Diabetul este definit ca un grup de boli de metabolism

caracterizate în principal prin hiperglicemie indusä de secreüia

deficitarã de insulinã, rezistenüã la insulinã sau ambele entitãüi în
1
proporüii variabile.

Hiperglicemia cronicã a diabeticilor este asociatã cu afectarea

pe termen lung, disfuncüia öi insuficienüa diferitelor organe, în
special a ochilor, rinichilor, nervilor, inimii ºi a vaselor sanguine.
În evoluüia diabetului sunt implicate mai multe procese patologice
care variazã de la distrugerea autoimunã a celulelor
betapancreatice ce induce deficitul de insulinã, pânã la anomalii
ce provoacã insulinorezistenüa.

Insulinorezistenüa este definitã ca o stare în care o anumitã

concentraüie a insulinei produce un rãspuns biologic mai mic
decât cel normal. Cele mai importante entitãüi clinice în care
insulinoreziatenüa joacã un rol important sunt: sindromul
metabolic (denumit ºi „sindromul insulinorezistenüei“), care
afecteazã aproximativ 30% din populaüia generalã adultã; excesul
ponderal ºi obezitatea, care se întâlneºte în 40 - 50 % din
populaüia adultã, dar care se asociazã cu insulinorezistenüa numai
în 30 - 40% din cazuri, o parte din supraponderali ºi obezi nefiind,
cel puüin iniüial insulinorezistenüi; diabetul zaharat de tip 2, unele
forme de dislipidemie ºi de hipertensiune arterialã esenüialã.

18 CNSMF | Ghiduri de practicä pentru medicii de familie

 La baza tulburãrilor metabolismului glucidelor, lipidelor ºi
proteinelor în diabet se aflã acüiunea deficitarã a insulinei asupra
üesutului üintã. Aceasta rezultã din secreüia inadecvatã de
insulinã ºi/sau rãspunsul diminuat al üesuturilor la insulinã.
Diminuarea secreüiei de insulinã ºi rezistenüa la insulinã se
asociazã frecvent la acelaºi pacient ºi deseori nu este evident care
din cele douã entitãüi este cauza principalã a hiperglicemiei.

Complicaüiile pe termen lung ale diabetului includ retinopatia

cu posibila pierdere a vederii, nefropatia urmatã în timp de
apariüia insuficienüei renale, neuropatia perifericã cu riscul
ulceraüiilor piciorului ºi amputarea acestuia. Neuropatia autonomã
induce tulburãri gastrointestinale, genitourinare, cardiovasculare ºi
disfuncüii sexuale.

Pacienüii diabetici au o incidenüã crescutã a bolilor cardio-

vasculare, a aterosclerozei, a arteriopatiilor periferice ºi a bolilor
cerebrovasculare. Hipertensiunea arterialã ºi tulburãrile metabo-
lismului lipoproteinelor se asociazã adesea diabetului.

1.2. CLASIFICAREA DIABETULUI ZAHARAT

Diabetul zaharat tip 1 (DZ1),rezultat al unei

deficienüeabsolute a secreüiei de insulinã, apãrutã ca
urmare a distrugerii celulelor betapancreatice.

Diabetul zaharat tip 2 (DZ2),rezultat ca urmare

aasocierii rezistenüei crescute la insulinã cu un rãspuns
compensator inadecvat al secreüiei de insulinã.

1
Alte tipuri specifice de diabet,prin alte cauze cum
arfi: defecte genetice ale celulelor betapancreatice, defecte
genetice ale procesului de acüiune al insulinei, boli ale
pancreasului exocrin, endocrinopatii, diabetul indus prin
medicamente sau substanüe chimice etc.

Diabetul gestaüional -diagnosticat în cursul sarcinii.