Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „ Alecu Russo ” din Bălți

Falultatea de Știinte Reale, Economice și ale Mediului

Catedra de științe economice

Proiect la cursul

„ Bazele statisticii ”
cu tema:

„ Indicatorii mișcării
migraționale a populației ”

A elaborat: Voinotinschii Irina

St. grupei BA11Z

A verificat: dr., conf.univ.: Movilă Irina

Bălți, 2016
 CUPRINS
INTRODUCERE......................................................................................................................................... 3
Capitolul I. PREMISE TEORETICO – METODOLOGICE ALE MIȘCĂRII MIGRAȚIONALE
A POPULAȚIEI .......................................................................................................................................... 4
1.1 Esența, noțiuni despre indicatorii migraționali ................................................................ 4
1.2 Indicatorii migraționali din Republica Moldova.............................................................. 5
1.3 Factorii ce impulsionează și extind, avantaje și dezavantaje ale migrației ................... 6
Capitolul II. APLICAREA METODELOR DE CALCUL AL INDICATORILOR MIȘCĂRII
MIGRAȚIONALE A POPULAȚIEI ....................................................................................................... 8
2.1 Migrația și evoluția demografică ....................................................................................... 8
2.2 Migrația și dezvoltarea economică a Republicii Moldova ............................................... 9
CONCLUZII ................................................................................................................................. 10
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................... 11
ANEXE ......................................................................................................................................... 12

2
 INTRODUCERE

„ Caută căldura. Nu aştepta să vină. Învaţă de la păsări călătoare. ”

(Valeriu Butulescu)

Actualitatea temei Plecarea în masă peste hotare a moldovenilor a început în 1998 şi a

continuat cu o intensitate sporită până în 2016 (cel puţin), fiind condiţionată de o combinaţie
dintre factorii economici şi o serie da alte şocuri interne şi externe. În cazul Moldovei, migraţia a
fost cauzată de factori economici şi a apărut ca un mecanism de reducere a sărăciei. Un studiu
recent arată că factorii economici, precum sărăcia, şomajul şi salariile mici reprezintă peste 72%
dintre factorii de împingere a migraţiei. Plecarea în masă a persoanelor pregătite profesional
(ingineri, medici, specialişti IT, profesori, agronomi, etc.) a provocat un deficit de lucrători
calificaţi necesari Moldovei, mai ales în sferele de educaţie şi sănătate. Unii analişti consideră că
acest fapt ar constitui un posibil handicap pentru perspectivele de creştere.

Obiective

− De a obţine informaţii ample şi de calitate privind numărul populaţiei emigrante și

imigrante din Republica Moldova;

− Analizarea aspectelor teoretice migraționale;

− De determinat cauzele majore ale migrației populației din țară;

− De a analiza situația la monent și de a căuta metode de soluționare ale acestei problema;

− De analizat importanța migrațională în economia națională;

Scopul prezentei lucrări, este de a încuraja tinerii specialiști, populația migratoare de a

ramîne acasă, de a se ocupa de problemele țării și a le soluționa, pentru că mai bine ca acasă nu
este nicaieri în lume.

Studiile anterioare au arătat că migranţii deseori trec de la munci mai puţin calificate la
activităţi care necesită o calificare mai înaltă în corespundere cu nivelul lor de educaţie/calificare
şi conform capacităţii de integrare în societatea gazdă de-a lungul perioadei migraţioniste. Până
în prezent, migranţii moldoveni preferau să plece în acele regiuni şi ţări cu care împărtăşeau

3
similarităţi culturale, istorice şi lingvistice. Mulţi dintre migranţii moldoveni învaţă limbile
acestor state mai repede decât alţi migranţi.

Capitolul I. PREMISE TEORETICO – METODOLOGICE ALE MIȘCĂRII MIGRAȚIONALE

A POPULAȚIEI

1.1 Esența, noțiuni despre indicatorii migraționali

Mișcarea totală a unei populații se compune din mișcarea naturală și mișcarea

migratorie. Populația unei țări își modifică numărul nu numai ca urmare a intrărilor și ieșirilor
determinate de nașteri și decese, ci și în urma imigrărilor și emigrărilor. Deplasările locuitorilor
se pot face în afara localităților, între țări, pot avea o durată mai mică sau definitivă, ceea ce face
necesară o clasificare detaliată a diferitor tipuri de migrație.

Principalele surse documentare folosite în studiul mișcării migratorii a populației sunt:

statistica migrației, statistica stării civile, recensămîntele populației.

Mobilitatea geografică a populației - reprezinta totalitatea deplasărilor unei populații cu

sau fară schimbarea domiciliului stabil,indiferent de durata absenței din localitatea de origine.

Categorii de populații implicate in migrație:

− Populația migratoare este cea care își schimbă odata cu locul de muncă și domiciliul
stabil.

− Populația navetistă este populația care se deplasează de la domiciliu către locul de muncă
aflat într-o altă localitate. Deplasarea se poate realiza zilnic, săptămînal sau mai rar,
neimplicîndu-se și schimbarea domiciliului.

− Populația sezonieră este populația care se deplasează pentru muncă sau pentru petrecerea
vacanțelor într-o anumită perioadă a anului.

În raport cu migratiile oficiale ale unei țări, migrația poate fi:

Migrație internă: totalitatea deplasărilor, însoțite de schimbarea definitivă a domiciliului

obișnuit. în cadrui unei țări, între unitățile teritorial adminstrative.

4
Migrația internațională (externă): totalitatea deplasărilor, însoțite de schimbarea definitivă
(permanentă) a domiciliului, între două țări.

În raport cu localitatea de destinație (sosire), respectiv de plecare (origine), se folosesc termenii

de imigrare și emigrare.

Imigraţia este primirea populaţiei deplasată în ţara de destinaţie, temporar sau definitiv.
Ţara de primire sau ţara de imigraţie se caracterizează, din punct de vedere economic, prin
următoarele elemente:

grad relativ mai ridicat de dezvoltare economică;

cerere mai mare de forţă de muncă, în comparaţie cu disponibilităţile naţionale;

pondere redusă a tineretului şi a populaţiei apte de muncă în total populaţie.

Emigraţia reprezintă deplasarea pendulatorie a populaţiei între ţara de origine (reşedinţă)

şi locul de muncă (ţara de primire). În acest caz, ţara de origine se caracterizează printr-un grad
mai redus de dezvoltare economică, o pondere ridicată a tineretului şi în general, a populaţiei
apte de muncă în totalul populaţiei, natalitate ridicată, absenţa posibilităţilor de utilizare pe plan
naţional a forţei de muncă disponibile, absenţa investiţiilor în unele sectoare economice.
Totodată, ţara de origine, din care pleacă forţa de muncă, se numeşte ţară de emigraţie.

1.2 Indicatorii migraționali din Republica Moldova

Din 1991, în diverse perioade de timp, Moldova a fost supusă la diverse modele
migraţioniste: migraţia internaţională/internă, voluntară/forţată, permanentă/temporară.

Migraţia internă a fost cauzată preponderent de situaţia economică, având preponderent

un caracter voluntar. Sunt incluse în special persoanele care pleacă spre oraşe, în căutarea unui
loc de muncă, păstrându-şi viza de reşedinţă în locul de trai permanent. Un aspect aparte l-a avut
migraţia pe plan intern din Transnistria înspre malul drept al Nistrului, înregistrată în primii ani
de tranziţie, care a fost cauzată de conflictul armat care a avut loc în acea perioadă.

Migrarea internaţională a evoluat în diferite perioade de timp, rezultând în două forme de

bază: emigrarea permanentă şi temporară.

Migraţia permanentă a cunoscut o amploare a fenomenului în 1985–1995, şi a cunoscut

patru ţări principale de destinaţie: Israel, Rusia, Ucraina şi Germania. Mai apoi fluxurile
5
emigrării permanente, au fost atrase de Canada, un flux care continuă şi până în prezent, în mare
parte acoperind specialiştii de calificare înaltă şi familiile acestora.

Migraţia temporară şi-a asumat progresiv proporţii semnificative începând cu 1990, şi a

avut loc, în mare parte, pentru a îmbunătăţi situaţia economică/financiară sau în căutarea
oportunităţilor de studii, ultima incluzând tineretul care a obţinut oportunitatea de a aplica în
mod individual pentru burse în străinătate.

Cea mai observată formă a migraţiei, notabile din punct de vedere statistic, este migraţia
voluntară temporară, care are la bază motive economice. Impulsionat de situaţia social-
economică, fenomenul migraţional a evoluat şi în funcţie de politicile migraţioniste adoptate în
diferite perioade de timp, inclusiv de-a lungul unor variabile cum sunt aflarea legală sau ilegală
peste hotare.

În Republica Moldova sânt utilizate, în linii mari, trei abordări privind estimarea
emigrării internaţionale, acestea fiind:

• emigrarea documentată, această formă include retragerea vizei de reşedinţă şi declararea

emigrării pe termen lung sau pentru totdeauna din ţară, cunoscută în ţară şi sub termenul
de emigrare permanentă;

• plecarea la muncă sau în căutare de lucru peste hotare, considerată de asemenea ca fiind
migrarea temporară/ circulară;

• plecarea din ţară, înregistrată la frontieră, aceasta de facto incluzând ambele: emigrarea
documentată/permanentă şi migrarea temporară/circulară. Există diferite date şi surse de
informaţii privind estimarea emigrării, iar cele mai relevante, care ar putea fi utilizate
pentru monitorizarea procesului şi a impactului fenomenului migraţiei asupra situaţiei în
diverse domenii, sânt prezentate şi analizate în acest raport.

1.3 Factorii ce impulsionează și extind, avantaje și dezavantaje ale migrației

Moldova la moment este la o etapă în care paralel cu restructurarea economică şi

schimbările sociale, tranziţia a determinat şi o migraţie în creştere (internă rurală-urbană,
emigrarea internaţională). În majoritatea ţărilor din Europa de Vest (de ex. Spania, Italia, Grecia
şi Irlanda) care deja au trecut printr-o astfel de tranziţie, creşterea iniţială a fluxurilor
migraţionale a fost urmată, după o perioadă mai mare, de tendinţele descrsecânde ale tendinţelor

6
emigraţionale, şi s-a schimbat dintr-un stat pur de emigrare într-un stat pur de imigrare, din cauza
imigrării lucrătorilor necalificaţi şi a celor semi-calificaţi din ţările în curs de dezvoltare. În timp
ce un astfel de scenariu a fluxurilor migraţionale din şi spre Moldova ar putea să aibă loc,
conform datelor calitative analizate, Republica Moldova încă nu a intrat în această fază de
descreştere a emigraţiei, iar acesta ar putea să fie doar unul dintr-o serie de scenarii posibile.

În conformitate cu diferite studii, principalul factor de impulsionare pentru migranţii

moldoveni este migraţia pentru scopuri economice, în mare parte datorită sărăciei, lipsei
oportunităţilor ocupaţionale şi a salariilor mici.

Când vorbim de beneficiile migraţiei, trebuie să ţinem cont de ambele direcţii ale
acesteia, pe de o parte, emigraţia, pe de alta, imigraţia, şi să avem în vedere atât individul, cât şi
comunitatea.

Migraţia aduce deja beneficii familiilor emigranţilor moldoveni şi comunităţilor, precum

şi întregii economii moldovenești, dacă vorbim despre moldovenii plecaţi la muncă în Europa şi
banii pe care aceştia îi trimit acasă. Sumele considerabile pe care aceştia le generează anual
sprijină consumul local şi macrostructura economică.

Din nefericire însă, acelaşi fenomen are şi consecinţe negative: familii care se destramă,
copii rămaşi singuri acasă, în grija rudelor sau în grija bunicilor şi, poate la fel de important,
întreprinzători care nu mai au pe cine angaja în condiţiile salariale din Republica Moldova. Acest
ultim aspect afectează în mod deosebit nivelul de la baza economiei, respectiv micile
întreprinderi care sunt legate foarte strâns de viaţa comunităţilor lor.

Rămânând doar la aspectul financiar, imigraţia, la rândul ei, este benefică fie doar şi prin
acoperirea locurilor de muncă rămase vacante, ceea ce asigură funcţionarea unor întreprinderi
moldovenești, dar şi plata taxelor şi impozitelor aferente, lucru care, de exemplu, alimentează
bugetul pentru pensii. Şi aici, însă, există posibilitatea exploatării migranţilor, a disruperii vieţii
comunităţii, a multor drame personale care se reflectă asupra mediului social înconjurător.

Dacă privim problema din prisma migranţilor din ambele categorii, un lucru devine foarte
evident, şi anume că, atât pentru unii, cât şi pentru ceilalţi, motivul plecării de acasă este
întotdeauna speranţa unei vieţi mai bune. Evitarea efectelor negative se poate face doar cu o
reglementare strategică a migraţiei. Poziţia Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie este că

7
migraţia aduce beneficii tuturor părţilor atunci când este eficient reglementată.

Capitolul II. APLICAREA METODELOR DE CALCUL AL INDICATORILOR MIȘCĂRII

MIGRAȚIONALE A POPULAȚIEI

2.1 Migrația și evoluția demografică

Numai într-o perioadă 2005–2010 numărul populaţiei stabile63 s-a micşorat cu aproape
30 mii persoane, atingând în 2010 cifra de 3,56 mln. faţă de 3,59 mln., înregistrate în 2005
(Figura 39). Cele mai mari valori în ceea ce ţine descreşterea numărului populaţiei stabile au fost
înregistrate în anii 2005–2007. Chiar dacă în ultimii ani rata negativă de creştere a numărului
populaţiei a înregistrat uşoare tendinţe spre diminuare, totuşi mai păstrează încă, în dinamică,
valoarea negativă în raport cu anul precedent. De menţionat, că scăderea demografică a fost
determinată atât de sporul natural negativ, cât şi de soldul negativ al migrației externe. (Vezi
Anexa 1)

Migraţia în masă a continuat cu o intensitate sporită pe parcursul următorilor ani. Deja în

2005, Studiul Demografic şi de Sănătate din Moldova, realizat de Ministerul Sănătăţii a arătat că
17 procente din gospodăriile moldoveneşti aveau cel puţin un membru al gospodăriei care locuia
şi muncea peste hotare. Principala problemă ţine de faptul că nu sunt cifre de încredere cu privire
la migraţia moldovenească, cu nişte estimări de un stoc de 311.000 calculat de BNS în 2010 până
la 770.300 calculat de Banca Mondială. Cifrele oficiale din partea BNS par să subestimeze
fenomenul dat, pe când verificarea încrucişată a datelor cu alte surse, cum ar fi informaţia cu
privire la distribuirea presupusă a migranţilor după ţările de destinaţie.

În total, migranţii bărbaţi reprezintă 64,5 procente din fluxul migraţional total în 2011,
ceea ce înseamnă că mobilitatea spre alte ţări, cu excepţia Italiei, este dominată de bărbaţi,
reflectând probabil migraţia temporară spre Rusia şi distribuirea după sectoare, cum ar fi
construcţiile.

Emigrarea versus imigrarea. Datele statistice confirmă, că în Moldova emigrarea

continuă să prevaleze imigrarea, totuşi evoluţia fenomenului demonstrează tendinţe spre
stabilizare.

De menţionat, că rata netă a migraţiei pe parcursul ultimilor 5 ani a înregistrat tendinţe

spre echilibru. Dacă în anul 2005 acest indicator a constituit –1,01 p.p, se observă că în 2010

8
diferenţa dintre emigrare şi imigrare a cetăţenilor moldoveni a constituit doar 0,15 p.p în
favoarea emigrării. Se observă că criza economică din regiune a influenţat şi fenomenul
migraţional din Moldova. Până în 2008 atât emigrarea cât şi imigrarea au fost în ascendenţă,
începând cu 2009 pentru ambele fenomene s-au înregistrat tendinţe spre diminuare. Mai
pronunţat aceasta se observă în cazul emigrării. Astfel, în anul 2010 a fost înregistrată o reducere
semnificativă a numărului de emigrări în comparaţie cu anii precedenţi. Dacă în anii 2005–2009
acest indicator a variat între 6.000 şi 7.000 persoane, atunci în 2010 s-a diminuat semnificativ,
atingând cifra de 4.714 emigrări ale moldovenilor în afara ţării. ( Vezi Anexa 2)

Analizând distribuţia după vârste a fluxurilor migraţionale, cea mai înaltă propensitate de
a migra se înregistrează în grupul de vârstă 25–34 ani, ceea ce corespunde la 33,4 procente din
totalul fluxului migraţional ( Vezi Anexa 3)

Reflectând structura forţei de muncă după nivelul de studii, majoritatea migranţilor deţin
studii medii (64,17%), pe când procentul celor cu studii primare sau fără studii este de 10,7
procente din total, pe când în structura forţei de muncă, aceştia reprezintă 22,7 procente. Acest
fapt ar putea servi drept o indicaţie precum că mai mulţi lucrători calificaţi dau dovadă de
rezultate mai bune pe piaţa muncii, în ceea ce priveşte găsirea unui loc de muncă; totuşi acest
fapt nu relevă nimic despre calitatea locului de muncă şi corelarea calificărilor potrivite la nivelul
pieţii naţionale a forţei de muncă. Totodată ar putea sugera Guvernului asupra necesităţilor de
conlucrare cu principalele ţări de destinaţie ale migranţilor moldoveni privind promovarea
recunoaşterii studiilor, diplomelor şi competenţelor acestora. (Vezi Anexa 4)

2.2 Migrația și dezvoltarea economică a Republicii Moldova

Creşterea constantă a PIB-ului în raport cu anii precedenţi78 în mare parte se atribuie

veniturilor remise de migranţii moldoveni care lucrează peste hotare. Conform estimărilor BM
remitenţele au atins punctul maxim în 2007, constituind 36 procente în raport cu PIB79. Aceste
tendinţe s-au păstrat până în anul 2008, iar creşterea anuală a PIB-ului faţă de anii precedenţi atât
total cât şi pe locuitor, a variat între 3 şi 8 procente anual. În 2009 rata de creştere PIB a
înregistrat valori negative, fiind în descreştere cu circa 6 procente faţă de 2008, ca în anul
următor să preia ritmul de creştere de până la criză. Astfel, creşterea cumulată a PIB către anul
2010 în raport cu 2005 a fost de peste 17 procente. (Vezi Anexa 5).

9
 CONCLUZII

Fenomenul migrației este cunoscut din timpuri străvechi, migraţia afectează structura şi
caracteristicile orânduirii societăţii, procesele şi tiparele sociale şi culturale, economia şi mediul.
Pe măsură ce oamenii de deplasează, ideile şi trăsăturile lor culturale se propagă odată cu ei,
creând medii culturale noi şi modificându-le pe acelea deja existente.

Migrația este un fenomen complex, cu o multitudine de efecte, nu numai la nivel

comunitar. Dincolo de acest cadru, migrația are o serie de consecințe, atât pozitive cât și
negative.

Migrația are un rol important în transformările sociale contemporane. Este atât un rezultat
al schimbărilor globale, cât și un impuls pentru viitoarele schimbări în statele de origine, dar și în
cele primitoare. Migrația are în primul rând un impact direct la nivel economic, dar afecteazã și
domeniul muncii și cel social, sistemul de protecție socială, cultura și politicile naționale, relațiile
internaționale, conducând inevitabil la o mai mare diversitate etnoculturală în toate statele.

În Moldova, incidenţa “migraţiei potenţiale”, definită ca “ambiţie generală de a migra în

viitor” este destul de înaltă. Plecare populației în străinătate la muncă sau la studii a luat o
amploare și numarul lor cresc în fiecare zi.

10
 BIBLIOGRAFIE

1. PROFILUL MIGRAŢIONAL EXTINS AL REPUBLICII MOLDOVA p. 108-153

2. www.statistica.md.
3. Republica Moldova – Problemele migrației, Institutul muncii din RM și Institutul muncii
din Grecia, Chișinău 2007, p 27-29
4. ȚĂRCĂ Mihai, Demografie, Ed. Economica, p 61-63
5. MATEI Constantin, Impactul Migrației Populației Asupra Situației Demografice din RM,
Ed.ASEM, Chișinău 2006 p 57-66
6. http://www.criticatac.ro/11434/caracteristicile-cheie-ale-migraiei-din-moldova
7. http://ziarullumina.ro/migratia-aduce-beneficii-dar-si-neajunsuri-13659.html

11
 ANEXE

(Anexa 1)

Graficul 1: Tendințe demografice în Moldova, 2005-2010

(Anexa 2)

Graficul 2: Dinamica fenomenului migrațional, 2005-2010

12
 (Anexa 3)

Figura1: Migrații după grupurile de vîrstă, 2011

(Anexa 4)

Tabelul 1: Migrații după nivelul de studii, 2010

13
 (Anexa 5)

Graficul 3: Dinamica indicilor de volum al PIB, 2005-2010

14