HARTAAAAAAAAAAAAAA!!!

1.LOCALIZARE

Comuna Blăjeni este situată în partea de nord-est a judeţului Hunedoara la 63

km de municipiul Deva si la 23 km de municipiul Brad, are o suprafaţă de 87 km2
,reprezentând un procent de 4,11% din suprafaţa judeţului,are un relief de munte
si este strabatută de râul Crişul Alb.
Coordonatele geografice sunt: 46° 14' Nord, 22° 54' Est.
Distanţa de la centru comunei pînă la sate este cuprinsă între 3 km satu Sălătruc
şi 16 km satul Dragu-Brad.
Satele comunei sunt amplasate la altitudini cuprinse între 300-800 m şi se află
situate pe malurile Crşului Alb, comuna fiind amplasată în amfiteatrul munţilor
Auseni.

Satele componente:

Blăjeni
Blăjeni-Vulcan
Criş
Dragu-Brad
Groşuri
Plai
Reţ
Sălătruc

2.ISTORIC

Despre satele comunei Blăjeni s-a scris relativ puţin. Şi totuşi, documente istorice
au consemnat lupta continuă a oamenilor de aici pentru libertate si dreptate.
Comuna Blăjeni a fost atestată documentar in anul 1439 si este una din
comunele mijlocii ale judeţului Hunedoara, iar celelalte sate ale comunei au fost
atestate la inceputul secolului XX.
In timpl Rascoalei de la 1784, la 4 noiembrie, in comuna Blajeni, la Paltinei, cei
trei conducatori ai rascoalei, insotiti de tarani, jura sa se lupte pentru eliberarea
din iobagie. Dupa juramant oastea taranilor s ar fi rupt in doua, una plecand la
Cernita, spre Abrut. In frunte cu Closca si Crisan, asezandu se in gura Cernitii, in
partea de jos a Abrudului, cealalta cu Horea, in frunte luand o spre Campeni.
Inceputurile Rascoalei se leaga de o localitate din Comuna Blajeni si ultima
rezistenta a taranilor are loc la hotarul dintre Mihaileni si Blajeni, cand in 7
decembrie 1784, peste 600 de tarani sub conducerea capitanului Nicola Bibart
din Blajeni opun rezistenta armatei imperiale conduse de vicecolonelul Kray.
In urma bataliei dintre trupele imperiale si tarani vor fi ucisi 85 de tarani, numai
din Blajeni cazand in lupta 46 de persoane, intre care si Nicola Bibart.
In vara anului 1848 Avram Iancu conducatorul Revolutiei de la 1848 1849 din
Transilvania, fiind urmarit de autoritati va sta ascuns 2 saptamani, intr o pestera
situata la izvoarele Crisului Alb.
Autoritatea lui Avram Iancu cunoaste in perioada revolutiei o continua
ascensiune, cuvantul sau fiind ascultat si infaptuit cu sfintenie de catre motii
Muntilor Apuseni.
Satele comunei Blăjeni şi-au luat numele de la anumite familii, de la diverse
forme de relief sau ape, bogăţii naturale sau de la numele unor animale.
Trei sunt satele cu numele de familii:
- Blăjeni – toponimul este derivat de la numele de familie Blaj
- Reţ provine de la numele de familie Reţu, Raţ, Reţea
- Dragu-Brad – toponimul provine de la numele de familie
Dragobrat
Numele satului Criş provine de la cel al râului Crişu Alb, hidronimul fiind de
origine autohtonă, din traco-dacul „Chrysos” – râul aurului, după cum numeau
vechii greci nobilul metal galben.
Pentru satul Plai, numele acestuia vine de la apelativul plai, versant al unui
munte sau deal, ori de la o regiune de munte sau de deal aproape plană,
acoperită în general cu păşuni.
Numele satului Grosuri provine de la existenţa în zonă a unor arbori mari „groşi”.
Blăjeni – Vulcan – numele de vulcan poate deriva din slavonă „vulku” însemnând
lup, locul fiind chiar considerat un loc de trecere al lupilor sau chiar o zonă cu
mulţi lupi.
Sălătruc. Conform specialiştilor, numele provine de la apelativul sălătruc – salitru
– sare alcalină, potasă, salpetru. Vechiul nume al satului a fost Obârşa.

3.CLIMA SI RELIEF

Pe teritoriul comunei Blăjeni se regăseşte un relief complex, cu altitudini care

variază între 300 m şi 1254 m. Lanţurile muntoase din zonă, în general au o
succesiune de culmi domoale, uşor accesibile şi circulabile, dar şi văi abrupte cu
cascade şi praguri, constituindu-se într-un atractiv potenţial turistic.
Relieful şi peisajul sunt deosebite. Despre priveliştile oferite de Munţii Apuseni,
pe care stânca, pădurea şi apa le creează, separat ori împreună, se spune
adesea că rivalizează cu cele elveţiene. Ele pot fi admirate de pe culmile
montane, din zeci de puncte.
Pădurile sunt brăzdate de cărări accesibile care invită la drumeţie. Alături de
măreţia codrului, mireasma de răşină, apele zglobii şi cristaline, nenumerate
vieţuitori care-i ies în cale, ciupercile şi fructele de pădure comestibile oferă
turistului adevărate momente de delectare. Din mai până-n octombrie, dar mai
ales în luna iulie, pajiştile şi fâneţele constituie un decor extraordinar, sunt un
mozaic de culori vii datorită mulţimii de flori de munte
Muntele Vâlcan, situat pe cumpăna de ape dintre Crişul Alb şi Arieş, este o
klippă de calcare jurasice care se ridică impunător în mijlocul formaţiunilor de fliş
creatice. Realizând un puternic contrast între abrupturile ce mărginesc masivul
calcaros şi culmile montane din jur, Vâlcanul (1264m) constituie un veritabil
martor de eroziune a Munţilor Metaliferi. Contrastul este subliniat şi de culoarea
albă a pereţilor calcaroşi care domină culmile din jur, acoperite cu păduri sau
poieni. Vâlcanul se înfăţişează ca un vapor imens plutind pe o mare verde.
Muntele Vâlcan este o rezervaţie de tip mixt, areal protejat de categoria a IV-a şi
are o suprafaţă de 5 ha. Accesul din DN se face prin dealul "Cotoncu", iar de aici
printr-un drum comunal ramificat spre spatele Vâlcanului
Pe masiv se găsesc 18 specii de plante alpine de interes ştiinţific deosebit,
printre care: Aster alpinus, Dorocum columane, Saxifraga pariculate, Aconitum
moldavicum, Sorbus dacica, Silena dubia
Un "pui" al Vâlcanului, situat la nord de acesta, se numeşte Scrinituş, după
numele pe care îl are aici liliacul (scinte). Mica stâncă a Scrintiuşului se
colorează primăvara, când înfloreşte liliacul, în roz. Tot atunci, Vâlcanul se
îmbracă în violet, de la mulţimea florilor stânjenelui de pădure, o specie ocrotită
prin lege care se găseşte numai în acest loc. Prin tradiţie, localnicii urcă, între
Paşte şi Rusalii, pe piscul Vâlcanului ca să celebreze frumuseţea florilor şi a
peisajului
Turism sportiv, clima este deosebit de favorabilă fenomenului turistic, întrucât nu
se înregistrează temperaturi extreme, nici vânturi puternice sau alte fenomene
negative. Iarna se aşterne un strat gros de zăpadă, compact, prielnic pentru schi
şi orice investitor în acest domeniu va beneficia atât de sprijunul administraţiei,
cât şi de al localnicilor

4. OBIECTIVE TURISTICE

Frumuseţea şi varietatea cadrului natural, precum şi bogăţia elmentelor cu

caracter cultural ( artistic, arhitectural, etnografic şi istioric) conferă zonei un
potenţial turistic remarcabil, care include comuna Blăjeni în zone protejate –zona
Apuseni. Este o zonă etno- spirituală distinctă denumită „Ţara Moţilor Crişeni “
recunoscută prin costumul moţilor Crişeni şi prin folclorul bogat precum şi prin
manifestări folclorice ca”Târgul de fete de pe muntele Găina “şi Festivalul. La
izvorul Crisului”.
Potenţialul turistic al acestei zone include şi obiective naturale de importanţă
cum sunt: muntele Vâlcan şi rezervaţia geologică şi botanică di partea de nord-
est de vârful Vâlcan. În acest sens semnalăm turiştilor şi tuturor trecătorilor pe
drumurile munţilor Apuseni, îndeosebi celor tineri, că văile, culmile şi piscurile
acestor munţi nu sunt numai locuri cu extaz romantic şi desfătare pitorească, ci
totodată şi emoşionate prilejuri de întâlnire cu istoria, cu marile încleştări ale unui
popor pentru libertatea şi independenţa sa, cu eroii şi martirii săi.
Formele de turism specifice zonei datorită atât poziţiei cât şi a peisajului
deosebit de atractiv sunt: turismul de circulaţie, turismul de recreere şi odihnă şi
turismul sportiv. Turismul de circulaţie cunoaşte două forme: tranzitul turistic şi
turismul intinerant.
Turism rural (la gospodari), locuitorii din Ciuruleasca sunt renumiţi pentru
ospitalitatea lor. Cel care le trece pragul este omeniţi (serviţi, cinstiţi) imediat cu
un pahar de vinars şi cu ceva de-ale gurii
Mâncăruri tradiţionale: "ratot" (papară din ouă, omletă), caş cu "groşcior"
(smântână), "scoverzi" (clătite) cu brânză, plăcinte cu caş, coapte pe lespede,
unse cu "groşcior" (smântână) şi servite în "tăier" (farfurie), "balmoş moţesc",
preparat din făină de mălai frământată cu smântână şi fiartă în "laboş" (cratiţă)

De adăugat la aceste atracţii sunt câteva obiective turistice deosebite. Unul

dintre acestea este:

Muntele Vulcan, care este o rezervaţie geologică şi botanică ce se află la

altitudinea de 1254 m. Aici sunt trasee marcate care pot fi străbătute tot timpul
anului, şi de asemenea este potrivit pentru iubitorii de alpinism.

Muntele Vulcan

Muntele Găina situat la 1486 m, vârful Găina, de formă conică prelungită, cu un

întins platou lipsit de pădure, este renumit pentru TÂRGUL DE FETE, care de
multe secole se ţine în cea mai apropiată duminică de Sfântul Ilie(20 iulie).
 Muntele Gaina

Cascada Pişoaia şi Comoara de Aur este o altă atracţie care face deliciul
turiştilor prin legenda care o înconjoară. Se povesteşte că pe vremea când în
băncile din Abrud aurul scos din mine de băieşii moţi de la Roşia şi de la Bucium
era schimbat pe ducaţi de argint împărăteşti, şapte tâlhari au jefuit o bancă din
Abrud şi aurul şi banii furaţi au fost ascunşi într-o grotă blocată apoi cu trei
rânduri de ziduri. Unii mai caută şi acum printre stâncăriile Corofanei, comoara
celor şapte tâlhari.
 Cascada Pişoaia

5. CULTURA SI TRADITII

La nivelul comunei vechile meşteşuguri populare sunt încă bine reprezentate.

Comuna Blăjeni a fost renumită pentru numărul mare de mori, cursurile de apă
facilitând acest lucru. Tipul de moară pe care îl întâlnim aici este moara de iaz,
cu roată verticală.
Vărăritul este o străveche îndeletnicire, mărturie peste timp fiind ruinele
construcţiilor din vremea dacilor şi a romanilor, unde varul este prezent ca un
important liant. Această îndeletnicire este pe cale de dispariţie, ea mai fiind
practicată doar de câteva persoane din Blăjeni-Vulcan şi Plai, deşi varul obţinut
prin acest sistem de ardere este superior calitativ varului industrial.
Arta populară din satele comunei Blăjeni prezintă o mare varietate atât din
punctul de vedere a materiei prime, cât şi în ceea ce priveşte valoarea artistică a
acesteia. Dintre aceste meşteşuguri care încă se mai păstrează amintim:
prelucrarea lemnului, rotăritul, cusutul, fierăritul.
Toate cele de mai sus au scos în evidenţă potenţialul deosebit pe care această
zonă îl are de a atrage pasionaţi de istorie, natură, cultură şi tradiţii populare.
Dintre manifestarile folclorice mentionam sarbatoarea campeneasca “La Izvorul
Crisului”, care se organizeaza anual, la jumatatea lunii iunie, in satul Cris, cu
formatii artistice proprii( grupul de tulnicarese, taraf si solisti vocali), dar si cu
invitati.
Este de remarca ca in satele comunei inca se mai pastreaza un vechi instrument,
si aume tulnicul, are era folosit si ca semnal de atentionare in caz de primejdie.

Mulţi turişti ar putea fi încântaţi să participe la sărbătorile de iarnă (Crăciun,

Revelion, Bobotează) şi de primăvară (Paşti, Ispas, Rusalii), dar şi la activităţi
specifice locului:
- Arderea pietrei de calcar pentru obţinerea varului
- Fabricarea vinarsului
- Fierăritul
- Coacerea pâinii în cuptor
- Păşunatul şi mulsul vacilor
- Culesul plantelor medicinale
- Prepararea plăcintelor pe lespede sau a altor mâncăruri tradiţionale
- Cositul şi strânsul fânului

6. OPORTUNITATI DE AFACERI

Locuitorii comunei şi administraţia locală a comunei sunt interesaţi de

promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare pentru
creşterea atractivităţii comunei ca destinaţie turistică. Printre atracţiile turistice
locale se numără Peştera de la Strâmba, Cascada de la Pisoaia, Rezervaţia
naturală – Muntele Vulcan, Peştera Cismei, tradiţiile şi obiceiurile populare,
gastronomia specifică şi ospitalitatea locuitorilor comunei. Pentru valorificarea
acestora, administraţia locală acţionează pentru modernizarea infrastructurii
specifice turismului, prin crearea şi modernizarea spaţiilor de cazare şi de
agrement, sprijinind amenjarea unor pensiuni, baze sportive de vară, de iarnă,
Terenurile agricole ale comunei se intind pe o suprafaţă de 5466 ha (62,99% din
suprafaţa totală a comunei), din care teren arabil 644 ha, şi constituie una din
principalele resurse asigurând o parte din veniturile populaţiei. Zona în care este
aşezată comuna este propice dezvoltării pomiculturii, obţinându-se aici produse
integral biologice. Comuna Blăjeni este recunoscută în zonele învecinate pentru
livezile de pomi, fructele acestora constituind o importantă sursă de hrană pentru
oameni, dar şi pentru comercializare la târgurile de la Câmpeni, Abrud şi Brad.
Suprafaţa cultivată cu pomi fructiferi este de 50 ha, putând fi extinsă în condiţiile
dotării cu tehnologii performante de plantare, întreţinere, recoltare, procesare şi
valorificare a fructelor;
Apicultura este un alt domeniu în care se pot realiza investiţii. Numărul familiilor
de albine este în prezent 600, fiind necesară dotarea cu un centru de colectare
valorificare a produselor apicole;
Investitiile în sectorul zootehnic al comunei urmăresc creşterea productivităţii
muncii şi introducerea de tehnologii noi care îmbunătăţesc calitatea produselor şi
stimularea competitivităţii pe piaţa locală şi pe pieţe externe. Sunt sprijinite în
special investiţiile consolidarea de noi ferme sau microferme de creştere
organizată a animalelor, promovarea asociaţiilor de producători precum şi
dezvoltarea nişei de piaţă a agriculturii ecologice.

Alte avantaje pentru investitori ar mai putea fi : este o zonă defavorizată, exista
terenuri şi clădiri disponibile, acces la drum naţional DN74.

sursa: www.blajeni.ro