care au fost hraniti
vineri cu boabe greu de digerat.De asemenea este sub semnul intrebarii daca
acestia din urma au fost in stare sa bea indeajuns apa in masina de
transport.Din acest motiv porumbeii mancatori de alune au o mai buna
greutate corporala.
3 Porumbeii care nu au mancat altceva decat graunte, au pentru ardere in
drumul lor spre casa doar glicogenul si poate putina grasime, de exemplu de la
porumb.Daca rezerva li se epuizeaza cand mai au putin pana sa ajunga acasa,
acesti porumbei isi vor folosi rezervele corporale ca sursa de energie, care are
dezavantajul ca provoaca eliberarea nitrogenului, o extra ardere in
sistem.Porumbelul care mananca alune, pe langa glicogenul stocat in muschi si
ficat, are atat de multa extra energie bogata in grasimi(9.3 calorii/gram) care ii
va ajunge mai mult decat pentru o zi de concurs. Cand glicogenul si grasimea
sunt schimbate in energie nu este eliberat nici un fel de gaz nociv, doar
dioxidul de carbon CO2 care este expirat si apa, iar acest lucru este foarte
important pentru functiile corporale.Chiar si atunci cand cursa tine 15 ore
porumbeii, bogat aprovizionati cu alune, nu sufera de dezavantajul arderii
proteinelor din propriul corp in procesul scaderii in greutate.

4 Crescatorii experimentati in hranirea porumbeilor cu alune trebuie sa fie de

acord cu mine ca asemenea porumbei sunt mai putin insetati si chiar in zilele
caniculare arata mai putin epuizati atunci cand ajung acasa. Sfatul meu pentru
toti aceia ca inca au ramas sceptici la citirea acestui articol este sa incerce
urmatorul experiment: impartiti-va echipa de zburatori in doua grupuri.Un
grup il hraniti cu alune ,iar pe celalalt cu amestecuri normale. Sunt sigur ca
atunci cand veti analiza rezultatele veti crede cu adevarat in tot ceea ce am
scris. In concluzie Dr.Meyer, din postura sa de biologist, ar dori sa faca
urmatoarele remarci: oamenii ale caror joburi(servicii)implica o munca grea, au
o preferinta pentru o hrana bogata in continut de grasime, insa greutatea
corpului nu le creste din aceasta cauza. Oamenii care traiesc si lucreaza intr-un
climat rece, cum ar fi eschimosii, suporta mult mai bine frigul prin arderea unei
cantitati mari de grasime din interiorul propriului organism.

Pasarile migratoare de talie mare, cum ar fi gastele, isi fac rezerve mari de
grasime in interiorul organismului in perioada lunilor de vara, iar combustia
acestor mari rezerve de garsime care le da energie le permite in fiecare
toamna sa-si indeplineasca cu succes lunga calatorie catre sud spre climate mai
calde. Este o coincidenta faptul ca aceste pasari prefera semintele bogate in
grasimi si parca innebunesc atunci cand li se ofera alune sau canepa? Pacat
pentru ca porumbeii nostri nu pot sa comunice cu noi, pentru ca daca ar putea,
ei ne-ar spune fara ezitareca ,in calitate de pasari calatoare de inalta clasa, ca
ei ar prefera foarte mult energia bogata in grasime pentru combustie, pentru a
le proteja muschii, a-si mentine o greutatea corespunzatoare si astfel sa isi
pastreze forma. A venit timpul ca fiecare crescator sa isi deschida ochii, sa
indrazneasca sa faca comparatii si astfel sa traga concluziile adecvate.

Tags: alune, proteine