Sunteți pe pagina 1din 36

SEMIOLOGIE MEDICALA CURS 1 SEMNE SI SIMPTOME

GENERALE. ANAMNEZA.
1.1.SEMNE PRIN CARE SE MANIFESTA BOALA

SEMN FIZIC

SEMN OBIECTIV Definitie. Exemple.
Semnele fizice sau obiective = semnele descoperite de catre medic cu
ajutorul anumitor manevre (palpare,percutie, ascultatie);
necesita o anumita tehnica pentru evidentierea lor.Ex: 1.
semnele din pneumonia lombara: frison, febra, junghi toracic,
dispnee, sputa ruginie, suflu tubar, raluricrepitante;
2.semnele glomerulonefritei difuze acute: febra,cefalee, durere
lombara, edeme, oligurie, albuminurie,cilindrurie, hipertensiune
arteriala, hiperazotemie.
Termenul de semn se mai utilizeaza in cazul in care unanumit
simptom sau grup de simptome este caracteristicpentru o
anumita boala si suficient pentru a odiagnostica =
Semne patognomonice.
Exemple: - semnul Argyll-Robertson din sifilisul sistemuluinervos
central;- semnul Babinski din leziunea cailor piramidale.
• SIMPTOM –
SEMN SUBIECTIVDefinitie. Exemple.
Simptomele sau semnele subiective = simptomeresimtite spontan de
bolnav (ex: durere, greata,inapetenta, dispnee, palpitatii).
• SINDROM
Definitie. Exemple.
Sindrom = totalitatea semnelor si simptomelor comuneunor
grupe de boli, nefiind caracteristice unei bolianume.Exemplu: -
sdr.de condensare pulmonara (vibratii vocaleexagerate, matitate,
raluri crepitante, uneori suflu tubar)se poate intalni in
pneumonia lombara, infarctul pulmonar,in tuberculoza
pulmonara;- sdr.lichidian pleural (dilatarea unui
hemitorace,largirea spatiilor intercostale, absenta vibratiilor
vocale,matitate si tacere ascultatorie) se poate intalni inpleurezii,
hidrotorax, hemotorax
1.2.COMPONENTELE ANAMNEZEI
Abordarea pacientului:Date generale:
- nume prenume;- varsta;- sex;- profesie;- domiciliu;- data
spitalizarii;- numarul patului si al salonului.

Motivele internarii
: simptomele majore care au determinat internarea (durere,
dispnee, hemoptizie, etc).
Istoricul bolii
modul de debut al bolii: -
brusc : - pneumonia lobara;- peritonita acuta.-
insidios, lent : - cancer;- TBC.

evolutia bolii - caracterul tulburarilor;- orar si durata;- sediu;-


iradieri;- existenta altor tulburari functionale;- obiceiuri
alimentare;- dietele urmate;- modul de viata;- examene medicale
anterioare;- tratamente aplicate.
Antecedentele pacientului
a) Antecedente heredo-colaterale
= informatii despre sanatatea si bolile parintilor, bunicilor,
stramosilor,copiilor, fratilor, surorilor si rudelor apropiate.Unele
boli –hemofilia, icterul hemolitic –apar frecvent la mai multe
generatii, altele, hipertensiunea arteriala, arteroscleroza
pot aparea la urmasii celor care au suferit de aceste boli.
b) Antecedente personale fiziologice si patologice
=trecutul pacientului de la nastere pana la boala actuala.
- Existenta: - bolilor infectioase, eventuale intoxicatii;- RAA;- lues;-
TBC;- bronsite cronice;- astm bronsic;- emfizem;-
pneumoconioze;- diabet,hipercolesterolemie,obezitate,
sedentarism- tabagism;- consum de alcool, cafea.
La femei sunt importante informatiile din sfera genitala:prima
menstruatie, ciclul catamenial, nasterile, avorturile.
c) Conditii de viata si de munca
-numarul de persoane;-numarul de
c a m e r e ; - a n i m a l e ; -la munca: stres,
zgomot, pulberi, substante toxice, etc

1.3. TERMENI MEDICALI INEFECTUAREA


ANAMNEZEI
CEFALEE
= durere de cap difuza sau localizata, continuasau intermitenta.
DURERE
= suferinta fizica;
VERTIJ
= senzatie eronata de deplasare in raport cu spatiul inconjurator sau
al spatiului in raport cu corpul sieste legat de un dezechilibru intre cele
doua aparatevestibulare.
EXTRASISTOLE
= contractii premature, anticipate, care tulbura succesiunea
regulata a contractiilor inimii.

AMENOREE
= absenta ciclurilor menstruale.
ERUCTATII
= eliminare de gaze sau mici cantitati de suc gastric din stomac pe cale
orala.
PIROZIS= senzatie de arsura care porneste din epigastru spre
esofag si faringe si care se poate insoti de regurgitatii acide.
EPISTAXIS
= hemoragie nazala.
ECHIMOZA
= efuziune superficiala de sange care se depune sub piele si
formeaza o pata vizibila (vanataie).
FLATULENTA
= eliminarea de aer de la nivel intestinal.
DISFAGIE
= dificultate la inghitit.
HEMATEMEZA
= voma cu sange.
HEMOPTIZIE
= expectoratie cu sange.
POLIURIE
= eliminare de urina in cantitate mai mare decat cea normala.
OLIGURIE
= cantitate mica de urina (< 500ml/24 ore).
HEMATURIE
= urina cu sange.
DISURIE
= dificultate in eliminarea urinei.
Semiologie medicală CURS 2 , Amețeala , Vertijul...

Amețeala :
este descrisă frecvent de pacient ca o senzație neplăcută de
falsă deplasare în raport cu mediul ambiant sau ca o senzație de
nesiguranță posturală, instabilitate ;
poate fi prezentă în anemii, poliglobulii,HTA, simptom inaugural
în sincopă; apanajul unor boli psihiatrice ( nevroză,
psihoză,depresia) ;
o atenție deosebită trebuie acordată amețelilor cu debut
brutal, cu amețeală aparentă, vedere încețoșată și instabilitate
cauzele unei amețeli recent instalate:

stările hipoglicemice – amețeli însoțite de transpirație excesivă


rece ( atenție la pacienții tratați cu insulină în cazul diabetului
zaharat de tip I ) ;
hemoragii acute ( hematemeză, melene , amețeli cu debut
brutal însoțite cu transpirații )
simptom premergător sincopei ; simptom premergător
accidentului vascular cerebral
evaluarea semnelor vitale: puls, TA , respirație, temperatura .
amețeala cauzată de scăderea bruscă de TA se manifestă
frecvent în ortostatism sau la schimbarea poziției ; cauza
iatrogenă a amețelilor este cel mai frecvent legată de
tratamentele diuretice aplicate brutal ( scăderea rapidă a TA )
Vertijul:
reprezintă o senzație de mișcare fie a mediului înconjurător în
raport cu persoana , fie a persoanei în raport cu obiectele din
jur ; cel mai frecvent , această senzație este rotatorie ;
dpdv al cauzelor : vertij de cauză periferică ( leziuni periferice )
și vertij de cauză centrală ;
vertijul periferic : elemente de urmărit :
modul de debut : brusc sau progresiv ;
dacă această senzație este modificată sau nu de schimbarea
poziției ;
ce alte simptome însoțitoare prezintă;
dacă prezintă simptome premonitorii caracteristice ( ex.
acufene);
dacă a efectuat tratament cu eritromicină sau streptomicină ;
dacă suferă de boli organice (hematologice, cerebrale);
dacă lucrează în mediul toxic ; dacă are tulburări de vedere .
aceste elemente sunt urmărite atat în cazul vertijului periferic/
central , dar și la amețeli;
la vertij de tip central acordă o imp. deosebită : vărsăturilor în
jet, cu caracter exploziv ;
cauzele vertijului periferic :
infecții labirintice ; toxicele vestibulare ( eritromicina,
streptomicina) ;
particularități semiologice : înfundarea unei urechi ; tulburări
de auz (debut declanșat de schimbarea poziției) ; nistagmus ( se
observă dacă există mișcări – secuse- ale globilor oculari ;
privirea fixă ) ;
boala Menier – tip de vertij periferic caracterizat prin triada :
tinitus (înfundarea unei urechi) , surditate, vertij
cauzele vertijului central :
leziuni de trunchi cerebral , cerebeloase, ale cordoanelor
posterioare medulare ;
caractere semiologice : evoluție de lungă durată ; nesiguranța
permanentă în menținerea echilibrului ; dificultate sau
imposibilitate de deplasare ; nistagmus de origine centrală ;
semne asociate de disfuncție cerebeloasă ; substratul etiologic
al amețelii și vertijului se identifică prin anamneză , examen
obiectiv complet , consult interdisciplinar și explorări
complementare .
-1-
Febra :
temperatura normală a corpului se menține constantă datorită
echilibrului raportului arderii principiilor energetice și pierderii
de căldură ;
valori normale :
temperatura periferică (axilară) (36,5 – 36,8 ⁰C dimineața ; 36,8
- 37⁰C seara);
temperatura centrală ( cavitatea orală, vaginală, rectală)este cu
0,3 -0,5 diviziuni
de grade mai mare ca temperatura periferică ( 37⁰C –
dimineața ; 37,5⁰C-seara)
tehnica corectă de termometrizare :
se verifică coloana de mercur ;
se verifică axila ( fără a se produce căldură se înlătură
transpirația);
se plasează termometrul în axilă ;
se lasă minimum 5 minute
în mod curent în clinică, pacientul se termometrizează
dimineața și seara la orele 7-8 , iar seara la 17-18 ; de asemenea
ori de cate ori este nevoie;
în FO temperatura este trecută în fișa curbelor biologice (
formată din linii verticale și orizontale ) alături de TA, puls, nr.
respirații; fiecare linie orizontală reprezintă 2 diviziuni de grad ;
condiții fiziologice de creștere a temperaturii : digestia ; a II-a
parte a ciclului menstrual ; emoțiile ;
anamneza :
modul de debut brusc / progresiv ;
intensitate : 37-38⁰C ( subfebrilitate); 38-39⁰C (moderat); 39-
41⁰C ( mare);
durata;
in crisis (brusc) – mod de scădere în decurs de cateva ore
însoțită de transpirație profundă ; de la valori de 40⁰C pană la
37⁰C
in lisis (insidios)- cand scăderea este progresivă de la o zi la alta
;
evoluția se urmărește în funcție de trasarea curbei febrile ;
utilizarea antibioticelor modifică într-un fel sau altul curba
febrei;
febra poate apare atat în boli infecțioase ( bacteriene, virale,
parazitare, SIDA) ; boli neinfecțioase ( colagenoza, artrita
politraumatică, polimialgia reumatică); boli hematologice (
leucemiile acute, gama-patiile ) ; cauze iatrogene (medicale):
citostatice; boli neoplazice (cancer pulmonar)
anamneza :
prezentarea simptomelor asociate local/general;
istoric : data și modul de debut , cronologia, tratament efectuat
;
APP ( antecedente patologice personale): valvulopatii ( boli
cardiace)- stenoză/insuficență aortică, insuficiență mitrală;
endocardită bacteriană ; patologie neurologică (există tumori
cerebrale care pot debuta cu febră de tip central dacă a
efectuat tratament cu neurotrope = febra malignă , chiar și
după anestezice );
AHC (antecedente heredo-colaterale): părinții –boli organice,
posibilitatea contagiozității intrafamiliare(boli infecțioase);
expunerea ocupațională; călătorii în zonele endemice ( atenție
la bolile tropicale)
evaluarea pacientului febril cu stare gravă:
cauze; evaluarea semnelor și simptomelor care atestă atingere
viscerală ;
starea hemodinamică; aprecierea pulsului arterial ( 1 grad de
ferbă accelerează pulsul cu 15-20 bătăi); măsurarea TA ;
aprecierea elementelor de deshidratare (scăderea diurezei)
,somnolența; convulsii febrile la copii ;
starea de șoc termic se manifestă prin cefalee,
polipnee/tahipnee, scăderea TA pană la starea de șoc ;

-2-
Frisonul :
precede întotdeauna febra ;
este o senzație de frig însoțită de tremurături (intense
generatoare de căldură ), la finalul acestor fenomene , bolnavul
simte căldură, moment care concide cu ascensiunea termică ;
durata : cateva minute sau zeci de minute,evoluand intermitent
sau continuu ;
apare în boli bacteriene, mai rar în cele virale ; poate avea
caracter solemn în pneumonia acută bacteriană , marcand
astfel dechiderea tabloului clinic al pneumoniei pneumococice
Hipotermia :
scăderea temperaturii periferice sub 36⁰C;
este însoțită de tulburări psihice majore ; tremurături; paloare ;
cianoză; puls slab→comă→exitus ;
cauze : îngheț, consum de alcool, mai rar în hipotiroidism ;
coma barbiturică(34⁰C-35⁰C)
Astenia,fatigabilitatea, adinamia :
oboseala
este un fenomen fiziologic reversibil ( dispare de obicei după
odihnă ), corespunzător scăderii rezervelor energetice ale
organismului în urma unui efort;
oboseala permanentă după odihnă este descrisă imprecis de
pacient;
oboseala simptom este acea senzație de scădere a capacităților
fizice , psihice ale pacientului și poate fi nuanțată prin limbaj de
pacient ;
fatigabilitatea : desemnează o boală rapid instalată , expresie a
scăderii rezervelor energetice ale organismului (senzație de
epuizare fizică ),
astenia :
este o stare de oboseală generalizată și permanentă ,
neameliorată de odihnă;
un nevrotic se plange mereu de astenie ;
astenia recent instalată poate marca debutul unei boli
infecțioase;
astenia progresivă însoțită de paloare arată o anemie;
bolile endocrine - boala Addison ( insuficiența
corticosuprarenală cronică); boli metabolice ; boli hepatice (B, C
);
sub marca termenului de astenie , pacientul poate relata starea
de oboseala confundand cu dispneea ; dar atenție la bolile
cardiovasculare cand astenia poate însoți dispneea ca urmare a
creșterii nivelului de O2 la nivelul mușchilor scheletici
adinamia : este oboseala extremă pană la epuizarea
capacităților funcționale și musculare, fiind descrisă ca o
slăbiciune musculară marcată ;
sindromul oboselii cronice : în bolile psihiatrice e matinală,
nefiind ameliorată de repaus

Pruritul :
senzație neplăcută localizată la nivelul tegumentelor și
mucoaselor care incită la grataj (mancărime )(scărpinare);
survine în boli dermatologice, boli renale ( uremia, insuficiența
renală cronică), boli parazitare(ascaridioza, lambliaza),
alergodermii;
simptom revelator în diabetul zaharat ( pruritul vaginal
vulvar)sau în cancerul de cap de pancreas ( prurit intens în yona
toraco-abdominală) ;
în situația în care pruritul este asociat cu leziuni elementare (
macule, pustule), acestea trebuie diferențiate de leziunile de
grataj.
cauze iatrogene : efectuarea de tratament generatoare de
prurit !!!!!; prurit generalizat cu/fără erupții eritematoase din
cauza administrării unor medicamente ca : antibiotice ( în
special penicilina →testare înainte de administrare )

Tulburările comportamentului alimentar :


apetitul : proces complex senzorial afectiv care deseminează
pofta de mancare , dorința și plăcerea de a manca ;
foamea : necesitatea organismului de manca, caracterizată prin
creșterea ingestiei de alimente; este descrisă de pacient ca o
senzație de gol epigastric ( care necesită ingestia de alimente
pentru ameliorarea acestei senzații); ;
sațietatea: senzație de plenitudine gastrică ;
inapetența ( anorexia) : lipsa poftei de mancare ; se întalnește
în neoplasme, nevroze, boli psihiatrice ( anorexia mentală) ;
unele parazitoze ( giardia); boli organice de obicei grave , în
stadiu terminal (insuficiență renală cronică)însoțite de scăderea
ponderală ( ce duce la apariția plicii abdominale ); anorexia
poate fi recent instalată sau cu debut progresiv ( cand este
însoțită de scăderea ponderală);
hiperfagia ( hiperorexia): creșterea poftei de mancare ; se
întalnește în hipertiroidism(b. Basedow), la gravide (fiziologică)
, în parazitoze, diabet zaharat
bulimia : creșterea patologică a poftei de mancare ( mese
copioase); de obicei pacientul provocandu-și vărsături , curba
ponderală neinfluențată
sitofobia : teama de a se alimenta ( în aerogastrie și stenoză
pilorică );
sațietatea precoce : apare în bolile care diminuă capacitatea de
rezervor a stomacului ( rezecții gastrice )sau în staza duodenală
;
parorexia : desemnează un apetit viciat , tendința de a ingera
substanțe nocive sau improprii (pămant, cretă, păr)
Transpirația excesivă și hiposudorația :
transpirația : secreție sudorală; fiziologic cantitatea de sudoare
este de 200 ml ; ca și proces fiziologic participă la menținerea
constantă a temperaturii (homeostazia);tot fiziologic , aceasta
crește la efort, la temperatura crescută a mediului ambiant ,
transpirația patologică :
excesivă; hiperhidroză ( creșterea secreției sudorale ) care
poate fi esențială – accentuată de frig și emoții, localizată de
regulă palmo-plantar.
SEMIOLOGIE MEDICALA CURS 3 METODELE FIZICE DE EXAMEN
CLINIC
Metodele examenului obiectiv:

1. Inspectia cuprinde :
a. inspectia generala (dezvoltarea lui, forta, modificari pe
tegumente)
b. pentru fiecare segment si aparat în parte
*trebuie sa inspectam si org. genitale

2. Percutia :
a. obtinerea de sunete si evaluarea lor prin comparatie
b. mâna stânga se pune pe pielea pacientului, apasat si cu
degetele lipite; iar mâna dreapta cu medius (degetul mediu) se
loveste în falanga distala a mâinii stângi
c. se aud 3 tipuri de sunete :
Ø sonoritate - la plamâni
Ø matitate- la organele pline
Ø timpanic - la organele cu aer sub presiune
*exista si un sunet numit submatitate
d. scopul percutiei este de a delimita organele pline fata de
cele cu aer, si aflam daca între perete si organul cu aer
(plamânul) s-a interpus ceva
e. aflam si consistenta a ceea ce se afla sub degete
f. putem auzi aer (sonoritate) aflat pâna la 5 cm sub piele

3. Palparea :
a. utilizam simturile tactile
b. se face cu buricul degetelor

4. Auscultatia :
a. se poate face si cu urechea direct pe bolnavi
b. obisnuit se face cu stetoscopul :
Ø parte auriculara
Ø tubulatura intermediara
Ø parte de la bolnav - cu 2 capete unul cu membrana si
celalalt fara
Ø membrana nu lasa sa treca decât zgomotele cu frecventa
înalta
5. Examenul neurologic :
a. reflexe osteotendinoase - se fac cu ciocanelul care este
prevazut cu un ac pentru semnul Bobinski si o periuta

6. Tuseu rectal

7. Tuseu vaginal

8. Examen de fund de ochi

9. Examen ORL
Semiologie medicală – CURS 4 Modificari observabile
la inspectia generala

Modificari observabile la inspectia generala

Atitudini si posturi

In cele mai multe cazuri, un bolnav aliat (care sta la pat) adopta o pozitie indiferenta,

mai mult sau mai putin active in functie de gravitatea bolii. Uneori insa bolnavul

poate adopta pozitii caracteristice impuse de boala- decubituri patologice. Acestea pot

fi:

-antalgice – pozitii care usureaza durerea produsa de boala

-functionale- pozitii care usureaza functia unui organ sau aparat afectat

-urmarea stricta a procesului patologic

1) Decubituri antalgice:

-decubitul meningian- pozitia in “cocos de pusca”- se intalneste in iritatiile

meningiene (meningita bacteriana, virala, hemoragia meningiana). Pozitia

caracteristica este decubitul lateral, cu extensia capului, flexia membrelor inferioare

(coapse pe bazin si gambe pe coapse) si a membrelor superioare.

-decubitul din peritonita- bolnavul sta in decubit dorsal, imobil, cu abdomenul

escavat, fara miscari sincrone cu respiratia. Orice miscare accentueaza durerile

abdominal ale bolnavului.


-decubitul in colicile adbominale- cu bolnavul in decubit lateral sau, mai rar dorsal,

care isi apasa cu mainile zona dureroasa. In colica renoureterala bolnavul este foarte

agitat si isi schimba frecvent pozitia.

-decubitul in iritarea pleurala fara lichid intrapleural (pleurita uscata)- bolnavul sta

culcat pe partea sanatoasa pentru a nu apasa zona dureroasa.

-pozitia psoita- in supuratia tecii muschiului psoas bolnavul sta cu coapsa si gamba de

partea respectiva puternic flectata, deoarece aceasta pozitie diminueaza presiunea din

loja muscular si , astfel, usureaza durerea.

-pozitia din artrita coxofemurala- bolnavul sta cu coapsa respectiva in rotatie externa,

abductie si semiflexie, oferind cel mai mare volum articulatiei coxofemurale.

-pozitia din artrita genunchiului- consta in semiflexia articulatiei, iar cea a cotului, in

flexia fortata a acesteia. Ambele pozitii au aceeasi explicatie, relaxarea articulara cu

cresterea volumului si diminuarea durerii, si ambele trebuie corectate, deoarece

vindecarea cu defect (anchiloza) a articulatiei in aceste pozitii invalideaza definitiv

bolnavul, observatie valabila si pentru articulatia coxofemurala.

2)Decubituri functionale

-ortopneea- se defineste ca fiind o pozitie asezata pe care o adopta bolnavii spre a-si

usura respiratia. In fapt, trebuie distinse doua situatii: bolnavul cu insuficienta cardiac

stanga si bolnavul cu disfunctie ventilatorie obstructiva.


Bolnavul cu insuficienta cardiaca are, intr-o prima faza, dispnee (respiratie dificila) la

efort, putand mentine decubitul dorsal indiferent nestanjenit. Progresia bolii duce la

aparitia dispneei de decubit, in care bolnavul, pentru a-si usura respiratia, se odihneste

in pozitie semisezand pe mai multe perne sau in fotoliu. Ulterior, pdihna devine

posibila numai in pozitie sezanda, deseori bolnavul dormind in scaun cu capul sprijinit

pe masa.

-pozitia copiilor cu tetralogie Fallot (malformatie congenitala cuprinzand comunicarea

interventriculara, stenoza de artera pulmonara, hipertrofie ventriculara dreapta si

malpozitie spre dreapta a aortei, care sta “calare pe sept”): asezat pe vine (pozitie de

screamat) diminueaza suntul dreapta-stanga.

-decubitul in revarsatele lichidiene pleurale- importante sau pneumotoraxul masiv este

pe partea bolnava, opus celui din pleurita uscata, pentru a permite expansionarea

libera a hemitoracelui sanatos si a usura respiratia.

3)Decubituri strict impuse de boala.

-in tetanos, la cea mai mica stimulare, bolnavul adopta involuntar pozitia opistotonus,

foarte dureroasa, respectiv, apare o contractura intensa a tuturor muschilor somatici.

Bolnavul sta sprijinit pe ceafa si calcaie, arcuat (se poate introduce mana pe sub

trunchi), cu membrele superioare flectate.


Faciesul

1) Faciesul in bolile endocrine

a) Faciesul in boala Basedow- hipertiroidie cu semne acute, este caracterizat prin:

-exoftalmie bilateral usor asimetrica;

-fanta palpebrala larg deschisa

-sclera vizibila deasupra corneei si irisului

-privire vie, inteligenta

-clipire rara

-tremiratura pleoapelor

-pigmentare perioculara

Aspectul de “spaima inghetata”, denumit si facies anxios.

b) Faciesul din mixedem (gr. myxa “mucus”, gr. oedema “umflatura”) (infiltratie

cutanata care antreneaza o umflare a fetei si membrelor, fiind caracteristica

hipotiroidiei) este caracterizat prin:

-tegumentele fetei uscate, infiltrate si palide

-privire inexpresiva

-alopecia jumatatii externe a sprancenelor

-nas trilobat

-macroglosie (crestere in volum a limbii) cu amprentele dintilor

-voce aspra si groasa (infiltrarea cu mucopolizaharide a laringelui)

-pavilionul urechii ingrosat, aspect gelatinos.


-par rar, aspru, uscat, decolorat, friabil.

Aspectul- inexpresiv, denumit si facies buhait.

- c) Faciesul din acromegalie caracterizat prin trasaturi grosiere:

-marirea capului, mai ales a mandibulei, proeminenta in “galos”

-nasul este mai mare, turtit, urechile si buzele sunt marei

-pliurile fruntii sint ingrosate

-mainile si picioarele sunt marite, mai ales in grosime.

d) Faciesul in boala si sindromul Cushing (hipercorticism-cortizol crescut)

-fata rotunda, in “luna plina”

-gura pare mica din cauza rotunjirii obrajilor

-la femei se constata pilozitatea buzei superioare si a barbiei

-frecvent survine acneea

-gatul se ingroasa, apare scurtat, iar depunerea de grasime in spatiul interscapular si in

fosele supra si infraclaviculare determina aparitia “cefei de bizon”.

Este denumit facies “in luna plina”.

e) Faciesul din insuficienta corticosuprarenaliana cronica (boala Addison).

Este caracterizat prin pigmentarea tegumentelor si mucoaselor- cu aspect cafeniu,

pamantiu sau de ardezie,in special la nivelul zonelor expuse la soare sau cu risc de

frecare (fata, in special periocular, gat, incheieturi, etc), precum si la nivelul

mucoaselor-, pete ardezii sau violacee; hiperpigmentarea este reversibila sub

tratament corticoid.
f) Faciesul din insuficienta hipofizara (boala Sheen), apare post-partum sau dupa

hemoragie masiva cu soc hipovolemic si necroza a hipofizei anterioare cu deficit

ulterior de hormoni (tropi) hipofizari.

-faciesul este sters, cu tegument periocular galben-palid, infiltrate, ridat, adesea ca

facies buhait.

-pilozitatea din 1/3 externa a sprancenelor se diminueaza pana la disparitie

-diminuarea pilozitatii axilare si pubiene

-depigmentarea areolelor mamare

-stare de denutritie progresiva

-agalactie (cel mai precoce semn la femeia post-partum), ulterior amenoree (lipsa

menstruatiei).

g) Faciesul din rubeoza diabetica

-apare la tinerii blonzi,avand culoarea roz

-fata este “in luna plina”

-nu are teleangiectazii (vase de singe dilatate situate aproape de suprafata pielii sau a

mucoaselor).

h) Faciesul din insuficienta gonadica la barbati.

Este caracterizat prin absenta pilozitatii fetei, fiind un facies depilat sau span. Apare in

insuficienta testiculara la indivizii hipoorhitici.

i) Faciesul din hirsutism (drept cresterea excesiva a firelor groase de par, inchise la

culoare in zone unde la femei acesta este minim sau absent) sau virilism pilar
suprarenal(exces de secretie a hormonilor adrogeni (masculini) de catre glandele

suprarenale).

Caracterizat prin hiperpilozitatea fetei la femei (denumit si facies hiperpilos). Survine

in hiperfunctia corticosuprarenala si hiperfunctia corticosuprarenoovariana.

j) Faciesul pigmentat

Apare in: supraexpunerea la soare, coloratie etnica, insuficienta suprarenala si sarcina.

k) Faciesul zbarcit

Intervine –constitutional- in constitutie presenila sau suferinte gonadice.

l) Faciesul din nanismul hipofizar (microsomie hipofizara) este caracterizat prin:

-facies infanto-senescent (aspect in acelasi timp infantile si imbatranit)

-rar hiperpigmentare “in fluture” a obrajilor si nasului

-dezvoltarea deficitara a arcadelor dentare, cresterea dezordonata a dintilor, limba

subtire si ascutita.

-slaba dezvoltare a pilozitatii faciale

m) Faciesul din carcinoid- coloratie rosu-aprins ce apare brusc la nivelul fetei

(“flash”) ca urmare a hipersecretiei de serotonina de catre tumori carcinomatoase ale

celulelor argentafine, localizate la nivelul intestinului subtire. Coloratia fetei este

tranzitorie si se asociaza pe moment cu dureri abdominal si diaree.

2) Faciesul in bolile neurologice

a) Faciesul in parkinsonism- imobil, fix-caracterizat prin fixitate, imobilitate= fijat

-este ca o masca
-desi psihicul este normal, starile sufletesti nu se exprima prin mimica din cauza

leziunilor extrapiramidale ce determina pierderea miscarilor mimicii.

b) Faciesul din paralizia (pareza) faciala este asimetric. Este diferit in paralizia

periferica fata de cea centrala.

Periferica

-partea afectata prezinta: trasaturile sterse (prosoplegie), pliurile naso-geniene si cele

frontale sterse

-comisura bucala este trasa in jos

-bolnavul nu poate increti fruntea

-bolnavul nu poate fluiera

-bolnavul nu poate umfla obrazul (semnul pipei)

-bolnavul nu poate inchide ochiul- lagoftalmie si daca incearca sa faca aceasta, ochiul

deviaza in sus si in afara (semnul Bell)

-epifora –lacrimile se scurg pe hemifata afectata

-etiologia paraliziei faciale periferice este in feneral virala (a frigore), traumatic sau

tumorala.

Centrala

-este interesata jumatatea inferioara a fetei; insoteste de obicei hemiplegia.

c) Faciesul Hutchison- facies adormit, caracterizat prin:

-ptoza palpebrala bilateral- bolnav cu aspect adormit

-globi ocular imobili


-frontalul este cotractat-fruntea apare contractata, incretita

-capul este dat pe spate

Este dat de oftalmoplegia externa din pareza oculomotorului extern (III, IV, VI).

d) Faciesul miopatic se caracterizeaza prin:

-aceleasi trasaturi ca sic el precedent, dar pliurile frontale sunt sterse

-cand rade, bolnavul tuguie buzele “in tartita” (“en cul de poule”).

e) Faciesul din tetanos, este caracterizat printr-o adevarata masca, are expresia unui

ras dureros, cu comisurile bucale in sus si in afara, descoperind partial dintii (muschii

mimicii sunt cotractati).

Este denumit facies sardonic, iar rasul –risus sardonicus.

f) Faciesul pseudobulbar

-spre deosebire de cel parkinsonian, mimica este foarte bogata “cand rade, cand

plange”, insotindu-se de trairile crespunzatoare.

3) Faciesul din unele boli cardiace

a) Faciesul mitral este intalnit in valvulopatiile mitrale, in special in stenoza si se

caracterizeaza prin:

-roseata pometilor ce da bolnavului (adesea femeilor) aspect de papusa (“labeaute

mitrale”).

-mai tarziu apare cianoza buzelor


-in fazele avansate, fata este cianotica si buhaita- “masca mitrala”.

b) Faciesul Shattuck, caracterizat prin:

-aspectul cianotic si subicteric al fetei- cu o nuanta oliv, fata parand luminata de o

lampa cu vapori de mercur.

Este intalnita in leziunile tricuspidiene care insotesc des leziunile mitrale, iar

subicterul este produs de staza hepatica.

c) Faciesul pletoric (gr. plethora “plenitudine, abundenta de sange”)

Faciesul este rosu, cu teleangiectazii pe pometii obrajilor.

Apare la:

-hipertensivi (HTA “rosie”)

-bolnavii cu ateroscleroza

-obezi, picnic

d) Faciesul cianotic este caracterizat prin:

-cianoza fetei bolnavului

-cianoza accentuate a buzelor si limbii, mult mai evident la effort

-hipocratism digital

-asocierea frecventa a nanismului

Apare in:

-cardiopatiile congenital cianogene cu sunt dreapta-stanga, denumite si “boli

albastre”= “maladie blue”


Tipul comun = tetralogia Fallot sau cardiopatii cu sunt stanga-dreapta atunci cand se

inverseaza suntul.

e) Faciesul din angina pectoral, infarctul miocardic.

-expresia este anxioasa, cu privirea fixa, fanta palpebrala largita, adesea cu buze

cianotice, cu teama mortii iminente.

-in infarctul miocardic ce evolueaza cu stare de soc, impresioneaza paloarea marcata,

tegumentele acoperite cu transpiratii reci, ochii infundati in orbite si trasaturile sterse.

4) Faciesul din boli de sange

a) Faciesul rosu- caracterizat prin nuanta visinie a pielii si mucoasei; este asemanator

celui pletoric.

Survine in poliglobulie, dar poate fi intalnit si la indivizii bine hraniti, care lucreaza in

aer liber.

b) Faciesul palid.

Este caracterizat prin paloarea pielii.

Apare in anemii.

5) Faciesul in boli digestive.

a) Faciesul gastritic

Este caracterizat prin fata trasa, sputa, obrajii fara bula de grasime Bichat, brazdati de

cute longitudinal, cuta nasolabiala pronuntata, fizionomie concentrate, suferinda.

Apare la bolnavii cu gastrite, ulcere gastrice si/sau duodenale, rezectii gastrice etc.
b) Faciesul galben

Este caracterizat prin culoarea galbena, uneori icterica a tegumentelor.

Survnie in: icter; anemii marcate; la bolnavii cu cancer (facies “galben ca paiul”); la

bolnavii care au luat atebrina, santonina, acid picric.

c) Faciesul hipocratic

Caracterizat prin:

-obraji supli, palizi, cenusii, cianotici

-nas ascutit

-buze si urechi reci, cianotice

-ochi infundati in orbite- incercanati.

Apare in stadiile tardive ale peritonitelor acute (fiind expresia tulburarilor grave

hidroelectrolitice si a insuficientei circulatorii periferice) sau diarei profuze, varsaturi

incoercibile(care nu pot fi controlate) ( din: holera, febra tifoida, toxiinfectii

alimentare).

d) Faciesul pamantiu- teros

Caracterizat prin culoarea palid-cenusie a fetei si a tegumentelor, datorata anemiei si

icterului.

Apare in:

-cianoza hepatica-in stadiile avansate

-malarie
-poate fi uneori expresia mizeriei fiziologice

e) Faciesul in ciroza

-survine in stadia avansate de boala

-tegumentele sunt palid cenusii, pe fondul carora apare icter/subicter permanent sau

puseele evolutive ale bolii;

-buze carminate

-mucoasa bucala subtiata

-cheilita angular

-limba depapilata- “lacuita”

-stelute vasculare

-par uscat, friabil

-deteriorarea starii de nutritive pana la disparitia bulei Bichat

-in ciroza postetanolica fata poate fi rosie si usor edematiata.

f) Faciesul hepatitic este intalnit in hepatitia acuta virala, mai ales la copii si se

manifesta printr-o usoara congestie a obrajilor,icter perioronazal, buze carminate.

6) Faciesul in unele boli respiratorii.

a) Facies vultuos (lat. vultus “fata”) caracterizat prin:

-aspectul rosu, usor tumefiat, al obrajilor, cel mai adesea de partea bolnava

-caracter tranzitoriu

-se asociaza frecvent herpesul perioronazal (de partea afectata)

Apare in:
-pneumonie (in special, cea franca lobara)

-alte boli febrile

b) Faciesul asfixic- insetat de aer, caracterizat prin:

-fata care priveste inainte

-gura deschisa

-privire atenta, ingrijorata

-miscari respiratorii vii, ample, active eneregice

Aspectul bolnavului poate fi:

-“gafaitor roz” (pink puffer) cand predomina emfizemul

-“buhait-cianotic” (blue bloater) cand predomina bronsita

Apare in:

-astmul bronsic

-bronsita cronica

-emfizemul pulmonar

-procese massive, pulmonare sau pleurale

-insuficienta cardio-circulatorie

-rar, poate fi numai functional.

c) Faciesul hectic, caracterizat prin:

-aspectul supt, emaciate, palid

-ochi infundati in orbite, cu privire stralucitoare, uneori stranie


-pometi rosii (“trandafirul cimitirului”) in contrast cu paloarea generala (facies pictat

de Titzian).

Apare in:

-forme avansate, grave de tuberculoza

-stadiul final al infectiilor prelungite.

d) Faciesul adenoidian, caracterizat prin:

-dezvoltarea mai accentuata a regiunii superioare a fetei

-nasul este subtire-slab dezvoltat si ascutit

-bolnavul respira pe gura

Se intalneste la copii cu vegetatii adenoide (au aspect de “blegi”).

7) Faciesul in boli renale

a) Faciesul edematos, caracterizat prin:

-tumefactia fetei, a pleoapelor

-tegumente palide

Apare in:

-afectiuni renale

-afectiuni alergice

-compresii pe cava superioara- coloratie este cianotica

b) Faciesul murdar- edematiat, caracterizat prin:

-edeme ale fetei si edeme palpebrale moi, pufoase, in special dimineata

-aspec buhait, palid


-tegumente palide si murdare

-pleoape ingrosate, fanta palpebrala micsorata

Apare in insuficienta renala cronica.

8) Faciesul din unele boli de collagen

a) Faciesul din sclerodermie (boala a tesutului vasculo-conjunctiv)- denumit si facies

bizantin, caracterizat prin:

-ingrosarea tegumentelor fetei, indurarea acestora si aderenta la planurile profunde,

astfel incat sunt foarte intinse, cu pliurile disparute, cu aspect ceros (luciu particular).

-subtierea buzelor, a nasului

-micsorarea orificiului bucal (microstomie)

-ectropion (reprezinta rasfrangerea in afara a marginii libere a pleoapei cu

imposibilitatea ocluziei fantei palpebrale si expunerii conjunctivei tarsale)

-teleangiectazii

-activitatea exagerata a glandelor sudoripare si sebacee

-pierderea mimicii (sa bolnavului aspect de icoana ortodoxa)

Desi este foarte characteristic, valoarea sa este diminuata pentru ca apare tarziu in

evolutia bolii.

b) Faciesul din lupusul eritematos diseminat, caracterizat prin:

-eruptie eritemato-scuamoasa, cicatriceala, ce acopera dosul nasului si umerii

obrajilor, avand aspect de fluture-vespertilio

-respectarea regiunii perioculare


Vindecarea acestor zone duce la aparitia unor mici cicatrici alb-sidefii.

Exista si cazuri de LES fara eruptie cutanata caracteristicca.

c) Faciesul din dermatomiozita, caracterizat prin:

-coloratie liliachie a pleoapelor

-eruptia poate lua forma de “fluture” (pometi, nas)

-piele edematiata, elastic

-calvitie

-in timp (luni) se instaleaza atrofia pielii care devine lucioasa, indurate,

hiperpigmentata

-poate aparea paralizia de nervi oculomotori si iritatie conjunctivala.

-aspectul general este trist, inlacrimat

d) Faciesul in sindrom Sjogren (afectiune sistemica autoimuna in care sistemul

imunitar ataca, in mod eronat, propriile glande lacrimale si salivare, raspunzatoare de

metinerea gradului de hidratare a organismului)

-femei> 40 de ani

-keratoconjunctivita (inflamatie simultana a conjunctivei si a corneei).

-secretia conjunctivala este vascoasa

-marirea bilateral a parotidelor

-buze subtiri, uscate, cu fisuri sau ragade comisurale.

9) Faciesul in avitaminoze

a) Pelagra (avitaminoza PP)


-tegumentul se insoteste si se edematiaza, ulterior se hiperpigmenteaza si se

descuameaza, cu hiperkeratoza pen as si frunte si ragade (fisura cutanata sau

mucoasa) la comisura.

-fotosensibilizarea zonelor expuse

-se pot asocial: diaree si tulburari neuropsihice, mergand pana la dementa.

b) Avitaminoza A

-xeroftalmie (uscaciunea corneei si conjunctivei)

-keratomalacie (puncte purulente pe cornee)

-hiperkeratoza foliculara (flux sebaceu exagerat, aparand in mod frecvent la pubertate,

insotit de dilatatia porilor pielii )- pen as, in jurul gurii.