UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

EFECTELE ADVERSE ALE POLUARII

ASUPRA SISTEMULUI NERVOS

Coordonator ştiinţific:
……………………………………………………….. Absolvent:
Sandu Luigi Remus
 Introducere
• Prin activitatea noastra (mai ales a industriei), emitem o
varietate de chimicale in aer si atmosfera. Noi respiram aerul,
iar acesta are efecte negative asupra sanatatii noastre.
• Este de la sine înţeles ca distrugerea naturii înseamna
distrugerea omenirii, efectele poluarii asupra mediului
afectandu-ne în mod direct prin aer, apa şi alimentaţie –
necesitaţi fara de care nu putem sa traim şi pe care, cumva, ne
obligam sa le consumam poluate.
• Din pacate, nu mulţi realizeaza ca mare parte din problemele
de sanatate actuale sunt repercusiuni ale poluarii şi, nu de
puţine ori, simptomelor le atribuie alte cauze.
Anatomia Sistemului Nervos
• Funcțiile sistemului nervos asigură
integrarea organismului în mediul de
viață și controlul celorlalte organe din
corp.

• Realizarea acestor funcții este asigurată

de organele din SNC și din SNP .
Componentele sistemului nervos central sunt Componentele sistemului nervos periferic:
protejate de:
1. protecţie osoasă: • nervi
• cutia craniană – encefal • ganglioni nervoși
• coloana vertebrală –măduva
spinării
• 2. Meningele (3 foițe)
3. Lichidul cefalorahidian
 Fiziologia Sistemului Nervos

Informația recepționată de piele este condusă prin fibre senzitive din nervul
spinal, până la măduva spinării.
• La nivelul măduvei spinării impulsurile nervoase urmează două trasee:
• 1. În substanța cenușie din măduvă, impulsurile aduse de fibrele aferente
senzitive sunt transformate în comandă; comanda va fi condusă de fibrele
eferente motorii din nervul spinal până la mușchii brațului, realizând
mișcarea de flexie care va duce la îndepărtarea de stimul; aceasta este
funcția reflexă .
• 2. Din substanța cenușie a măduvei pleacă fibre nervoase senzitive
ascendente care conduc impulsurile la creier, ajungând în final la scoarța
cerebrală, unde impulsurile sunt transformate în senzație de durere;
aceasta este funcția de conducere .
 Efectele advere ale poluării asupra Sistemului
Nervos
• Poluarea aerului reprezintă
prezența unui amestec divers și
complex de substanțe chimice,
particule (PM) sau material
biologic în aerul din mediul
ambiant, care poate provoca
daune sau disconfort pentru
oameni sau alte organisme vii.
• Organizația Mondială a Sănătății (OMS)
estimează că poluarea aerului este
responsabilă pentru peste 3 milioane de
decese premature în fiecare an .

• Studiile epidemiologice și observaționale au

identificat o legătură puternică între
expunerea la contaminanți în aerul
înconjurător și rezultatele negative ale
sănătății, cum ar fi spitalizarea și
mortalitatea.
 Componentele aerului poluat

• Poluarea aerului reprezintă un amestec divers de substanțe,

inclusiv PM, gaze (de exemplu, ozon la nivelul solului, monoxid
de carbon, oxizi de sulf și oxizi de azot), compuși organici (de
exemplu, hidrocarburi aromatice policiclice și endotoxine
bacteriene) și metale toxice (de ex. vanadiu, plumb, nichel,
cupru și mangan) care pot fi găsite în aerul exterior și interior .
• Printre acestea, ozonul PM și nivelul solului, care sunt formate
în principal din oxizi de azot și compuși organici volatili, par să
fie componentele cele mai răspândite și dăunătoare
Modul de pătrundere a poluanților atmosferici
în sistemul nervos central
UFP-urile foarte mici pătrund cu ușurință în membranele
celulare, datorită raportului lor mare suprafață-volum, care le
permite, de asemenea, să parcurgă barierele clasice din plămâni
și creier. Capacitatea lor de a traversa membranele celulare
explică cu ușurință de ce PM poate fi găsit în neuroni sau
eritrocite .

O altă cale importantă și mai directă pentru ca UFP să intre în

sistemul nervos este prin mucoasa olfactivă, care este un epiteliu
neuronal care este în contact direct cu aerul din mediu
• Rezultatele privind efectele directe ale poluanților din
aer și a particulelor transmise în aer pe celulele
neuronale au fost raportate din studii experimentale
in vitro, folosind sisteme de cultură celulară și in vivo,
folosind paradigme de inhalare și instilare la
rozătoare, precum și din studii epidemiologice și
clinice controlate în oameni.
Poluarea aerului și bolile neurologice
 Accidentul vascular cerebral
• În timp ce efectele cardiorespiratorii ale poluării aerului au
fost cercetate pe scară largă , sunt disponibile doar descoperiri
preliminare cu privire la efectele poluanților transportați în
aer pe SNC.
• Mecanic, corelația dintre poluarea aerului și accidentul
vascular cerebral s-ar putea datora observației că PM și UFP-
uri fine exercită procoagulant in vivo.
• inhalarea SO2 a provocat modificări cerebrale similare cu
modificările rezultate din ocluzia arterei cerebrale medii
(MCAO) și modificări histologice agravate în regiunile
ischemice ale creierului .
 Bolile neurodegenerative

• Concomitent cu o creștere generală a speranțelor de

viață la nivel mondial, incidența și prevalența bolilor
neurodegenerative comune cresc de asemenea, crescând
astfel povara financiară și socială pentru indivizi și
societate.
• Primele dovezi histopatologice pentru o legătură între
poluarea aerului și neuropatologie au provenit din studii
care au fost realizate pe populații de animale care sunt
expuse în mod natural la medii urbane poluate din
Mexico City.
Implicații privind neurodezvoltarea și sănătatea
mintală
• Expunerea prenatală la ozon duce la deteriorarea
permanentă a cerebelului și la întreruperea sistemului
monoaminergic cerebelos. În plus, expunerea prelungită
la ozon prenatal a modificat nivelurile factorului
neurotrofic din creier.
• Expunerea prenatală la poluanții atmosferici poate
constitui, de asemenea, un factor de risc pentru
tulburările neurodezvoltate, cum ar fi autismul și bolile
neuropsihiatrice, cum ar fi schizofrenia.
 Stresul oxidativ, deteriorarea ADN-ului și
genotoxicitatea
• Metalele, pesticidele și poluanții atmosferici, care au fost
asociați cu neurodegenerarea au o caracteristică comună,
și anume, capacitatea lor de a duce la creșterea
producției de specii reactive de oxigen și azot. Deși
fiecare poluant are propriul său mecanism de toxicitate,
mai mulți poluanți ai aerului, cum ar fi ozonul, dioxidul de
sulf, compușii organici volatili și PM, sunt oxidanți care
pot acționa direct asupra componentelor celulare și pot
perturba funcțiile fiziologice.
 Interacțiunea dintre genă şi poluarea aerului

• Interacțiunea genă- poluare aer a fost studiată pe

larg în afecțiunile pulmonare și cardiace. Cu toate
acestea, există doar un număr limitat de studii care
abordează interacțiunea genă-poluare în lezarea SNC.
Poluanții atmosferici pot schimba expresia genelor
printr-o gamă largă de mecanisme de reglare a
genelor.
• Studiile la om au arătat că expunerea pe termen
scurt sau lung la poluarea aerului la vârstnici poate
provoca hipometilare în limfocitele periferice. În plus,
o expunere mai mare la poluarea aerului este
asociată cu telomerele cu leucocite mai scurte, ceea
ce este un semn al îmbătrânirii biologice.
 Concluzii

• Poluanții atmosferici au fost și continuă să fie factori

majori care contribuie la apariţia de boli cronice și la
mortalitate, având un impact dramatic asupra sănătății
publice.
• Poluarea aerului este o problemă globală și a devenit una
dintre problemele majore ale sănătății publice, precum și
protecția climei și a mediului.Efectele poluanților
atmosferici prezintă un nivel ridicat de interes pentru
comunitățile științifice, guvernamentale și publice.
• Deși rezultatele adverse cardiopulmonare au fost în centrul
multor studii, daunele cauzate de poluarea aerului la SNC au
fost larg neglijate. Cu toate acestea, există dovezi că poluarea
aerului contribuie, de asemenea, la deteriorarea SNC sau la
progresia crescută a tulburărilor neurodegenerative.
• Având în vedere complexitatea enormă a SNC și natura
complexă a poluării aerului, patologia SNC rezultată poate
avea numeroase cauze și căi subiacente și s-ar putea datora
interacțiunii sinergice a mai multor căi și mecanisme care îl fac
să difuzeze să identifice o relație de răspuns stimulent.
• De exemplu, contribuția efectelor directe ale UFP-
urilor aeriene la vătămarea SNC rămâne a fi detaliată,
iar date despre prezența UFP-urilor în SNC uman încă
nu sunt disponibile până în prezent.Studiile biologice
pot fi consolidate prin utilizarea instrumentelor și
platformelor de descoperire recente, precum
genomica, pentru a dezvolta biomarkeri pentru
screeningul toxicității.
• Întrucât susceptibilitatea genetică poate juca un rol în răspunsul la
poluarea aerului, studiile de interacțiune genă-mediu pot fi un instrument
pentru a explora mecanismele și importanța căilor moleculare pentru
asocierea dintre poluarea aerului și afectarea SNC .

• O mai bună înțelegere a mediatorilor și a mecanismelor vătămării SNC din

cauza poluării aerului va ajuta la dezvoltarea strategiilor de prevenire și
tratament pentru protecția persoanelor cu risc. Îmbunătățirea
standardelor de calitate a aerului, minimizarea expunerilor personale și
reproiectarea tehnologiilor cu motor și combustibil vor reduce, de
asemenea, poluarea aerului și consecințele sale asupra morbidității și
mortalității neurologice.
Vă mulţumesc pentru atenţie!