Proiectarea exploatării – Proiect

Daniel Petcu, PhD

Proiectarea exploatării în regim elastic

2. Ipoteza acviferului activ

Consideraţi că zăcământul produce în regim elastic, acviferul este activ iar

geometria curgerii apei este liniară.
Faceţi ipoteza că acviferul este finit, iar lungimea lui este de 5 -7 ori mai mare
decât lungimea zonei productive. Această ipoteză se face în scop didactic. În
practică, pentru determinarea lungimii acviferului se fac nişte teste
hidrodinamice, se fac analize ale istoricului de exploatare şi alte chestii care nu
sunt de nasul vostru, încă.

În acest caz, comportarea în exploatare a unităţii hidrodinamice formată din

zona productivă (ZP) şi acvifer (AQ) este descrisă de un sistem de ecuaţii format
din:
 - ecuaţia de bilanţ material scrisă pentru ZP; (1)
- ecuaţia de comportare a AQ, (2)
sistem de ecuaţii care se poate scrie la orice moment din decursul exploatării,
trecut, prezent şi viitor, şi care va descrie comportarea în exploatare a sistemului
fizic format din ZP şi AQ.
La un anumit moment din decursul exploatării, ecuaţia (1) a ZP are drept
necunoscute cumulativul de ţiţei extras, presiunea medie de zăcământ şi
cumulativul de apă care pătrunde din acvifer în zona productivă.
La acelaşi moment, ecuaţia (2) de comportare a AQ poate conţine:
a. variaţia în timp a cumulativului de apă care pătrunde din acvifer în zona
productivă funcţie şi de presiunea medie de zăcământ,
b. variaţia în timp a presiunii medii de zăcământ funcţie de debitul sau
cumulativul de apă care pătrunde din acvifer în zona productivă.
Cele două variante a) şi b) derivă din modul în care au fost puse condiţiile la
limitele acviferului, atunci când ecuaţia diferenţială cu derivate parţiale care
descrie mişcarea apei în acvifer fost rezolvată analitic, respectiv:
a. când sonda comasată (centrală) este exploatată la cădere de presiune
constantă (condiţie de tip Dirichlett);
b. când sonda comasată (centrală) este exploatată la debit constant (condiţie
de tip Neumann), adică atunci când din AQ intră un debit de apă constant în ZP.
Conceptul de sondă centrală sau sondă comasată provine din faptul că pentru a
putea rezolva analitic ecuaţia diferenţială de curgere a apei în acvifer, ecuaţie de
altfel foarte complicată, au fost necesare o serie de supoziţii simplificatoare:
- producţia tuturor sondelor se concentrează într-un singur punct, iar acel
punct reprezintă o sursă punctiformă care exploatează acviferul (sonda
comasată);
- acviferul este destul de mare în comparaţie cu ZP, ceea ce face ca aceasta
din urmă să poată fi considerată a fi o sursă punctiformă;
- gradienţii de presiune sunt aceiaşi atât în ZP cât şi în AQ;
 - proprietăţile mediului solid sunt aceleaşi atât în ZP cât ţi în AQ, ceea ce
implică ipoteza că sistemul hidrodinamic este macrouniform, etc.
În timp ce ecuaţia (1) care descrie comportarea ZP este unică, ecuaţia (2) de
comportare a acviferului îmbracă zeci sau sute de forme.
Oamenii de ştiinţă au considerat că ZP este o acumulare ordinară de
hidrocarburi, „înţepată” de un număr de sonde care produc şi care transmite în
decursul exploatării acviferului adiacent unde de presiune de intensităţi şi durate
diferite (ecuaţia 1). Funcţie de proprietăţile acelor unde, de caracterul curgerii,
de proprietăţile, forma, mărimea acviferelor şi de condiţiile la limitele acestora,
acviferele se pot comporta într-o infinitate de moduri (ecuaţia 2).
Au fost prezentate la curs, câteva din zecile de teorii de curgere a apei în
acvifere:
- Nabor - Barham pentru curgerea liniară nestaţionară;
- W. Hurst pentru curgerea radială nestaţionară;

- Shilthuis pentru curgerea staţionară;

- Van Everdingen – W. Hurst;

- Fetcovich;
 - Tracy – Carter, etc.

La o analiză atentă, indiferent de caz (a sau b), sistemul de două ecuaţii conţine
trei necunoscute iar pentru a putea fi rezolvat, trebuie să impunem variaţia în
timp a uneia dintre ele.
2.1. Proiectarea în regim elastic a exploatării unui zăcământ de ţiţei cu acvifer
activ, când se impune dinamica presiunii

- impuneţi durata regimului elastic;

- impuneţi pe întreaga perioadă o variaţie în trepte a presiunii între presiunea
iniţială şi cea de saturaţie;
- aţi delimitat deja anumite etape din decursul exploatării (t0 – t1, t1 – t2, ... tn - tel)
şi presiunile (P0, P1, P2, ... Psat);

- utilizaţi ecuaţia Nabor – Barham în condiţiile acviferului dvs. pentru evaluarea

cumulativului de apă care pătrunde din AQ în ZP la finele fiecărei etape;
- evaluaţi din ecuaţia de bilanţ material, cumulativul de ţiţei extras la finele
fiecărei etape;
- evaluaţi debitul total de ţiţei extras la finele fiecărei etape, ştiut fiind că acesta,
conform definiţiei, este derivata cumulativului în timp;
- utilizând cunoştinţele acumulate sau neacumulate la disciplina Extracţia
Petrolului, luaţi în considerare debitul de extracţie al unei sonde şi calculaţi
numărul de sonde necesar pentru extragerea debitului de ţiţei total;
- întrucât debitul de gaze extras provine din gazele care ies din soluţie pe traseul
strat – instalaţia de suprafaţă, evaluaţi-l în consecinţă la finele fiecărei etape;
- la fel pentru cumulativul de gaze extras.
- evaluaţi factorul de recuperare la finele fiecărei etape;
- reprezentaţi grafic variaţia în timp a tuturor parametrilor de exploatare de mai
sus şi obţineţi „Comportarea în exploare” a zăcământului dvs., în scenariul
propus.

2.2. Proiectarea în regim elastic a exploatării unui zăcământ de ţiţei cu acvifer

activ, când se impune dinamica debitului de ţiţei extras

Strict matematic, în cea de-a doua variantă ar trebui ca în sistemul de două

ecuaţii format din ecuaţia de bilanţ material pentru ZP şi ecuaţia căderii de
presiune la peretele sondei comasate a AQ să impunem o variaţie în trepte a
debitului de apă care pătrunde în zona productivă.
Această variaţie în trepte a impus-o teoria atunci când pentru a evalua căderea
totală de presiune după o lungă perioadă de exploatare, s-a utilizat teorema
superpoziţiei sau a suprapunerii de efecte (principiul Duhamel).
Sau suprapus astfel efectele fiecărei căderi de presiune în parte asupra
cumulativului de apă pătruns din AQ în ZP.
Întrucât nu avem control asupra mărimii debitului de apă care pătrunde în zona
productivă, putem impune variaţia în timp a cumulativului de ţiţei extras care în
care, debitul de apă care pătrunde în zona productivă devine o necunoscută în
sistem.
Cumulativul de ţiţei extras este, conform definiţiei, integrala debitului total de
ţiţei extras, care la rândul lui reprezintă suma debitelor individuale ale tuturor
sondelor care produc la un moment dat, aşa că:
- impuneţi mai întâi dinamica intrării sondelor în producţie şi debitele
individuale de extractie, intrarea sondelor în producţie făcându-se pe
etape;
- evaluaţi debitul total de ţiţei extras de-a lungul fiecărei etape (variaţie în
trepte);
- evaluaţi debitul total de gaze dizolvate extras de-a lungul fiecărei etape
(variaţie în trepte);
- evaluaţi cumulativele de ţiţei şi gaze extrase la sfârşitul fiecărei etape,
întegrând debitele totale de la momentul t0 până la cel actual;
- evaluaţi factorul de recuperare la sfârşitul fiecărei etape;
- scrieţi şi rezolvaţi sistemul format din (1) şi (2 Nabor - Barham) obţinând
presiunea medie de zăcământ şi debitul de apă care pătrunde din AQ în ZP
la sfârşitul fiecărei etape.
- reprezentaţi grafic variaţia în timp a tuturor parametrilor de exploatare de
mai sus şi obţineţi „Comportarea în exploare” a zăcământului dvs., în scenariul
propus.
Observaţie:
Pentru a elimina orice dubiu în ceea ce priveşte provenienţa datelor, fotografiaţi
carnetul dvs. de student alături de sursa de date semnată.
Etapele proiectului vor fi postate pe această platformă, în format Word.