Relieful major - trepte, tipuri și unități majore de

relief[modificare | modificare sursă]

Elbrus 3D version

Relieful Europei este foarte variat pe zone relativ mici. În regiunile sudice predomină caracterul
muntos, în timp ce mergând spre nord, terenul coboară dinspre Alpi, Pirinei și Carpați, prin teritoriile
deluroase, și continuă către câmpiile joase din nord și est. Aceste șesuri prelungite sunt cunoscute
sub numele de Marea Câmpie Europeană, iar în mijlociul lor se întinde Câmpia Nord-Europeană. De
asemenea, un arc format din zone mai înalte se desfășoară de-a lungul țărmului nord-vestic, care
începe în vestul insulelor britanice și al Irlandei și continuă până la țărmul articulat și plin
de fiorduri al Norvegiei.[8]
Această descriere este simplificată. Zone cum ar fi, de pildă, Peninsula Iberică și Peninsula
Italică au propriile caracteristici, așa cum și însăși Europa centrală dispune de multe platouri, văi și
bazine care complică și mai mult tendința generală.
Suprafața Europei este de aproximativ 10,5 milioane de km2, fiind al șaselea continent ca întindere.
Cea mai mare răspândire o au câmpiile cu înălțimi între 0 și 200 de metri, care reprezintă circa 57%,
urmate de dealuri și podișuri — 37% — și munți — 6% din suprafața totală. Altitudinea medie este
de 320 de metri, aceasta fiind cea mai mică, relieful încadrându-se între -28 de metri, în Marea
Caspică, și 4807 metri, în Munții Alpi, vârful Mont Blanc.[8]
Per ansamblu, altitudinile mai mici de 500 metri (câmpii, podișuri, dealuri) se întind din estul Munților
Alpii Scandinaviei până în vestul Munților Urali și din nordul Munților Pirinei și al Mării Negre până la
țărmulul Oceanului Arctic.