Explorarea respiraţiei

 Ventilaţia
- centrii respiratori
- cutia toracică
- musculatura respiratorie, inclusiv diafragmul
- patenta căilor aeriene
- complianţa pulmonară : variaţia de volum pulmonar pentru o variaţie
standard de presiune transpulmonară
 Perfuzia
 Schimburile gazoase alveolo-capilare

Mecanismul ventilaţiei:
INSPIR: activ
Sfărşitul expirului: presiunea în arborele respirator este egală cu presiunea atmosferică,
notată 0 mmHg prin convenţie
Comandă nervoasă contracţia diafragmului şi a muschilor intercostali interni
tracţionarea peretelui toracic reducerea presiunii în cavitatea pleurală sub cea
atmosferică tracţionarea pereţilor alveolari, mărirea spaţiilor alveolare şi a
lumenului bronhiolelor (pe care se fixează septurile interalveolare) scăderea
presiunii intraalveolare sub cea atmosferică INSPIR :
500 ml aer (tidal volum, volum curent) din care
150 ml reprezintă ventilaţie de spaţiu mort anatomic
350 participă la schimburile gazoase

contracţia diafragmului asigură aproximativ 75-150 ml aer din volumul curent

(suprafaţa diafragmului 75 cm2; excursia diafragmului într-un inspir normal:
1-2 cm)

Inspirul se opreşte când presiunea intraalveolară devine egală cu presiunea

atmosferică (alveola s-a umplut cu aer);

EXPIR: pasiv
Relaxarea musculaturii inspiratorii presiunea intrapleurală creşte
compresia alveolelor şi a bronhiolelor iese aerul din alveole
Bronhiolele
 nu au fibre musculare
 sunt menţinute deschise prin tracţiunea realizată de către septurile alveolare
în timpul inspirului
 în expir sunt supuse la 2 forţe:
1. presiunea realizată de coloana de aer care iese din alveole şi le ţine
deschise; ea scade pe măsură ce se evacuează aerul din alveole
2. presiunea exterioară, realizată de reculul elastic al plămânului în
timpul expirului, care tinde să închidă alveola
În momentul în care cele 2 presiuni se egalizează (=punctul de
presiuni egale), aerul nu mai iese din alveole. În mod normal, punctul
 de presiuni egale este apropiat de volumul rezidual. Deci, după
depăşirea punctului de presiuni egale, în plămân rămâne aerul
rezidual.

La sfârşitul expirului
presiunea intraalveolară este egală cu presiunea atmosferică
presiunea intrapleurală este cu 2-3 mmHg sub presiunea atmosferică.
Presiuneea intrapleurală este practic egală cu presiunea
intraesofagiană .
Presiunea intrapleurala este mai negativa la vârf decat la baze:
Gravitaţia:
Distribuţia ventilaţiei : spre baze mai ales
Distribuţia circulaţiei pulmonare: spre baze mai ales;
Influenţa gravitaţiei este mai mare asupra circulaţiei decât asupra ventilaţiei
Vârful pulmonar: V/Q > 1
Regiunea medie a plămânilor: V/Q =1
Baza plămânului V/Q <1

Raportul V/Q =0,8. Modificarea acestui raport reprezintă cel mai

frecvent mecanism prin care se ajunge la insuficienţă respiratorie
(=hipoxemie arterială)
Alveolele şi bronhiolele de la vârful plămânului rămân deschise mai mult timp
Variaţia volumului alveolelor bazale între inspir şi expir este mai mare decât a
alveolelor apicale.

Evaluarea ventrilaţiei
1. Spirometria: nu se pot determina capacitatea pulmonară normală,
capacitatea funcţională expiratorie, volumul rezidual

Volumul expirator maxim pe secundă =Forced expiratory flow

1 sec (FEV1) sau FEV2, FEV3, MMEF (maximal mid
expiratory flow)

Disfuncţie ventilatorie obstructivă: FEV1/FVC x100 <80%

FEV1 scăzut
FVC normal
BPCO, astm bronsic, emfizem pulmonar (dispare suportul
reprezentat de tractiunea septurilor interalveolare
asupra pereţilor bronşiolari)

Disfuncţie ventilatorie restrictivă: FEV1/FVC normala, crescută

FEV1 normal
FVC scăzut
Fibroze pulmonare, deformaţii toracice, leziuni neurologice sau musculare

Disfuncţie ventilatorie mixtă: FEV1/FVC scăzută

 FEV1 scăzut
FVC scăzut
Dg disfuncţiei ventilatorii mixte se pune prin pletismografie

Volumele pulmonare şi subdiviziuni

Volumul
Capacitatea inspirator de
inspiratorie
rezervă

Capacita
Capaci tea Volumul
vitală curent
tatea
pulmon
ară
totală Volumul expirator de
Capacitatea rezervă
reziduală
funcţională
Volumul rezidual
2. Curbele flux-volum: explorează mai fidel căile aeriene mici, sediul leziunilor
precoce în obstrucţii
măsoară fluxurile de aer în expir (sau inspir) la diverse
volume pulmonare
prima parte a curbei depinde de efortul muscular şi de
cooperarea bolnavului
vârful curbei:peak expiratory flow (PEF); util în
monitorizarea severităţii astmului bronşic (scade) şi în
 sindroamele restrictive (creşte)
partea descendentă a curbei: independentă de efort;
evaluează căile aeriene mici (MEF 50% CV)
Paralizia de corzi vocale: obstrucţie extratoracică variabilă; PEF este normal
Fluxul inspirator este diminuat în obstrucţiile extratoracice şi normal în cele
intratoracice

Testul la bronhodilatatoare. Reversibilitate: FEV1 creşte după Ventolin 400

micrograme inhalator cu peste 16-20%
Determinarea capacitaţii pulmonare totale si a volumului rezidual.
1.Pletismografia
Permite măsurarea rezistenţei cailor ariene la flux (Raw) şi a conductanţei (sGav)

2.Metoda diluţiei gazoase: He. N: nu identifică volumul rezidual din bulele de emfizem

Determinarea complianţei pulmonare: statică: scade în emfizemul pulmonar

dinamică, dependentă de frecvenţă: scade în
bronşita cronică

Determinarea volumului de închidere (closing volum): explorarea căilor aeriene mici;

cercetare

Difuzia alveolo-capilară: cu CO: depinde de patenţa căilor aeriene, conţinutul

alveolelor, integritatea membranei alveolo-capilare, perfuzie
Astm: suprafaţă de schimb crescută prin hiperinflaţia alveolară: DLCO creşte
Emfizem: distrugerea septurilor alveolo-capilare: DLCO scade