Ghid de buzunar

Carasova –Pestera Comarnic

MASTERAND:
MAJER HOMEI FLORIN
Localitatea Caraşova se găseşte în sud-vestul ţării, în judeţul Caraş-Severin, la cca. 15 km distanţă sud-
sud-vest de Reşiţa, pe D.N. 58 (Reşiţa-Anina). Comuna Caraşova (140 kmp) se extinde în bazinul
mijlociu al Caraşului şi este formată din trei sate: Caraşova (centrul comunal), Iabalcea şi Nermed .
Aşezarea localităţii Caraşova în Munţii Banatului şi judeţul Caraş-Severin (după Ş.
Negrea şi A. Negrea, 2002); Cifrele indică: 1 – munţi; 2 – depresiuni; 3 – dealuri;
4 – câmpii;5 – bazinete; 6 – pasuri
 SATUL CARAŞOVA

Caraşova este aşezată la aproape 200 m altitudine medie, ocupând în totalitate depresiunea cu acelaşi
nume (140 ha), situată la ieşirea Caraşului din măreţele sale chei pe care şi le-a săpat în barele
calcaroase ale Munţilor Aninei.
Satul Caraşova „umple” literalmente Depresiunea Caraşovei

Depresiunea Caraşovei este înconjurată din toate părţile de versanţi cu înclinare pronunţată, ce se
ridică până la 100-150 m deasupra vetrei şi cu aspect dictat de alcătuirea geologică a zonei. Astfel, spre
extremitatea vestică a depresiunii se produce contactul între depozitele calcaroase mezozoice şi
depozitele detritice paleozoice, formaţiuni geologice net deosebite. Acest fapt se răsfrânge asupra
morfologiei reliefului, astfel că în timp ce spre sud-est şi nord-est depresiunea e mărginită de
abrupturi calcaroase (Lacina, Şereniacul şi Vârbiţa), către nord-vest şi sud-vest versanţii devin
domoli, încununaţi de înălţimi ca Pinet (349 m) şi Goronicea (455 m).
În versantul sud-estic în mod deosebit, atenţia e atrasă de câteva fenomene carstice: peşteri,
izvoare carstice (Izvorul Sfânta Maria), văi cu apă numai după precipitaţii abundente (între
care, Valea Şereniac de pildă, formează chiar în apropierea comunei chei înguste, sălbatice).

Aşezată într-un cadru natural de un pitoresc deosebit, localitatea Caraşova reprezintă

punctul de plecare spre Cheile Caraşului, Platoul Iabalcei şi Peştera Comarnic, cu posibilităţi
de continuare spre Valea Buhuiului şi Anina, adică pe unele dintre cele mai importante şi
spectaculoase trasee turistice din Munţii Aninei, incluse în Parcul Naţional Semenic-Cheile
Caraşului.

La nord-est de Depresiunea Caraşovei, dincolo de chei, se extinde platoul carstic Iabalcea,
presărat cu doline (izolate sau grupate, cu formă circulară sau ovală). Unele dintre acestea
ajung la dimensiuni foarte mari, de până la 200 m diametru şi 30 m adâncime. Pe acest
platou cu aspect vălurit s-a dezvoltat satul Iabalcea.
 Platoul Iabalcea

La nord de Caraşova, valea îngustă a Nermedului adăposteşte sătucul cu acelaşi nume, într-
un cadrul natural frumos, dominat de dealurile Gariştea şi Moghiliţa.
ISTORICUL LOCALITĂŢII

Aşezarea Caraşova este amintită în scrieri pentru prima dată în anul 1333, cu denumirea
Karasov/Karosu. Mai târziu, apare în documente cu mai multe denumiri asemănătoare, în funcţie de
stăpânirea sub care s-a aflat: Karaso (1334), Karassowcz/Crassowcz (1535), Crasso (1597),
Karasevo/Carascevo (1695), Karoszova/Caraschova (1738), Karassova (1828) sau Craşova (1920).

Datorită poziţiei sale strategice (la ieşirea din Cheile Caraşului) şi a cetăţii din imediata vecinătate,
Caraşova a fost în trecut un important centru politico-administrativ şi religios.

În anul 1333 în Caraşova se afla sediul unui protopopiat catolic, care a funcţionat aici aproape două
veacuri.

Spre finalul secolului XVII şi începutul secolului XVIII, alături de Timişoara şi Caransebeş, Caraşova
figurează în documente ca una dintre cele mai mari localităţi din spaţiul cuprins între Tisa, Mureş şi
Dunăre, îndeplinind funcţii administrative şi religioase.

În anul 1860 Caraşova redevine protopopiat, acesta funcţionând aici până în 1913, când a fost desfiinţat.
CETATEA CARAŞOVEI

Ruinele Cetăţii Caraşova sunt localizate în buza versantului drept al Caraşului, pe cleanţul calcaros
numit de localnici „La Grat”, la 415 m altitudine.

Cetatea domina valea strâmtă a Caraşului cu 150 m, fiind cocoţată pe unul din cele mai falnice
promontorii ale cheilor. A fost cu siguranţă martora războaielor aprige dintre imperiile Otoman şi
Habsburgic pentru stăpânirea Banatului.

Construită se pare în secolul XIII, pe vremea regelui Andrei al-II-lea al Ungariei, cetatea a fost
pomenită mai apoi în diverse documente (1230, 1247 şi 1266). În 1538 este menţionată ca cetate
regală maghiară. Nimicită de turci în prima jumătate a secolului XVI şi reconstruită tot de ei pe
acelaşi amplasament, cetatea a făcut ulterior parte din sistemul de fortificaţii cu care Banatul a fost
împânzit de otomani, reprezentând un punct important de sprijin în tentativa de a pătrunde spre
Europa Centrală.

Cetatea avea o formă poligonală neregulată (50*35 m). Ruinele păstrează o parte a curtinei de nord şi
vest, turnurile fiind demantelate. Era prevăzută cu două şanţuri de apărare paralele, cu o adâncime de
până la 2 m, care barau calea de acces în fortăreaţă.
Zidurile năruite şi năpădite de vegetaţie ale Cetăţii Caraşovei
Se spune că ruinele cuprind şi urmele unui puţ larg, săpat în stânca
calcaroasă a Gratului, pentru a se ajunge la apa Caraşului. Circulă
chiar o legendă conform căreia puţul ajunge într-una din Peşterile de
sub Cetate, în care sunt lacuri şi lăcuşoare, însă cercetările speologilor
n-au dus la descoperirea unei asemenea legături.

Pe de altă parte, Gratul, deşi este unul din locurile preferate de
viperele cu corn, oferă o excepţională privelişte asupra zonei
înconjurătoare: către sud se cască prăpastia Cheilor Caraşului şi
versanţii cu păduri şi fâneţe ai Dealului Socolovăţ, spre vest zărim în
depărtare parţial casele Caraşovei, înspre est ne încântă privirea
„valurile” Platoului Iabalcea – cu Vf. Pasac (592 m) dincolo de chei –
şi Culmea Semenicului, iar spre nord, dealurile Moghiliţa, Gariştea şi
Ghica.
Cheile Caraşului văzute de pe Grat
OBIECTIVELE TURISTICE

Localitatea Caraşova reprezintă punctul de intrare în Parcul Naţional Cheile

Caraşului, versanţii estici ai depresiunii ce găzduieşte satul, fiind deja parte a
Rezervaţiei Cheile Caraşului.

Rezervaţia Cheile Caraşului se extinde pe 3.028,30 ha, are caracter complex,

fiind importantă sub aspect geologic, morfologic, speologic, floristic şi faunistic.

Cheile Caraşului reprezintă obiectivul turistic major accesibil din Caraşova. La

4 km de la intrarea în chei se ajunge în fermecătoarea poiană a Prolazului,
înghesuită de înălţimi înverzite, cu sălaşe ale ţăranilor craşoveni. De aici, se
poate continua prin chei înspre amonte sau se poate urca versantul stâng spre
Platoul Iabalcea şi, mai departe spre Peştera Comarnic, Valea Buhuiului şi
Anina, ori spre creştetul Semenicului.

În centrul satului merită atenţie Biserica Romano-Catolică Înălţarea Maicii

Domnului, zidită la 1720, monument arhitectonic.
Biserica Înălţarea Maicii Domnului