Demonstraţia este încadrată în categoria metodelor intuitive şi definită ca metodă de
predare–învăţare, în cadrul căreia mesajul de transmis către elev se cuprinde într-un obiect concret, o acţiune concretă sau substitutele lor. După gradul de angajare a elevului, poate fi considerată metodă expozitivă (când se combină cu expunerea) sau ca metodă activă (când se combină cu conversaţia sau presupune activitatea elevului în paralel cu a profesorului, de pildă, în cadrul unora dintre experienţele de laborator). A demonstra înseamnă a arăta, a prezenta obiecte, procese, acţiuni - reale sau artificiale - în vederea inducerii teoretice la elevi a unor proprietăţi, constante, legităţi care constituie elemente fundamentale ale cunoaşterii. Cultura civică vizează responsabilizarea elevilor pentru a deveni cetățeni activi, care își doresc să se implice în conturarea viitorului comunităților lor și sunt capabili să facă acest lucru. Această metodă se poate folosi în procesul de predare, în cadrul disciplinei culturii civice și nu numai, ci și în celelalte procese de învățare și evaluare. Astfel, luând ca exemplu o lecție de la această disciplină “ Cum mă comport zi de zi?”, clasa a IV- a putem folosi metoda demonstrației după cum urmează: demonstrația pe viu a unor comportamente, acțiuni ( se poate demonstra elevilor de către cadru didactic a unui comportament pozitiv, cum ar fi strângerea unor hârtii aruncate pe jos sau un comportament negative cadrul didactic poate să ia un stilou și să se prefacă că îl fură) ; demonstraţia cu ajutorul desenului didactic, executat de cadrul didactic la tablă (cadrul didactic poate să deseneze pe tablă un copil care ajută un bătrân și un copil care lovește alt copil); demonstraţia cu ajutorul imaginilor, pozelor sau a unor aparate audio - vizuale ( filme cu mesaj educativ, diapozitive), materiale tridimensionale (machete, mulaje). De exemplu se poate prezenta copiilor un film legat de tema “ Cum mă comport zi de zi?” sau se poate face o prezentare power- point pe baza cărora se pot trage concluziile așteptate de cadrul didactic. Mijloacele tehnice pot fi grupate în: mijloace audio (folosind aparate de redare sonoră, iar ca materiale, benzi magnetice şi discuri); mijloace video (sprijinindu-se pe diversele aparate de proiecţie: aspectomat, retroproiector etc., iar ca materiale, uzând de folii transparente, diafilme, diapozitive); mijloace audio-vizuale (folosind tot aparatele de proiecţie, alături de televizoare cu destinaţie didactică şi de laptop, calculator, iar ca materiale specifice, filmele şcolare sonore şi programele şcolare televizate, casetele video). Pe baza acestor demonstrații se realizează discuții prin care se urmăresc atingerea obiectivelor lecții, punerea în discuție a ceea ce copiii trebuie să înțeleagă, să învețe la ora respectivă. Cu ajutorul acestei metode copiii înțeleg concret ceea ce cadrul didactic demonstrează, contribuind la formarea unei imagini clare şi complete asupra mesajului transmis. Aşezarea şi gruparea elevilor trebuie să fie concepută astfel încât, să favorizeze receptarea convenabilă de către toţi elevii. Este preferabilă dispunerea în semicerc, când demonstraţia este posibilă prin distribuirea materialelor către elevi, aceştia pot fi dispuşi pe grupe mici, care să urmărească concomitent demonstraţia. Demonstraţia are ca fundament un cadru concret, fie el: natural, simbolic sau artificial. Pe baza acestuia, se deduc constatări şi interpretări. Demonstraţia, este un suport al cunoaşterii pe cale deductivă - prin concretizare şi materealizare şi inductivă - prin concepţii şi deprinderi, care poate fi folosită oricând în cadrul activităților de predare- învățare- evaluare în cultura civică, folosirea ei având real succes în rândul elevilor.
Bibliografie:
• Radu T. Ion, Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, R.A.,
București, 2000. • Ulieru Valentin Dogaru, Drăghicescu Luminiţa,Educaţie şi dezvoltare profesională, Editura Scrisul Românesc, 2011. • Cadrul didactic- un profesionist în sistemul de învăţământ, Modulul I-Didactica specializată şi abilitare curriculară, Bucureşti 2011