Pe rotundul patriei, n cetatea de piatra a Carpatilor Meridionali, se afla un spatiu de suflet si de inima al romnilor, o straveche poarta de vie circulatie,

ntre Muntenia si Transilvania. Acesta este Culoarul Rucar-Bran, tinut unic si original, de tulburatoare armonie si frumusete, o promisiune a vacantelor noastre.

Strajuit de masivele Leaota si Bucegi, de Iezer-Papusa si Piatra Craiului Culoarul Rucar-Bran, prin particularitatile sale geografice, constituie o unitate teritoriala bine individualizata. Din mbinarea fericita a componentelor mediului geografic rezulta un ridicat potential de habitat, valorificat printr-o straveche populare, care coboara dincolo de zorii istoriei.

Ceea ce da nsa un farmec aparte Culoarului Rucar-Bran este peisajul armonios plasmuit, n care relieful, blnd, variat este croit parca dupa masura umana, desi mprumuta din monumentalitatea si maretia muntilor vecini.

Asezarile omenesti, care continua strabune vetre de populare, completeaza fericit elementele cadrului natural, nsirndu-se pe firul vailor, concentrndu-se n micile depresiuni sau risipindu-se pe plaiurile nalte si domoale, sfidnd parca naltimile; ntlnim aici, de altfel, multe asezari situate la peste l 100 m, considerate un adevarat record de altitudine pentru Carpatii Meridionali, cum snt sirnea, Fundata, Fundatica.

Stravechea populare si valorificare a resurselor montane a generat o simbioza fericita ntre om si mediul carpatic, prin aparitia unor amenajari temporare de tipul celor pastorale, forestiere, cinegetice si turistice, care mpnzesc muntii. Se contureaza astfel un veritabil model economic, agropastoral si turistic, din mbinarea unor stravechi ndeletniciri umane, cu activitati moderne.

Cadrul natural, de un pitoresc inegalabil, monumentele istorice, vestigiile civilizatiei carpatice potentate de impresionantele realizari contemporane, pozitia geografica favorabila, accesibilitatea deosebita se constituie ntr-un valoros patrimoniu turistic, intrat de mai multa vreme n circuitul national.

Am ncercat sa redam, cu vie emotie si profunde sentimente de dragoste aceste rnduri, care se vor un omagiu adus memoriei strabunilor nostri, iubitori de libertate si neatrnare din Carpati, dar si locuitorilor ele astazi ai plaiurilor rucarene si branene.

mplinim, de asemenea, o mai veche promisiune a adolescentului de acum doua decenii, care, plecat din satul subcarpatic de pe valea Dmbovitei, de la Gemenea, patrundea pentru ntia oara, cu emotie de uimire, n universul maret si grav al Carpatilor, prin "poarta" de la Rucar-Bran.

Cartea de fata constituie si o invitatie adresat 313g67d a att turistilor grabiti, care din goana autocarului sau automobilului percep prea putin din farmecul inefabil al plaiurilor montane, cu satele risipite ntre munte si cer, ct si iubitorilor de drumetie, de a pasi cu ncredere n universul acestui colt al Carpatilor, cu imagini de neuitat, cu oameni ospitalieri si case curate, obiceiuri si traditii seculare, n stravechea "strunga" de transhumanta de la Rucar si Bran.

Autorul

CADRUL NATURAL

" ... La munte, natura te covrseste

si ti inspira respect. Ea se distinge

prin maretie si gravitate."

George Vlsan

AsEZARE sI LIMITE

Veritabila cununa muntoasa - "corona montium" cum i numeau nvatatii antici. - Muntii Carpati, prin particularitatile lor geografice complexe, dau nota dominanta pamntului romnesc.

Munti de ncretire, tineri din punct de vedere geologic si mijlocii ca naltimi, acestia snt formati din roci variate, nfatisndu-se turistului ca o permanenta promisiune n cunoasterea frumusetilor inegalabile ale patriei. Armonios plasmuiti din mbinarea plaiurilor netede si a culmilor mai priporoase cu multimea depresiunilor si vailor, nzestrati cu mari bogatii naturale, Carpatii au fost locuiti nentrerupt nca din primii zori ai istoriei, avnd un remarcabil potential de habitat, ntre numeroasele porti do patrundere n fermecatorul orizont carpatic se nscrie, desigur, si Culoarul depresionar Rucar-Bran, un spatiu montan original, o veritabila "membrana do osmoza" ntre Muntenia si Transilvania, tinut de un deosebit pitoresc, unic n .geografia do suflet a romnilor.

Considerat ca o arie de discontinuitate geografica relativa, Culoarul depresionar Rucar-Bran, ce apartine grupei montane a Bucegilor, pare mplntat n rama Carpatilor Meridionali, conturndu-se ca o unitate de relief originala si bine individualizata.

Situat la o altitudine cu valori cuprinse ntre 500 si l 500 m, strajuit ele muntii Leaota si Bucegi, n est, Iezer-Papusa si Piatra Craiului, n vest, culoarul se desfasoara pe directia principala nord-est - sud-vest.

Acest spatiu carpatic are o suprafata de circa 775 km2. Se desfasoara pe o lungime de 45 km, ntre localitatile Stoenesti si Sohodol, avnd latimea maxima de 14 km n dreptul comunei Moeciu. El pare "suspendat" fata de Depresiunea Brasov, n partea de nord, si Subcarpati, n partea de sud.

Uneori, n literatura de specialitate, Culoarului Rucar-Bran i se alatura si culoarele secundare ale Tamasului si Oticului, aflate n bazinul superior al Dmbovitei, ncadrate de muntii Iezer-Papusa, Fagaras, aga si Piatra Craiuiui. Asupra limitelor estice si vestice nu exista nici o ndoiala, deoarece snt clar exprimate n peisaj de abrupturile puternice ale masivelor limitrofe, care pe cele doua flancuri domina cu 500-800 m acest culoar depresionar intracarpatic.

n schimb, extremitatile sale nordice si sudice ramn "suspendate" catre depresiunile Brasov si Stoenesti cu 350-400 m. Poate si acest aspect constituie un element de originalitate si unicitate, care, alaturi de celelalte, confera acestui spatiu geografic carpatic o evidenta personalitate.

Daca n nord, o denivelare clara de natura tectonica, de circa 400 m, ce apare pe directia localitatilor Sohodol-Magura, cu vizibile diferentieri ce se reflecta n peisaj, delimiteaza net Culoarul Rucar- Bran de Depresiunea Brasov, nu acelasi lucru se poate afirma despre limita sudica, pentru care se mai poarta discutii, n sensul ca o parte dintre specialisti extind culoarul doar pna la Rucar, iar altii includ acestei originale unitati depresionare si Culoarul Dmbovitei pna la cheile de la Cetatuia, cuprinznd astfel si bazinetele depresionare Dragoslavele si Stoenesti.

Fig 01

Asadar, acest spatiu montan, care se desfasoara ntre limitele descrise, reprezinta prin particularitatile sale complexe cu valoare de unicat, o regiune de complementaritate geografica att fata de unitatile montane limitrofe, ct si fata de tinutul subcarpatic din sud si Depresiunea Brasov din nord.

Sub raport administrativ asezarile din culoar apartin judetului Arges (Stoenesti, Dragoslavele, Rucar) si judetul Brasov (Fundata, Moeciu si Bran). Strabatnd Culoarul Rucar-Bran, aceste plaiuri mioritice de un ncntator farmec, rami coplesit de maretia reliefului din jur. Ce sa admiri mai nti ? creasta crenelata a Pietrei Craiului, adesea ncinsa de mantia sidefie a norilor, ori abruptul nordic al Bucegilor? linia calma a Iezerului, ori monumentalitatea Leaotei ? Peisajul este ntr-adevar unic si ncntator; ici-colo tsnesc mici naltimi, pe care localnicii le numesc ,,maguri", ce domina vaile si depresiunile tivite de smaltul florilor vii, ori culorile mereu fascinante ale padurilor de la munte.

Gospodariile localnicilor se aduna ndeosebi de-a lungul vailor si n micile bazinete si depresiuni, dar se rasfira si pe culmile semete, la poalele padurilor, sfidnd parca naltimile, contopindu-se cu cerul.

Fiecare anotimp vine aici cu o nota distincta n cromatica peisajului; de la albul imaculat al zapezilor, care nvesmnteaza muntii n castele coborte din lumea basmelor copilariei, ori betia de culori a verilor, cu covorul multicolor al pasunilor si fnetelor montane.

si peste tot se simte harnicia oamenilor care continua milenare ocupatii, iar asezarile umane mari si frumoase semnifica perenitatea civilizatiei carpatice romnesti. Iata de ce este unica si originala aceasta "poarta" n Carpati de la Rucar-Bran, daltuita cu frumusete de natura si mbogatita de vrednicia locuitorilor sai.

ASPECTE GEOLOGICE sI DE RELIEF

nfatisarea actuala a reliefului din Culoarul Rucar- Bran constituie, fara ndoiala, rezultatul unei ndelungate evolutii. Majoritatea cercetarilor evidentiaza faptul ca acest spatiu, care se suprapune culoarului, s-a individualizat n mezozoic (la sfrsitul cretacicului), n urma miscarilor de cutare, prin care s-au naltat Sinclinalele Bucegi, Piatra Craiului si anticlinalul Leaota. n mod cert framntarile tectonice din muntii vecini au gasit o ampla rezonanta ce se resimte si n peisajul actual al acestei regiuni. Fundamentul culoarului este alcatuit din formatiuni petrografice dure, cristaline, asemanatoare celor din muntii Fagaras si Leaota. Cam de la mijlocul erei mezozoice, teritoriul actual al Culoarului Rucar-Bran a functionat ca un bazin de sedimentare ncadrat de masivele cristaline ale Leaotei, Fagarasului si Iezerului. Aici s-au acumulat, din jurasic pna n cretacic, n mai multe cicluri, mai nti formatiuni predominant calcaroase (calcare compacte sau stratificate, calcare recifale, marnocalcare cu intercalatii de gresii si marne), apoi formatiuni detritice, alcatuite ndeosebi din conglomerate si gresii. Dupa sedimentarea completa din cretacic culoarul devine uscat, intrnd astfel sub actiunea factorilor erozionali. Cercetatorul avizat, dar si turistul dornic de cunoastere, poate descifra cu usurinta urmele vietuitoarelor marine cu schelet calcaros care populau atunci bazinul acvatic. Sub pasul grabit al turistului de astazi se ascunde o fascinanta lume a convulsiilor geologice, n care durata unei vieti pare o clipa n vesnicia erelor si a perioadelor nscrise n istoria naturala a acestor locuri.

Fig 02

Varietatea reliefului, n care relativa uniformitate a Platformei Bran contrasteaza cu bazinetele depresionare Pestera, Dmbovicioara, Podu Dmbovitei, Rucar si Dragoslavele, ori complexul carstic deosebit de evoluat din zona centrala snt consecintele unei intense activitati de modelare n roci cu duritati diferite, n care rolul apei a fost decisiv. De fapt, apa, de la minuscula picatura pna la rul zgomotos si nvolburat, a sfredelit masivele calcaroase cu o rabdare de bijutier, dnd la iveala un relief carstic pitoresc, de la ametitoarele chei pna la mirifica si vrajita lume a pesterilor, de la micile doline cu plcuri razlete de copaci, pna la poliile ntinse ocupate de gospodarii, toate conturnd aevea un splendid crochiu geografic.

Asadar, o ndelungata evolutie paleogeografica explica, n parte, frumusetea si originalitatea acestui spatiu geografic intramontan. Este si motivul pentru care relieful, pitoresc si variat, da un farmec deosebit peisajului.

De fapt, originalitatea acestui spatiu carpatic a fost surprinsa de cercetatori n chiar denumirile initiale propuse: "uluc depresionar", "coline", "platforma" si, n fine, de "culoar depresionar", care corespunde cel mai mult realitatii geografice. Iata cum sintetiza de pilda geograful M. Constantinescu (1941) acest culoar: "... un horst fata de tinuturile joase pe care se sprijina si o depresiune n comparatie cu muntii vecini". Iar aceasta ntinsa arie depresionara intracarpatica, alcatuita din plaiuri netede sau usor ondulate, desfasurate ntre 900 si l 200 m, din care se nalta zvelte magurile calcaroase, apartine, n cea mai mare parte a ci, suprafetei carpatice de bordura, ce si gaseste aici corespondent n "platforma Branului", cu mare extindere n partea de nord, si n "platforma Dmbovitei", mult mai ngusta, abia sesizabila, n partea de sud. Datorita acestei particularitati impuse de evolutia paleogeografica si de diferentierile structural-tectonice, n ansamblul Culoarului Rucar-Bran, prelungit spre sud pna la cheile Dmbovitei de la Cetatuie, pot fi distinse doua unitati de relief, respectiv Culoarul Dmbovitei, n sud, si Platforma Bran, n nord, separate n partea centrala de cumpana de ape Giuvala-Fundata, care desparte dealtfel bazinul hidrografic al Dmbovitei de bazinul rului Turcu.

CULOARUL DMBOVIEI este cuprins ntre Podu Dmbovitei, la nord, o veritabila raspntie de drumuri n culoar, si cheile de la Cetatuia, n sud, fiind strajuit de muntii Leaota, n est, si Iezer, n vest. Nota specifica este data att de multimea bazinetelor depresionare de origine tectono-eroziva, care se nsira aidoma unor margele pe valea Dmbovitei, dar si do relieful carstic evoluat, plin de pitoresc.

Rul Dmbovita constituie fara ndoiala factorul erozional cel mai important, adncirea acestuia fiind impulsionata att de nivelul de baza cobort, ct si de miscarile neotectonice, care au determinat naltarea si mai pronuntata a muntilor din jur.

De asemenea, el se suprapune unor aliniamente tectonice importante si unui mozaic petrografic alcatuit din sisturi cristaline, marne, calcare si conglomerate, care au contribuit la individualizarea unor depresiuni, separate ntre ele prin sectoare mai nguste de vale. Astfel, depresiunile Podu Dmbovitei, Rucar, Dragoslavele si Stoenesti au favorizat localizarea si dezvoltarea unor importante asezari omenesti.

DEPRESIUNEA PODU DMBOVIEI reprezinta una dintre cele mai clare depresiuni tectonice din Carpati, fiind delimitata, pe toate cele patru laturi ale sale, de aliniamente de falie, corespunzatoare unor puternice abrupturi calcaroase. Acesti pereti crenelati de calcar ce o nconjura ca un zid de cetate i confera un pitoresc deosebit, la care contribuie din plin si despicaturile adnci, sub forma de chei, po care Dmbovita si afluentii ei le fac la patrunderea sau iesirea din depresiune: cheile Dmbovitei, Dmbovicioarei, Oratii si Cheii. n partea sa centrala se afla vatra localitatii cu acelasi nume, ale carei gospodarii se disperseaza pe versantii nsoriti ntr-o miraculoasa geometrie. Tot aici converg drumurile carosabile ce urmeaza cursul rurilor Dmbovita, Dmbovicioara si Cheia, precum si drumul national dintre Brasov si Cmpulung.

DEPRESIUNEA RUCR, despartita de Podu Dmbovitei prin horstul de la Pleasa Posadei (l 072 m), un minunat loc de priveliste, reprezinta o depresiune tectonica de tip graben aflata n zona

de convergenta a Dmbovitei cu Rusorul. Relieful variat este explicat prin marea diversitate petrografica. Formele carstice, bine reprezentate n Dealul Crucii si La Cuculet, stau alaturi de cele dezvoltate pe gresii si conglomerate, ndeosebi pe Valea lui Ecle.

Vatra depresiunii, situata la circa 700 m altitudine, a permis amplasarea asezarii cu acelasi nume, pe baza unei populari multimilenare, favorizate de drumul stravechi transcarpatic, dar si de vechea functie vamala. Asezarea umana de aici a folosit initial confluenta hidrografica, dar si valea Rusorului, care a permis amplasarea vetrei satului spre amonte, ct si spre versantii muntilor Iezer, Pleasa Posadei sau Dealul Crucii.

DEPRESIUNEA DRAGOSLAVELE, separata de Rucar prin culoarul mai ngust al Dmbovitei, sub forma de defileu, este mai putin extinsa, avnd o forma alungita. Este un bazinet de eroziune selectiva, strajuit catre sud-vest de Muntele Mateias (l 239 m), iar catre nord-est de Muntele Vrtoapele sau Piatra Dragoslavelor (l 434 m), ambele alcatuite din calcar, sub forma unor maguri solitare care ofera un tur de orizont deosebit de instructiv spre muntii din jur si asupra Culoarului Dmbovitei.

DEPRESIUNEA STOENEsTI-BDENI constituie compartimentul sudic al Culoarului depresionar Rucar-Bran. Este situat la contactul dintre muntii Iezer-Papusa si Leaota cu Subcarpatii si s-a format prin eroziune diferentiala, cu precadere n marne si gresii cretacice. Are o altitudine de 580-600 m. Spre sud este nchis de cheile Dmbovitei de la Cetatuia, adncite n conglomerate cretacice, iar cele doua compartimente depresionare - Stoenesti si Badeni - snt separate ntre ele prin micul defileu de la Plaiul Cheii.

Relieful carstic, dezvoltat pe calcarele mezozoice, se afla practic raspndit n tot lungul Culoarului Dmbovitei, dar se constata o mai larga amploare n mprejurimile Depresiunii Podu Dmbovitei. Desi a fost studiat n amanunt n ultimul timp, carstul dmbovitean reprezinta un potential turistic de prima importanta, nca insuficient cunoscut si, mai ales, valorificat n economia turistica. Din bogatia si varietatea formelor carstice dmbovitene evidentiem n primul rnd cheile si pesterile care, prin pitorescul si spectaculozitatea lor, constituie puncte de mare atractivitate turistica.

Cheile, aceste forme spectaculoase faurite de reteaua apelor curgatoare n masivele calcaroase, reprezinta importante locuri de interes turistic con-centiate ndeosebi pe Dmbovita si pe principalii ei afluenti: Dmbovicioara, Crovul, Ghimbavul si Cheia.

Cele mai interesante si mai spectaculoase complexe de chei se afla pe valea Dmbovitei: Cheile Petrimanului n cursul superior si Cheile Plaiului Mare sau Cheile Mici la patrunderea rului n Depresiunea Podu Dmbovitei, Cheile Mari sau Cheile de Jos, sculptate n trupul Muntelui Ghimbav, ntre Podu Dmbovitei si Rucar. n sfrsit, cheile de la Cetatuia sau de la Cetateni sapate tot de apa Dmbovitei, dar nu n calcare ci n conglomerate cretacice.

Principalul afluent al Dmbovitei este Dmbovicioara, care si-a faurit ntr-o lupta fascinanta doua sectoare de chei: cheile Dmbovicioarei, situate n imediata vecinatate a localitatii Podu Dmbovitei si ale Brusturetului, n amonte de satul Dmbovicioara, spre obrsie. Dintre aceste complexe de chei, mai cunoscute snt cele de pe Dmbovita (cheile de la Cetateni si Plaiul Mare) si de pe Dmbovicioara, intrate ntr-un circuit turistic eficient, dar mai spectaculoase snt cheile dintre Podu Dmbovitei si Rucar, ferastruite n Muntele Ghimbav de catre Dmbovita (Cheile Mari), Cheia (Cheita) si Ghimbav care, n lipsa unor poteci amenajate, au ramas astfel ca la nceput de lume. Desigur, strabaterea acestora este nca dificila, necesitnd, o buna pregatire fizica, echipament adecvat si multe cunostinte de catarare.

naltimea unor chei depaseste 200-300 m, iar grandoarea peisajului este greu de descris. Nu stim ce ne impresioneaza mai mult. Verticalitatea peretilor ce sprijina cerul mereu ravasit de nori, izvoarele reci care apar pe neasteptate la capatul unei vai oarbe (sohodoale) sau la baza unui abrupt, susurul tainic al apei sfredelind cu rabdare peretii calcarosi, grotele si avenele, conurile de grohotis de la bza versantilor sau temeritatea ctorva exemplare de molid, smocuri de iarba si plcuri de flori multicolore care s-au avntat spre viata, prinznd radacini chiar pe cele mai inaccesibile abrupturi si stncarii!

Iata de ce drumetul fara graba, care trece prin aceste meleaguri, e bine sa faca scurte popasuri si n lumea cheilor. La capatul celalalt al culoarului, n platforma braneana, sectoarele de chei de pe Valea simonului si Sbrcioarei, mai mici ca dimensiuni, pastreaza o nota de inedit prin aspectul lor salbatic si merita sa fie vizitate.

Pesterile reprezinta o lume nebanuita de taine si frumuseti, ascunse n pntecele muntelui, izvodite de lucrarea nceata si tenace a picaturii de apa asupra rocii de calcar. Multimea pesterilor demonstreaza existenta unui relief carstic puternic evoluat, explicabil prin nsasi evolutia geologica timpurie a acestui perimetru montan, alaturi de rolul agentilor modelatori, n care reteaua hidrografica a avut partea principala de actiune. n acelasi timp, pesterile au constituit adevarate locuinte folosite de oamenii culturii musteriene (circa 60 000-40 000 .e.n.), cnd conditiile climatice ale perioadei glaciare s-au nrautatit, impunnd adaptarea populatiei la noile realitati.

Cele mai mari si mai cunoscute pesteri se afla, desigur, tot n compartimentul central al culoarului: Pestera Dmbovicioarei, situata pe valea omonima, n amonte de satul Dmbovicioara, pestera de la Coltul Surpat sau Plaiul Mare, pe valea Dmbovitei, nu departe de Podu Dmbovitei, pestera Uluce, aflata la confluenta prului Urdarita cu Rudarita, Pestera Stanciului din Muntii Piatra Craiului, ori pesterile din arealul localitatii Pestera din platforma braneana s.a.

Alaturi de valoarea turistica deosebita a acestor pesteri, este de mentionat valoarea lor stiintifica, reprezentata prin depozitele fosilifere, formatiunile carstice specifice, lumea nebanuita a rurilor si lacurilor subterane, fauna originala, adaptata la mediul cavernicol etc. Pestera cea mai cunoscuta din acest areal este cea a Dmbovicioarei. Din nefericire, ea a avut mult de suferit datorita afluxului turistic neorganizat, n urma caruia amatorii de "suveniruri", nesupravegheati, au distrus ceea ce natura, cu migala si pricepere, a construit n milioane de ani.

Alternanta poliilor, a dolinelor si avenelor cu formele de relief dezvoltate pe conglomerate si roci cristaline determina un peisaj variat, de mare pitoresc, care constituie, alaturi de alti factori, elemente de mare atractivitate pentru numerosii turisti care strabat culoarul depresionar, mpreuna cu relieful calcaros - principalul factor geomorfologic n desfasurarea turismului - relieful periglaciar si glaciar din zona muntilor vecini Iezer, Leaota, Bucegi si Piatra Craiului completeaza armonios cadrul natura] specific culoarului.

PLATFORMA BRANULUI, cu asezari si gospodarii risipite pna sub abrupturile Pietrei Craiului si Bucegilor, poate fi cuprinsa cu privirea de la naltimea "glmelor" calcaroase ce se nalta deasupra plafonului

general al acesteia. Spre nord-est, pe aliniamentul Predelut-Poarta, se termina brusc spre Depresiunea Brasov, iar spre sud-est, cu o deschidere mai redusa, ntre Dmbovicioara si Cheia, domina Depresiunea Podu Dmbovitei.

Situata la o altitudine cuprinsa ntre 800 si l 300 m, platforma braneana prezinta o dubla nclinare, att pe directia principala sud-vest - nord-est, dar si dinspre rama muntilor limitrofi, spre axul central constituit din interfluviul Drumul Carului. Desi aparent pare o platforma relativ uniforma, ici-colo izbucnesc magurile calcaroase, "glmele", care introduc o nota de spectaculozitate n relief, dominnd cu circa 50-100 m nivelul acesteia, minunate locuri de ascensiune de unde putem cuprinde o ampla panorama. Ne aflam n mparatia carstului branean. Complexele carstice de la sirnea, Pestera, Magura si Fundata, situate partial pe masivele calcaroase, ne ntmpina cu lumea misterioasa a pesterilor, avenelor, cheilor si dolinelor, clemente de certa polarizare a fluxului turistic.

Platforma Branului este adnc fragmentata de vai: Rul Turcului cu afluentii sai principali, Moeciu, simon, Poarta de Sbrcioara, n partea de nord, si rul Cheia cu afluentii Urdarita si Rudarita, n partea de sud.

De pe axul central al platformei branene -Drumul Carului, straveche denumire ce arata via circulatie transcarpatica - se pot urmari cu usurinta unele deosebiri de peisaj determinate de particularitati geografice locale.

PLATFORMA FUNDATA, mai nalta si mai mpadurita, constituie compartimentul sudic al platformei branene. Alcatuita dintr-o alternanta de calcare si conglomerate, are un peisaj dominat de "glmele" calcaroase ce depasesc frecvent l 200 m: Bora (l 344 m), Coltul Coziei (l 361 m), Dealul Sasului (l 220 m), Vatarnita (l 320 m), Predeal (l 381 rn). Acestea impun asezarilor sirnea, Fundata, Fundatica sa se situeze la plafonul maxim n Carpatii Meridionali.

PLATFORMA PEsTERA-sIMON, situata n partea nordica a platformei branene, este mult mai neteda, mentinndu-se pe spatii ntinse la altitudini de l 000-l 100 m. Relieful carstic reprezentat prin doline, mici chei, dar mai ales pesteri este binc conservat. Gospodariile asezarilor Magura si Pestera snt dispersate printre pasuni si fnete pna aproape de abrupturile Pietrei Craiului.

ASPECTE CLIMATICE

Clima Culoarului depresionar Rucar-Bran se ncadreaza prin particularitatile sale n climatul montan moderat, fiind influentat de masivele nalte ale Carpatilor Meridionali.

Desfasurarea elementelor climatice este generata de circulatia generala a maselor de aer care se face pe directia predominanta nord-est - sud-vest. Varietatea reliefului, cresterea altitudinii n culoar, n dublu sens, dinspre periferii spre cumpana de ape Giuvala-Fundata si dinspre axul culoarului spre versanti, pna la circa l 400--l 500 m, genereaza gra-dienti verticali n scaderea temperaturii, cresterea cantitatii de precipitatii, nebulozitate si presiune atmosferica. Covorul vegetal, ndeosebi vegetatia forestiera, alaturi de expozitia diferita a versantilor, bazinetele depresionare etc. imprima sensibile variatii n topoclimatul culoarului.

Climatul, reconfortant si tonic pentru activitatile umane, se caracterizeaza prin ierni mai moderate dect pe culmile montane din jur, cu veri relativ calduroase si toamne lungi, calde si uscate.

Regimul termic se caracterizeaza prin valori medii anuale de 4-8C, temperatura scaznd evident cu naltimea: 7,2C la Rucar (700 m altitudine), 4,4C la Fundata (l 370 m) si -2,8CC la vrful Omu (2 505 m) din Muntii Bucegi.

n unele depresiuni, ndeosebi la Rucar si Podu Dmbovitei, se nregistreaza frecvente inversiuni termice care, pe lnga temperaturile minime coborte, mai determina ceturi de vale, brume timpurii si trzii, nghet la sol.

Repartitia geografica a precipitatiilor atmosferice arata cresterea acestora o data cu altitudinea, dinspre regiunile periferice ale culoarului spre pasul Giuvala. Precipitatiile medii anuale nregistrate la Rucar, de pilda, snt de 810,9 mm, n timp ce la Fundata acestea ajung la l 020,9 mm. Maxima pluviometrica absoluta s-a nregistrat la Fundata, la 19 iunie 1924, cnd timp de 24 de ore au cazut 306 mm, una dintre cele mai mari valori pluviometrice din tara noastra.

Interesant pentru fluxul turistic este durata medie a stratului de zapada, ndeosebi pentru practicarea sporturilor de iarna. n timp ce la statiile meteorologice din afara culoarului, la Cmpulung si Brasov se nregistreaza 121 si, respectiv, 144 zile cu strat de zapada, la Fundata rezista 200 zile, de unde rezulta reale posibilitati de practicare a sporturilor de iarna, ndeosebi pe prtiile ce asteapta freamatul vesel si

tonic al turistilor. La Fundata stratul de zapada se mentine de la mijlocul lunii noiembrie pna n prima decada a lunii aprilie.

n general vntul este cel mai instabil element meteorologic, fiind influentat, desigur, de circulatia generala atmosferica, relief si alti factori. Particularitatile culoarului, muntii din jur, determina ca directia principala a vnturilor la Fundata sa fie relativ uniform repartizata ntre directia nord-est, 41,7% si sudvest, 42,6%.

Local snt cunoscute vnturi pe care locuitorii de aici, dupa o experienta multiseculara, le-au denumit "Pietrarul", care bate dinspre Piatra Craiului, topind zapezile cu pericol de avalanse, si "Baltare-retul", care se resimte dinspre culmile Bucegilor si Leaotei, determinnd ncalzirea vremii. Prin particularitatile parametrilor climatici diferentiati dupa relief si expozitia versantilor, n Culoarul Rucar-Bran au fost individualizate nu mai putin de cinci topoclimate (E. Teodoreanu, 1980).

Topoclimatul Platformei Fundata, la altitudinea de l 100-l 350 m, se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale cuprinse ntre 4 si 6C, amplitudine termica anuala de 19-20C, numarul mediu anual al zilelor de iarna fiind de 50-70 anual, al zilelor cu nghet de 150-160, al zilelor de vara de 18-24. Se remarca o permanenta miscare de aer sub forma unor curenti pe directia nord-est si sudvest. Precipitatiile snt bogate, cuprinse ntre 900 si l 200 mm anual, cu ploi torentiale frecvente. Stratul de zapada nu depaseste n medie 50 cm, persistent ntre noiembrie si aprilie. Este climatul cel mai uniform din tot culoarul depresionar, favorabil pasunatului, dezvoltarii pajistilor, fondului forestier si chiar pentru cultura cartofului.

Insolatia puternica, puritatea remarcabila a aerului, lipsa curentilor puternici, durata mare a stratului de zapada snt favorabile amenajarii unei statiuni climatice si turistice care ar pune n valoare nu numai potentialul climatic deosebit, dar si cadrul natural plin de pitoresc al acestei regiuni carpatice.

Topoclimatul pantelor sudice se desfasoara ntre 600 si l 100 m altitudine, caracterizndu-se prin temperaturi medii anuale cuprinse ntre 6 si 8C, fenomene do inversiune de temperatura la Podu Dmbovitei, Rucar, Dragoslavele si chiar Stoenesti, lipsa vnturilor dominante, 30-50 zile de iarna identic cu numarul zilelor de vara. Precipitatiile snt cuprinse n medie ntre 750 si 900 mm, cu ploi torentiale frecvente, iar stratul de zapada persista, n anumite locuri, 3-4 luni pe an. Este un climat favorabil padurilor de foioase si de amestec, dar accesibil si pomiculturii si chiar culturii unor legume, n special n Depresiunea Stoenesti-Badeni.

Topoclimatul pantelor nordice este cuprins ntre 650 si l 100 m, fiind specific platformei branene. Se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale cuprinse ntre 5 si 7C, amplitudini termice anuale de 2122C, prin precipitatii putine, diminuate, de circa 650-850 mm anual, cu 30-50 zile de iarna si 20-40 zile de vara pe an.

Snt frecvente aici inversiunile termice, care influenteaza desigur desfasurarea celorlalte elemente climatice. Acest topoclimat permite dezvoltarea deosebita, alaturi de cresterea animalelor, a pomiculturii la Bran si Moeciu, precum si cultura pe agroterase a cartofului, orzului si chiar a porumbului furajer.

Topoclimatul versantilor estici, spre muntii Leaota si Bucegi, cu altitudini ntre 800 si 1400 m, se diferentiaza datorita expozitiei versantilor, prin modificari sensibile ale gradientilor verticali, aici precipitatiile fiind mai bogate. Favorizeaza dezvoltarea padurilor si a pajistilor naturale si secundare. Se remarca prezenta unor culoare de avalanse ndeosebi dinspre abruptul Bucegilor si vnturi locale puternice ca de pilda "Baltaretul".

Topoclimatul versantilor vestici, spre muntii Iezer-Papusa si Piatra Craiului se distinge prin gra-diertti verticali pronuntati, cu un caracter vadit de adapost fata de circulatia atmosferica preponderent vestica. Precipitatiile snt sensibil diminuate, vnturile locale au caracter formal, marind uscaciunea. Conditiile climatice specifice Culoarului Rucar- Bran au constituit o premisa favorabila n stravechea locuire a acestor fermecatoare plaiuri carpatice, dar si n posibilitati de practicarea turismului tot timpul anului.

REEAUA HIDROGRAFIC

n Culoarul Rucar-Bran apele curgatoare alcatuiesc un veritabil paienjenis, care, cu o tenacitate de invidiat, au ferastruit muntii, genernd bazinete depresionare cu lunci si terase, dar si chei impunatoare de rara spectaculozitate.

Apele curgatoare snt reprezentate de rul Dmbovita, care dreneaza partea centrala si sudica a culoarului si de Rul Turcului care se scurge ntr-o directie opusa, spre Depresiunea Brasov. n fapt aceste

ruri apartin de sisteme hidrografice diferite, Dmbovita sistemului Arges, iar Valea Turcului sistemului Olt.

Bazinul hidrografic al Dimbovitei ocupa circa doua treimi din suprafata culoarului, fiind cel mai important afluent al Argesului, cu o lungime de 266 km si o suprafata a bazinului sau aferent de 2 759 km2. Ru de legenda - Dmbovita - se formeaza n Masivul Iezer-Papusa, de sub Vrful Rosu, de la o naltime de 2 240 m, prin unirea praielor Boarcasul si Valea Vladului. De aici ncepe de fapt aventura Dmbovitei, nume de adnca rezonanta n istoria romnilor.

ntre izvor si Podu Dmbovitei, rul strabate pe circa 42 km lungime o denivelare spectaculoasa de aproape l 500 m, avnd o panta medie de 39,4 m/km. De mentionat n acest sector spectaculoasele chei ale Petrimanului si Plaiului Mare, adevarate bijuterii ale naturii, obiective turistice de prima nsemnatate, deosebit de accesibile.

La Podu Dmbovitei rul se mai domoleste putin, dar si mareste simtitor debitul prin colectarea mai multor afluenti, pregatindu-se parca sa se nfrunte ntr-o lupta decisiva cu masivul calcaros al Ghimbavului care i sta n cale. Principalul afluent de aici este Dmbovicioara. Desi nu are dect o lungime de 11 km, a daltuit Cheile Brusturetului si apoi Cheile Dmbovicioarei - cele mai cunoscute si accesibile chei din ntregul culoar. Un afluent cu nume sugestiv - Cheia, format din unirea Rudaritei cu Urdarita, aduna apele dinspre Dealul Sasului si Muntii Leaota si formeaza pna la confluenta trei sectoare de chei la fel de salbatice, nsa mai putin cunoscute. Debitul mediu anual al Dmbovitei ajunge astfel la 4,55 m3/s n timp ce scurgerea medie pe anotimpuri oscileaza ntre 38,3 m3/s, primavara, si 13,5 m3/s iarna, valori dealtfel caracteristice scurgerii rurilor de tip carpatic.

ntre Podu Dmbovitei si Rucar, Dmbovita sfredeleste ntr-un spectacol do mare frumusete abrupturile nordice ale Muntelui Ghimbav, formnd cele mai spectaculoase chei ale sale - Cheile Mari.

Aici, n sectorul de chei, Dmbovita primeste prul Ghimbav, care si aduna apele de pe clina nord-vestica a Muntilor Leaota, formnd nainte de confluenta un sector de chei - Cheile Ghimbavului - cu nimic mai prejos ca maretie si monumentalitate dect Cheile Mari ale Dmbovitei.

Abia scapata din chinga strnsa a cheilor, la Rucar, Dmbovita conflueaza cu Rusorul, cel mai important afluent provenit din Muntii Iezer-Papusa, cu o lungime de 15 km si suprafata bazinului sau hidrografic de 53 km2. Acest important afluent si are obrsia la sud de vrful Papusa, colecteaza harnic mici praie, dar

bogate n apa, ca Boteanu, Strmba, Maldarul, Andreiasul, situate pe partea dreapta a Rusorului. Strabate localitatea Rucar,. determinnd o structura partial alungita acestei asezari carpatice, n care gospodariile se nsira pe mai multi kilometri, de-o parte si de alta a Rusorului, iar din loc n loc, frumoase podete de lemn, parca coborte din lumea basmului, se arcuiesc peste undele nvolburate ale apelor repezi si curate de munte.

n aval de Rucar, Dmbovita se largeste considerabil, despartind Muntii Leaota de Muntele Mateias, lunca si terasele favoriznd nsirarea satelor care se tin lant pna la Stoenesti. n bazinetul Dragoslavele principalii afluenti ai Dmbovitei snt Frasinul, Valea Caselor si Valea Hotarului, ultimele praie provenind din Muntii Leaotei, pe firul carora se poate patrunde usor n acesti munti; o mentiune deosebita merita Valea Caselor pe care, asa dupa cum arata numele, de-o parte si de alta gospodariile patrund mult spre pasunile Leaotei.

Ultimii afluenti mai importanti, pna la iesirea din culoar, snt Valea Badcnilor, cu o lungime de

.15 km si o suprafata a bazinului hidrografic, de 57 km2 si Valea lui Coman, pe partea stnga, apoi prul Stoeneasca, pe partea dreapta.

Contributia acestor mici afluenti se resimte n cresterea debitului mediu multianual al rului de la 4,55 m3/s la Podu Dmbovitei, la 9,55 m3/s la postul hidrometric de la Malu cu Flori (la patrunderea vaii Dmbovitei n Subcarpati).

Majoritatea viiturilor se produc primavara n urma topirii zapezilor din munti si a precipitatiilor bogate, iar fenomenul de nghet nregistreaza circa 50 de zile anual, ntre decembrie si februarie. Interesanta este si scurgerea medie de aluviuni, mai redusa pna la Rucar (2,5-5 t/ha. an) si mai mare la Stoenesti (510 t/ha. an), datorita petrografiei n care predomina rocile friabile si o torentialitate activa.

Forta apei a fost folosita din vechime de locuitori n transportul lemnului sau n instalatiile hidraulice de tehnica taraneasca, la mori, pive ori ferastraie. O mentiune aparte merita vechiul plutarit de pe Dmbovita, care s-a practicat pna prin anii 1962.

n aval de Pecineagu amenajari vechi, pe firul vaii, nlesneau transportul materialului lemnos pna la Rucar si Dragoslavele; cntecul plutasilor ncarcat de fiorul dorului, pentru cei ramasi acasa, nsotea

drumul, adesea plin de primejdii, prin cheile salbatice, care periodic primeau jertfe din rndul ndraznetilor munteni. n spatele unor mici baraje de lemn (Pecineagu, Cascoe, Valea lui Ivan s.a.) apa era slobozita cu un vuiet salbatic, iar pe undele nvolburate plutele abia se strecurau prin cheile salbatice ale Dmbovitei, pna ajungeau la atelierele de prelucrare.

Mai trziu, prin construirea unei retele de drumuri forestiere auto, nzestrate cu mijloace de transport moderne, de mare capacitate, s-a rezolvat pentru totdeauna transportul "aurului verde", din muntii bine mpaduriti, spre fabricile prelucratoare de la Rucar, Dragoslavele ori Stoenesti.

Valorificarea hidroenergetica a Dmbovitei este recenta, prima amenajare - barajul de la Pecineagu - a dat nastere unui impresionant lac, n care se rasfrng culmile nfratite ale Fagarasului si Iezerului.

Bazinul hidrografic al Turcului dreneaza platforma braneana, are o lungime de 25 km, iar suprafata bazinului este de 200 km2, apartinnd sistemului hidrografic al Oltului. Directia de curgere a rului se suprapune nclinarii generale a platformei branene, pe directia principala sud-vest - nord-est.

Principalii afluenti ai Turcului, Moeciu, simon, Sohodol, Poarta si Sbrcioara, aduna apele de pe clina Pietrei Craiului si Bucegilor, au o panta accentuata, formeaza mici lunci si terase, influentnd amplasarea asezarilor omenesti din culoar.

Desigur, si apele branene, desi mai mici, au fost folosite ndeosebi n amplasarea ferastraielor, morilor si pivelor, multe dintre acestea ntlnindu-se si astazi. Bogatul paienjenis de ruri care strabate Culoarul Rucar-Bran imprima peisajului o nota de mare pitoresc, contribuind, alaturi de alti factori naturali, la dezvoltarea turismului. Astfel, una dintre atractiile turistice ale Dmbovitei o reprezinta si practicarea pescuitului. n apele de limpezimea cristalului, tsnesc asemenea unor sageti pastravii aurii, o tentatie pentru orice pescar amator, o promisiune a vacantelor noastre estivale.

VEGETAIA

Ceea ce da farmec peisajului este si covorul vegetal, care mpodobeste, ntr-o diadema uriasa, Culoarul Rucar-Bran si muntii vecini cu paduri tainice si umbroase, peticite de pajistile multicolore.

Varietatea reliefului, desfasurarea acestuia pe naltime ntre 500 si circa l 500 m, conditiile climatice, substratul calcaros ori conglomeratic imprima vegetatiei dispunerea etajata si bogatia speciilor.

Fara ndoiala vegetatia forestiera ocupa primul loc ntre ecosistemele Culoarului Rucar-Bran. Raspndite n trupuri masive, ndeosebi n zona nalta de la Giuvala-Fundata si mai ales pe versantii masivelor muntoase limitrofe sau izolate n petice, nviornd plaiurile de balada din culoar, padurile constituie o bogatie naturala deosebita, ce a avut un rol important n viata populatiei locale. Raportat la suprafata culoarului, procentul vegetatiei forestiere este de 47%, o valoare normala pentru un culoar depresionar carpatic, datorita popularii timpurii . Specialistii au aratat, dealtfel destul de clar, ca exista o relatie spatiala de inversa proportionalitate, ntre densitatea populatiei si gradul de mpadurire.

Suprafetele forestiere cele mai ntinse apartin comunei Rucar, circa 20 000 ha, aici aflndu-se unul dintre marile ocoale silvice ale tarii. Din platforma braneana, Branul poseda aproape 4 000 ha. La o prima analiza se constata asadar o predominare a fondului forestier ndeosebi n Culoarul Dmbovitei, mult mai atasat muntilor dect platforma braneana. n acelasi timp dezvoltarea pastoritului, mai ales n satele branene, a determinat de-a lungul veacurilor extinderea pasunilor si fnetelor montane, nlocuind unele suprafete ele padure.

n repartitia altitudinala a padurilor distingem un prim etaj al padurilor de foioase, ndeosebi fagete, situat ntre 500 si l 000 m si un etaj al padurilor de amestec pna la l 400-1 500 m.

Padurile de foioase snt raspndite n bazinetele depresionare din partea de sud a Culoarului Dmbovitei, precum si pe valea Moeciu, n partea de nord. Alaturi de fag (Fagus silvatica), cel mai raspndit arbore al acestor paduri, care poate atinge pe versantii lini si nsoriti o talie impresionanta, se mai afla carpenul (Carpinus betulus), frasinul (Frasinus excelsior) si mesteacanul (Betula verucosa). Pe alocuri si fac uneori prezenta si exemplare de ulm de munte (Ulmus montana), plop (Populus tremula) si chiar artar (Acer platanoides).

Padurile de amestec, n care alaturi de fagete coniferele devin o data cu naltimea predominante, ocupa versantii mai nalti, pna la l 400-l 500 m, sau mai ntunecosi, cu expozitie nordica. Tabloul acestor paduri este inegalabil prin cromatica, ndeosebi primavara si toamna. Cele mai raspndite specii de conifere snt: molidul (Picea abies), bradul (Abies alba) si laricea (Larix decidua), de o mare valoare economica.

Dintotdeauna padurile au exercitat o irezistibila atractie pentru oameni, oferindu-le cu generozitate resurse de hrana, material de constructii si adapost. n milenara existenta umana s-a verificat si proverbul conform caruia "romnul este frate cu codrul" si s-au pus bazele civilizatiei carpatice a lemnului. si astazi gospodariile localnicilor folosesc ntr-o apreciabila masura lemnul, aidoma ca n vremea stramosilor, desi materialele moderne se afla n ofensiva la acest sfrsit de secol.

O prospera industrie forestiera antreneaza si acum multi locuitori n doborrea, transportul ori prelucrarea lemnului.

Despre vechimea exploatarilor si chiar a exportului de lemn din culoar ne vorbesc multe documente. Astfel, lemnul do conifere al padurilor dm-bovitene era exportat pna n Imperiul Otoman, fiind folosit, datorita calitatilor deosebite, n santierele navale pentru confectionarea corabiilor si catargelor (Gheorghe Prnuta, 1972).

Pajistile secundare reprezinta o asociatie care ocupa, datorita dezvoltarii unui pastorit intens si stravechi, mari suprafete n Platforma Bran. Covorul pajistilor montane este format din numeroase specii reprezentative prin paius (Festuca rubra), firuta (Agrostis tenuis), teposica (Nardus stricta), paiusul de livada (Festuca pratens) si trifoiul alb (Trifolium repens).

Numeroase flori nvioreaza cu corolele lor multicolore pasunile si fnetele montane. Din buchetul florilor de munte nu lipsesc viorelele (Viola odorata), cicoarea (Cichorium intybus), snzienele (Galium verum), lumnarica (Verbascum thapsus) ori gura leului (Antirrhinum majus).

Un peisaj original l constituie vegetatia zonelor carstice, n care alaturi de ovasciorul auriu (Trisetum ftavescens) ori specii de paius, si fac simtita prezenta garofita (Dianthus spiculifolius) si rogozul (Carex rupestris), care nvioreaza tabloul poliilor si dolinelor.

Specii de mare interes stiintific snt, desigur, endemismele, dintre care amintim garofita Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), unica n lume, care se rasfata pe brnele inaccesibile ale Pietrei Craiului, alaturi de sngele voinicului (Nigritella nigra), bulbucul de munte (Trollius europaeus), drobusor (Isatis transylvanica) ori smirdar (Rhododendron kotschyi). Iata de ce s-a impus, nca de mult, nfiintarea unor rezervatii naturale, ntre care mai cunoscuta este aceea din Muntii Piatra Craiului, care ocupa n prezent circa l 400 ha.

Daca primavara si vara padurile si pajistile ne ademenesc prin verdele lor crud, prin covorul multicolor al florilor din pasuni si prin mirosul fnului cosit, toamna se desfasoara spectacolul neasemuit al codrilor ruginii, n care se aprind din loc n loc "focurile" frunzelor atinse de bruma. ntr-un cuvnt, peisajul Culoarului Rucar-Bran reprezinta pentru turistul aflat la odihna sau trecator un tablou a carui negraita frumusete ne cheama si-ne recheama mereu n orice anotimp.

FAUNA

Cadrul natural specific Culoarului Rucar-Bran este deosebit de favorabil pentru o fauna bogata si diversificata, care populeaza padurile, fnetele si pasunile montane, apele nvolburate ori tainicile pesteri, pna la crestele scaldate n nori. n umbra padurilor de fagete si conifere si gasesc un adapost ideal numeroase specii: lupul (Canis lupus), rsul (Felix lynx), jderul de padure (Martes martes), veverita (Scirius vulgaris) ori prsul de alun (Muxardinus avelanorius). Unele mamifere prezinta un interes cinegetic, care le-au dus faima pretutindeni. Snt exemplarele marete de urs (Ursus arctos) si mistret (Sus scrofa), sau de o frumusete tulburatoare ca cea a cerbului (Cervus elaphus), atent la cel mai mic zgomot ivit.

Pe culmile mai nalte ale muntilor, pe brnele salbatice ale Pietrei Craiului, singuratica sau n grupuri, traieste o podoaba a naturii carpatice, capra neagra (Rupicapra rupicapra), specie ocrotita de lege.

Numeroase specii de pasari ne ncnta prin coloritul penajului ori prin cntecele tainice si tulburatoare; snt specii de pitigoi (Paris montana), muscarul mic (Ficedula parva), pitulicea sfrietoare (Philoscopera dibilatrix), ori ciocanitoarea cu spatele alb (Dendrocopos leucotos).

n undele repezi ale Dmbovitei si n apele afluentilor mai mari traiesc lalolalta cu pastravul (Salmo trutta fario) - cel mai valoros peste din apele de munte, zglavoaca (Cottus gobio), lipanul (Thymallus thymallus) si moioaga (Barbus meridionalis petnyi), reprezentnd o reala tentatie pentru pescarii sportivi si amatori, dar si pentru turistul venit sa se deconecteze aici, n fascinantul univers al Carpatilor.

Bogatia faunistica este completata n mod original de bogate specii cavernicole, care populeaza lumea tainica a pesterilor si golurilor subterane. Posibilitatile de practicare a vnatului si pescuitului constituie o

premisa favorabila n amplificarea turismului de sejur, o invitatie tentanta pentru cunoastere si drumetie.

SOLURILE

Veritabila sinteza geografica, nvelisul, de soluri din Culoarul Rucar-Bran se ncadreaza n categoria solurilor montane brune si brune acide. Relieful deosebit de variat, substratul pe care se dezvolta (calcaros ori conglomeratic) au determinat individualizarea n principal a trei tipuri de soluri, suport pentru nvelisul vegetal natural ori pentru culturile agricole.

Cele mai raspndite soluri din culoar snt solurile brune montane de padure, care ocupa circa 65% din suprafete, ntlnite la altitudini medii pna la circa l 300 m ndeosebi n platforma braneana, dar si pe culmi si povrnisuri. Se dezvolta pe un strat de conglomerate cu elemente cristaline si pe calcare, au un profil scurt, nediferentiat, bogate n humus. Snt n acelasi timp slab aprovizionate cu fosfor si potasiu si au o buna permeabilitate. Pe aceste soluri se dezvolta att padurile de fagete sau de amestec, ct si pasunile .si fnetele montane. Se practica si culturi agricole n sistemul agroteraselor nalte pna la circa l 350-l 400 m.

Solurile brune acide de padure snt raspndite pe suprafetele mai joase din bazinetele depresionare, ndeosebi n Culoarul Dmbovitei. Substratul este reprezentat din formatiunile sedimentare si cristaline. Prezinta un profil mai adnc, bogat n humus, fosfor si potasiu, putin permeabil si cu o textura .argiloasalutoasa. Pe aceste soluri se dezvolta ndeosebi pajistile, dar pot fi si cultivate daca se administreaza ngrasaminte naturale sau amendamente cu calcare.

Solurile rendzinice snt ntlnite frecvent la altitudini diferite, pe terasele din lungul rurilor, pe culmi si platforme...Au un profil foarte scurt, slab diferentiat structural, snt greu permeabile, adesea bogate n humus si azot. Pe aceste soluri se dezvolta covorul multicolor al pajistilor montane.

Componentele fizico-geografice alcatuiesc ntr-o armonioasa plasmuire, un cadru natural pitoresc, original si unic. Acesta este Culoarul Rucar-Bran, o poarta larg deschisa spre mirificul orizont al Carpatilor romnesti.

PRIN CULOARUL RUCR-BRAN PE FIRUL ISTORIEI

"... Ci am lasat domnia mea pre obiceiul cel batrn

cum au fost mai denainte vreme de veac

ca sa-si fie solii drumul Rucarului si n viitoare si n ducatoare." Hrisov domnesc din 12 martie 1674 - Duca Voevod

ISTORIA UNUI DRUM: DRUMUL TRANSCARPATIC RUCR-BRAN

Cadrul natural prielnic, cu forme normale de relief, un climat montan moderat la care se adauga varietatea resurselor naturale, au favorizat din plin popularea acestui spatiu carpatic. Asezarile au aparut aici nca din cele mai ndepartate timpuri, beneficiind de adapostul natural al muntilor si padurilor. Poate ca n nici un alt spatiu montan nu s-a resimtit mai mult importanta unui drum transcarpatic ca cel al Branului, care a unit dintotdeauna provinciile aflate de o parte si de alta a Carpatilor, determinnd aparitia si dezvoltarea asezarilor si a unor ndeletniciri specifice.

De fapt, prezenta omului pe aceste meleaguri este mult mai veche. Descoperirile arheologice au dovedit ca popularea s-a efectuat ncepnd cu paleoliticul mijlociu, n faze succeseivc si cu intensitati diferite (T. Hasdeu, 1979), ndeosebi n perimetrul satelor branene de astazi.

Conform descoperirilor facute n raza localitatilor Pestera si Magura, unde au fost puse n evidenta razuitoare, lamele si vrfuri de silex, avem primele marturii despre omul paleoliticului mijlociu (60 000-40 000 .e.n.).

Epoca neolitica aduce importante modificari n existenta umana, desi pesterile, dealtfel numeroase n culoar, continuau sa fie adaposturi sigure iarna sau n cazul unor pericole deosebite. n acelasi timp locuitorii ncep sa-si construiasca gospodarii simple, bordeie, case cu schelet de lemn si n afara pesterilor, pe firul vailor, n depresiuni sau pe culmile mai domoale.

Obiectele de uz gospodaresc si de podoaba, apartinnd epocii bronzului, descoperite la Pestera, atesta continuitatea locuirii acestor plaiuri, marcnd despartirea triburilor trace de agricultori, de cele ele pastori.

Epoca fierului, prin descoperirile facute n cteva sate branene si la Cetateni, pe valea Dmbovitei, i prezinta pe geto-daci organizati n puternice uniuni de triburi, dominnd etnic, politic, cultural si economic un spatiu geografic vast.

O atentie deosebita merita complexul arheologic de la Cetateni, unde au fost descoperite doua niveluri de locuire, primul datnd probabil din secolele II-I .e.n. Aici, pe interfluviul situat ntre Valea Chiliilor si Valea lui Coman, au fost descoperite urmele unei cetati dacice de forma pa-trat-rectangulara, cu ziduri groase de 2 m, construite din piatra de ru si gresie neprelucrata, fara folosirea mortarului. Cetatea avea poxitie strategica deosebita. n partea de sud-vest un zid de incinta, cu o lungime de 56 m si o latime ntre 2 si 2,5 m, asigura o buna aparare n fata dusmanilor. Cercetarile arheologice au dovedit ca viata pasnica a geto-dacilor se desfasura, de fapt, la baza cetatii, pe terasa Dmbovitei, cetatea fiind folosita doar n scopuri defensive. Distrugerea ei prin incendiu, n vremea lui Burebista, este legata si de nceperea actiunii de unificare a geto-dacilor.

Pozitia geografica favorabila a cetatii a determinat o deosebita dezvoltare a schimburilor comerciale. Aici se ntlneau marfurile geto-dacilor dintre Carpati si Dunare, cu cele provenite din Peninsula Balcanica sau din bazinul Marii Mediterane.

Continuitatea popularii de la Cetateni este evidentiata prin generatiile de asezari, care s-au perpetuat din secolul II .e.n. pna n zilele noastre. Mai multe lacasuri sfinte (biserici, schituri) datnd din secolele XIII, XV, XVII, precum si "Schitul Negru Voda" dovedesc peste veacuri puternica organizare si viata economica existenta aici, unde, probabil, s-a aflat enigmatica "cetate a Dmbovitei". Drumul transcarpatic al Branului capata asadar o reala importanta ncepnd chiar din timpul statului dac centralizat. El determina treptat amplificarea vietii economice din culoar, aparitia si dezvoltarea vechilor asezari. n mod cert asezarea de la Cetateni devine cu adevarat importanta abia n feudalismul timpuriu, dupa ntemeierea formatiunilor statale romnesti.

Aici va fi, pna n 1368, primul punct vamal de pe valea Dmbovitei, amintit n diverse documente. n timpul stapnirii romane n Dacia, drumul transcarpatic al Branului capata o certa valoare comerciala si militara, fiind situat atunci la granita dintre Imperiul Roman si teritoriile ocupate de dacii liberi. Pe acest drum se deplasau legiunile romane n vederea apararii provinciei Dacia de valurile popoarelor migratoare. Tcibula Peutingeriana - alcatuita dupa o harta a lumii vechi din secolul al IX-lea - ne arata figurat existenta drumului daco-roman prin Pasul Bran, care ajungea pna n inima statului dac de la Sarmizegetusa. Dealtfel si Limes-ul transalutanus, care reprezenta un aliniament de castre romane dispuse din Cmpia Romana si pna n Muntii Carpati, la Cumidava (Rsnovul ele azi), constituie ntr-un fel o dovada a importantei drumului transcarpatic. Castrele erau asezate la distante de 35-40 km unul de altul. O parte din ele, ca cele de la Flamnda, Urluieni, Sapata de Jos, Baneasa, Rosiori, Pitesti - n regiunea de cmpie -, Jidava (n Depresiunea Cmpulung), Scarisoara (Rucar), probabil Oratia si Cumidava (Rsnov), au cstigat cu timpul n importanta, reusind sa se dezvolte.

Unele castre romane au generat asezari omenesti permanente att nainte, ct si dupa retragerea aureliana din Dacia. Castrul de la Jidava, situat n apropierea orasului Cmpulung de azi, asigura ndeosebi paza acestui drum strategic si comercial ce patrundea n culoar. Castrul roman de la Scarisoara-Rucar, construit din placi masive de caramida, era bine pazit de un detasament care facea parte din Cohors II Flavia Bessorum din Moesia Inferioara. n sfrsit, castrul roman de la Cumidava (Rsnov) a fost ridicat de Cohors VI Cumidavensium Alexandrina, unitate alcatuita din daci liberi nrolati n slujba Imperiului Roman n prima jumatate a secolului al III-lea. Vestitul geograf al, antichitatii grecesti, Ptolemeu, mentionnd Cumidava printre marile centre ale Daciei, afirma ca ea avea, printre altele, si rolul de a proteja drumul transcarpatic al Branului.

Trecerea populatiilor migratoare prin culoar nu a lasat urme deosebite. Se pare ca n toponimia locala numele Muntelui Pecineagu s-ar afla n directa legatura cu invazia pecenegilor. Popularea Culoarului Rucar-Bran intra ntr-o faza decisiva dupa nchegarea formatiunilor statale romnesti de o parte si de alta a Carpatilor. Acum au loc primele atestari documentare ce contribuie la conturarea, n linii mari, a asezarilor omenesti. Asezarile umane de aici si amplifica treptat functiile economice datorita, mai ales, apropierii de Cmpulung, prima capitala a arii Romnesti. Primii voievozi munteni - Basarab I, Nicolae Alexandru Basarab si Vladislav Vlaicu - reusesc, printr-o politica nteleapta, sa asigure dezvoltarea arii Romnesti, ncheind diverse aliante si tratate, dintre care amintim tratatul cu Brasovul, fapt ce s-a reflectat pozitiv n viata asezarilor din culoar. Pentru prima oara snt atestate documentar vama de la Cetateni si cea de la Cmpulung (1368) si ulterior vama Dmbovita, "schela Dragoslavele si Rucar", cum o ntlnim n documentele de epoca (1377). De cealalta parte a culoarului, asezarea Branului este amintita documentar tot n 1377, si tot ca punct vamal. Este cazul sa aratam ca "migratia" punctelor vamale spre Giuvala, ultimul pna n 1918 genereaza satele Podu Dmbovitei, Fundata, partial Valea Urdii si Fundatica. Functia vamala a determinat aparitia "satelor de hotar'', ce se bucurau de un statut special. Vamesii de

la Rucar si Dragoslavele primeau uneori nsarcinari diplomatice - de cele mai multe ori, confidentiale -, erau ascultati n Sfatul tarii, iar "satele de hotar", ce asigurau paza si ntretinerea drumului transcarpatic al Branului, erau scutite de anumite taxe si impuneri. Mai mult, aceste asezari "tineau sub ascultare" o serie de sate din jur. Veniturile realizate de vama constituiau o sursa sigura n visteria domneasca, o parte din aceste venituri ndreptndu-se catre unele manastiri, n special din Cmpulung.

Importanta drumului transcarpatic a dus la activizarea schimburilor comerciale, prin antrenarea satelor din culoar n economia do schimb, intensificnd astfel nu numai pastoritul, ci si exploatarile forestiere. Acestea clin urma se extind, cu timpul, nu numai pe valea Dmbovitei, ci si pe vaile ctorva afluenti cum snt Dmbovicioara, Valea Caselor, Valea Badenilor, din compartimentul muscelean, sau Valea simonului, din cel branean. Intensificarea schimburilor comerciale a atras dupa sine si intensificarea legaturilor ntre romnii asezati de o parte si de cealalta a Carpatilor. Pe buna dreptate scria geograful francez Emm. de Martonne, la nceputul secolului nostru, ca dintotdeauna au existat " ... legaturi naturale ntre populatia romneasca de pe versantii Carpatilor, ntre vechea cetate Cmpulung si orasul Brasov".

Intensificarea schimburilor comerciale, dezvoltarea pastoritului, inclusiv a pastoritului transhumant, stapnirea Branului si de catre voievozii munteni, alaturi de multi alti factori, au contribuit la unitatea etnica si spirituala a populatiei din marele culoar transcarpatic, la individualizarea zonelor etnografice Rucar si Bran, considerate de o mare bogatie si originalitate.

Iata cum drumul transcarpatic al Branului si-a mpletit destinul cu cel al asezarilor din culoar. Desi majoritatea acestor localitati snt atestate documentar dupa 1377, ele continua, n fapt, strabune vetre de populare ce coboara din vremea tracilor. De asemenea, el are o deosebita importanta n directionarea deplasarii sezoniere a pastorilor braneni sau musceleni cu turmele de oi n vederea asigurarii hranei pentru animale.

TRANSHUMAN N CULOARUL RUCR-BRAN

Cauzele aparitiei si dezvoltarii transhumantei (trans ,,peste" si humus "pamnt") snt legate de cresterea deosebita a efectivelor de animale (n special ovine) si de necesitatea asigurarii hranei n muntii din mosia sau hotarul satelor din culoar. De asemenea, aservirea feudala a satelor branene si presiunile cetatii Brasov asupra "colibasilor" au determinat deposedarea localnicilor de muntii lor, acestia fiind nevoiti astfel sa se adapteze noilor conditii, practicnd transhumanta.

Deoarece transhumanta a jucat un rol deosebit n viata asezarilor clin Culoarul Rucar-Bran, este interesant sa facem unele precizari.

Apreciata unanim ca tipul de pastorit cel mai complex de la romni, transhumanta a fost atestata documentar nca din secolul al XV-lea. Astfel, un prim document din 1414, citat de Ioan sandru (1983), si un altul din anii 1521-1528, ne relateaza despre "knezii" romni n Marginimea Sibiului, care merg sa se nvoiasca sa pasuneze turmele n muntii si cmpiile din Muntenia. Tot asa scrisoarea lui Dem. Gerdey, din septembrie 1542, ca si documentele anterior citate, arata aparitia si dezvoltarea fenomenului.

Transhumanta redusa (initiala) este semnalata n conditiile n care turmele oierilor din Culoarul depresionar Rucar-Bran ramn n muntii limitrofi culoarului, iernnd n Subcarpati sau n cmpiile din tiproptere, deci la distante mici de locul- de bastina. Transhumanta ampla, propriu-zisa, avea loc n situatia cnd turmele erau deplasate pentru iernat pna departe n lunca si Delta Dunarii. Astfel, turmele care varau pe fata muntilor Cocora, Tataru, Coteanu, Caraiman, Jepii Mari si Jepii Mici, Mitarca si Jugureanu, din bazinul hidrograilc al Ialomitei, sau n muntii Susai, Zamora, Neamtu si Turcu din bazinul hidrografic al Prahovei, alteori chiar n muntii mai ndepartati de la Curbura Carpatilor, se deplasau pentru iernat tocmai n Cmpia Romna, lunca si baltile Dunarii, n Delta Dunarii sau Dobrogea, si nu de putine ori dincolo de fruntariile tarii, n Balcani, n Muntii Pindului si n Crimeea.

Asupra vechimii trecerii turmelor transhumante prin Pasul Bran sta marturie documentul din anul 1418, prin care erau stabilite norme privind reglementarea trecerii acestora, precum si obligatiile oierilor. Tot n acelasi sens, decretul emis de "Guberniul Transilvaniei" este primul act normativ n legatura cu "pasapoartele" necesare pastorilor care nsoteau turmele.

Spre deosebire de alte zone (Marginimea Sibiului), n satele branene ntotdeauna numai barbatii au practicat pastoritul (n special cel transhumant). Documentele privind reglementarile fiscale la care erau supusi pastorii braneni devin tot mai numeroase, pe masura ce se nmultesc si plngerile adresate de braneni domnilor munteni pentru a interveni n favoarea lor. De exemplu, un document datat 21 august 1778 consemneaza plngerile pastorilor braneni si seceleni mpotriva vamesilor de la Rmnic si Buzau, care le-au luat " ... oile cele alese de prasila cu sila si ni s-au lepadat la un pret de nimica, numai pretul oilor la jumatate''. Nu putine au fost actele, emise de capitala arii Romnesti, prin care se stabileau unitar taxele de intrare, "ierbarii si cornarit" impuse oierilor transilvani, asa cum glasuia un sugestiv document din 4 decembrie 1786.

Amploarea fenomenului transhumantei rezulta si din faptul ca n anul 1833 patrundeau n ara Romneasca, prin "plaiul Dmbovitei" de la Rucar, importante efective de animale, apartinnd satelor branene. Interesant de remarcat este faptul ca un document din anul 1832 mentiona existenta a nu mai putin de 87 poteci n zona Branului care, strabatnd Bucegii si Leaota, ajungeau n plaiurile Dmbovitei si Ialomitei. Multe dintre aceste poteci erau folosite si de pastorii braneni pentru a evita "numerotarea oilor" si, implicit, ndatoririle fiscale sau abuzurile unor vamesi.

n secolele XVII-XIX au existat cel putin sase drumuri principale de transhumanta, cunoscute sub denumirea de "drumul oilor", dupa cum urmeaza:

- din zona Branului, drumul trecea pe la Rucar si Stoenesti, urmnd valea Dmbovitei pna la Trgoviste, apoi spre Ploiesti, Slobozia, Vadu Oii pe Dunare, ajungnd n Dobrogea si Delta Dunarii;

- din platforma braneana un alt drum se ndrepta prin culoar pna la Rucar, urmnd apoi valea Dmbovitei pna la Bucuresti, de unde se bifurca spre "schelele" de la Calarasi si Oltenita;

- un alt drum pornea din zona musceleana,, de la Rucar, prin Cmpulung si Pitesti catre Dunare, avnd ca puncte terminus Giurgiu si Oltenita;

- din zona Bran un drum strabatea ara Brsei, tinuturile covasnene si prin Bretcu ajungea la Trgu Ocna, urmnd valea subcarpatica a Trotusului, traversa apoi rul Siret, ajungnd la Prut sau cobornd catre Galati;

- drumul Nehoiului trecea prin Sacele, ajungea n valea superioara a Buzaului pe care o urma pna n Cmpia Romna, spre Braila si Baltile Dunarii;

- n sfrsit, un drum care a aparut mai trziu pornea din Bran, urma valea superioara a Prahovei prin Pasul Predeal, apoi strabatea Subcarpatii Munteniei si Cmpia Romna.

Majoritatea acestor "drumuri ale oilor", pornind din Bran, urmau vaile principalelor ruri, pna la baltile si lunca Dunarii.

Transhumanta n satele muscelene a fost un fenomen de mai mica amploare, datorita existentei pasunilor ntinse din muntii Leaota si Iezer si chiar, de mai departe, din Fagaras si Bucegi. La aceasta contribuia si .stapnirea n devalmasie a pasunilor de catre obstile din Rucar, Dragoslavele si Stoenesti. Cu toate acestea, apar primele "mpartiri ale muntilor" de la l decembrie 1797, care semnifica, n plan social, iesirea din devalmasie, precum si primele simptome ale destramarii obstiilor satesti.

Consecinta a pastoritului transhumant, satele de "ungureni", aparute ca un reflex al revarsarilor de populatie din Transilvania n exteriorul edificiului carpatic, n special n arealul subcarpatic, a fost relevata de numerosi cercetatori, lata ce spunea Emm. de Martonne ntr-un studiu din 1907: " ... satele de ungureni snt daca nu n ntregime cel putin n mare parte populate cu transilvaneni. Ungureanul, adica romnul din Transilvania, este adeseori un fost cioban". Satele de "ungureni" de pe valea Dmbovitei, Slobozia, Piatra si Badeni-Ungureni provin din "iradierea" locuitorilor din Moeciu si Bran.

Practicarea ndelungata a transhumantei a determinat o anume diviziune a muncii n micile colectivitati umane si n familie, o ierarhie pastorala, n care baciul era figura centrala, iar ceilalti membri specializati ca sterpari, crlanari, miorari, berbecari, mnzari etc. Acumularile materiale ndelungate au determinat aparitia de mari proprietari, trlasii, care detineau mii de oi, un numar nsemnat de bovine si herghelii.

Economia pastorala s-a rasfrnt si asupra fizionomiei asezarilor umane din Culoarul depresionar RucarBran, a contribuit la mentinerea constiintei etnice si nationale a unitatii culturale si istorice a romnilor de pe ambii versanti ai Carpatilor.

MOBILITATEA FORMELOR DE HABITAT

n anumite perioade istorico s-a constatat o mare mobilitate a formelor de habitat, cnd vetrele de sat, ndeosebi n secolele XVI-XVIII, fie au "cobort" pe firul vailor, fie an "urcat" prin "roire" pe versanti, fluctuatii impuse de unele necesitati legate mai ales de economia pastorala.

"Roirea satelor", fenomen istorieo-geografic frecvent n aria carpatica romneasca, s-a bucurat de o atentie deosebita m literatura istorica (N. Iorga, C. C. Giurescu), sociologica (D. Gusti, H. Stahl) si geografica (S. Mehedinti, G. Vlsan, V. Tufescu, V. Mihailescu s.a.) mai ales n perioada interbelica. n

esenta, fenomenul consta n desprinderea din satul "matca" a unei parti din populatie si crearea unui sat nou - satul "roi" -, datorita unor cauze multiple: sporul natural mai ridicat n anumite zone, farmitarea obstilor mosnenesti, opresiuni sociale, religioase sau ele alta natura. Roirea satelor a fost specifica, n anumite etape istorice, si unor asezari din Culoarul depresionar Rucar-Bran. Deplasarile s-au realizat att n interiorul culoarului - spre cumpana de ape sau n lungul vailor, ct si n regiuni mai ndepartate - n Muntenia, Moldova si chiar Dobrogea.

n anumite documente istorice, roirea este cunoscuta sub formula "fuga din sat", fenomen cu implicatii diverse. Pentru exemplificarea acestui fenomen, din trecut, alegem satul Rucar si partial Dragoslavele, deoarece din acest areal, adevarat rezervor demografic, s-au desprins grupuri mari de populatie, constituind ulterior "matricea" a numeroase noi asezari omenesti.

Catre Moldova se evidentiaza doua mari etape de migrare. Prima, la nceputul secolului al XVII-lea, mentionata de documentul din 24 aprilie 1621, care relateaza "implantarea" rucarenilor si dragoslovenilor n Soveja vrnceana, ntemeind acolo satele Rucareni si Dragosloveni, iar a doua etapa de migrare, tot catre Soveja, a avut loc la nceputul secolului al XVIII-lea, consemnata si de documentul emis de ispravnicul judetului Muscel din 10 mai 1710. Astfel, n anul 1880 Rucareni si Dragosloveni erau deja asezari mari, avnd l 320 si, respectiv, l 180 locuitori, demonstrnd vigoarea fenomenului. Iata cum prezinta sovejanul Simion Mehedinti, ntemeietorul geografiei moderne romnesti, acest fapt: ".. . am staruit acolo pna azi. .., am pastrat graiul muntenesc si portul, si numele. Pna azi dupa trecerea de attea veacuri ne zicem ntre noi rucarenii si dragoslovenii, macar ca ocrmuirea ne zice sovejeni... pastratori de traditie."

Satul Casin a fost ntemeiat n vremea lui Vasile Lupu de pribegii veniti din Rucar si Dragoslavele, care sau "infiltrat", de asemenea, si la Hr-ja si Blea. Satul Racoasa, tot din Moldova, a cunoscut infiltratii ale rucarenilor, atestate documentar din 14 aprilie 1579, care arata ca din Rucar ,,au fost dusi numitii preoti la satul Racoasa din Moldova". Infiltratii masive de rucareni au fost semnalate att n tinutul Putnei, la Borsani si Cotofenesti, ct si n alte sate din jurul localitatii Marasesti.

n Transilvania, rucarenii s-au asezat n ara Brsei si n ara Fagarasului, mnati de aceleasi greutati. Amintim astfel satul Rucar din Fagaras, care a fost ntemeiat de domnii munteni, stapnitori ai domeniilor fagarasene, cu locuitorii din satele muscelene din culoar, n secolele XVII-XVIII. Despre stabilirea rucarenilor n "hotarul Branului", iata ce ne relateaza un document din 25 aprilie 1695. Este vorba de o scrisoare trimisa de Constantin Brncoveanu, domnul arii Romnesti, judelui Brasovului, Hannas Mancas, din crc spicuim: ". .. facem stire dumitale pentru niste oameni de la Rucar si Dragoslavele, care au fugit de-a colo si au venit aici n tara dumneavoastra, de sed pe hotarul Branului."

"Conscriptia urbariala" din 3 ianuarie 1761, existenta la Arhivele Statului din Brasov, aminteste de "jeleri" n satele branene, veniti din ara Romneasca (inclusiv din satele muscelene), si care nu se deosebeau de iobagii transilvaneni.

n Muntenia, aria infiltratiilor era deosebit de ampla. Astfel, catune ntregi din fostele sate Danesti si Negresti de pe valea Argeselului, Leresti de pe valea Rului Trgului, ori Bogatesti si Jugur din apropierea orasului Cmpulung proveneau din Rucar n cea mai mare parte. Pe valea Dmbovitei subcarpatice, satele Manesti-Ungureni si Dragaiesti-Ungureni au puternice inflitratii de rucareni, ca si asezarile din jurul Trgovistei si mai departe, n Baraganul ialomitean si brailean, n Dobrogea.

"Roirea" rucarenilor si dragoslovenilor n interiorul culoarului depresionar a fost determinata de popularea treptata a spatiului aferent, remarcndu-se ascensiunea formelor de habitat spre versantii muntilor limitrofi. Puternicele fluxuri de roire stan la originea unor mici asezari, precum Satic, pe valea superioara a Dmbovitei, Ciocanu, la poalele Pietrei Craiului, Fundatica, n special cu dragoslovenii, sau Podu Dmbovitei, legat si de functia vamala.

Asadar, roirile au contribuit decisiv la popularea unor spatii din interiroul si exteriorul culoarului depresionar, la valorificarea resurselor carpatice, n urma acestui fenomen nchegndu-se asezari durabile ai caror locuitori si-au pastrat peste veacuri obiceiurile si datinile strabune.

OAMENI sI LOCURI

" ... Poarta deschisa ntre Transilvania si ara Romneasca, strunga de transhumanta,

loc de ntlnire al romnilor de pretutindeni, aici se vorbeste o limba neteda, slefuita,

curata ca o piatra ntr-un ru de munte, o limba leagan a celei literare omogenizate."

Maria Bans

ASPECTE DEMOGRAFICE

Straveche poarta carpatica, loc de trecere a locuitorilor aceluiasi neam, dintr-o parte n alta a Carpatilor, Culoarul Rucar-Bran a fost dintotdeauna o veritabila "membrana de osmoza" ntre ara Romneasca si Transilvania. n timp ce primele date statistice, datnd din anul 1710, nscrise n asa-numita "Conscriptia urbariala", fac consemnarea numerica a populatiei satelor branene, pentru satele muscelene "Catagrafia" din anul 1810 constituie prima sursa de informare. Conform acestor date, satele branene aveau, n 1761, un numar de l 095 locuitori, iar asezarile muscelene aveau, ntr-o nregistrare mai trzie, din 1810, l 521 locuitori.

O serie de evenimente nefavorabile, numeroase invazii straine, ciuma din 1770, si-au pus, rnd pe rnd, ampreneta asupra evolutiei numerice a populatiei. Dealtfel, att transhumanta, ct si roirile frecvente au dus la micsorarea numarului de locuitori. Daca n anul 1840 populatia Culoarului Rucar-Bran era de circa 8 400 locuitori, ea reuseste sa se dubleze la nceputul secolului nostru, iar la recensamntul realizat n 1910 sa se nregistreze o populatie de 18825 locuitori, ntre anii 1910 si 1930 populatia creste ntr-un ritm lent, datorita efectelor primei conflagratii mondiale ce va afecta si acest teritoriu romnesc. Snt cunoscute luptele grele purtate aici pentru apararea pamntului stramosesc si ntregirea neamului, numeroasele jertfe umane aduse apararii independentei si integritatii patriei.

Se constata, dupa cel de al doilea razboi mondial, o crestere a numarului populatiei; la recensamntul din 1977 populatia Culoarului Rucar-Bran atingea aproape 30 000 locuitori, nregistrndu-se ritmuri demografice mai nalte n satele Stoenesti, Rucar, Moeciu si Bran.

Analiza detaliata a fenomenului geodemografic demonstreaza un echilibru firesc ntre sexe, o predominare a grupelor tinere, aratnd vigoarea demografica specifica zonelor carpatice. n ciuda unui trecut istoric zbuciumat, elementul pur romnesc reprezenta 99,6% din populatie si nu ntmplator acest spatiu cu valentele unui veritabil rezervor demografic se nscrie n "triunghiul de aur" al limbii literare romnesti: Trgoviste-Cmpulung-Brasov.

Asezarile din Culoarul Rucar-Bran

Formele de habitat specifice Culoarului Rucar-Bran reprezinta o adevarata sinteza a factorilor naturali cu cei istorici si economici. n mare masura varietatea formelor de relief a generat o localizare a vetrelor nu numai complexa dar ct se poate de originala. Astfel, n depresiunile din Culoarul Dmbovitei, si-au mutat vatra localitatile Rucar, Dragoslavele, Slobozia, Stoenesti, Badeni si Cotenesti, cu tendinte de compactizare, datorita unirii nucleelor de habitat sau de ramificare pe vaile afluente Dmbovitei.

Reteaua de vai, ndeosebi cele adncite n platforma braneana, a imprimat asezarilor o structura alungita de tip "strada", cum snt: simon, Moeciu de Sus si Moeciu de Jos. Relieful carstic, precum si plaiurile netede dominate de magurile calcaroase si-au pus si ele amprenta n fizionomia multor asezari din culoar. Astfel, localitatile Fundata, Fundatica, sirnea, Pestera si Magura au o structura risipita polinucleara.

Daca majoritatea asezarilor ajung pna la 800 m altitudine, ntlnim totusi opt localitati distribuite ntre 800 si l 000 m, precum si patru asezari si anume Fundata, Fundatica, sirnea si Pestera aflate la o altitudine de peste l 000 m, reprezentnd adevarate recorduri de naltime pentru Carpatii Meridionali.

Aceste asezari concentrate n nuclee, de-a lungul vailor si n mici bazinete depresionare, sau risipite pe "glmele" calcaroase si pe versantii nalti, sprijinind parca linia orizontului carpatic, confirma peste veacuri si afirmatia istoricului antic L. Annae-us Florus care scria, n lucrarea "O scurta istorie a razboaielor Romei" ca "dacii traiesc lipiti de muntii lor" (daci montibus inhaerent), demonstrnd comuniunea dintre poporul romn si spatiul sau geografic (M. Popescu Spincni "Romnia n izvoare geografice si cartografice", 1978).

Pitorescul asezarilor este generat de gospodariile locuitorilor frumos rnduite si durate din piatra si lemn, cu dragoste si suflet, mprumutnd ceva din armonia si monumentalitatea peisajului. "Gospodaria, casa taraneasca, scria R. Vuia n 1938, au fost martorele vietii familiale si economice a societatii rurale. Fiecare gospodarie este un mic muzeu, fiecare denumire este o dovada a evolutiei si civilizatiei poporului romn."

Evolutia multimilenara a vetrelor de asezari a determinat o adaptare activa la conditiile de mediu si la aparitia satului de tip muscelean si de tip branean. Daca satul muscelean prezinta un anumit specific, cu casele de un alb imaculat, o arhitectura proprie n care se detaseaza sala nalta sprijinita pe stlpi de lemn frumos lucrati, n satul branean, cu casele mai strns unite ntre ele, se observa nota de influenta transilvaneana. Aceste tipuri distincte se interfereaza, ntr-o originala sinteza, n asezarile nalte de la sirnea si Fundata, demonstrnd via circulatie existenta aici din timpuri stravechi.

Din multimea formelor de habitat, prezentam cteva tipuri de gospodarii, expresie a unei economii predominant pastorale.

Gospodaria cu ocol ntarit constituie, fara ndoiala, o buna adaptare a habitatului uman la conditiile specifice economiei agropastorale branene. Avnd o forma poligonala (ntre cinci si sapte laturi), gospodaria cu ocol ntarit reprezinta un ansamblu deosebit de armonios, o culme a arhitecturii populare romnesti, n care functionalitatea ntregului se mbina n chip fericit cu cerintele economiei rurale. ntregul ansamblu este alcatuit din casa propriuzisa, grajduri, ficrbatoarc, adaposturi pentru furaje si unelte. Curtea interioara este adesea pietruita. Gospodaria cu ocol ntarit este o veritabila cetate taraneasca din piatra si lemn, cu o remarcabila acuratete arhitectonica, specific romneasca, n care mesterii anonimi au gasit solutii tehnice ingenioase n asigurarea trainicie! constructiei.

n anumite conditii, nucleul acestor gospodarii a constituit vatra initiala a unor asezari umane permanente, contribuind la ascensiunea habitatului uman la peste l 000 m altitudine (Fundata, sirnea, Fundatiei!, Valea Urdii).

Casa colibasilor braileni, datnd de la sfrsitul secolului al XVIII-lea si disparuta astazi aproape n totalitate, era compusa din doua pna la trei camere (tinda, casuta si casa mare). Construita din lemn, pe o temelie de piatra, aceasta gospodarie a fost mult raspndita n trecut, remarcndu-se prin simplitate, sobrietate si functionalitate.

Casa de tip muscelean se caracterizeaza printr-o armonioasa mbinare arhitectonica a volumelor. n construirea ei se foloseste piatra, la temelie, si lemnul inclusiv pentru acoperis. Specificul consta att n aparitia salii deschise, sprijinita pe stlpi frumos ornati cu motive populare diferite, asezata pe o larga pivnita (camara de iarna), ct si n dispunerea camerelor.

Asemenea locuinte, n constructia carora se foloseste, mai mult lemnul, ntlnim la Rucar, Dragoslavele, Dmbovicioara, Satic si chiar la Fundata.

n ceea ce priveste asezarile temporare, ele reprezinta adevarata adaptare activa a amenajarilor pastorale, forestiere, hidrotehnice la conditiile specifice spatiului limitrof din munti (Leaota, Bucegi, Iezer-Papusa, Piatra Craiului).

Amenajarile pastorale constituie cele mai vechi forme de habitat, cu utilizare temporara din Culoarul depresionar Rucar-Bran, ca reflex al aparitiei si dezvoltarii pastoritului, pe baza unor ntinse si bogate pasuni si fnete alpine. Habitatul pastoral reprezentat de stne, salase, odai, colibe este cuprins ntre 800 si 2 100 m altitudine, cu cca mai mare frecventa ntre l 400 si l 800 m.

Dintre toate amenajarile pastorale stnele si grajdurile snt cele mai frecvente forme de habitat pastoral. Daca stnele depasesc frecvent 2 000 m, grajdurile snt situate pna la l 500-l 600 m. Stna, cu variantele sale traditionale, avnd doua sau trei ncaperi, se ntlneste practic n tot culoarul depresionar. Desi ntre stna braneana si cea musceleana exista unele deosebiri, rezultate mai ales din numarul si organizarea ncaperilor, ele prezinta totusi multe trasaturi comune determinate de folosirea acelorasi materiale de constructie. De regula lespezi de calcar si gresie pentru fundatie, brne de brad ncheiate n coada de rndunica, pentru pereti, si sita sau sindrila pentru acoperis. Ele folosesc vechi vetre, adesea seculare, situate n locuri adapostite, ferite de vnt si cu expozitie sudica, n preajma padurilor si izvoarelor.

Asocierea mai multor stne, dezvoltarea potecilor si drumurilor, defrisarile masive, extinderea pajistilor secundare au constituit premise fundamentale n aparitia unor catune si sate, precum Funda-tica, sirnea, Ciocanu, Valea Urdii etc. n ansamblu, majoritatea stnelor se ntind ndeosebi n sectorul central si nordic al culoarului, unde s-a practicat intens oieritul, n timp ce n compartimentul muscelean alaturi de stne se ntlnesc si grajdurile pentru cresterea, n special, a bovinelor.

Grajdul trebuie privit ca o amenajare pastorala complexa, legata mai ales de valorificarea pe loc a resurselor furajere si nu n mod simplist, ca un modest adapost pentru animale. Aparute n apropierea asezarilor din Culoarul Dmbovitei, ele nregistreaza o frecventa deosebita ntre 1000 si l 600 m altitudine. n jurul lor se cultiva mici suprafete cu plante furajere si legume. Legata de prezenta acestor amenajari temporare, diviziunea muncii a facut ca o parte din membrii familiei, ndeosebi cei vrstnici, mai rar tinerii casatoriti, sa-si petreaca cea mai mare parte din timp departe de sat, clupa un calendar arhaic nca din vremea dacilor. n multe mprejurari, concentrarea grajdurilor a dus la aparitia de catune si ulterior a satelor (Valea Caselor, Suseni, Ciocanu, Satic si partial sirnea. Fundatica etc.).

INSTALAIILE DE TEHNIC POPULAR

Priceputi mesteri, locuitorii Culoarului Rucar-Bran au folosit forta rurilor de munte repezi cu debit bogat, construind instalatii simple dar ingenioase pentru a-si usura munca si viata. Prelucrarea lnii necesita amenajari simple, dar eficace: piva cu ciocane ori drsta cu vltoare. si astazi se mai poate admira la Rucar, de pilda, piva cu ciocane, care bate sumanele n clipocitul apelor Dmbovitei, aievea ca n urma cu multe veacuri. Prelucrarea lemnului, o mare bogatie a acestor locuri, a determinat amenajarea joagarelor pentru confectionarea cherestelei.

Majoritatea acestor instalatii erau situate pe Dmbovita si principalii sai afluenti (Dmbovicioara, Rusorul, Cheia, Ghimbavul), dar si pe rurile Turcu, simon si Sbrcioara, n apropierea asezarilor umane.

Morile de apa, folosite pentru macinatul cerealelor, aveau o mare frecventa att pe Dmbovita, ct si pe Rul Turcului. Cel mai vechi document istoric referitor la existenta morilor n zona braneana, datat 13 aprilie 1460, aminteste de taxele percepute de Castelul Bran asupra moraritului (proventus molerum).

Pivele si drstele, necesare prelucrarii lnii si a tesaturilor, beneficiaza tot de energia hidraulica. n zona braneana erau mentionate la l mai 1830, 8 drste si 11 pive, iar la Rucar, n 1863, 6 drste si 4 pive. Desigur ca densitatea acestora a fost n strnsa legatura cu dezvoltarea pastoritului, iar scaderea considerabila a numarului acestora se datoreste tehnicilor moderne de prelucrare industriala.

Din putinele exemplare ramase se pot nca vizita cele doua pive de la Rucar, una la Moeciu si alta la Dmbovicioara, n afara pivei de la sectia etnografica din incinta Castelului Bran. Joagarele, destinate confectionarii cherestelei, au cunoscut, ncepnd cu secolul al XIX-lea, o mare afluenta. n zona braneana erau 14 astfel de instalatii la Moeciu de Sus, simon si sirnea si mult mai numeroase n lungul Dmbovitei, la Rucar (18), Dragoslavele (12), Stoenesti (9) si Dmbovicioara (6). Desigur, dezvoltarea prelucrarii lemnului (fabricile de cherestea de la Rucar, Dragoslavele si Stoenesti) a determinat scaderea pna la disparitia totala a acestor instalatii. Ele ramn nsa importante pentru modalitatile ingenioase folosite de tehnica populara.

PORTUL POPULAR

mbinnd utilitatea cu estetica, costumul popular, n variantele sale muscelean si branean, a evoluat lent, influentndu-so reciproc si caracterizndu-se printr-o anumita specificitate, unitate stilistica si armonie.

n acelasi timp, Culoarul Rucar-Bran fiind o regiune de vie circulatie carpatica, se resimt n bogatia si frumusetea portului popular influente din ara Romneasca si Transilvania.

Epoca de maxima nflorire a portului popular oste considerata a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si pna n primele decenii ale secolului nostru.

Majoritatea pieselor costumului popular erau lucrate n gospodarie, din materiale produse n cadrul economiei de tip autarhic, rural. Rolul femeii era primordial n confectionarea costumelor populare. Dea lungul veacurilor, noile materiale - bumbacul, borangicul, firul metalic - si tehnicile noi de lucru s-au perfectionat, determinnd desigur o mbogatire n expresivitate, culoare si utilitate.

Studiile de specialitate arata diferentieri clare ntre portul popular branean si cel muscelean, ntre cel al barbatilor si cel al femeilor, ntre portul de sarbatoare si cel obisnuit, precum si interferentele stilistice ntre zonele etnografice Muscel si Bran.

"Portul popular din zona Branului, nrudit cu cel al zonelor nvecinate - Muscel si Dmbovita -, seria Titus Hasdeu n 1979, releva unele trasaturi specifice, explicabile pe de o parte prin natura ocupatiilor, iar pe de alta prin asimilarea si redarea n forme locale a unor elemente de fond transilvanean. Diferentierile portului pe baza de vrsta, sex, anotimp, conditii sociale, au dus la o creatie populara deosebit de interesanta prin varietatea pieselor componente ale costumului, bogatia coloristica si ornamentala. Din piesele costumului femeiesc se remarca iile cusute sau alese cu lna si bumbac n tonuri de rosu si negru cu fire aurii si argintii, fota larga cu pulpane n vrgi, ncretita la spate, stergarul de cap din bumbac sau borangic, laibarica de catifea neagra.

Costumul barbatesc este mai redus ca numar de piese. Camasa larga din pnza de n sau bumbac, cioarecii si laibaricele lucrate din zeghii, pieptare, cojocele, caciulile si gluga definesc structura portului pastoresc deosebit de bine pastrat n toata zona.

Asadar, datorita varietatii, cromaticii si terminologiei pieselor componente, portul popular branean reprezinta o valoroasa creatie, evidentiind deopotriva mostenirea arhaica autohtona dar si legaturile permanente ntre romnii situati de o parte si de alta a Carpatilor. Portul popular muscelean, imortalizat n cunoscute tablouri de nentrecuti mesteri ai penelului romnesc, N. Grigorescu si Carol Popp de Szathmary, l ntlnim si astazi n asezarile situate n Culoarul Dmbovitei. Frumusetea acestui port consta mai nti n culorile vii si alese, modelele de un rafinament deosebit, cu motive cel mai adesea florale sau geometrice. Portul femeilor este nentrecut, maramele din borangic, iile frumos lucrate si bogate, salbele stralucitoare pun n evidenta frumusetea naturala a acestor harnice si maiestre purtatoare de har, care tes adevarate poeme n culori, dar stiu a face treburi barbatesti, obisnuite sa duca greul gospodariei n lipsa barbatilor mereu plecati cu treburi la munte ori la padure.

si aici exista diferentieri n costumul femeilor, pe vrste, sociala sau civila, ca si ntre "straiele" de sarbatoare si cele obisnuite, iar valoarea sa indiscutabila demonstreaza, peste secole, gustul pentru frumos al locuitorilor acestor plaiuri mioritice.

Desigur, si alte manifestari ale creatiei populare ca ceramica, cojocaritul, ncondeiatul oualor, ori manifestari de mare amploare, precum "nedeia de la Fundata", care se desfasoara n prima duminica a lunii iulie, "ravasitul oilor" sau "mpartitul muntilor" (obiceiuri legate de economia pastorala ancestrala), constituie elemente de mare atractie turistica.

La acestea adaugam numeroasele obiceiuri, traditii, bogatia si expresivitatea creatiilor folclorice, nuntile rucarene si branene s.a., pentru a avea o sumara privire a vietii spirituale populare, perpetuata peste secole, simbol al civilizatiei populare carpatice romnesti, permanente resurse de dezvoltare a turismului n Culoarul Rucar-Bran.

Bogatia si originalitatea zonelor etnografice muscelene si branene n toate manifestarile geniului popular, de la constructia de locuinte, unelte si mobilier, pna la productiile folclorice de o mare sensibilitate si sinceritate, demonstreaza milenarele radacini ale civilizatiei carpatice romnesti.

TOPONIMIA

n descifrarea "personalitatii" geografice a Culoarului Rucar-Bran, toponimia ne ajuta sa ntelegem evolutia asezarilor, vechile ndeletniciri si evenimente istorice mai importante care s-au derulat de-a lungul vremurilor.

Astfel, pozitia geografica a vetrei satului si gaseste reflectarea n numele unor sate. Asezari ca Valea Caselor, Moeciu, simon s.a. situate pe vai au dat rurilor respective denumirea omonima. Alte forme de habitat, folosind pentru vatra lor dealuri si maguri, au mprumutat numele de la topicele respective: Piatra, Magura, Predulet, n timp ce relieful carstic se rasfrnge prin nume sugestive de Cheia, Pestera, Sohodol s.a.

Relieful de platforma puternic fragmentat, pozitia vetrei satului n raport cu masivele montane limitrofe determina o dispersie accentuata a gospodariilor, iar toponimul "Fundata" semnifica un loc ngust, periculos, nfundat ntre munti.

Numele asezarii Bran provine de la slavonul brana=poarta, loc de acces si poarta a culoarului depresionar dinspre Depresiunea Brasov. Dealtfel, fostul catun Poarta a fost integrat acestei localitati ca urmare a dezvoltarii si contopirii nucleelor respective.

Multe asezari mprumuta numele de la eroul eponim, ntemeietorul presupus - mai mult legendar - al acestor sate. Exemplificam cu sate din compartimentul muscelean: Dragoslav-Dragoslavele, StoianStoencsti (probabil un capitan devotat al lui Mihai Viteazul), Cotea-Cotenesti, Badea-Badeni etc. Desigur, aceste toponime trebuie ntelese n legatura cu stapnirea n devalmasie a pamnturilor din timpuri stravechi.

Importanta drumului transcarpatic apare si n numele satelor Podu Dmbovitei (loc de traversare a Dmbovitei) si Drumul Carului (carul fiind secole de-a rndul principalul mijloc de transport).

Roirile populatiei se regasesc n numeroase diminutive: Fundata-Fundatica, Rucar-Rucareni, Dragoslavele-Dragosloveni s.a. Evolutia toponimului Rucar, de la forma latina Ruffa arbor, la cele germanice, Rudbon, Rothbaun. Ruckendorf si pna la formele vechi romnesti Rucalu si Rucal, exprima n fapt evolutia acestei stravechi asezari, ct si diferitele moduri de transcriere n documentele istorice si cartografice.

Evolutia istorica, marcata de mari framntari, navalirea popoarelor migratoare, colonizarea sasilor, luptele pentru neatrnare se reflecta fidel n denumirea unor forme de relief, precum Plaiul Turcilor, Dealul Sasului, Movila Neamtului sau n denumirea apelor: Rul Turcului, Valea Turcului, Izvorul Nemtoaicelor. O atentie deosebita i se acorda topicului "posada" - localizata de unii cercetatori ntre Rucar si Podu Dmbovitei la Plesa Posadei - cu ntelesul de loc ngust, periculos, greu de strabatut, unde s-ar fi desfasurat celebra batalie din 1330 dintre trufasii osteni unguri si bravii aparatori ai arii Romnesti.

Economia traditionala pastorala a determinat aparitia unor toponime legato de amenajarile temporare ale acestei activitati (Dealul Stnci, Muntii Stnelor, Stnisoara, Dealul Hodaii, Odaia), de numele animalelor (Valea Mielului, Dealul Boilor, Vacaria) sau de obtinerea produselor animaliere (Valea Zerului, Dealul Jintitei, Caserie (cartier al Rucarului).

Activitatile de despadurire snt prezente n toponime indicnd modul de obtinere prin incendiere (Arsura, Bradu Ars, Arsita, situate n platforma braneana) sau prin doborre (Curatura, Cureasca, Dealul Curaturii).

Pulsatia vietii economice, ntretinuta, controlata si dezvoltata n culoarul depresionar s-a reflectat si n numele drumurilor care satisfaceau diversele activitati - "drumul oilor", "drumul casului", "drumul cailor", "drumul varului" sau "drumul bradului". Adesea chiar si instalatiile de tehnica taraneasca si-au lasat amintirea n topica, precum Coltul Morii, Valea Morilor, La Drste, La Joagare, Valea Pivelor, Drstaru, Moraru, Pivaru.

Urmarind aceasta "haina a toponimelor" reusim sa deschidem noi porti n cunoasterea trecutului istoric al asezarilor si ocupatiilor oamenilor din Culoarul Rucar-Bran.

TURISMUL

" ... Natura te copleseste prin puterea zamislirii de viata si forme." I. Simionescu

Prin particularitatile sale geografice, culoarul depresionar Rucar-Bran, strabatut de drumul transcarpatic al Branului, a avut un rol deosebit n facilitatea legaturilor dintre provinciile romnesti situate de o parte si de alta a Carpatilor, unind vechile capitale Cmpulung si Trgoviste de cetatea Brasovului. Poate nicaieri ca aici, amplificarea n timp a functiilor drumului Branului nu a determinat o dezvoltare att de intensa a vechilor asezari, favorizate din plin de adapostul muntelui si padurii, beneficiind de darurile cu care natura generoasa a nzestrat aceste locuri. Pentru drumetul plecat cu dorinta de a "evada" din mediul citadin si a regasi linistea tulburatoare de la poalele muntilor sau pe culmi ndepartate, asezarile din Culoarul Rucar-Bran, rasfatate de culorile pastelate ale peisajului montan, te ntmpina oricnd, oferind posibilitati deosebite n practicarea unui turism de tranzit sau stationar.

n acelasi timp, din pitorestile asezari ale culoarului putem patrunde spre muntii Leaota, Bucegir lezcrPapusa si Piatra Craiului, atunci cnd poteca muntelui te cheama spre naltimi, pe sub vrfuri de cetina, pentru a asculta susurul izvoarelor ori tumultul praielor si cascadelor, sau a scruta orizontul pna la mari departari.

ZONELE TURISTICE

Delimitarea principalelor zone turistice rezulta din mbinarea mai multor criterii ca: individualitatea spatiala, specificitatea fenomenelor turistice si perspectiva exploatarii turistice integrale n conditii de rentabilitate economica.

Zona turistica Bran se suprapune sub aspect geografic platformei branene, acelor plaiuri dulci ca un cntec, situate ntre abruptul Bucegilor si creasta Pietrei Craiului, avnd ca centru polarizator Branul, poarta larg deschisa de patrundere n culoar dinspre Depresiunea Brasov.

Principalul obiectiv l constituie Castelul Bran, depozit de istorie, traditie si legenda, devenit simbol al acestor meleaguri romnesti. n incinta se afla Muzeul etnografic, o fereastra larg deschisa spre civilizatia rurala carpatica, ce reuneste cele mai semnificative forme de habitat, instalatii de tehnica taraneasca, costume populare, ceramica.

Formele carstice din complexul Magura-Pestera-sirnea se constituie n obiective turistice naturale remarcabile. Posibilitati variate de petrecere a vacantelor ofera numeroasele trasee turistice spre muntii Piatra Craiului si Bucegi. Frumusetea asezarilor branene risipite pe culmi ori pe vai, alaturi de originalitatea portului popular si a folclorului completeaza n mod fericit cadrul de manifestare a turismului.

Zona turistica Podu Dmbovitei se suprapune n parte teritoriului ocupat de localitatile Podu Dmbovitei si Dmbovicioara. Nota caracteristica este data de pozitia sa centrala n culoar, putnd fi considerata o adevarata "placa turnanta" pentru drumurile si potecile turistice, de aici rasfirndu-se att drumurile care urmaresc Culoarul Rucar-Bran, ct si cele care nsotesc, spre obrsii, vaile Dmbovitei, Dmbovicioarei si Cheii. Aceasta zona turistica este nzestrata cu cel mai spectaculos relief carstic. Stau aici sculptate de natura numeroasele chei de pe vaile Dmbovitei (Plaiul Mare, Cheile Mari), Dmbovicioarei (Brusturet si Dmbovicioara), Crovului, Rudaritei si a altor afluenti. Lumea fascinanta a pesterilor de la Dmbovicioara, Ursilor, Uluce etc., alaturi de celelalte forme carstice au contribuit la nscrierea zonei printre cele mai vizitate din Carpatii Meridionali. Pozitia geografica deosebit de avantajoasa, ntre muntii Leaota, Bucegi si Piatra Craiuiui, ofera posibilitati variate n alegerea traseelor de vacanta sau n ascensiunile alpine.

Asezarile, mulate dupa relief, fie nsotesc valea din ce n ce mai ngusta a Dmbovicioarei pna n apropierea cheilor de la Brusturet, fie se catara ametitor pe versantii muntilor. Complexul turistic de la Brusturet si mai ales cel de la Dealul Sasului (186 locuri cazare) sustin ntregul flux turistic n timpul anului, ndeosebi n sezonul estival.

Sub raport istoric, zona turistica Podu Dmbovitei pastreaza marturii paleoistorice si stratigrafica n Pestera Ursilor, alaturi de ruinele cetatii de la Oratia sau fostul punct vamal din vremelnica si nedreapta vama carpatica, situat nu departe de ramificatia Drumului Dmbovicioarei, din DN 73. Zona turistica Muscel cuprinde Culoarul Dmbovitei si localitatile Rucar, Dragoslavele si Stoenesti, avnd drept centru polarizator Rucarul.

Aflata n zona de influenta urbana a orasului Cmpulung si beneficiind de o pozitie geografica deosebit de avantajoasa, zona musceleana prezinta valori turistice indiscutabile. Astfel, sub aspect istoric, se remarca castrul roman de la Scarisoara- Rucar, complexul de cetati de la Cetatuia, punctele vamale de la Dragoslavele si Rucar, locul de adunare al taberei lui Mihai Viteazul de la Stoenesti ("plaiul lui Mihai"), de pe platoul Malaistea, ori monumentul de la Mateias, toate asezate ntr-un peisaj dominat de masivele Leaota si Iezer, dar si, de varietatea reliefului - cheile Ghimbavului, Cheitei, cheile de la Cetatuia s.a.

Turistul are posibilitati multiple de ascensiune n Leaota, Iezer-Papusa sau pe Dealul Crucii, excelent punct pentru un tur de orizont. Arhitectura musceleana, casa tipica cu pridvor varuita n alb, alaturi de amenajarile tehnice traditionale, pive, joagare, precum si portul popular sau obiceiurile specifice constituie de asemenea atractii turistice evidente. Posibilitatile de cazare snt oferite de hanul Rucar (42 locuri.)

De la Podu Dmbovitei putem vizita si zona turistica Tamas-Otic (corespunzatoare culoarelor secundare ale Dmbovitei superioare), strns legata economic si turistic de Culoarul depresionar Rucar- Bran.

Zona turistica Tamas-Otic corespunde arealului economic al localitatii Rucar, axat n principal pe valea Dmbovitei si cea a Rusorului, caracterizat prin alternanta peisajului carstic cu cel dezvoltat pe conglomerate si roci cristaline ce demonstreaza varietatea formelor de relief. Singura localitate este Satic, situata n amonte de Cheile Plaiului Mare, n rest predominnd habitatul cu utilizare temporara (pastoral), forestier, cinegetic, baza de santier (Pecineagu), care pot oferi deosebite posibilitati de practicare a turismului n zona. Peisajul natural este ntregit de traseele montane angajate n ascensiunea muntilor Piatra Craiului, aga, Fagaras si Iezer-Papusa, existnd si posibilitatea practictoii sporturilor legate de vnat sau pescuit.

CI sI LOCALITI DE ACCES

Patrunderea n Culoarul Rucar-Bran este facilitata de caile ferate care ajung pna n apropierea culoarului, dar mai ales de reteaua de cai rutiere modernizate sau nemodernizate. n cazul optarii pentru transportul feroviar pot fi folosite urmatoarele statii:

Argesel (Mateias), statie terminus pe linia C.F. 105 (Golesti - Cmpulung - Argesel). Este legatura feroviara cea mai apropiata de culoar, de la aceasta statie pna la Dragoslavele snt doar 7 km;

Trgoviste, statie pe linia C.F. 104 (Bucuresti Nord - Pietrosita). Din Trgoviste se pot folosi autobuzele I.T.A. pe directia Trgoviste - Cmpulung;

Zarnesti, statie terminus pe linia C.F. 203 (Brasov - Zarnesti). De aici putem continua calatoria cu autobuzele I.T.A. pe directia Zarnesti - Bran sau Brasov - Zarnesti - Bran;

Rsnov, statie pe linia C.F. 203 (Brasov-Zarnesti), de unde folosim autobuzele pe directia Brasov - Rsnov Bran.

Caile rutiere patrund n interiorul Culoarului Rucar-Bran, ele apartinnd categoriilor de drumuri nationale, judetene si comunale.

Cmpulung-Dragoslavele-Rucar-Bran (DN 73) are 74 km lungime si este complet modernizat, reprezentnd de fapt vechiul drum transcarpatic al Branului, din care se desprind numeroase sosele judetene si comunale catre toate asezarile si obiectivele turistice din culoar;

Trgoviste-Voinesti-Stoenesti-Valea Mare-Pravat (DN 72 A) are o lungime de 74 km si este modernizat din anul 1969. Reprezinta drumul ele acces principal care patrunde n culoar pe la Stoenesti, de unde se desprinde si drumul judetean Stoenesti - Dragoslavele. DN 72A se racordeaza n localitatea Valea MarePravat (lnga Combinatul de lianti de la Mateias) cu drumul national Cmpulung -Bran (DN 73);

Predeal-Rsnov (DN 73A) deriva din E 15 (Bucuresti - Brasov) a carui bifurcatie are loc la Predeal. DN 73A se racordeaza apoi la Rsnov cu DN 73 (Pitesti - Cmpulung - Brasov).

Stoenesti-Dragoslavele, cu o lungime de 8 km, este partial modernizat, favorabil circulatiei auto si scurteaza cu 20 km accesul spre culoar prin DN 72 A si apoi DN 73.

Podu Dmbovitei-Satic-Pecineagu, cu o lungime de 21 km, nsoteste valea superioara a Dmbovitei. Este un drum bine ntretinut, desi nemodernizat, practicabil n tot timpul anului. Acest drum faciliteaza accesul n culoarele Tamas si Otic, precum si patrunderea spre muntii Iezer-Papusa, Piatra Craiului, aga si Fagaras.

Podu Dmbovitei-Dmbovicioara-Brusturet are 15 km lungime, modernizat partial n satul Dmbovicioara, bine ntretinut, accesibil mijloacelor auto cu mentiunea ca n perioada noiembrie - aprilie drumul este

dificil, iar sectorul Dmbovicioara - Brusturet iarna este impracticabil, dealtfel cabana Brusturet este nchisa n acest sezon.

Drumul comunal Fundata-sirnea (5 km) se desprinde din DN 73 (n apropierea popasului turistic sirnea), accesibil aproape tot timpul anului, este bine ntretinut si reprezinta calea de acces spre pitoreasca localitate turistica sirnea, precum si spre creasta Pietrei Craiului.

Drumul comunal Fundata-Fundatica (3 km) se desprinde tot din DN 73, n centrul comunei Fundata. Este unul dintre cele mai nalte drumuri auto din Carpatii Meridionali. Iarna este dificil de parcurs. Drumul comunal Moeciu-Fundatica (8 km) se bifurca din centrul comunei Moeciu, desprinzndu-se din DN 73 si urmareste ndeaproape valea Moeciului spre amonte. Dificil de strabatut iarna, ndeosebi sectorul Moeciu de Sus - Fundatica.

Drumul comunal Bran-Magura (6 km), nemodernizat, bine ntretinut, permite accesul n Platforma Bran si apropierea de cheile Prapastiei din Muntii Piatra Craiului.

Automobilistii pot folosi statiile PECO de la Trgoviste, Cmpulung, Rsnov si Brasov.

UNITI DE CAZARE

Popasul turistic Mateias, situat pe DN 73 (Cmpulung - Brasov) n incinta Mausoleului Mateias, poseda 30 locuri de cazare n casute si restaurant. Prin pozitia sa geografica, popasul este si un punct de belvedere. Valea Dmbovitei apare, de la aceasta naltime, ca o suvita de beteala pe care se nsiruie sale mari si frumoase, precum si valea Argeselului, cu asezarile ei pitoresti, dominata de impunatoarea constructie a Combinatului de lianti si azbociment din apropiere. Livezi bogate se catara pe dealurile Mataului, pna la aproape l 000 m, ncarcate de rodul fructelor. n departare se contureaza panorama orasului subcarpatic Cmpulung.

Aici se poate vizita Mausoleul Mateias, care pastreaza pentru eternitate memoria bravilor si anonimilor barbati cazuti pe cmpul de onoare n lupta pentru ntregirea neamului.

Hanul turistic Rucar, din centrul comunei Rucar, este situat la o altitudine de 700 m, are o capacitate de cazare de 42 locuri, cu functionare n tot timpul anului, si constituie un bun loc de popas. De pe Dealul Crucii avem posibilitatea sa cuprindem imaginea asezarii, a Cheilor Dmbovitei, dintre Podu Dmbovitei si Rucar, precum si crestele Bucegilor sau ale Iezerului pierdute n nori. Din Rucar se pot face interesante excursii spre si n muntii din jur, pe Valea lui Ecle, pe valea Rusorului, pe valea Ghimbavului sau n Muntii Tamasului. Arhitectura locala, portul popular, tezaurul folcloric constituie permanente atractii turistice la Rucar si n mprejurimi.

Popasul turistic Pestera Dmbovicioarei, situat pe drumul judetean Podu Dmbovitei - Brusturet, la intrarea n Pestera Dmbovicioarei, este un loc ideal de popas dupa vizitarea pesterii. O constructie rustica, ridicata lnga apa Dmbovicioarei, ne ntmpina cu ospitalitate. Popasul este deschis ntre lunile mai si octombrie, dar nu dispune de locuri de cazare.

Complexul turistic Brusturet, construit n bazinetul depresionar cu acelasi nume, la poalele Muntelui Galbena, la circa l 050 m altitudine, beneficiaza de un pitoresc decor montan. Complexul dispune de 83 locuri de cazare, majoritatea n casute, cu confort ridicat. Este alimentat cu energie electrica produsa de un grup propriu. La restaurantul complexului, amenajat rustic, prin folosirea unor elemente specifice scoarta de stejar si trunchiuri de copaci, precum si diverse trofee cinegetice -, pot lua masa 200 de vizitatori, ntr-o ambianta placuta. Prin frumusetea cadrului natural, Complexul turistic Brusturet este nu numai un minunat loc ele popas - ntre lunile mai si octombrie -, ci si un punct de unde se pot organiza excursii n Muntii Piatra Craiului (cabana Curmatura), spre satele branene Ciocanu si sirnea sau spre valea Dmbovitei, n Muntii Tamasului.

Hanul Piatra Craiului, situat pe DN 73 (Cmpulung - Brasov), cu o larga priveliste spre Masivul Piatra Craiului, dispune de 125 locuri de cazare, dintre care 20 n. casute. Hanul se afla la altitudinea de l 050 m si la 16 km de Rucar, spre Fundata.

Bucurndu-se de un frumos renume n circuitul turistic branean, unitatea functioneaza permanent. De aici se pot organiza drumetii n Piatra Craiului si Bucegi, precum si excursii n satele apropiate.

Popasul turistic sirnea, aflat tot pe DN 73 (Cmpulung - Brasov), la intersectia cu drumul judetean (localitatea Drumu Carului - sirnea) este deschis tot timpul anului. Nu dispune de locuri de cazare, ci constituie doar un punct de aprovizionare, prin restaurantul amenajat n incinta lui. Poate fi folosit ca loc

de campare avnd o priveliste de o rara frumusete spre creasta Pietrei Craiului si Masivul Bucegi. Pe drumul bine ntretinut, la numai ctiva kilometri, se poate ajunge n satul sirnea, una dintre cele mai pitoresti asezari din zona, unde exista posibilitati de cazare pentru un sejur de cteva zile sau mai mult.

Hanul Bran si cabana Bran-castel situate n imediata vecinatate a Castelului Bran, la o altitudine de 740 m, snt unitati turistice care dispun de locuri de cazare avnd restaurant, cofetarie si bufet. Hanul Bran dispune de 54 locuri de cazare, iar cabana Bran-castel de 25.

Aceste unitati branene snt locuri de popas pentru vizitarea Castelului Bran, a Muzeului etnografic din apropiere, si baza de plecare n excursiile organizate n Muntii Bucegi si Piatra Craiului sau spre satele branene Pestera, sirnea si Ciocanu.

ITINERARE TURISTICE

"... Toate nveselesc aici: aerul curat, freamatul padurii, suietul apelor,

casele albe presarate printre copaci, nfatisarea mndra si voiniceasca

a gospodarilor, chipul rumen si luminos al rucarenilor si portul lor adevarat romnesc."

Al. Vlahuta

PE VALEA DIMBOVIEI SPRE CULOARUL RUCR-BRAN

Vechiul drum transcarpatic al Branului a unit primele capitale ale arii Romnesti, Cmpulung si Trgoviste, de orasele transilvanene, ndeosebi de Brasov.

Iata de ce unul dintre posibilele- si necesarele cai de acces spre Culoarul Rucar-Bran l reprezinta, fara ndoiala, drumul care porneste din vechea cetate de scaun a Trgoviste!, prin Voinesti, spre Stoenesti, urmarind cu staruinta valea subcarpatica a Dmbovitei.

PRIN CETATEA DE SCAUN A TRGOVIsTEI

Desi edificata pe vatra unor stravechi asezari pro-todacice si dacice, asa cum o dovedesc cercetarile recente, Trgovistea este atestata, destul de trziu, ntr-un document datnd din anul 1396. Cetate de scaun, ntemeiata de Mircea cel Batrn, Trgoviste avea sa joace un rol de seama n istoria romnilor, prin functia sa de capitala a arii Romnesti, timp de peste trei secole. "De la Mircea pna la Vladimirescu scria ilustrul carturar patriot, descins de pe meleagurile dmbovitene, Ion Ghica - nu este un singur nume ilustru care sa-nu fie scris cu snge pe pamntul Trgovistei".

Resedinta a unui sir de voievozi, cu dragoste fata de glia strabuna, de la Mircea cel Batrn las Constantin Brncoveanu, Trgoviste a cunoscut perioade de glorie si marire, fiind un adevarat bastion al luptei antiotomane din rasaritul Europei. A avut nsa si vremuri de decadere, suferind cumplit n urma numeroaselor lupte, jafuri si incendii la care a fost supusa aproape nentrerupt, de-a lungul unui ev mediu romnesc deosebit de zbuciumat.

Alaturi de vocatia istorica de invidiat, asezarea de pe malul drept al Ialomitei are si un trecut cultural remarcabil. "... Fericit loc, Trgovistea! Din ea, din jurul ei, din zarea ei, apar la nceputul veacului al XIXlea spiritele mari ale regenerarii noastre nationale: Vacarestii, Heliade, . Crlova, Alexandrescu", scria cu mndrie acelasi Ion Ghica, ntr-adevar, de aici, de la Trgoviste, nca de la sfrsitul secolului al XVI-lea, au pornit n lumea romneasca tiparituri sub obladuirea unor domnitori si dregatori cu iubire fata de slova scrisa, adevarati umanisti ai vremii lor, ca Petru Cercel, Constantin Brncoveanu, Udriste Nasturel, Matei al Mirelor si multi altii.

n acelasi timp, Trgoviste se nscrie n perimetrul de aur al fauririi limbii literare romnesti, unde s-a cristalizat graiul rotund si plin de haruri si ntelepciune, poteca pentru gndul romnesc deschis si sincer.

Depozitate cu grija si harnicie n numeroase asezaminte de cultura, multe de interes national Complexul muzeal Curtea Domneasca, Manastirea Dealu, Muzeul tiparului si al cartii vechi romnesti, ori Muzeul scriitorilor trgovis-teni s.a. -, dovezile de elevata spiritualitate romneasca se cer descoperite si reafirmate la adevarata lor valoare.

Astfel, Curtea Domneasca (strada Nicolae Balcescu, nr. 221) grupeaza monumente din secolele XIV-XVIII, dintre care Turnul Chindiei, ridicat n vremea lui Vlad epes, ctitoria domneasca mare din timpul lui Constantin Brncoveanu, zidurile de incinta ramase pe unele portiuni intacte, se constituie ntr-un tot unitar, dovada nepieritoare a unor perioade istorice de reala nflorire, motiv de inspiratie pentru ntii poeti trgovisteni care au cntat "ruinirile Trgovistei".

Manastirea Dealu, situata pe un promontoriu deluros, mpadurit, la ctiva kilometri de municipiu, a fost ridicata de voievodul Radu cel Mare, ntre anii 1499 si 1501, pe locul unui vechi schit din vremea lui Mircea cel Batrn. Din vechile constructii a ramas pna astazi, dupa attea veacuri, biserica, aflata n centrul complexului, originala prin modul de rezolvare a solutiilor constructive, bogat ornamentata la baza turlelor si pe fronton. Aici s-au realizat primele tiparituri din tara noastra de catre calugarul Macarie, raspndite ulterior n tot spatiul romnesc si chiar dincolo de fruntarii, pna n Gruzia si Siria.

n fosta casa a lui Alexandru Bratescu-Voinesti, scriitorul care a zugravit cu nostalgie si sinceritate tinuturile dmbovitene, se afla Muzeul scriitorilor trgovisteni (strada Justitiei, nr. 3-5). Lacasul de cultura pastreaza marturii ale personalitatilor trgovistene, ncepnd cu Matei al Mirelor si Udriste Nasturel, cel mai mare carturar al vremii sale, alaturi de stolnicul Constantin Cantacuzino, nconjurat de cronicarii Stoica Ludescu si Radu Popescu.

Pe drumul deschis de acestia, n cultura romna, la sfrsitul secolului al XVIII-lea apar poetii Vacaresti, cca mai numeroasa familie de poeti din lirica romnesaca, de la autorul cunoscutului testament literar, lenachita Vacarescu, pna la Elena Vacarescu, stralucita ambasadoare a spiritualitatii noastre n strainatate. Desigur, nu. lipsesc din acest muzeu Ion Heliade Radulescu, daruit cu patima culturii, dar si politicii democratice, ndrumator si initiator al culturii romnesti, apoi Vasile Crlova, poet romantic plecat pretimpuriu pe drumul eternitatii nu nainte de a fi cntat gloria de odinioara a orasului, Grigore Alexandrescu scrutnd moravurile ,,politicesti" ale vremii n cunoscutele sale fabule. Din epoca moderna si contemporana l ntlnim pe Ion Ghica si nu n ultimul rnd gazda, Al. Bratescu-Voinesti, ntmpinndu-si distinsii oaspeti cu o muzica discreta cntata la propriul violoncel, care i mpodobeste si acum biroul de lucru, ori citind din minunatele ntmplari din ,,lumea celor ce nu cuvnta".

n preajma Muzeului scriitorilor se afla, n fosta "casa Cretulescu", Muzeul tiparului si al cartii vechi romnesti (strada Justitiei, nr. 3-5), unic n tara, depozitar al primelor tiparituri, ncepnd din secolul al XVI-lea (1508) si din veacurile urmatoare, datorita activitatii fructuoase depuse de Macarie, Coresi, Varlam, Udriste Nasturel, Dosoftei si multi altii.

Dintr-un lnced trg n care "nu se ntmpla nimic" si traia din amintirea gloriei trecute, Trgoviste a devenit un oras industrial, o adevarata cetate a otelului nalt aliat si al instalatiilor petrolifere, al strungurilor si lampilor fluorescente, semnificnd demnitatea si harnicia locuitorilor dmboviteni.

Punct de plecare spre Culoarul Rucar-Bran, municipiul Trgoviste beneficiaza de o puternica baza materiala turistica, reprezentata de patru hoteluri, numeroase unitati de alimentatie publica, statii de benzina, spatii de parcare si alte servicii specializate n vederea bunei desfasurari a fluxului turistic.

Parasind vechea cetate de scaun a Trgovistei, urmarim firul panglicii de asfalt a DN 72A, spre nord, care strabate o parte a cmpiei piemontane cu acelasi nume, iar la numai 5 km de oras ntlnim cochetul popas turistic "Priseaca", amplasat ntr-un decor pitoresc. Cu posibilitati de cazare permanente, vara cazarea facndu-se n casute, popasul ofera vizitatorilor preparate culinare cu specific muntenesc si constituie totodata un loc de odihna pentru trgovisteni. Toponimul "Priseaca" provine de la una dintre vechile ndeletniciri ale locuitorilor, aici aflndu-se mari prisaci domnesti, ncepnd cu secolul al XV-lea, ct si de la sistemul defensiv al cetatii trgovistene aflata n apropiere.

De la popasul amintit, privelistea ce se deschide n fata cuprinde un larg orizont. Nu prea departe se profileaza valea larga subcarpatica a Dmbovitei de la Dragomiresti, unde caracterul de tranzitie geografica este usor sesizabil. Armonia formelor de relief, specifice Subcarpatilor Ialomitei si Piemontului Cndesti, se manifesta prin ntrepatrunderea lor n netezimea cmpiei trgovistene cu aspect de "golf".

Peisajul pe care-l strabatem este datator de optimism: turle ale sondelor petroliere spinteca vazduhul, alaturi de livezile bogate n rod, ntr-o fericita simbioza spatiala industriala si agricola. De mentionat ca sondele ce ferastruiesc maruntaiele pamntului n cautarea "aurului negru" au dat la iveala bogate resurse de gaze asociate, att de necesare economiei nationale.

Satele se tin lant, ndeosebi pe partea dreapta a Dmbovitei, ocupnd n special nivelul terasei a doua sau conurile de dejectie ale afluentilor ce si au obrsia n Piemontul Cndesti. Dintre asezari, ar merita o

mentiune aparte comuna Manesti, pentru frumusetea gospodariilor si pitorescul cadrului natural. Ea poate fi inclusa n itinerarul nostru, efectund o mica abatere de 5 km din drumul national prin traversarea Dmbovitei. La Manesti vom avea prilejul sa cunoastem vechiul mestesug al ceramicii, perpetuat pna n zilele noastre. Adevarate poeme n lut, vasele olarilor ele la Manesti snt valorificate n trgurile ce se desfasoara saptamnal sau anual n aria subcarpatica, pna la Culoarul depresionar RucarBran.

Merita de asemenea sa ne oprim pentru a admira frumoasele porti ele lemn dmbovitene, sculptate cu migala si pricepere ele mesterii de prin partea locului. Acest mestesug al prelucrarii lemnului n satele dmbovitene capata stralucire n constructia vechii biserici din Vrtop (Cndesti), lucrata n exclusivitate din lemn de stejar, inclusiv cuiele snt de lemn, ridicata n primele decenii ale secolului al XVIII-lea pe un interfluviu ce domina asezarea.

Revenind la traseul principal, vom observa prezenta unor cruci din piatra, de fapt nsemne. n majoritatea lor din vremea ntiului ntregitor de tara, Mihai Viteazul, care a strabatut de mai multe ori valea Dmbovitei, fie ademenind puhoiul turcesc, fie n asteptarea vreunui ajutor promis de peste' munti ce nu mai venea. Asemenea cruci se gasesc n apropierea soselea la Gheboieni, Voinesti si Gemenea. Textele descifrate din slavona amintesc ntmplari, nume. de capitani, din vremurile tulburi ale feudalismului din tarile romne.

ncepnd cu satul Gheboieni, ce apartine de comuna Tatarani, spre amonte, asezarile rurale se nsiruie si pe stnga Dmbovitei, folosind att terasele, ct si tapsanele piemontane, pna la confluenta Rului Alb cu Dmbovita. Satele se ndesesc tinndu-se ca margelele pe ata de-a lungul principalului afluent al Dmbovitei subcarpatice, Rul Alb. Aici se individualizeaza mici bazinete depresionare de eroziune diferentiala (Barbulct, Rul Alb, Gura Barbulet s.a.), care adapostesc satele cu acelasi nume. Este important de semnalat faptul ca aici s-au gasit ape minerale clorurate a caror valorificare ar contribui la nscrierea comunei Barbulet n rndul statiunilor balneoclimaterice, cel putin de interes judetean. Alaturi de cresterea animalelor si pomicultura, ndeletniciri dealtfel traditionale, n unele din aceste sate dmbovitene mai semnalam o ocupatie si anume aceea a cusaturilor populare. Femeile snt sensibile pastratoare ale mestesugului cusaturilor, fiind nentrecute mestere n arta culorilor, pe care le mprumuta cu talent din paleta livezilor dmbovitene si le transpun pe fote, ii si covoare, de acum cunoscute n multe tari europene.

PRIN V0INEsTIUL MERELOR DE AUR

Continundu-ne drumul de la Trgoviste spre nord, vom ajunge, dupa parcurgerea a 25 km, n una din asezarile reprezentative ale meleagurilor dmbovitene, la Voinesti. Dezvoltat pe vatra unei vechi asezari probata de vestigiile unei cetati de pamnt din secolele V-VII - Voinestiul este atestat, ca dealtfel majoritatea satelor romnesti, n plin feudalism, abia n secolul al XVI-lea si constituie unul dintre punctele importante ale drumului comercial Trgoviste - Brasov.

Natura si-a revarsat cu generozitate darurile si pe aceste meleaguri: relieful dominat de terase, ce coboara lin dinspre dealurile subcarpatice, climatul blnd, adapostul padurilor de foioase etc. La aceste daruri, voinestenii au adaugat, prin harnicia lor, adevarate nestemate locurilor.

Ne amintim nca din copilarie dealurile cu pomi avnd frunzele ngalbenite de boala, n miez de vara, pigmentate cu puncte mari si rosii, tnguin-du-se parca n vntul molatec si cernd un nesperat ajutor. Dar iata ca, ntre timp, se nfiinteaza la Voinesti o statiune de cercetare stiintifica moderna, care, prelund traditiile multiseculare n pomicultura, transforma aceasta ndeletnicire n principala activitate economica specifica satelor subcarpatice dmbovitene. Realizarile remarcabile ale cercetatorilor voinesteni - materializate prin crearea a numeroase soiuri, printre care amintim: Frumosul de Voinesti, Voinea, Generos, Deliciosul de Dmbovita s.a. - snt cunoscute si dincolo de fruntariile tarii, fiind consemnate n toate pomologiile mondiale.

n vremea toamnei, un popas la Voinesti, n renumitele lui livezi, ramne de neuitat. Geometria culturilor, cu merii ncarcati de roadele n care predomina rosul si galbenul, cu parfumul suav din preajma coacerii, compune un tablou de o delicata cromatica, odihnitor si optimist.

nainte de a parasi Voinestii, mai aruncam o privire peste nesfrsitele livezi desfasurate ca n basme pe dealuri domoale. Poate ca basmul cu "Prslea cel voinic si merele de aur" s-a plasmuit, de mult, aici, la Voinesti, n vreo noapte incendiata de stele, la streasina verzuie a muntilor, prevestind parca nasterea celui mai reprezentativ bazin pomicol din Subcarpatii Munteniei.

Plecam din Voinesti si ne ndreptam spre alte asezari pitoresti, puncte de popas pe valea subcarpatica a Dmbovitei. Traversam rul pe la Gemenea, o alta asezare pomicola, cu privelisti ce ne retin atentia nca de la prima vedere: gospodarii rasfirate la mijlocul livezilor, padurile de fag si de stejar ce nainteaza pna n vatra satului, odihnitorul peisaj subcarpatic. Prin padurile de aici si-ar fi gasit salas Radu lui Anghel, despre ale carui ispravi mai aflam cte ceva n vechile balade si cntece.

Dupa o legenda, de altfel pretentioasa, care circula prin partea locului, numele de Gemenea ar deriva de la cel al legiunii romane Gemina (!), cantonata n Dacia, care ar fi avut si pe aici loc de popas. Desigur, lipseste nsa dovada care sa confirme legenda.

Ajunsi la Malu cu Flori, de asemenea o frumoasa asezare pomicola, ne putem deplasa 3 km spre est, pna la Pucheni, localitate situata ntr-o mica depresiune subcarpatica de la poalele Muntilor Leaota si vestita prin iscusitii crescatori de animale. Ne continuam drumul pe valea Dmbovitei, nca 3 km, spre Laicai, unde saptamnal (joia) se organizeaza un renumit trg si unde, din vechime, se facea schimbul comercial ntre locuitorii cmpiei, plaiurilor si muntilor. La Laicai a poposit, n momente de cumpana si poate ntr-o noapte memorabila, Mihai Viteazul si oastea sa, mbarbatndu-si ostenii n vederea grelelor ncercari ce-i asteptau. Tot la Laicai si-a petrecut una din ultimele sale nopti si Tudor Vladimirescu, nainte de a cadea sub lovitura miseleasca, tradatoare, a eteristilor.

O mica abatere de 3 km, spre stnga de Laicai, de la drumul principal, ne prilejuieste cunoasterea localitatii Valeni-Dmbovita, o comuna de harnici pomicultori si crescatori de animale, vrednici pastratori ai portului si obiceiurilor populare muscelene, de unde, revenind la panglica argintie a soselei modernizate (DN 72 A) vom patrunde n Culoarul depresionar Rucar-Bran.

PE O STNC NEAGR ... LA CETENI

Accesul dinspre sud n Culoarul Rucar-Bran se face prin cheile de la Cetatuia (Cetateni), sculptate do valea Dmbovitei n formatiunile conglomeratice ale Leaotei. Urmele locuirii acestor plaiuri se pierd n negura mileniilor. Descoperirile arheologice au scos la iveala vestigiile unor generatii de asezari, de la cele protodacice pna la cetatile feudale, dovedind o continuitate milenara de locuire. Ea reprezinta cea mai veche cetate de zid geto-dacica din sudul Carpatilor, care a jucat un rol deosebit n spatiul carpatic al Munteniei, cu legaturi ample si n alte orizonturi de civilizatie.

Functia comerciala, ulterior vamala, pna la 1368, a determinat existenta unei vieti economice si spirituale prospere, nfloritoare pentru asezarile de pe valea Dmbovitei. n antichitate, aici exista un adevarat antrepozit de marfuri provenite din tarile Europei Centrale si de Vest, din rasaritul Europei sau din Orientul Apropiat.

Dar cele mai strnse legaturi se realizau ntre "dava" de la Cetateni si lumea elenistica, atestate prin ceramica, tesaturi, monezi si alte obiecte specifice descoperite aici. Mai trziu, n epoca feudala, numeroase au fost evenimentele si ntmplarile petrecute pe aceste plaiuri, pe drumul aspru al Dmbovitei, unele cu ample rasfrngeri n destinul locuitorilor autohtoni. Sa amintim ca pe acest drum transcarpatic au trecut n vijelia lor distrugatoare hoardele tataresti n mult pomenitul an 1241. Dupa unele izvoare, pe la Cetateni ar fi poposit si "ngmfatii cavaleri de la Malta". Dar stravechea vatra de la Cetateni pastreaza cu piosenie, potrivit legendei, urmele celui dinti "ntemeietor" al arii Romnesti, Basarab I, unde avea ntarita una dintre cele mai importante cetati, probabil controversata "Cetate a Dmbovitei" ce ar fi fost ulterior distrusa de otomani. Oricum, putem afirma ca la Cetateni au existat acele "generatii de asezari", cu rol de polarizare, ce asigurau paza drumului comercial al Rucarului si Branului, constituind n acelasi timp un bastion al luptei antioto-mane, un simbol al neatrnarii si independentei statului feudal al arii Romnesti.

Dupa attea veacuri, legendele - memoria nescrisa a poporului - pastreaza nca vii, prin aceste locuri, faptele de arme ale primului ntregitor de tara, Mihai Viteazul, retras din cetatea de scaun a Trgovistci aici, n asteptarea puhoiului otoman. si-a asezat cu iscusinta oastea si, n taina, a zagazuit apele nvolburate ale Dmbovitei n defileu, spune-legenda, cu ajutorul pieilor de bivol. Otomanii, dupa ce pradara cetatea Trgovistei, prjolind si alte asezari, au ajuns pe urmele lui Mihai, nebanuind ce li se pregateste. Cnd s-au apropiat de defileu, ca la o porunca, apele adunate n spatele barajului, eliberate din strnsoare, s-au napustit maturnd totul si necnd ostile otomane prinse ntre peretii nalti ai Leaotei. Legenda mai spune ca turcii urlau, ne-cndu-se n ape, si ca, din urmarit, Mihai Viteazul, prin geniul sau strategic, a prefacut totul ntr-o stralucita biruinta. Dupa cteva zile Mihai Viteazul, n trecere pe aceeasi vale a Dmbovitei, face popas la "Crciuma de piatra" de la Laicai, n drum spre Trgoviste.

n sectorul cheilor se profileaza un adevarat "cuib de vulturi" - schitul rupestru Negru Voda, situat pe un promontoriu ce domina mprejurimile. Dupa o ascensiune pe jos de circa 30 minute ajungem la aceasta originala ctitorie, punct din care se deschide un larg orizont spre zona subcarpatica.

ntreaga constructie, sapata ntr-o stnca de gresie, este alcatuita din trei ncaperi, avnd o singura ferastruica si o turla de lemn. Remarcabila este pictura murala interioara a schitului, restaurata n anul 1840, n tempera, n care un loc important l ocupa chipurile primilor Basarabi. Dintre acestea se detaseaza figura lui Radu Negru Basarab, care a dat si denumirea schitului. Temele abordate snt anterioare secolului al XIV-lea, amintind prin tehnica, realizare artistica si rafinament de picturile existente n Capadochia si Italia sudica, de unde putem trage concluzia fireasca a legaturilor culturale dintre ara Romneasca si tarile mediteraneene.

Pozitia ctitoriei pe promontoriul stncos al cheilor, pe unde se strecoara apele, ne evoca parca versurile poetului: "Pe o stnca neagra / ntr-un vechi castel...".

Efortul urcusului este pe deplin rasplatit, att de vestigiile istorice, care se nfatiseaza cu darnicie, ct si de privelistile ce se deschid spre Muntii Leaota, spre muscelele Cmpulungului, sau spre dealurile mpovarate de livezi ale Subcarpatilor. O ascensiune la Cetatuia de la Cetateni echivaleaza cu o incursiune n trecutul istoric att de bogat al acestor plaiuri. De aici, de la Cetateni, se pot organiza atragatoare drumetii pe Valea lui Coman, pna n inima Muntilor Leaota, urmnd drumul forestier, auto sau alte trasee si poteci turistice.

LA STOENEsTI ... PE URMELE LUI MIHAI VITEAZUL

La poalele Muntilor Leaota se nsiruie asezarile Stoenesti, Dragoslavele si Rucar, ce constituie importante puncte de atractie turistica, dar si loc de pornire spre culmile Leaotei.

Situata n partea sudica a culoarului depresionar, comuna Stoenesti beneficiaza de o pitoreasca asezare pe valea Dmbovitei, ntre Muntii Leaota, n est, Dealul Piatra, prelungirea calcarelor din Muntele Mateias n Subcarpati. Marea varietate a reliefului este explicata de contactul dintre rocile dure, sisturi cristaline si calcare din unitatile montane, cu cele mai friabile, alcatuite din marne, marnocalcare si argile specifice Subcarpatilor. Pe acest fond, eroziunea a grefat mici bazinete, terase si piemonturi, precum si o lunca destul de ngusta, rolul decisiv n modelarea reliefului avndu-l rul Dmbovita si afluentii sai Stoeneasca, Badeanca si Valea lui Coman.

Asadar, conditiile naturale favorabile au permis popularea acestui bazinet de la poalele Leaotei.

Desi atestarea documentara a satelor componente comunei Stoenesti este relativ trzie - cel mai vechi fiind Stoenesti, atestat n secolul al XIV-lea - nu ne ndoim de existenta lor anterioara. n epoca feudala, cu deosebire, s-au petrecut prin aceste locuri multe ntmplari si evenimente. Dintre acestea, merita a fi amintite desele popasuri ale voievodului Mihai Viteazul. si astazi, dupa attea secole, se mai vad pe platoul Malaistea urmele taberei sale din 1595.

O interesanta inscriptie n slavona, descoperita n anul 1930, gravata pe un monument n piatra pe drumul Sloboziei, a fost ridicata ntre 1595 si 1596 pe timpul domnitorului Mihai Viteazul, retras la Stoenesti dupa batalia de la Calugareni cu 8 000 dintre cei mai viteji soldati ai sai. Asa cum este cunoscut, dupa batalia de la Calugareni din 13 august 1595, Mihai Viteazul, desi nvingator, se retrage din calea puhoiului otoman, condus de Sinan Pasa, distrugnd totul n calea sa. Mihai astepta la Stoenesti ajutoarele promise de catre principele Ardealului, Sigismund Bathory, ca si de la voievodul moldovean Razvan Voda, hartuind n acelasi timp ostile turcesti. n octombrie 1599 Mihai reia ofensiva, zdrobind armatele otomane mult mai numeroase, facnd multi prizonieri si lund o prada bogata de razboi. Mare parte din oastea otomana a fost necata n Dunare, astfel ca voievodul nscrie n cronica vremii o glorioasa victorie.

Printre alte evenimente ce s-au derulat pe plaiurile Stoenestilor snt si cele legate de desfasurarea n acest spatiu a luptelor din primul razboi mondial, care au lasat urme adnci n memoria locuitorilor, a batrnilor, care si azi povestesc ntmplarile dramatice din acel timp. Astfel, n localitatea Slobozia, aflata pe valea Dmbovitei, pe drumul Dragoslavelor, la numai 4 km de Stoenesti, un monument de marmura ne aminteste, prin inscriptia ce o poarta, ca n toamna de durere a anului 1916, dupa batalia de la Pravat si retragerea trupelor romne, s-a gasit pe acest loc o simpla cruce de brad cu inscriptia: "Sergent Tudose Iacob din Regimentul 60 infanterie cu alti 20 de soldati. Iata, deci, nca o marturie despre iuresul luptelor si jertfele bravilor aparatori ai plaiurilor strabune.

Localitatea Stoenesti reprezinta si o raspntie de drumuri. De aici, DN 72 (Trgoviste - Voinesti - Stoenesti - Valea Mare-Pravat) se desfasoara n bucle largi, strabatnd, pe valea Stoe-neasca, dealul Piatra, de unde avem prilejul sa admiram panorama satului Piatra, lipit .parca ntre munti si cer. Ajunsi pe culme avem o minunata priveliste. n vale se zareste panglica argintie a Argeselului, ce se strecoara printre livezile care urca n trepte largi spre dealul Matau, unul dintre cele mai nalte din Subcarpati (l 018 m).

Tot din Stoenesti, un drum judetean de circa 6 km strabate valea Dmbovitei, pe versantul stng al Muntilor Leaota, pna la Dragoslavele, trecnd prin. micile localitati Lunca Grtii si Slobozia, care ocupa lunca ngusta a rului si versantii mai lini ai vaii.

CMPULUNG-MATEIAs-DRAGOSLAVELE

ITINERAR CMPULUNGEAN

n pitoreasca depresiune subcarpatica ce-i poarta numele se afla situat orasul Cmpulung, atestat documentar n anul 1300 sub denumirea de Longo Campo. Vocatia istorica indiscutabila poate fi urmarita prin rolul pe care l-a avut n istoria arii Romnesti, mai ales dupa izbnda lui Radu Negru Basarab asupra trufasului rege Carol Robert, la Posada, cnd orasul devine prima capitala a tarii muntenesti, ntre anii 1300-1369.

Este evident ca pozitia geografica a asezarii a fost dintotdeauna deosebit de favorabila mai ales prin adapostul natural oferit de muntii si padurile din jur. Pe de alta parte, situarea sa pe drumul comercial ce patrunde n culoarul depresionar spre Brasov i-a permis o dezvoltare economica att de necesara unei resedinte voievodale. si astazi se mai vad urmele castrului roman de la Jidava, care asigura securitatea drumului strategic ce unea Muntenia cu Transilvania.

Punct vamal pna n 1368, orasul Cmpulung a cunoscut, dupa cum s-au desfasurat evenimentele istorice, perioade de nflorire, dar si de inevitabil declin.

Orasul de la poalele Mateiasului a fost de-a lungul veacurilor o vestita asezare de mosneni, bucurndu-se de numeroase privilegii cuprinse n cunoscuta "Pnza a orasului", ntocmita n anul 1747 din porunca domnitorului Constantin Mavrocordat, n care figureaza 38 de hrisoave si carti domnesti privitoare la Cmpulung, ntre anii 1559 si 1747.

Dintre obiectivele turistice mai nsemnate ale orasului mentionam Complexul muzeal Negru Voda, strada Negru Voda, nr. 64, cu vestigii ale unor constructii ridicate probabil de legendarul domnitor n primul sfert al secolului al XIII-lea. Biserica realizata din piatra cioplita, pe un plan de bazilica romana, a f oct distrusa de cutremurul din 1628 si refacuta de Matei Basarab n 1635, cnd voievodul i-a adaugat un puternic zid de aparare. Ulterior, n anul 1737, n urma unei incursiuni otomane, edificiul a fost incendiat iar zidurile distruse. Forma actuala a ansamblului este opera de restaurare efectuata ntre anii 1828 si 1832 sub ndrumarea arhitectului Frantz Walet, n timpul egumenului Filaret Beldiman.

n centrul vechi al orasului, ncastrata ntr-o veche cladire, se afla "Crucea juramntului", (strada Negru Voda, nr. 102), monument istoric modest, dar cu adnci semnificatii, ridicat n anul 1674 de comunitatea

oraseneasca pentru a dovedi vechile privilegii. Dealtfel, mentinerea principiului autoadministrarii obstei conduse de catre un jude, ajutat de 12 prgari, alesi anual dintre fruntasii obstei, s-a mentinut pna n anul 1831, fiind n acelasi timp singurul oras astfel organizat din Principate.

Sub aspect cultural se remarca nfiintarea unei tipografii, n anul 1635, din ndemnul lui Petru Movila, n care au fost tiparite veritabile monumente de bibliofilie: Psaltirea, Molitvenic slavonesc, Cartea de nvatatura s.a.

Depozitate cu grija si dragoste, vestigiile adapostite n Muzeul orasenesc de istorie, ori n cel de etnografie, constituie dovezi incontestabile asupra vechimii si continuitatii popularii acestui teritoriu romnesc.

Muzeul orasenesc de istorie, arta si stiintele naturii, situat n centrul localitatii, lnga primarie, pe strada Negru Voda, nr. 118, ntr-o cladire monumentala, prezinta trecutul si prezentul orasului si al mprejurimilor. Dintre exponate, se remarca piesele descoperite n urma cercetarilor si sapaturilor arheologice efectuate n vestigiile castrului roman de la Jidava, n complexul de cetati dacice de la Cetateni, de la Curtea Domneasca din Cmpulung, de la Leresti si din alte localitati.

Snt prezentate ntr-o ordine cronologica produse mestesugaresti, unelte si arme, steaguri de lupta si steagul fostului judet Muscel, sau obiecte ce au apartinut unor mari personalitati care s-au nascut ori au trait n oras.

Colectia de arta plastica cuprinde numeroase picturi, desene, sculpturi si tapiserii realizate de Teodor Pallady, Corneliu Baba, Henri Catargi, Lucian Grigorescu, Constantin Baraschi, Oscar Han, Aurel Jiquidi si alti maestri ai penelului si daltei romnesti. Sectia de stiintele naturii prezinta, ntr-un tot unitar, exponate naturalizate din fauna romneasca, cu o predominare a speciilor din zona.

Sectia de etnografie si arta populara a muzeului este adapostita ntr-o cladire monument de arhitectura din secolul al XVI-lea, construita n stil muscelean, cu parter si etaj, pe strada Republicii, nr. o. Numeroasele exponate ntregesc imaginea despro bogatia, autenticitatea si expresivitatea etnografica a zonei Muscel, frumusetea inegalabila a portului popular romnesc, interiorul casei taranesti, ocupatiile specifice regiunii.

n afara acestor importante asezaminte istorice si culturale, n vechea cetate de scaun a Cmpulungului exista si alte obiective de larg interes turistic. Astfel, Biserica Baratiei, aflata n centrul orasului, pe strada Negru Voda, nr. 116, a fost ntemeiata n secolul al XIII-lea de comunitatea saseasca din oras (originara din Transilvania). De-a lungul timpului, a suferit unele distrugeri, modificari si adaugiri. Turnul clopotnitei, o veritabila emblema pentru acest edificiu, dateaza din anul 1730. Ridicat peste un alt turn vechi, el a fost imortalizat n cunoscute tablouri semnate de mesteri ai penelului romnesc: Carol Popp de Szathmary si Nicolae Grigorescu.

n pitorescul oras de pe Rul Trgului si alte ctitorii au avut un rol nsemnat n raspndirea culturii, dintre care amintim Biserica Domneasca, pe strada Republicii, nr. 12, ridicata n 1567 de catre Doamna Chiajna, sotia domnitorului Mircea Ciobanul si de fiul lor Petru Voievod, apoi renovata ntre anii 1870 si 1889. n incinta sa a luat fiinta o scoala domneasca, n anul 1669, prin grija lui Antonie Voda.

n fata Casei de Cultura se afla bustul lui Negru Voda - realizat de sculptorul Dimitrie Mirea n 1910 - pe soclul caruia se pot citi urmatoarele: "Memoria luceafarului basarabesc, admiratorii gloriei strabune nchina acest monument. Cmpulung, primul scaun domnesc, saluta chipul n bronz al urzitorului arii Romnesti." n fata hotelului "Iezer", este situat Monumentul eroilor (Piata Republicii), opera sculptorului cmpulungean Dumitru Matauanu, care evoca, prin mijloacele specifice artei monumentale, eroismul celor "care au pecetluit cu sngele si viata lor trecatoare hotarele vesnice ale Romniei ntregite si nepieritoare" n timpul marilor batalii din primul razboi mondial la care localnicii au contribuit din plin, prin jertfa lor de snge.

n apropierea pietei centrale, pe un modest soclu de piatra, ntlnim bustul lui Radu lui Anghel f 18271865), un cunoscut personaj de balada, care, prin ispravile sale, a intrat de mult n galeria eroilor populari din folclorul muscelean si dmbovitean. Numeroase case memoriale pot constitui obiective turistice care permit vizitatorului sa patrunda n universul vietii si operei unor mari scriitori, cum au fost Ion Barbu, Emil Grleanu, George Oprescu sau George Ulieru, a unor artisti plastici de renume ca Ion Negulici, Constantin Baraschi sau a unor oameni de stiinta cum ar fi aceea n care s-a nascut savantul Constantin I. Parhon. n timp ce constructiile vechi, monumentale, precum Liceul Pedagogic, Liceul "Dinicu Golescu" (1925-1937), Primaria veche (1928-1934), Palatul de justitie (sfrsitul secolului al XIXlea), Casa de Cultura (1907), arunca o lumina asupra arhitecturii de mare originalitate, de factura baroca si neoclasica, vilele presarate mai cu seama n partea veche a orasului pastreaza nealterata arhitectura musceleana.

Din Cmpulung se pot organiza excursii, precum traseul ce nsoteste Rul Trgului, pna la cabana Voina, accesul fiind facilitat de o sosea asfaltata (22 km). Sate mari si aratoase se nsiruie la poalele Iezerului

(Voinesti, Leresti), vestite prin spiritul gospodaresc si harnicia oamenilor, prin frumusetea si acuratetea arhitecturii muscelene, prin bogatul tezaur etnografic si folcloric, usor de descifrat pentru drumetul iscoditor si mai putin grabit, iubitor al artei noastre populare.

n amonte de Leresti, la 5 km, ne ntmpina amenajarea hidroenergetica cu acelasi nume. Ajunsi la cabana Voina ne vom convinge, pentru a cta oara, de frumusetea locurilor, de tentatia de a petrece n aceasta "oaza" de liniste si aer montan, multe zile de vacanta. Cabana Voina reprezinta pentru turisti un important punct de plecare pe traseele de munte din Masivul Iezer-Papusa. Aflata la o altitudine de 950 m, la poalele Muntelui Vacarea, cabana dispune de o capacitate de cazare de 155 locuri.. avnd program de functionare n tot timpul anului.

Traseele turistice pornesc chiar din spatele cabanei. Ele strabat ndeosebi Masivul Iezer-Papusa si snt, pentru iubitorii drumetiei, minunate prilejuri de a cunoaste frumusetea acestor munti. Un traseu pe care l recomandam este cel ce urca: pe Iezerul Mare (2 406 m) si la lacul Iezer din masivul cu acelasi nume. Plecam din spatele cabanei Voina, urcnd pieptis Muntele Vacarea, printr-o padure de amestec, apoi cu molizi, pna la circa 1600 m altitudine. Pna n vrful Iezerul Mare poteca strabate cumpana de ape dintre Rusor si Batrna. Dupa ce ajungem pe vrful Iezerul Mare poteca coboara putin pna la circul glaciar ce adaposteste lacul Iezer, adnc de 5,5 m, dealtfel singurul lac glaciar din acesti munti.

Sugeram drumetilor ca dupa o noapte petrecuta la refugiul Iezer, situat n apropierea lacului, sa continue drumul pe creasta spre Muntii Fagaras sau Curmatura Oticului si apoi la Pecineagu. Acest traseu l recomandam numai turistilor experimentati si bine echipati. Timpul necesar este de 7-8 ore. Iarna ascensiunea n Muntii Iezer este dificila si nu o recomandam.

Admitnd ca ne-am rentors la cabana Voina si am ramas aici cteva zile, revenim la drumul national Cmpulung - Dragoslavele - Rucar - Bran (DN 73), strabatem localitatea Valea Mare-Pravat, situata la 5 km de Cmpulung, ce aminteste da crncenele batalii purtate de armata romna cu ostile cotropitoare germane n primul razboi mondial. Din centrul comunei, un drum vechi ne poate duce peste culmile nordice ale Mateiasului, prin saua Pravat, catre localitatea Dragoslavele, drum care este mai putin folosit acum, dupa modernizarea actualei sosele ce trece pe lnga Mausoleul Mateias.

La Namaiesti, localitate situata la circa 8 km de Cmpulung si 2 km din DN 73 spre stnga, n directia noastra de mers, pe valea Argeselului, putem vizita Casa memoriala George Toprceanu. n apropiere se afla un original schit, sapat n piatra, din secolul al XIV-lea, asemanator celui de la Cetateni. Traversnd valea Argeselului, pe serpentine largi, ne apropiem de popasul turistic Mateias, situat n imediata

apropiere a Mausoleului, de unde avem o panorama ampla spre Culoarul Dmbovitei, ca si spre muntii Iezer, Leaota si Depresiunea Cmpulung. Popasul turistic Mateias, mic dar cochet, asigura conditii modeste de cazare n casute (30 locuri) si masa la restaurant.

MAUSOLEUL MATEIAs SAU "PE AICI NU SE TRECE!"

Pe un promontoriu impunator, situat pe versantul sudic al Muntelui Mateias, se afla zidit, nca din anii 1927-1935, un maret monument, edificat dupa planurile arhitectului cmpulungean Dimitrie lonescuBerechet, din calcare de Albesti, pentru a cinsti ntru eternitate gloria si eroismul ostasilor romni cazuti n bataliile de aparare a pamntului sfnt al tarii, de rentregire a hotarelor sale, n primul razboi mondial.

Spre a ntelege mai bine semnificatia monumentului de la Mateias, vom face o scurta incursiune n paginile istoriei. n seara memorabilei zile de 14 august 1916 armatele romne, concentrate n jurul arcului carpatic, patrund n Transilvania prin 18 puncte diferite, pentru a elibera si a rentregi trupul patriei cu aceasta provincie istorica, stapnita, n ciuda faptului ca era locuita de o populatie majoritara romneasca si asuprita, de Imperiul austro-ungar. Dupa doi ani de lunga asteptare, n care ostasii nostri sapasera fortificatii, iata a venit clipa mult dorita, cnd, la orele 20, "Grupul de acoperire Bran", din apropiere de Podu Dmbovitei, a primit ordinul de lupta. Unele ntmplari din aceasta perioada au fost maestrit surprinse n paginile romanului lui Carnii Petrescu - "Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi".

Pe trei coloane principale ostasii romni pornesc n noapte spre "punctul vamal" de la Giuvala, unde se dau primele lupte si unde a cazut exemplar )u datorie locotenent-colonelul Poenaru Bordea, prima jertfa din lungul sir ce va urma pentru cauza sfnta a romnilor - rentregirea patriei. Dupa un mars triumfal, la 20 august 1916, "Grupul Bran" cucereste satele branene si patrunde puternic n dispozitivul dusman pe aliniamentul Ghimbav - Vladeni - Halchiu, coopernd la dreapta cu "Grupul Predeal". Ulterior ofensiva continua pna la valea Oltului si Fagaras, dupa lupte crncene ce secera vietile multor ostasi romni.

Asa cum se stie, n toamna anului 1916, dupa lupte ndrjite date la Turtucaia, n sudul Dunarii, armatele romne snt nevoite sa se retraga. Grupul de armate dusmane sub conducerea generalului Ma-kensen trec Dunarea, amenintnd direct sudul tarii si capitala, Bucuresti. Datorita nzestrarii modeste n armament si tehnica de lupta, dupa .o rezistenta ndrjita n zona culoarului depresionar, "Grupul Bran" se retrage pe pozitii defensive n apropiere de Giuvala.

Luptele crncene rencep n ziua de 27 septembrie 1916, cnd atacurile la baioneta dovedesc nca o data legendara vitejie a ostasilor romni. Comandamentul german aduce serioase ntariri n intentia de a ncercui "Grupul Bran" prin Zarnesti, peste Muntele Tamasul. Brigada 8 alpina austro-ungara trece la atac, dar armata romna reuseste sa stavileasca puternicele atacuri combinate ce se resimt ndeosebi la Rucar si Dragoslavele. Armata romna se retrage pe un front larg de 33 km, ntre Vama Strunga din Leaota, Dragoslavele si Muntele Clabucet, din nord-estul orasului Cmpulung, pentru a mpiedica patrunderea armatelor inamice ntarite cu divizia 22 bavareza si Corpul l de rezerva german, condus de de generalul von Morgen.

ntre timp, ostasii nostri pregatesc o rezistenta ndrjita la Mateias, ntr-adevar, pe la Mateias nu se mai putea trece, ncepnd cu ziua de 30 octombrie aici se dau lupte deosebit de crunte n care victoria va fi obtinuta de vajnicii aparatori ai independentei tarii, dar cu imense sacrificii n oameni si materiale. La Mateias, Namaiesti, Pravat, Dragoslavele, Leresti luptele ating o intensitate fara precedent, nsusi generalul german Pecht, comandantul unei brigazi, recunoaste vitejia ostasilor romni: "Ei se apara cu dez-nadejdie; pentru fiecare metru patrat din pretioasele lor plaiuri, lupta cu o ndrjire surprinzatoare". (Atanasiu Victor, 1976). Cu mna nclestata pe arma si cu deviza devenita lait-motiv al eroismului romnesc "Pe aici nu se trece!", ostasul romn, taranul anonim venit din toate colturile patriei, si face cu prisosinta datoria fata de glia strabuna.

Pentru a cinsti memoria celor cazuti pe cmpul de onoare, cmpulungenii edifica un monument evocator, care nsa, din lipsa de fonduri, se nalta cu dificultate pe parcursul a 8 ani. Dupa o bucata de vreme, datorita deteriorarii partiale a monumentului, la care se adauga fisurile provocate de cutremure, a fost necesara restaurarea lui.

Mausoleul Mateias a fost reintegrat circuitului turistic destul de trziu. Ample fresce care zugravesc principalele momente din istoria nationala, scene de razboi si nume de localitati sapate n piatra eternizeaza gloria strabuna ce caracterizeaza poporul nostru iubitor de libertate si independenta.

Basoreliefurile impunatoare care semnifica "Pe aici nu se trece!" domina brul monumentului. La partea superioara a basoreliefului, ntr-un vas de piatra, arde o flacara vesnica, simboliznd eterna iubire de patrie, eroismul legendar al romnilor. Subsolul mausoleului adaposteste osemintele a 500 de eroi ai neamului cazuti la datorie, comandanti, ofiteri superiori, gradati si ndeosebi soldati, care au schimbat pentru o vreme plugul cu pusca ntru apararea pamntului natal.

Mausoleul Mateias constituie pentru tinerele generatii o veritabila lectie de istorie si patriotism, un generos prilej de rememorare a unor pagini nepieritoare din lungul sir de lupte ale poporului romn pentru libertate si independenta. Turnul mausoleului ofera o panorama de neuitat asupra mprejurimilor Mateiasului, asupra vailor si muntilor, asupra acestor plaiuri iubite, de istorie si legenda.

POPAS LA DRAGOSLAVELE

La Dragoslavele putem ajunge folosind drumul national Cmpulung - Dragoslavele - Rucar - Bran (DN 73), care coboara n serpentine largi pe culmea Mateiasului, sau urmnd drumul judetean care nsoteste valea Dmbovitei, de la Stoenesti, cale de 8 km. Localitatea Dragoslavele este situata n depresiunea cu acelasi nume, dominata de vrfurile Piatra Dragoslavelor (l 434 m), n est, si Mateias (l 239 m), n vest.

Straveche asezare, Dragoslavele continua un sir nentrerupt de forme de habitat nca de pe vremea dacilor. n feudalism, rolul de "vama", mpartit uneori cu Rucarul, i-a conferit, n anumite perioade istorice, statutul de "sat de hotar" cu toate atributele ce deriva din aceasta. Dealtfel, vama de la Cmpulung a fost mutata initial la Dragoslavele, nu departe de actualul local al scolii, punctul vamal fiind evidentiat printr-o inscriptie n slavona. n documentele istorice o ntlnim sub denumirea de "vama Dmbovitei" sau "vama Dragoslavele si Rucar". Iata de ce economia satului (pastorit, exploatare forestiera, prelucrarea calcarului) a fost antrenata de timpuriu n schimburile comerciale ce se efectuau ntre provinciile romnesti, prin folosirea drumului transcarpatic al Branului.

La Dragoslavele a existat din vechi timpuri o raspntie de drumuri. Aici se ntlnea vechiul drum de pe valea Dmbovitei, cu drumul de culme, ce porneste din Cmpulung, trecnd prin localitatea Namaiesti si saua Pravat (895 m), astazi mai putin folosit datorita construirii soselei modernizate de peste Mateias.

Frumoasa asezare Dragoslavele ofera posibilitatea de a cunoaste arhitectura musceleana, monumentele istorice, portul popular de o sobra frumusete, precum si nedezmintita ospitalitate a locuitorilor. Vatra satului s-a extins considerabil, iar noile gospodarii, adevarate vile de munte, stralucind de curatenie, au dus la unirea cu Rucarul, n nord, si Stoenesti, n sud, dezvoltndu-se astfel tipul de sat "strada".

Prin potentialul sau turistic, Dragoslavele poate fi considerat "sat turistic", datorita att frumusetilor naturale, ct si celor de interes istoric. Dintre monumentele istorice retin atentia vechea biserica

domneasca, situata n centrul comunei, construita pe vremea crmuirii domnitorului Grigore Ghica si a sotiei sale Maria Sturza, datnd din anul 1661, apoi schitul de lemn de la Podisor, asemanator constructiilor maramuresene de acest gen, ca si crucea ce aminteste de fosta vama dragosloveana. Interesante puncte de belvedere snt vrful Mateias (l 239 m), saua Pravat (895 m) din Muntii IezerPapusa si Piatra Dragoslavelor (l 434 m) din Muntii Leaota.

RUCR-BRAN, O POARTA N CARPAII MERIDIONALI

RUCR - SIMBOL AL CIVILIZAIEI CARPATICE ROMANEsTI

Asezat n frumoasa depresiune cu acelasi nume de la poalele muntilor Leaota si Iezer-Papusa, la confluenta Rusorului cu Dmbovita, Rucarul este unul dintre cele mai mari si mai vechi sate romnesti de munte.

Desi atestat documentar abia n a doua jumatate a secolului al XIV-lea, ntr-un document din 1368, Rucarul continua nentrerupt o straveche vatra de locuire ale carei urme se pierd n negura istoriei. Astfel, primele dovezi certe ne arata existenta aici a castrului roman de la Scarisoara, din vremea stapnirii romane n Dacia, care asigura n principal paza drumului transcarpatic al Branului.

Meleagurile rucarene au fost, n decursul secolelor, martore ale unor mari evenimente din istoria romnilor, ncepnd cu legendarul Radu Negru Basarab din tinuturile transilvanene, mai precis din Fagaras, n anul 1290, dupa cum consemneaza slova cronicarilor: "Iar cnd a fost cursul anilor de la zidirea lumii 6798, iar de la Hristos 1290, fiind n ara Ungureasca (Transilvania, n.n.), un voievod ce l-a chemat Radu Negru Voievod, mare herteg pre Amlas si Fagaras, n zilele lui Andrias crai, ridicatu-s-au de acolo cu toata casa lui si cu multime de noroade: romni, papistasi, sasi si de tot felul de oameni pogornd de pe apa Dmbovitei au nceput a face tara noua", scrie Letopisetul arii Romnesti.

Trecerea primului voievod al muntenilor, Radu Negru Basarab, pare a fi confirmata de numeroasele ctitorii si asezaminte din preajma, de la Cmpulung, Cetateni si Namaesti, alaturi de traditia orala ce coboara n vechile legende nmiresmate de patina veacurilor. Cteva decenii mai trziu, la Posada (1330), ce dupa unii s-ar situa n apropiere de Rucar, la Pleasa Posadei, a fost nscrisa una dintre cele mai glorioase pagini din istoria noastra, surprinsa n cunoscuta Cronica pictata de la Viena.

Functia vamala pe care a detinut-o Rucarul, vreme de cteva secole, s-a rasfrnt asupra dezvoltarii sale, prin statutul special de care se bucura n cadrul organizarii arii Romnesti. Un hrisov emis la 25 iulie 1634, n vremea domniei lui Matei Basarab, prin care Rucarul este scutit de anumite dari si biruri, glasuieste: "... Rucarul este la marginea tarii domniei mele si poarta greutate si nevoie mare si mare suparare pentru treburile si slujbele domniei mele si face mare cheltuiala pentru soli... si supravegheaza muntii si marginile tarii si vama dornici mele si nca de la alte greutati si nevoi sufera pentru trecatoare" (Gheorghe Prnuta, 1972).

De-a lungul vremurilor s-au perindat pe la Rucar numerosi voievozi cu ostile, fie n retragere spre locurile sigure din Carpati, spre Bran si Brasov, n vreo alianta antiotomana, fie n vreo incursiune spre pamnturile transilvane ale Fagarasului si Almasului, stapnite de domnii munteni. Astfel, pe aici s-au scurs osti sau au poposit domnitorii munteni Radu Paisie (1541), Mircea Ciobanul (1550), Patrascu Voievod (1556), Mihai Viteazul (1598), apoi serban Voda (1604), Mihnea al III-lea (1658), Constantin Brncoveanu (1690) si multi altii.

si oaspeti straini de seama au strabatut aceste locuri, precum regele Suediei, Carol al XII-lea, n anul 1712, dupa batalia de la Poltava. Evenimentele anului revolutionar 1848 se rasfrng si aici, la Rucar, unde se refugiaza guvernul provizoriu. La Rucar au fost gazduiti fruntasii revolutionari stefan Golescu, Gheorghe Magheru, Christian Teii, Nicolae Balcescu si altii, gasind ospitalitate si ntelegere la mosnenii rucareni. De altfel, Nicolae Balcescu preconiza un rol deosebit localitatii pe care nsa evenimentele ulterioare nu-l vor confirma.

Intrarea tarii noastre n vrtejul primului razboi mondial avea sa aiba urmari importante si asupra Rucarului, unde se vor purta batalii crncene, n care si fiii localitatii si vor avea partea lor de eroism n apararea plaiurilor natale.

Obstea mosneneasca din Rucar a fost tipica pentru tinuturile muscelene. Numeroase documente atesta vechimea, modul de organizare si conducere, dar si elementele de destramare a ei. n ansamblu, obstea a jucat un rol deosebit n viata rucarenilor. Stapnirea n devalmasie " .. . din cmp, din apa, din munti, din silistea satului si de peste tot hotarul" - dupa cum glasuiesc documentele din secolul al XVI-lea - s-a rasfrnt n evolutia vetrei satului, n dispunerea proprietatilor, n bogatia obiceiurilor si datinelor.

Dezagregarea obstei rucarene devine evidenta ncepnd cu secolul al XVI-lea, dar ndeosebi n cele urmatoare, datorita unor cauze complexe, din care mentionam patrunderea elementelor capitaliste n sistemul autarhiei feudale, infiltrarea unor straini, dezvoltarea mestesugurilor si comertului. Tensiunea

acumulata de obstea mosneneasca ntr-o seculara lupta cu cei care voiau s-o destrame s-a materializat n rascoala din 1911, soldata cu numeroase victime, care a avut un ecou pna dincolo de hotarele tarii.

Pe fondul unor nemultumiri mai vechi, amplificate de marea rascoala taraneasca din 1907, mosnenii se ridica n 1911 la lupta mpotriva exploatarii, precum si a uzurparii unor drepturi strabune de catre P. Bastea, un negustor grec infiltrat ntre stapnii obstei. Litigiul a nceput de la taierea unei paduri ce apartinea obstei rucarene. El se amplifica si capata un aspect popular, transformndu-se ntr-o veritabila miscare.

n fata situatiei, autoritatile reprima sngeros pe tarani si trimit n acest scop la Rucar o companie de jandarmi narmati, care aresteaza si maltrateaza n mod salbatic circa 30 de fruntasi ai obstei. Sub escorta, acestia snt dusi la Cmpulung unde se continua cercetarile, dar si maltratarile. Mosnenii trimit delegati la Bucuresti, dar interventiile lor ramn fara rezultat, autoritatile aparndu-si dealtfel, prin Bastea, propriile averi.

Facnd bilantul anului 1911 prestigioasa publicatie "Facla" rezuma astfel situatia: "Iata un sat ntreg Rucarul - batut, schingiuit, sngerat". Asadar, evenimentele prilejuite de rascoala din 1911 se constituie ntr-un moment de seama pe drumul luptei seculare a rucarenilor pentru dreptate, libertate si o viata mai buna.

Sub aspect economic, cresterea animalelor a ramas o ramura importanta cu vechi traditii n viata Rucarului. Prelucrarea laptelui si prepararea brnzeturilor snt atestate de numeroase documente, ca cel din anul 1687, care arata cum se preparau brnzeturile n cartierul numit azi "Caserie", precum si comertul cu produsele lactate la care participau si rucarenii. Catagrafia din anul 1892 ne arata ca locuitorii din Rucar aveau circa 40 000 oi, care se cresteau n muntii din jur.

Exploatarile forestiere au de asemenea vechi traditii n partea locului, lemnul padurilor rucarene constituia o importanta marfa la export. Exista documente care ne dezvaluie ca lemnul de brad si de molid din padurile locului se exporta n Imperiul Otoman, fiind folosit la confectionarea catargelor pentru ambarcatiuni fluviale si maritime. Transportul lemnului a generat si aparitia "drumului lemnului", ce se suprapunea si era complementar cu "drumul oilor" si "drumul varului". Dovada ritmului defrisarii padurilor si prelucrarii primare a lemnului o constituie existenta a 60 de ferastraie, pe Dmbovita, Rusor si afluentii lor, n anul 1857. Prelund aceste traditii, ntreprinderea forestiera din Rucar concentreaza astazi circa l 500 lucratori proveniti n special din Rucar si din satele vecine.

Dezvoltarea economiei forestiere a atras dupa sine si o stimulare a turismului. Ne referim la faptul ca amenajarile respective - cabane, cantoane - sprijina turismul, putnd deveni gazde ospitaliere pentru cei doritori de drumetii n muntii Iezer-Papusa, Leaota, Piatra Craiului.

Rucarul este si o adevarata vatra culturala. Aici si are nceputurile formatia corala din Rucar ce dateaza din anul 1886. Un eveniment cultural deosebit l-a constituit nfiintarea la Rucar, n 1971, a "Societatii culturale Ion Barbu", fiind la acea data prima societate culturala la sate din tara.

Din Rucar s-au ridicat personalitati marcante alo vietii noastre culturale. Printre acestea l amintim pe nvatatorul Ion D. Petrescu (1818-1903), participant activ la revolutia de la 1848, publicist de talent si autor al unor lucrari istorice valoroase: "Descalecarea lui Negru Voda si cetatea sa de pe Dmbovita", "Radu cel Mare", "Trgoviste" etc. Tot astfel, poate fi mentionat istoricul autodidact Dimitrie Bajan, provenit dintr-o veche familie de mosneni rucareni, care a publicat n anii 1928-1929 "Studii privind documente de la Arhivele Statului" si "Crucea juramntului", fiind un bun cunoscator al istoriei acestor locuri.

n domeniul literaturii, scriitorul Mihai Lungeanu s-a remarcat prin volumul "n sarbatori" (1910), premiat mai trziu de catre Academia Romna, alaturi de "Comoara lui Prslea", "Povesti", n care autorul surprinde aspecte ale vietii rucarenilor. Tot la Rucar, n anul 1895, vede lumina zilei Dan Bar-bilian (pe numele sau literar Ion Barbu), matematician si poet. Alaturi de cercetarile sale originale n domeniul geometriei, poetul a adus o importanta contributie la afirmarea liricii romnesti prin cunoscutele volume de poezie "Dupa melci" (1928), "Joc secund" (1930), "Ochean" (1964). La Rucar au creat si alti mesteri ai literaturii romnesti, cum a fost Tudor Musatescu, iar plaiurile rucarene au reprezentat tentatii benefice si pentru Nicolae Iorga sau Camil Petrescu.

Potentialul turistic al Rucarului este dat de mbinarea fericita a conditiilor naturale cu cele ale activitatii umane, de vestigiile istorice, de folclorul si portul local. n primul rnd este necesar a fi subliniat relieful variat, extrem de atragator, n care cheile Ghimbavului, Dmbovitei si Dmbovicioarei ciin apropierea localitatii snt tot attea puncte de popas si ncntare pentru iubitorii poeziei naturii. Dealurile din apropierea Rucarului, dealul Pleasa Capitanului (l 361 m). Dealul Crucii (l 022 m), Posada (811 m), Pleasa Posadei (1072 m), snt splendide puncte de belvedere, nu numai pentru panorama neasemuita a asezarii sau valea Dmbovitei, ci si pentru mai departe, spre orizonturile montane ale Pietrei Craiului, Leaotei si Iezerului.

Asezarea n sine, beneficiara a unui topoclimat favorabil si depozitara a unor valori istorice, etnografice si folclorice, este n masura sa dirijeze spre ca un flux turistic.

Turistii care se opresc la Rucar au posibilitatea sa admire arhitectura rucareana, tipic musceleana, ce se caracterizeaza prin acuratetea si armonia liniilor si volumelor, mbinnd n chip fericit pitorescul cu functionalitatea. Rafinamentul constructiilor este rezultatul unor stravechi ndeletniciri, mesterii locali, adevarati artisti, inspirndu-se din monumentalitatea si armonia peisajului, din cutezanta muntilor si din frumusetea codrilor seculari. Stlpii din lemn ai caselor, daltuiti cu arta, exprima puritatea si frumusetea sufletului romnesc att de evidente n aceste binecuvntate locuri daruite de natura si sporite n frumusete de oameni.

Bogatia si frumusetea portului popular rucarean au impresionat nca de mult pe unii maestrii ai penelului, cum au fost Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmary, care n "Rucarencele" lor au prins ceva din inefabilul orizont spiritual rucarean. Policromia de o mare varietate si armonie, motivele populare specifice muscelene au facut din portul popular rucarean un veritabil mesager al artei si culturii populare din partea locului.

Aceste stravechi ndeletniciri snt n prezent reluate, stimulndu-se spiritul creator mai cu seama al femeilor, aceste modeste artiste, care creeaza adevarate basme n culori, n lungile ierni de munte, obiectele lor bucurndu-se de mare interes n cadrul expozitiilor si manifestarilor etnografice.

Tezaurul folcloric se caracterizeaza printr-o tematica vasta, n care elementul dominant este legat de economia pastorala. Cntecele, baladele, doinele snt strabatute de problematica vietii pastorale, cu ndelungata traditie si cu radacini istorice ndepartate. Unele productii evoca viata si ispravile unor eroi de balada din partea locului, ntr-una din acestea se aminteste de eroul de balada Stanciu: "Sus la plaiul muntelui, Sub cetina bradului si foita fagului, La Valea Ivanului De sub Piatra Craiului E cerdacul Stanciului".

Obiceiurile de iarna, sezatorile folclorice, "nunta rucareana" reprezinta de fapt ferestre spre orizontul spiritual rucarean, ncarcat de simboluri si semnificatii. Asadar, plaiurile Rucarului snt bogate n evenimente istorice, iar cadrul natural, arta populara, folclorul traditional se constituie n adevarate comori ce se cer a fi cunoscute si apreciate de catre drumetul ce poposeste aici, dar nu spre a se urca grabit n masina, pentru a pleca, ci pentru a ramne cteva zile sau macar cteva ore.

FUNDATA - RECORD DE NLIME N CARPAII MERIDIONALI

La poalele maiestuosului masiv al Pietrei Craiului, ocupnd nivelurile superioare ale platformei branene (l 200-l 300 m), se afla una dintre cele mai nalte asezari carpatice romnesti, localitatea Fundata.

Desi atestarea documentara este trzie (1762), satele Fundatei reprezinta expresia materiala a ascensiunii habitatului n Carpati, pentru valorificarea bogatelor resurse naturale oferite de spatiul montan. Aceste asezari - Fundata, Fundatica, sirnea - au beneficiat de o avantajoasa pozitie geografica, la cumpana de ape dintre Dmbovita si Rul Turcului, n apropiere de vechiul drum transcarpatic al Branului.

Viata pastorala a cunoscut n anumite perioade adevarate momente de nflorire. Transhumanta practicata n satele branene a cuprins si Fundata. si astazi n satele Fundatei multi locuitori continua stravechea ndeletnicire - pastoritul. Dealtfel, dupa ncarcatura de animale pe hectar, Fundata ocupa unul dintre locurile de seama n rndul satelor carpatice.

Numeroase snt manifestarile folclorice legate de pastorit. Sa amintim doar "nedeile muntilor", sarbatoare reluata n ultimii ani la Fundata. Dar, pentru ntelegerea importantei acestor manifestari este necesara o scurta incursiune istorica.

Denumirea de nedeie deriva, probabil, dupa multi cercetatori, din cuvntul slav nedelja - duminica, cu sens de sarbatoare. "Constatam nsa ca astazi - seria Ion Conea n 1936 - prin nedeia romneasca se ntelege o sarbatoare unica peste an. nseamna, deci, ca trecnd n romneste, cuvntul vechi slav a fost primit si ntrebuintat cu alta acceptie. Asa dar, ce vor fi fost n trecut nedeile? Au fost ele niste simple serbari si petreceri de tineret? sau au fost trguri? sau au fost, n sfrsit, si una si alta?..." si mai departe, acelasi subtil cercetator al geografiei umane carpatice, scria: ".. . n anii cnd se ntemeiau cele doua state feudale romnesti din estul si sudul Carpatilor, nedeia carpatica nu era altceva dect o petrecere pe culmile muntilor, legata binenteles de pastoritul montan".

Prima atestare documentara a nedeii carpatice dateaza din anul 1373 si se refera la Cornu Nedeii din Carpatii Orientali, fiindu-ne prezentata ca "o petrecere pe munti". Nedeile, aceste "trguri de doua tari", cum erau cunoscute n documente, se constituiau n sarbatori ample pe culmile Carpatilor, aratnd intensa viata pastorala care palpita n spatiul montan. n muntii vecini Culoarului depresionar Rucar-Bran se organizau asemenea nedei n Poiana Sntilia din Leaota, :n muntii Capitanu si Gainatu din Iezer-

Papusa, Ia nord de Cmpulung, la care, daca le adaugam si pe cele din Fagaras si Bucegi, capatam imaginea unor asemenea sarbatori, multe dintre ele legate direct de ndeletnicirile pastorale.

Nedeile s-au desfasurat veacuri de-a rndul n poienile nalte ale muntilor, la poale de padure, lnga izvoare, reunind anual o multime de locuitori din satele montane si din Subcarpati, dar si din regiuni mai ndepartate. Dupa o lunga perioada de nflorire, nedeile "migreaza" n regiunile subcarpatice. ... Sa ne imaginam vremea unei nedei de "Sntilie" nu departe de Rucar, ntr-o poiana pitoreasca, aleasa cu grija, nca de dimineata urca grupuri de oameni - barbati, femei, copii, batrni si tineri - pentru a petrece o zi de sarbatoare, a schimba o vorba, a vinde si a cumpara, a face legaturi pentru o viata. Umbrare mari, pentru a preveni vreo ploaie, repede strnita de norii nselatori, stau gata pregatite. Negustori de tot felul, unii veniti din locuri mai ndepartate, si-au expus marfurile n voie, lautarii cnta ndracit n mijlocul horelor pe care le ncing flacaii si fetele, n straie noi, de sarbatoare. Batrnii s-au adunat n plcuri, vorbind despre una si despre alta, dar mai ales despre pastorit, despre lungile lor drumuri de transhumanta, iar vreunul, mai bun povestitor, istoriseste pataniile sale, despre vremea mereu schimbatoare, sau despre vicleniile hotilor ce nu de putine ori i atacau. Femeile vorbesc, desigur, de-ale lor, grijulii sa-si casatoreasca fetele si baietii ct mai repede, n vreme ce ochii lor alearga dupa nepotii ce se zbenguie prin multime. Petrecerea tinea astfel ore n sir si, la un semnal, nedeia se desfacea, cu regretul tinerilor ca a fost att de scurta ...

Oamenii coborau la treburile lor, dar ecoul sarbatorii mai staruia n inimile tuturor. Bacii, cu oamenii lor, plecau, pe poteci numai de ei stiute, spre stne si odai pentru a-si relua munca de zi cu zi, aceeasi din vremea dacilor ...

De-a lungul secolelor, manifestarile complexe ale nedeilor (de petrecere, de schimburi comerciale, de cunoastere, de casatorie) au constituit liantul sufletesc ce a unit pe romni de pe toti versantii muntilor, expresie a continuitatii unor stravechi datini.

Reluarea nedeii de la Fundata, ncepnd din anul 1969, este o fericita initiativa a localnicilor, care, la fiecare sfrsit de iulie, aduna multimi impresionante de oameni: Este evident ca nedeia de la Fundata are, n zilele noastre, o alta semnificatie, ndeosebi cultural-artistica si folclorica, reunind formatii si interpreti din judetele Arges, Brasov, Dmbovita, Prahova si din alte zone ale tarii, pastratori ai traditiilor, dar si creatori de noi nestemate folclorice. Nedeia de la Fundata, redevenita traditie, reprezinta o importanta atractie turistica pentru numerosii drumeti si- excursionisti, dornici sa participe la o serbare de atare proportii n poienile din apropierea centrului satului, nu departe de drumul national care strabate culoarul.

Alaturi de nedeie, merita, desigur, sa amintim si alte obiceiuri derivate din ocupatia pastoritului, deosebit de dezvoltate aici, n culoar, n satele Fundatei, dintre care mentionam: "mpartitul muntilor" reflex peste veacuri al stapnirii n devalmasie a pasunilor si fnetelor montane din muntii limitrofi; de asemenea, "masura laptelui", "nsemnarea ciloru si "ravasitul oilor".

Satul risipit pe plaiurile blnde, ca un cntec, ale platformei branene, formele carstice care aduc o nota de spectaculozitate, apropierea de impunatoarea creasta a Pietrei Craiului, dar si de Muntii Leaota, puritatea deosebita a aerului, Fundata fiind considerata o statie-etalon n privinta lipsei poluarii aerului, bogatia folclorului branean snt tot attea elemente care probeaza necesitatea intensificarii turismului n zona.

O vacanta de cteva zile la Fundata, Fundatica sau sirnea echivaleaza cu o evadare ntr-un univers inedit, odihnitor si placut.

BRAN - ITINERAR ISTORIC

Pe un promontoriu, ce domina mprejurimile, se afla, crescut parca din trupul unei uriase stnci, Castelul Bran, daltuit cu truda si nnegrit de scurgerea attor veacuri. Construit de mesterii brasoveni n urma privilegiului din 19 noiembrie 1377 acordat locuitorilor de la poalele Tmpei de catre Ludovic de Anjou, castelul va juca un rol deosebit n viata provinciilor aflate de o parte si de alta a Carpatilor Meridionali, asigurnd ndeosebi securitatea drumului comercial ce strabatea culoarul de la Bran, spre Rucar, nca din timpuri stravechi.

De fapt, cetatea Bran facea parte dintr-un sistem vast de aparare a Transilvaniei, incluznd, ntre altele, cetatile Severin si Talmaciu, sistem de fortificatii ridicat n calea popoarelor migratoare, ntre care cumanii si tatarii erau cei mai de temut. Patrunderea otomanilor n Peninsula Balcanica va constitui un real pericol nu numai pentru tarile romne, ci si pentru Europa Centrala. Avnd, asadar, un declarat rol strategic, cetatea Bran si va subordona functionalitatea acestui scop. Modificarile ulterioare pe care le-a suferit vor accentua rolul de vama si mai ales ele "cap de pod" n Culoarul depresionar Bran-Rucar.

nca de la edificarea sa, cetatea a fost nzestrata cu o "garnizoana de arcasi si balistari", iar pentru ntretinerea personalului cetatii i-a fost atribuit un domeniu format din 12 sate din ara Brsei: Baciu, Turches, Cernatu, Satulung, Trlungeni, Zizin, Purcareni, Crizbav, Apata, Budila, Zarnesti si Tohan. Istoria zbuciumata a cetatii Bran face parte din istoria complexa a legaturilor dintre provinciile istorice

romnesti, n decursul evului mediu. Stapnirea cetatii de catre principii transilvaneni, de municipalitatea brasoveana sau de catre domnitorii munteni avea sa se reflecte fidel mai cu seama n amplificarea relatiilor seculare dintre ara Romneasca si Transilvania, de fapt ntre primele capitale valahe de la Cmpulung si Trgoviste cu burgurile ardelene, ntre care Brasovul a detinut ntietatea.

Cetatea Bran a exercitat nca de la edificarea sa o puternica influenta asupra satelor branene, att prin statutul acestor "sate de hotar", ce se bucurau de o anumita autonomie, ct si prin relatiile conducatorilor cetatii cu colibasii (jelerii) b'raneni, de multe ori deosebit de tensionate.

n urma tratatului de alianta antiotomana ncheiat ntre Mircea cel Batrn si Sigismund de Luxemburg, semnat la Brasov n 1395, Branul intra n stapnirea domnitorilor munteni, care i vor amplifica, fireste, rolul comercial. Astfel, amintim cunoscutul privilegiu acordat de Mircea cel Batrn negustorilor brasoveni, prin care ntarea "asezamintele ce le-au avut de la stramosi pentru vama, prin tr-gurile din ara Romneasca si pe drumul de la Brasov, prin trecatoarea Branului pna la Braila" (Titus Hasdeu, 1979).

De-a lungul veacurilor, cetatea Bran a suferit numeroase modificari si adaugiri, determinate de rolul si importanta sa ca bastion n calea navalirilor otomane, punct strategic si vamal n Drumul Branului. Arhitectura edificiului, specifica secolului al XIV-lea, a fost initial subordonata rolului de cetate, folosind din plin avantajele oferite de pozitia strategica defensiva n relieful montan nconjurator. Astfel, planul ntregii constructii este neregulat, edificiul fiind prevazut cu trei turnuri de supraveghere si aparare, dispuse n functie de rolul fiecaruia - de supraveghere, tragere sau aparare.

Modificari importante n nfatisarea castelului survin n secolul al XVII-lea, cnd constructiei i se adauga un nou turn pe latura de sud. Se construieste, de asemenea, o scara mobila de lemn specifica cetatilor medievale. Refacerea si aspectul actual este datorat n general aceleiasi municipalitati brasovene la sfrsitul secolului trecut (1883-1886). Renovarea completa a monumentului a fost realizata n perioada interbelica (1922-1929).

ncaperile seculare ale cetatii adapostesc n prezent valoroase elemente, n care arta gotica si cea baroca se mpletesc armonios cu arhitectura rustica medievala transilvaneana, conferind astfel ntregului ansamblu o indiscutabila si fermecatoare aura romantica.

Se impun, ndeosebi, colectiile de mobilier gotic si baroc, colectiile de pictura si sculptura, de portelanuri si arme medievale, alaturi de valoroase colectii de icoane pe sticla, ntregite de numeroase trofee de vnatoare, toate cu scopul de a reda cadrul si atmosfera veacurilor trecute.

Curtea interioara impresioneaza prin verticalele ndraznete, care, alaturi de masivitatea curtinei, denota maiestria si ingeniozitatea attor mesteri anonimi, care s-au inspirat parca din privelistile monumentale din jur. Spectacolele de "sunet si lumina", concertele muzicale gasesc aici un decor autentic, constituind n acelasi timp atractii de elevata valoare si tinuta artistica. ...De la nivelul ultimului etaj se poate admira una dintre cele mai fermecatoare privelisti carpatice, asezarile branene lipite parca de munti, dominate de maretia grava a Bucegilor si a Pietrei Craiului.

Dar Branul semnifica n acelasi timp si o "poarta" n cultura romneasca. Pe acest drum ncarcat de istorie, solii negustorului Neacsu din Cmpulung duceau judelui Brasovului, Johannes Benkner, vestea navalirii turcilor la Dunare. Vestea era transpusa ntr-o scrisoare n limba romna, care constituie si n prezent una dintre primele marturii scrise n limba noastra: "I pak (si iarasi) dau stire domniei tale za (despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu ca mparatul au iesit din Sofiia si aiminterea nu e, si se-au dus n sus pre Dunare..." (Titus Hasdeu, 1979).

Tot pe Drumul Branului l-au purtat pasii si pe diaconul Coresi, care parasea tiparnita sa din Trgoviste pentru a zidi din slova cartilor izvoare de slova romneasca n haina chirilica si n Scheii Brasovului, de unde vor sorbi lumina attea generatii de romni transilvaneni, constrnsi de vicisitudinile vremurilor. Martor prin veacuri si vecin cu vesnicia Bucegilor, cobortor parca din paginile ngalbenite ale vreunei cronici pictate anonime, loc de secrete aliante si ntelegri antiotomane, popas n calea negustorilor din cele patru zari, vama nedreapta si vremelnica, turnurile zvelte ale castelului strajuiesc si astazi satele branene si intrarea n culoarul depresionar.

n apropierea Castelului Bran, de fapt n fostul parc al cetatii, ca o dovada a grijii permanente pentru conservarea civilizatiei carpatice, a fost amenajat un Muzeu etnografic, reprezentativ pentru zona Branului, care reuneste ansambluri de gospodarii taranesti, forme de habitat temporare si instalatii de tehnica poulara. Muzeul etnografic din Bran este o fereastra deschisa larg spre civilizatia rurala carpatica, plamadita aici din veacuri ndepartate.

Branul, stravechea poarta carpatica, s-a racordat de-a lungul timpului la efortul general de cladire a unei vieti noi. Urmasii vestitilor pastori transhumanti, ori ai jelerilor veniti din Muntenia, de peste munti, au devenit iscusiti mnuitori ai masinilor si utilajelor complexe n ntreprinderile industriale din Rsnov,

Tohan, Zarnesti si Brasov. Din Bran se pot ntreprinde numeroase ascensiuni ndeosebi n Bucegi, dar si n Piatra Craiuiui, prin Pestera, sirnea si Ciocanu.

Spre Masivul Bucegi sugeram urmatoarele trasee:

Bran-Clincea-vrful Omu (2 505 m)

Mijloace de acces: drumul comunal prin Poarta si poteca marcata (banda rosie); timp de parcurs: 7-8 ore.

Traseul ncepe din cartierul Poarta (Bran) folosind mai nti drumul comunal pna la biserica satului. De aici urmarim un drumeag de carute, care lasa n partea dreapta izvoarele vaii Poarta, iar n partea stnga bazinetul Sohodolului. Urcam Muchia Panicerului, iar dupa ce trecem prin poiana cu acelasi nume, apoi prin poienile Zanoaga si Clincii ajungem ntr-o portiune de creasta strajuita de turnulete de piatra - "La Stnci". Trecem prin pajisti largi si nierbate, obrsia Urlatorii Clincii, dupa care, n urcus mai accentuat, poposim pe culmea iganesti de unde se deschide o frumoasa perspectiva asupra vailor Malaesti si Gaura, precum si asupra crestelor Padina Crucii si Bucsoiu. De aici, prin hornul "La Scara", vrful Scara (2 422 m) si Curmatura Hornurilor ajungem la vrful Omu (2 505 m).

Bran-Culmea Ciubotea-vrful Omu (2505 m)

Mijloace de acces - soseaua comunala Bran-Poarta, poteca marcata (triunghi galben); timp de parcurs: 6-7 ore.

Traseul strabate la nceput cartierul Poarta, urmnd apoi valea Poarta, pe care o traverseaza de cteva ori pna la Muntele Goga. Poteca urca apoi pantele Zanoagei, catre Culmea Ciubotei, printr-o padure rara de

confiere. Dupa ce traverseaza vaile Urlatoarea Mica si Steioara, traseul continua apoi spre Podu Spintecaturii. n curnd, poteca se suprapune traseului anterior pe care l urmareste pna la cabana si vrful Omu. n ciuda frumusetii traseului, panta accentuata, caderile frecvente de pietre, lipsa apei si a refugiilor creeaza dificultati.

Bran-valea Gaura-vrful Omu (2 505 m)

Mijloace de acces: soseaua comunala, poteca marcata (punct rosu); timp de parcurs: 6 ore.

ncepem traseul tot din Bran-Poarta, pna la iesirea din localitate. Urcam versantul Muntelui Noaghia pna n saua "La Polite" (l 623 m), unde se afla si un adapost; aici ne asteapta,o priveliste frumoasa spre Culmea Ciubotei, valea Gaura si abrupturile Gutanului. De aici coborm usor catre valea Gaura, strabatem salbaticele chei dintre Muntele Gaura, pe stnga, si Doamnele, pe dreapta. Ne oprim putin spre a privi apele nvolburate ale micii cascade "Moara Dracului", apoi prin caldarea glaciara a vaii Gaura urcam n saua Hornurilor (2 315 m) si de aici spre vrful Omu ce se profileaza pe fundal ca o cetate maiestuoasa.

Bran-Strunga (l 909 m)-cabana Padina (l 525 m)

Mijloace de acces: DN 73, drumul comunal simon, poteca marcata (banda rosie); timp de parcurs: 6 ore.

Ca si celelalte trasee, aceasta porneste tot din Bran-Poarta, strabatnd centrul localitatii. Urmam apoi soseaua ce trece prin satul simon, dupa care urcam pe Plaiul lui Lom si Plaiul Pleasa pna la Poiana Gutanului (1459 m) si casa de vnatoare Bngaleasa. Aici era un loc traditional de popas al branenilor n drum spre versantul sudic al Bucegilor, spre Moroieni sau Pestera. Prin padurea de molid ajungem sub abrupturile impunatoare ale Grohotisului (Strungii) pe care le urmarim pna n saua Strunga (l 909 m) de unde ne vom ndrepta spre cabana Padina (l 525 m).

SPRE CETATEA DE PIATRA A MUNILOR LEAOTA

Situati n partea de vest a complexului montan Bucegi, Muntii Leaota, cuprinsi ntre Culoarul depresionar Rucar-Bran si valea Brateiului n est, se remarca printr-o accentuata masivitate determinata de predominarea sisturilor cristaline puternic metamorfozate. Sub raport structural masivul cristalin al Leaotei reprezinta un anticlinal cuprins ntre Sinclinalele Bucegi si Piatra Craiului.

Muntii Leaota nregistreaza o altitudine medie de 1500 m. Vrful Leaota (2135 m), situat n centrul masivului, constituie principalul nord orohidrografic, avnd forma unei piramide triunghiulare, unde converg, n principal, patru culmi mai importante.

Edificiul muntos al Leaotei, cu aspect insular si o dispozitie radiara, este brazdat de jur-mprejur de o bogata retea hidrografica, dependenta de litologie si relief, n principal afluenti ai Dmbovitei si Ialomitei.

Intens fragmentat, relieful Leaotei se prezinta ca o nsumare de plaiuri alpine cu suprafete de nivelare aidoma unor praguri suspendate. Culmile principale se aseamana cu niste spinari largi si rotunjite, cu povrnisuri moderat nclinate.

nvelisul vegetal, n care predomina padurile de conifere si foioase, multitudinea fenomenelor carstice, nmanuchiate n Culmea Zacotelor, Coltii Ghimbavului si Vrtoapele, precum si legaturile lesnicioase catre Bucegi, constituie pentru turist un manunchi de argumente hotartoare si necesare cunoasterii Muntilor Leaota.

Din asezarile Culoarului Rucar-Bran putem patrunde usor n mparatia grava a Muntilor Leaota. Privelisti fermecatoare dinspre valea Dmbovitei, paduri seculare de fagete sau n amestec cu conifere ne ntmpina cu fosnetul lor tainic spre culmile netede ale Leaotei. Sugeram celor amatori de ascensiuni cteva din traseele turistice cele mai cunoscute si accesibile, care pornesc din Stoenesti, Dragoslavele, Rucar si Podu Dmbovitei:

Valea lui Coman-Valea Olanelor-Marginea Domneasca (l 650 m)

Mijloace de acces: sosea forestiera auto, poteca nemarcata; timp de parcurs: 4-5 ore; nu se recomanda iarna.

Traseul ncepe din apropiere de confluenta Vaii lui Coman cu Dmbovita, n sectorul Cheilor Dmbovitei, urmnd cale de circa 6 km o moderna sosea forestiera, care nsoteste Valea lui Coman si ne va duce pna la cabana forestiera Fiasul. Aceasta cabana ne poate gazdui n caz de nevoie noaptea sau pe timp nefavorabil. Pna aici, putem folosi si mijloacele auto forestiere. Strabatem un peisaj de o mare frumusete cu paduri de foioase si conifere ce coboara ca o mantie pe versantii abrupti ai vaii, taiati n conglomerate cretacice, ce abia lasa loc soselei forestiere. Din loc n loc, bazinete mai largi ne ofera o buna perspectiva asupra traseului.

Dupa un scurt popas la cabana Fiasul, urmam un drum forestier auto cale de 2 km pe Valea Fia-sului, pna la o alta cabana forestiera, mai modesta, construita pentru cazarea muncitorilor forestieri. Acest drum l putem parcurge cu mijloace auto forestiere sau timp de 2 ore, pe jos. n continuare, mergnd pe directia nord-est, se deschide n fata Valea Olanelor, pardosita cu dale mari de piatra. Dupa numai circa 300 m ne vom afla la confluenta cu un mic pru de munte unde zarim un semn de orientare, de fapt un marcaj forestier, reprezentat printr-o banda rosie ncadrata de alte doua albe, asezate n pozitie orizontala pe un fag tnar, iar pe o piatra, de la radacina fagului, inscriptia VII/95. Valea Olanelor se parcurge cu relativa usurinta urmnd o poteca paralela cu firul apei. Paduri de fagete coboara pna spre albia apei Olanelor, iar plcuri de mesteceni albi aduc o nota de veselie n severitatea vegetatiei forestiere. Pe alocuri se vad adaposturi pentru vnat, dar si pentru hrana animalelor pe timp de iarna.

Furati de peisaj, aproape ca nu observam cum valea se ngusteaza, padurea de conifere devine dominanta si deodata ni se nfatiseaza golul alpin al Marginii Domnesti. Dupa un urcus de circa 20 de minute, ajungem pe creasta Marginii Domnesti, calcnd pe un catifelat covor de muschi si pasuni n care vara straluceste rosul smirdarului, incendiind parca cuprinsul. Un drum de carute strabate creasta pe directia nord-est. Ne este necesara circa 1 ora de la ultima cabana forestiera pna la golul alpin al Marginii Domnesti.

Drumul pe creasta este usor de parcurs. Urmam drumul de caruta trecnd pe lnga cteva amenajari pastorale si la un moment dat ne apar n fata crestele calcaroase ale Bucegilor. Sntem aproape de vrful

Romnescu (l 713 m) care-si trimite o culme lina spre sud. De aici putem privi destul de bine vrful Leaota (2 135 m), dar noi ne continuam drumetia de vreo 30 de minute pe Muntele Romnescu (l 713 m), cobornd spre cabana Leaota (l 330 m).

De pe culmea Marginea Domneasca avem posibilitatea unui tur de orizont: spre nord, ating cerul vrfurile Cioara (l 793 m) si Riosu (l 739 m), catre vest se observa dealul Matau (l 018 m) si satul Mioarele, catarat pna spre vrf, cu livezile de pomi fructiferi, parfumata podoaba a locurilor. Mai n departare, se zaresc turlele cetatii industriale de la Cmpulung si Mateias, n timp ce nspre sud livezi nesfrsite si paduri de foioase ne ncnta ochiul si ne arata trecerea spre regiunea subcarpatica.

Stoenesti-Priseaca (l 360 m)-vrful Leaota (2 133 m)

Mijloace de acces: poteca nemarcata; timp de parcurs: 5 ore.

Este un traseu de creasta, poate cel mai spectaculos, care ncepe din nordul satului Stoenesti, dupa ce traversam rul Dmbovita, din fata unei pepiniere a ocolului silvic. De aici urmam o poteca nermacata, cunoscuta de pastori, pe versantul Muntelui Priseaca, n directia nord-est, prin lastarisul aparut n urma exploatarilor forestiere, pna ajungem n creasta, ntr-o poiana larga observam pe trunchiul a doi brazi ngemanati marcajul forestier VII/16, punct de reper n drumetia noastra. Ajungem apoi n etajul pajistilor montane din Muntele Priseaca (l 360 m), pus n evidenta de amenajari pastorale complexe (o stna si grajduri de vite), timp de circa 2 ore.

Din Muntele Priseaca poteca coboara ntr-o sa situata ntre o padure de fag, la nord, si o vale nisipoasa, la sud. Apoi, dupa ce facem un ocol destui de mare spre dreapta, ocolind Muntele Fagetelului, drumul ne conduce spre Vrful Rosu (l 706 m), bine individualizat, lnga care si rasfata oglinda n soare un mic lac, printre putinele din acesti munti, punct de reper sigur n orientare.

Continuam plaiul spre nord-est si apoi spre est trecnd peste vrfurile Cioara (l 793 m) si Riosu - (l 739 m) pna n culmea principala, la nord de vrful Leaota, la care putem ajunge n circa 30 minute.

Dragoslavele-saua Prislop-"Fierarie"

Mijloace de acces: drum forestier auto (14 km), poteca nermarcata; timp de parcurs: 2 ore, cu mijloace auto.

Din centrul satului Dragoslavele se ndreapta spre est un drum comunal, care dupa circa l km se continua cu un modern drum forestier, obligat sa serpuiasca conform serpentinelor spectaculoase ce se nscriu pe sub Piatra Dragoslavelor, peste saua Prislop, nsotind pna la un punct albia Galbenului. Dupa circa 9 km ntlnim prul Ghimbav, apoi cabanele forestiere de la "Fierarie" si Secarile. De aici, soseaua continua aproape 4 km pe valea Secarile, pna sub Muntele Cumparata, ajungnd n culmea principala a Muntilor Leaota, la nord de vrful Leaota (2 135 m). Pe acest traseu, din punctul n care soseaua forestiera a ntlnit valea Ghimbavului, putem face o mica abatere spre vest, n directia de curgere a rului, avnd posibilitatea de a vizita Cheile Ghimbavului (circa 3 km lungime), interesante prin salbaticia si maretia lor.

Podu Dmbovitei-valea Cheii-valea Ghimbavului-vrful Leaota (2 135 m)

Mijloace de acces: drum forestier auto (3 km), poteca nemarcata; timp de parcurs: 6-7 ore; nu se recomanda iarna.

Din localitatea Podu Dmbovitei, un traseu ncntator ne poarta pasii, urmnd n amonte valea Cheii, pe drumul forestier auto 178. Abia am parasit minunata asezare de la Podu Dmbovitei cnd, deodata, iatane ajunsi n micul bazinet depresionar n care se deschid cele doua sectoare de chei ale prului Cheia. Dintre acestea ne atrage atentia salbaticia Cheitei, ntunecata si prapastioasa, care strnge prul omonim ntr-o chinga de piatra cale de circa 350 m, pna la confluenta cu Dmbovita, rezultnd unele dintre cele mai spectaculoase chei din zona. Dar traseul nostru urmeaza spre amonte cursul prului Cheia si dupa circa 3 km, de la Podu Dmbovitei, parasim drumul forestier auto, ndreptndu-ne spre sud catre Curmatura Ghimbavului (l 053 m). De aici, prin pasuni multicolore, smaltuite de corolele numeroaselor flori de munte, coborm n valea Ghimbavului pe care o urmam catre amonte, pe drum forestier pna la "Fierarie". Loc n care se desprind mai multe poteci spre vrful Leaota.

Va propunem poteca ce strabate culmea Secarile, care se desprinde de la cabana forestiera Secarile, sau urmnd valea Andolia si valea Secarile traversam culmea Cumparata Mica. O poteca de creasta marcata ne va conduce apoi spre vrful Leaota (2 135 m).

Fundata-Fundatica-sleaul Mndrului-Curmatura Fiarelor (l 795 m)

Mijloace de acces: drumul comunal (2 km), poteca marcata (banda rosie); timp de parcurs: 4 ore.

Din centrul localitatii Fundata, asezare ce detine recordul naltimii n Carpatii Meridionali, urmnd drumul comunal ce strabate mici nuclee de gospodarii (Rosia), dupa numai 2 km ajungem la Fundatica, minunata asezare ale carei gospodarii se risipesc pe mici platouri carstice sau se catara pe "glmele" calcaroase. Lasnd n urma aceasta mica dar cocheta asezare, urmam poteca marcata cu banda rosie spre sleaul Mndrului.

Un peisaj ncntator ne ntmpina la tot pasul. Din sleaul Mndrului poteca ne poarta pasii pe o directie sudica, spre versantul estic al Muntelui Sntilia, locuri ncarcate de legenda, unde cu veacuri n urma se organizau vestite nedei.

Furati de peisaj am si ajuns, nsotind tot spre sud poteca, pe culmea Muntelui Sntilia. De aici, doar dupa circa l ora, ajungem pe o poteca mulata paralel cu curbele de nivel la Curmatura Fiarelor (l 795 m), o raspntie spre traseele din muntii Leaota sau Bucegi.

LA PORILE LUMINII - PECINEAGU

Obrsia rului Dmbovita se afla sub vrful Papusa, care, prin praiele Boarcasul si Vladul, unite la Gura Vaii Vladului (l 235 m), formeaza apoi rul ce va strabate muntii, dealurile subcarpatice, nfrumusetate de livezi, si cmpiile manoase pna la varsarea sa n Arges, la sud de Bucuresti. La Gura Vaii Vladului se gaseste si un canton forestier, pna unde ajunge drumul forestier auto 172, lung de 40 km, ce urmareste

valea Dmbovitei pna la .Podu Dmbovitei. Alte drumuri se continua spre Curmatura Oticului, acolo unde l vor ntlni pe cel construit pe valea Rului Doamnei, de pe versantul opus, ntre muntii Iezer si Fagaras.

Rul si drumul forestier merg tot timpul mpreuna mpletindu-se, apele lui culegnd numeroase praie provenite din masivele Fagaras si Iezer. Pe versantii nalti observam formele glaciare tipice, caldari, stnci scrijelite, trene de grohotisuri si izvoare cristaline care susura la tot pasul. Mici cascade zgomotoase nvioreaza si nveselesc peisajul, plcuri de padure alterneaza cu suprafete defrisate n ultimii ani, unde lastarisul si noile plantatii forestiere reiau ciclul secular al vegetatiei.

Se pare ca pe aceste plaiuri au trecut "voinicii cu fruntea lata" ai legendarului Negru Voda, venind din ara Fagarasului, de-a dreptul peste creste oa sa puna temei nou puternicului stat feudal romnesc de la sud de Carpati. Snt locuri ncarcate de legende si mister oare vorbesc despre caile tainuite, dar lesnicioase, dintre Muntenia si Transilvania.

Peisajul este fascinant: mici bazinete erozionale sapate n fromatiuni cristaline ne ofera locuri de popas, unde putem ntinde cortul si nnopta, ascultnd susurul izvoarelor si cntecul cetinii padurii de molid. Vrfuri maiestuoase - Mezea (2 114 m), Batrna (2 358 m) si Papusa (2 379 m) - strajuie ca niste graniceri neadormiti departarile. Din loc n loc, se mai zaresc si astazi urme ale fostelor baraje de lemn peste apa Dmbovitei, care ajutau la plutarit. Valea Comisului, un afluent mai important, si are obrsia sub vrful cu acelasi nume, situat la altitudinea de l 884 m, sporind debitul rului Dmbovita Deodata, o oglinda uriasa de apa ni se nfatiseaza la Pecineagu. Este lacul de acumulare format n spatele barajului, cu un volum de circa 64 milioane m3 de apa, construit pe valea Dmbovitei, care capteaza nsa si alti afluenti ce vin din Fagaras si Iezer.

Urmnd n aval cursul Dmbovitei, ajungem n Cheile Petrimanului, de un rar pitoresc, ce se ntind pe circa l km. Numeroase amenajari forestiere si pastorale din zona ne pot oferi adapost ocazional. Arcuindu-se spre sud-vest, valea Dmbovitei separa pe un spatiu mai larg cele doua masive vecine Piatra Craiului si Iezer-Papusa.

Furati de peisaj, ajungem pe nesimtite la Cojocaru, o frumoasa asezare situata la 850 m altitudine, la circa 8 km de barajul de la Pecineagu, nconjurata de fnete multicolore. Nu departe, la 5 km departare de Podu Dmbovitei, se profileaza o alta asezare - Satic, cu pajisti odihnitoare n preajma, pe care se rasfata n voie gospodariile bine ntocmite ale localnicilor.

De fapt, sectorul de drum ntre Satic si, n amonte, pna la valea Cascoe este cel mai pitoresc si mai spectaculos. Prin transformarea amenajarilor de santier de la Pecineagu n baze turistice, valea superioara a Dmbovitei va fi din ce n ce mai cunoscuta drumetilor.

La numai 3 km amonte de Podu Dmbovitei, patrundem n Cheile Plaiului Mare (Cheile Mici) ale Dmbovitei, taiate pe o lungime de 2 km n rocile calcaroase ale Muntelui Juga, de o monumentalitate impresionanta, ce depasesc n frumusete si peisaj inedit chei mult mai renumite din tara. Adncimea apei, vltorile si bulboanele nascute din nchingarea muntilor, verticalitatea peretilor, semetia brazilor cocotati pe cte un pripor, totul vine sa se constituie ntr-un spectacol natural fara egal. Deloc grabiti, vom urca pe scarile sapate n versantul drept al vaii ce ne duc drept la pestera Coltul Surpat (Pestera Ursilor), descoperita ntmplator de un muncitor forestier n deceniile trecute. Cu o explicabila curiozitate, amestecata cu teama, vom observa formele de relief specifice, depozitele fosiliere, coloniile de lilieci etc., deschiderile boltilor subpamntene de ape, cru dorinta sa descoperim emotia acestei lumi tainice. Recomandam vizitarea galeriei din stnga, mai usor de parcurs si recent amenajata pentru circuitul turistic.

Parasind lumea tacuta si misterioasa a pesterii, gndurile ne poarta cu mult n urma, spre glaciatiunile cuaternare, imaginndu-ne asprimea vietii primilor locuitori ai acestor meleaguri, necontenita lor lupta cu frigul naprasnic, cu fiarele salbatice din jur. Deodata, cheile se sfrsesc brusc. Largi bucle ale soselei ne duc spre plaiuri mai line, spre un peisaj mai domol, pe cnd ne mai rasuna n urechi freamatul apelor din mparatia calcarelor cu forme ciudate. Dupa circa 40 km de la Gura Vaii Vladului, iata-ne ajunsi n linistea mprejurimilor Podului Dmbovitei.

Desigur ca, ajunsi n valea superioara a Dmbovitei, avem prilejul do a cutreiera mprejurimile pna n Fagaras, Iezer-Papusa sau Piatra Craiului, urmnd numeroasele poteci nemarcate ori trasee marcate, dintre care va recomandam cteva dintre cele mai accesibile:

Gura Vaii Vladului-saua Mezea (2 114 m)-Stna Vladului-Gura Vaii Vladului

Mijloace de acces: poteca nemarcata; timp de parcurs: 5 ore; nu se recomanda parcurgera acestui traseu iarna.

De la confluenta Vladului cu Boarcasul urmam o poteca nemarcata pe culmea Mezea, spre vest, timp de circa o ora. Poteca se desfasoara mereu prin padure, pna atinge un gol de munte, n apropiere de o stna. De aici, dupa nca o ora de urcus n directia nord-vest, ntlnim marcajul triunghi rosu ce trece pe sub creasta Mezea. Ne aflam de fapt la o altitudine de 2 114 m pe puntea de legatura dintre Fagaras si Iezer-Papusa, o adevarata sa, una dintre cele mai frumoase regiuni alpine din Carpati. De aici, privirea scapa spre culmile Fagarasului, ale Iezerului sau spre valea Dmbovitei la sud, catre Rul Doamnei la vest. n fata panoramei ce se deschide, urcusul nu ni s-a mai parut greu, fiind din plin rasplatiti de cele ce ne bucura ochii.

Din saua Mezea, o adevarata raspntie de poteci, putem sa ne deplasam spre refugiul Iezer (circa 5 ore) sau spre cabana Urlea din Fagaras (cale de nca 9 ore), urmnd traseele specificate n ghidurile turistice ale acestor masive. De aici ne putem napoia n valea Dmbovitei pe acelasi drum sau pentru realizarea circuitului va propunem continuarea drumetiei, folosind din saua Mezea marcajul triunghi rosu, care ne poarta pasii pe versantul estic, pe o poteca cunoscuta de pastori. Dupa numai 30 de minute ajungem la Stna Vladului, una dintre cele mai nalte amenajari pastorale, unde putem poposi cteva clipe. Urmam apoi cursul vijelios al Vaii Vladului pna la cabana forestiera, de unde soseaua forestiera de pe valea Dmbovitei, cale de 5 km, ne poarta spre Gura Vaii Vladului, nchiznd astfel circuitul.

Gura Vaii Vladului-vrful Batrna (2341 m)

Mijloace de acces: drum forestier auto, poteca nemarcata; timp de parcurs: 4 ore; nu se recomanda acest traseu iarna.

Pentru cunoasterea versantului nordic al Muntilor Iczer-Papusa, va sugeram un traseu turistic care porneste din Gura Vaii Vladului, urmnd soseaua forestiera cale de 2 km pna la confluenta Prului Coltilor cu Dmbovita. O poteca de pastori, nemarcata, ne poarta pe valea prului Coltii lui Andrei pna la stna cu acelasi nume, timp de 1 ora, pe directia principala sud-vest.

Stna este situata ntr-o pozitie minunata n Plaiul Coltilor, o prelungire nordica a vrfului Batrna (2 341 m) care se profileaza n toata monumentalitatea sa. De la stna, folosind o poteca de creasta cu directie sudica, timp de 15-20 minute, ajungem la limita superioara a padurii, unde ncepe etajul jnepenilor.

Aici putem admira relieful glaciar si periglaciar, pasind prin caldari glaciare si cmpuri de piatra, care adaposteau n timpul ultimei glaciatiuni uriasi ghetari, ale caror "limbi" ajungeau pna n valea Dmbovitei.

Ajunsi n creasta principala, dupa circa o ora de la stna din Plaiul Coltilor, ntlnim un traseu turistic marcat cu triunghi rosu, care din sleaul Batrna ne duce la vrful Batrna (2 341 m). Revenim pe acelasi traseu la Gura Vaii Vladului, cu atentie deosebita n zona circurilor, mai ales iarna, datorita pericolului de avalanse.

Confluenta vaii Richita cu Dmbovita-vrful Tamasul Mare (l 735 m)-Plaiul Turcilor (Curmatura Foii, l 343 m)-confluenta Tamasului Mare cu Dmbovita

Mijloace de acces: poteca marcata; banda albastra si triunghi; timp de parcurs: 4 ore; nu se recomanda iarna.

De la confluenta prului Richita cu Dmbovita (unde se afla de fapt un canton forestier permanent, ce ne poate oferi gazduire n caz de nevoie) putem face o placuta ascensiune spre vrful Tamasul Mare (l 735 m), care strajuie valea Dmbovitei cu padurile de conifere tivite pe versanti. Pe aici, o poteca turistica, cunoscuta, face legatura ntre cabana Plaiul Foii, din Muntii Piatra Craiului si Muntii Iezor-Pa-pusa, peste culmea Dracsin (l 861 m).

Asadar, de la cantonul forestier Richita, urmnd poteca turistica marcata cu banda albastra si mergnd pieptis, circa o ora, printr-o padure de amestec (fagete si conifere), ajungem ntr-o poiana din golul de munte, de unde ni se ofera o 'priveliste ampla. Urmnd poteca cu directia sud-est si apoi sud, ajungem sub vrful Tamasul Mare (l 735 m), unde se afla o stna care ne poate gazdui n apropierea sa, n caz de nevoie. De aici putem admira cu nesat culmile Papusei si Pietrei Craiului. Dupa un scurt popas

reconfortant, poteca ne poarta peste izvoarele Vaii Turcilor pna la Plaiul Turcilor (Curmatura Foii) situat la l 343 m.

Toponomia ne duce, desigur, cu gndul la vechi ntmplari ncarcate de aura legendelor si nmiresmate de scurgerea veacurilor. Parasim traseul marcat cu banda albastra si, din apropierea stnei din Plaiul Turcilor, urmam poteca ce coboara pe muchia principala, timp de 1 ora, pna la valea Tamasului, acolo unde aceasta conflueaza cu Dmbovita.

Traseul banda albastra se continua n directia sud-est la Plaiul Foii, unde se ntlneste cu marcajul triunghi rosu, care face legatura ntre cabana Plaiul Foii si valea Dmbovitei, prin Valea lui Ivan.

Curmatura Foii (l 343 m) reprezinta o veritabila raspntie de poteci turistice, dar noi alegem poteca marcata cu triunghi galben, care coboara pe valea Tamasului n valea Dmbovitei.

Nu departe de confluenta Tamasului cu Dmbovita, la circa 1,5 km o varianta secundara din drumul principal de pe valea Dmbovitei ne conduce la cabanele forestiere Tamas, care ne pot oferi permanent gazduire si hrana.

Cheile Petrimanului-Muntele Dracsinul (l 861 m) -vrful Papusa (2 379 m)

Mijloace de acces: poteca marcata (banda albastra); timp de parcurs: 5 ore; nu se recomanda iarna.

nainte de a patrunde n salbaticele chei ale Petrimanului, la confluenta prului Dracsinul cu Dmbovita, o moderna sosea forestiera ne poarta, cale de 250 m, pna cnd ntlnim o poteca turistica marcata cu banda albastra, pentru a patrunde n orizontul Muntilor Iezer-Papusa.

Urmarim marcajul turistic, care nsoteste valea Dracsinului (timp de 10 minute), dupa care urmnd o directie nordica, ajungem pe muchia Muntelui Dracsin (l 861 m), dupa un urcus de circa 2 ore de la

plecare pna la limita superioara a padurii. Parasind muchia Muntelui Dracsin, pe versantul sudic se afla stna Dracsin, situata la circa l 750 m, un minunat loc de odihna.

Revenind pe muchia principala avem o panorama vasta spre culmile Pecineagul si Plaiul Hotului de unde mergem spre vrful Cascoe (2 325 m), aflat n apropiere.

Cmpuri impresionante de pietre, trene ngemanate de grohotisuri ne retin atentia, dar trebuie sa circulam cu grija, existnd permanent pericolul surparii.

De la vrful Cascoe (2 325 m), urmnd traseul de creasta pe directia sud-vest, ajungem dupa circa o ora pe vrful Papusa (2 379 m), de unde putem realiza un tur de orizont spre muntii Fagaras si Piatra

Craiului. Pentru ntoarcere folosim acelasi traseu, cu grija pentru parcurgerea n etape scurte a acestor meleaguri carpatice.

Cojocaru-Valea lui Ivan-Curmatura Foii (l 343 m)

Mijloace de acces: poteca marcata (triunghi rosu); timp de parcurs: 3-4 ore.

Din apropierea confluentei Vaii lui Ivan cu Dmbovita, din nucleul de amenajari pastorale de la Cojocaru, urmam spre amonte acest pru, de unde poteca marcata cu triunghi rosu ne poarta pasii prin minunate poieni smaltuite de covorul multicolor al fnetelor montane. Dupa numai o ora de mers ajungem la cabana de vnatoare Piatra Craiului, asezata alaturi de o stna mai veche si un observator de vnatoare. Cabana poate oferi gazduire, vara, n caz de nevoie, iar poienile din jur un excelent loc de instalare a cortului.

De aici se deschid largi perspective spre Muntii Papusa unde distingem cu usurinta numeroasele amenajari pastorale.

Continundu-ne ascensiunea pe directia principala nord-est si nord, poteca ne poarta pasii peste vaile paralele orientate est-vest (Piscul cu Brazi, Piscul Rece, Padina Lancii, Izvorul Tamasel) pna n Valea Dragoslavelor, timp de circa 2 ore.

De aici, n scurt timp ajungem la Curmatura Foii (l 343 m), pastrnd aceeasi directie nordica. De la Curmatura Foii se pot face si alte trasee spre Muntii Piatra Craiului, dar noi preferam sa ne ntoarcem pe valea Tamasului, urmnd poteca marcata cu triunghi galben timp de 1 ora.

Iata, asadar, doar cteva sugestii pentru cunoasterea mirificelor orizonturi carpatice accesibile din frumoasa vale superioara a Dmbovitei, trasee care va asteapta pasii, pentru a va purta n linistea si maretia grava a muntilor falnici si a padurilor tainice.

N CUTAREA GAROFIEI PIETREI CRAIULUI

De la Podu Dmbovitei, strabatnd pitorestile chei ale Dmbovicioarei si Brusturetului ori venind dinspre satele branene sirnea si Pestera, privirea ne este captata de enigmatica si singuratica creasta a Pietrei Craiului, care se desfasoara pe circa 25 km lungime pe directia principala nord-est - sud-vest.

Dintre numeroasele cai de acces spre Piatra Craiului optam pentru varianta traseului ce se desprinde din localitatea Podu Dmbovitei, urmnd n amonte rul Dmbovicioara, nainte de a patrunde n racoarea dintre peretii abrupti ai cheilor Dmbovicioarei, poposim cteva clipe pentru a mai arunca o privire asupra asezarii Podu Dmbovitei. Loc de trecere peste apa Dmbovitei, punct vamal pentru o scurta perioada, satul s-a dezvoltat lent, printr-o ridicare treptata a gospodariilor pe versanti.

Dupa parcurgerea a ctorva kilometri pe serpentinele modernei sosele (DN 73) poposim la cetatea Oratia cunoscuta n partea locului si sub denumirea de "Cetatea Neamtului", iar n documente de "Cetatea Dmbovitei". Asezata pe un promontoriu calcaros, cetatea Oratia a avut un rol important n paza drumului transcarpatic al Branului cu reale posibilitati strategice defensive. A fost ridicata de mesteri iscusiti ntre anii 1215 si 1220, probabil pe ruinele unui vechi castru roman ce facea parte din vestitul Limes transalutanus. Asupra autorilor constructiei staruie controversele: a fost oare durata de nteleptii domnitori munteni cu scopuri defensive, un veritabil "cuib de vulturi" pe Drumul Branului, sau a fost ridicata de catre cavalerii teutoni, care patrunsesera nca din secolul al XI-lea n ara Brsei? Oricum,

retinem ca n anul 1368 cetatea Oratia a jucat un rol de scama n conflictul armat dintre oastea lui Vlaicu Voda si cea ungara condusa de Nicolae Lackfi, care a trecut muntii pentru a-l ataca pe domnul muntean.

Dupa o existenta de cteva veacuri, cnd a stat de veghe n apararea drumului transcarpatic al Branului, a fost distrusa de catre otomani, care nu puteau admite acest puternic bastion n calea lor spre inima Europei. Ruinele ei ne vorbesc peste timp de glorie, cnd ochii ageri ai strajerilor de pe ziduri scrutau valea n eventualitatea apropierii dusmanilor. Dupa ce am rememorat o fila din istoria locurilor, ne continuam drumul spre cetatea ncremenita a Pietrei Craiului, n cautarea gingasei flori ce ndulceste asprimea brnelor de piatra ale acestor munti, garofita.

Sapate n calcarele mezozoice din extremitatea sudica a Pietrei Craiului, Cheile Dmbovicioarei impresioneaza prin maretia si peisajul creat de "munca" milenara a rului. Apele lui serpuiesc printre peretii nalti, de unde abia se zareste un petic de cer, brazi singuratici care se agata cu radacinile lor de cine stie ce ascutis de stnca, fericiti ca au reusit sa razbata spre lumina, la viata. Mici largiri ale vaii permit scurte popasuri pentru a privi n liniste, ceea ce natura a izvodit aici. De la poalele peretilor abrupti ai muntelui se scurg firicele cristaline ale unor izvoare, "glgaiele" ascunse aici dupa o calatorie misterioasa prin cotloane de pesteri si avene, ca sa sporeasca debitul Dmbovicioarei. Iarna, aflndu-ne prin aceste locuri, peisajul ne fascineaza prin puritatea zapezilor de pe brazi si de pe stnci, prin formele delicate, nchipuind castele ori imagini ireale din basme.

Continundu-ne drumul, observam ca dintr-o data valea se largeste si, aproape pe nesimtite, ajungem n localitatea Dmbovicioara, sat de munte cu casele catarate pe versanti, dar aproape de albia ruletu-lui cu acelasi nume. Construite din piatra si lemn, casele satenilor stralucesc de curatenie. Cele mai vechi pastreaza nca nedezmintit stilul muscelean, n care nelipsitul cerdac este sprijinit pe stlpi de lemn frumos sculptati.

De la Dmbovicioara, un drum rustic se strecoara n serpuiri ametitoare spre satul Ciocanu, cunoscut pentru priceperea locuitorilor sai n traditionala ocupatie a cresterii animalelor. Drumetul care a pasit pe acest plai, n care natura si rasfata ntreaga splendoare, va ramne impresionat de peisaj. Urmndu-ne drumul n amonte, pe Dmbovicioara, dupa putin timp, circa 6 km, ne vom afla n misterioasa lume subterana a Pesterii Dmbovicioarei, opera rabdatoare a picaturii de apa ce, n decursul mileniilor, a dizolvat rocile calcaroase si a iscodit formele bizare ce ni se nfatiseaza ochilor. Raza de lumina din lanterna calauzei noastre smulge din cotloane ntunecoase plasmuiri fantastice: chipuri umane, forme zoomorfe ce vor sa se ascunda parca dincolo de draperia stalactitelor si stalagmitelor. .. O lume de basm si vis se dezvaluie mereu, pe masura ce naintam prin galerii, unde ntunericul domneste o data cu eternitatea si unde formele neclintite de milenii se ivesc fantomatice pentru cteva clipe, uimindu-ne.

Imaginatia locuitorilor a tesut nenumarate legende avnd ca subiect nchipuita lume a palatelor subpamntene din Pestera Dmbovicioarei.

Pestera Dmbovicioarei este cunoscuta n literatura de specialitate nca din anul 1767, semnalata initial de J. Fridvalsky. Este modelata n calcare de vrsta jurasica, prezinta o galerie principala de circa 100 m lungime, usor ascendenta si cu ramificatii laterale. Este o pestera calda (10-12C) cu o umiditate moderata.

Se poate vizita n tot timpul anului, pentru grupuri existnd un ghid permanent, care ne calauzeste pasii n minunata lume subpamnteana. La iesirea din pestera, un mic popas turistic, original, plasat pe un podet peste apa Dmbovicioarei, te ntmpina cu ospitalitate, fiind un minunat loc de odihna. Dupa un scurt popas ne continuam nsa calatoria spre Muntii Piatra Craiului.

Drumul ngust se gtuie si mai mult cnd patrundem n cheile Brusturetului, aflate doar la l km amonte de pestera. Dmbovicioara si mputineaza apele, devenind un prias zglobiu, cu unde cum e lacrima, strunite de chingile de piatra alo peretilor cheilor. Ne miram ca acest firicel de apa, caruia i atin calea stncile, parnd ca-l coplesesc cu masivitatea lor, a reusit sa sape asemenea despicatura n coasta muntelui si sa se strecoare mai departe, cu sclipiri de argint, spre albia Dmbovitei.

Urmnd firul Dmbovicioarei, deodata albia se largeste si face loc unui bazinet depresionar, cel de la Brusturet, la 4 km de pestera, unde se afla un cunoscut complex turistic. La aceasta altitudine, de l 050 m, peisajul si amenajarile par o gura de rai. Loc de popas prelungit, Brusturetul, aflat la poalele Muntilor Piatra Craiului, ne ofera, n afara de posibilitati de cazare n casute si masa, puncte de plecare n temerare drumetii.

De aici putem ajunge, pe mai multe trasee, la cabana Curmatura, din Piatra Craiului, fie urmnd valea Brusturetului n amonte, prin punctul "La Table", fie din Ciocanu, sirnea si Pestera, prin Poiana Vladusca.

Piatra Craiului, acest urias sinclinal asimetric, n care predomina calcarele si conglomeratele, sta

semeata, .etalndu-si frumoasa creasta ascutita si zimtata, greu de strabatut, flancata de versantii abrupti, la baza carora trene de grohotis (Marele Grohotis) compun un peisaj specific.

Ocrotirea mediului nconjurator, protectia monumentelor naturii si-a gasit aici o fericita expresie n nfiintarea rezervatiei naturale "Piatra Craiului", ce avea initial, n 1938, doar 440 ha, extinsa n prezent pe 3 760 ha. Rezervatia cuprinde n perimetrul ei creasta nordica principala, versantii de nord, nord-vest si vest, alaturi de versantul estic ntre Coltii Grindului si Curmatura Pietrei Craiului.

n rezervatie ntlnim floarea de colt (Leontopodium alpinum), sngele voinicului (Nigritella rubra), bulbucii de munte (Trollius europaeus), iedera alba (Daphne blagayana), ghintura galbena (Gentiana lutea) si, n sfrsit, garofita Pietrei Craiuiui (Dianthus callizonus). Unica pe glob, aceasta delicata floare, relicta tertiara, traieste numai pe brnele si stncile singuratice ale acestor munti.

Pentru a "tine pasul" cu valoroasa flora, faunul rezervatiei este, la rndul ei, variata si cu elemente reprezentative, din care amintim capra neagra (Rupicrapa rupicapra), vulturul barbos (Aquila chrisaetos), cocosul de munte (Tetrao urogallus) acvila de munte (Aquila alpina), iar cu efective ceva mai mari: ursul (Ursus carpathicus), rsul (Lynx lynx) si lupul (Canis lupus).

Dupa un sejur de cteva zile n peisajul Muntilor Piatra Craiului, folsind baza materiala a Complexului turistic Brusturet, revenim pe valea Dmbovicioarei pna la Podu Dmbovitei, sau din centrul localitatii Dmbovicioara ne nscriem pe drumul serpuit, dar spectaculos, lung de 3 km, pna n satul Ciocanu, cu lesnicioase cai de acces spre asezarile din Platforma Bran.

Privelisti ncntatoare, poteci serpuind printre fnete si paduri seculare, un miros mbatator de cetina, gospodariile decupate parca dintr-o carte de ilustratii, portul popular de o neasemuita frumusete, sufletul deschis si optimist al muntenilor, vorba domoala si nteleapta, iata doar cteva frnturi care ne vor ramne n minte multa vreme de aici nainte dupa cteva zile petrecute pe meleagurile carpatine.

inut de legenda, original, unic, tulburator si fascinant. Acesta este CULOARUL RUCR-BRAN, o adevarata "poarta" n Carpatii Romnesti.

CUPRINS

Cuvnt nainte

CADRUL NATURAL

PRIN CULOARUL RUCR-BRAN PE FIRUL ISTORIEI

OAMENI sI LOCURI

TURISMUL

ITINERARE TURISTICE

Pe Valea Dmbovitei spre Culoarul Rucar-Bran Cmpulung-Mateias-Dragoslavele

Rucar-Bran - o poarta n Carpatii Meridionali.

Spre cetatea de piatra a Muntilor Leaota

La portile luminii - Pecineagu

n cautarea garofitei Pietrei Craiului Document Info

Accesari: 5498 Apreciat: Comenteaza documentul: Nu esti inregistrat Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou