Granița de est a Europei este reprezentată convențional de Munții Ural, în Rusia.

[6] Primul geograf al
secolului I d.Hr., Strabon, credea că, de fapt, Râul Tanaïs reprezintă această graniță,[7] așa cum
precizau și primele surse iudaice. Frontiera de sud-est cu Asia nu este definită clar. Cel mai
adesea, Uralul sau, alternativ, Râul Emba sunt luate ca posibile delimitări. Granița continuă
către Marea Caspică, Munții Caucaz sau, alternativ, Râul Kura din Caucaz, și ajunge la Marea
Neagră; apoi, Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele și Marea
Egee completează granița cu Asia. Marea Mediterană din sud separă Europa de Africa, în timp ce
vecinul din vest este Oceanul Atlantic; Islanda, deși mai aproape de Groenlanda (America de Nord)
decât de Europa, face, totuși, parte din cadrul acestui continent.
Datorită diferențelor culturale și socio-politice, există multe variante de delimitări ale Europei; în
unele surse, anumite teritorii nu sunt incluse în Europa, în timp ce alte surse le includ. De exemplu,
geografii din Rusia și alte state post-sovietice includ, în general, Munții Ural în Europa, dar Caucazul
îl atribuie Asiei. De asemenea, unele hărți includ în Europa Georgia, Armenia și Azerbaidjanul, în
timp ce altele le exclud. La fel în ciuda faptului că insulele Cipru și Malta sunt mai apropiate de Asia
și Africa, adesea sunt redate ca aparținând continentului european, mai ales de când au devenit
membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene. Același lucru se petrece cu Insulele
Canare ale Spaniei și cu teritoriile engleze și franceze situate în sau dincolo de Oceanul Atlantic sau
în Oceanul Indian.