DETERMINAREA SARCINII SPECIFICE A ELECTRONULUI PRIN METODA

MAGNETRONULUI

Sarcina specifică a electronului reprezintă raportul dintre sarcina e şi masa de repaos

m a acestuia. Determinarea acestei mărimi prin metoda magnetronului se bazează pe
acţiunea câmpurilor electric şi magnetic asupra traiectoriei sale (v. forţa Lorentz).
Magnetronul este un tub electronic special: o diodă cu anod cilindric şi catod central
(tip. EY – 86) plasată într-un solenoid, astfel încât direcţia vectorului inducţie magnetică

B să coincidă cu axa de simetrie. În prezenţa unui câmp magnetic nenul ( B  0 ) traiectoria
electronilor ce străbat spaţiul anod – catod sub acţiunea câmpului electric accelerator, se
curbează. Această deviere de la traiectoria liniară creşte cu B ajungându-se peste valori
B  Bcritic la situaţia în care electronii nu mai ating anodul; în acest caz curentul anodic
scade sensibil. Ecuaţia de mişcare a electronului într-un asemenea tub conduce la:
e 8 U
 (1)
m R 2  B02
unde e / m este sarcina specifică a electronului, U – tensiunea de accelerare a electronului,
R – raza anodului, B0 - inducţia magnetică pentru care se anulează (teoretic) curentul prin
I0
circuit. Înlocuin expresia B0   0 N obţinem:

e 8  2 U U U
 2 2 2  2  k 2  8,56  10 9 2  C / kg 
m 0 N R I 0 I0 I0
e U s 4 A4
de unde m   I 2 iar   8,56  10 m 2 kg 2
9
(2)
0

unde I 0 reprezintă intensitatea curentului critic de alimentare a solenoidului (pentru care

curentul anodic scade la zero în mod teoretic).
Dispozitivul experimental se compune din trei circuite: primul circuit alimentat de la
bornele 1 şi 2 la tensiune continuă (prin intermediul unui alimentator reglabil de 110 V),
este circuitul anodic al tubului magnetron T (v. fig.). Cu ajutorul voltmetrului V şi al
miliampermetrului mA se măsoară valorile tensiunii de accelerare a electronilor, respectiv
valorile curentului anodic I a . Al doilea circuit alimentat la bornele 3 şi 4, tot cu o tensiune
continuă, este circuitul solenoidului S, compus dintr-un regulator de tensiune şi
ampermetrul A, care măsoară curentul I H al solenoidului. Al treilea circuit este cel de
încălzire al catodului magnetronului, alimentat la reţeaua de tensiune alternativă (5,1 V).

Modul de lucru
1. Se conectează alimentatorul reglabil la reţeaua de curent alternativ şi se aplică
tubului magnetron o tensiune de 40 V menţinută constantă şi citită la voltmetrul V
U a  40 V  .
2. Se conectează redresorul de 24 V şi se modifică tensiunea continuă aplicată
solenoidului astfel ca pe scara ampermetrului A, curentul I H citit să varieze între 0
şi 2 Amperi. Pentru fiecare valoare I H se notează curentul anodic corespunzător I a .
Operaţia se repetă pentru diferite U a (cel puţin trei valori ale lui U a  const. ,
respectiv 40, 50, şi 60 V).
3. Se reprezintă pe hârtie milimetrică familia de curbe I a  f  I H  ; fiecare curbă
corespunde unei tensiuni U a diferite. Pe măsura creşterii curentului I H şi a scăderii
corespunzătoare a curentului anodic I a , graficul prezintă la început un palier apoi o
scădere accentuată, ceea ce dovedeşte atingerea valorii critice B0 .
4. Din graficul I a  f  I H  se obţin din punctele de inflexiune ale curbelor, valorile
curenţilor critici I 0 .
5. Se calculează e / m cu relaţia (2) şi se face media determinărilor sarcinii specifice.

Tabel cu date experimentale

Ua IH Ia I0 e/m e/m e / mteor
 V A A A C / kg C / kg C / kg

-3 0
2,56*10
-3 0,2
2,42*10
-3 0,4
2,37*10
-3 0,6
2,09*10
-3 0,8
1,47*10
11 9 40
-3 1,00 0,72 173,45*10 10 (2,315)
1,03*10
-3 1,2
0,84*10
-3 1,4
0,72*10
-3 1,6
0,65*10
-3 1,8
0,60*10
-3 2,00
0,55*10
-3 0
3,33*10
-3 0,2
3,29*10
-3 0,4
3,24*10
-3 0,6
3,00*10
-3 0,8
2,14*10
11 950
-3 1,00 0,70 229,38*10 10 (2,315)
1,16*10
-3 1,2
1,30*10
-3 1,4
1,12*10
-3 1,6
0,94*10
-3 1,8
0,86*10
-3 2,00
 0,79*10
-3 0
4,25*10
-3 0,2
4,20*10
-3 0,4
4,17*10
-3 0,6
3,97*10
-3 0,8
11 9 2,80*10
-3 60 1,00 0,68 291,69*10 10 (2,315)
2,17*10
-3 1,2
1,77*10
-3 1,4
1,48*10
-3 1,6
1,31*10
-3 1,8
1,18*10
-3 2,00
1,09*10

Atenţie:
a. Să nu se depăşească tensiunea de 60 V pentru U a .
b. După fiecare fixare a curentului I H să se readucă tensiunea Ua exact la valoarea de
lucru.
e  1,6  10 19 C
Se dau: m  9,1  10 31 kg

-3 -3 -3-3-3