Cercetari operationale

Curs 1

I INTRODUCERE
1.1 Obiectul optimizarii
Etapele pe care un manager trebuie sa le parcurga pentru eficientizarea
performantei firmei sale sunt:

1 Stabilirea criteriului de eficienta

2 Selectarea unei multimi de alternative posibile
3 Determinarea unui model care sa fie folosit si a valorilor parametrilor
procesului
4 Determinarea alternativei care oprimizeaza criteriul stabil la etapa 1

EXEMPLU: Problema construirii unei cladiri

Este necesara o durata indelungata pentru culegerea informatiilor privind

locul unde se amplaseaza , caracteristicile fizice ale cladirilor , studiul detaliat al
conditiilor climatice si de si de sol, influenta asupra costurilor, sursele de
finantare si costurile.Deoarece mintea umana nu poate considera toate aspectele
empirice ale problemei, unele atribute ale problemei trebuie ignorate pentru a fi
luata o decizie, iar decidentul trebuie sa identifice cei mai relevanti factori
pentru problema. In concluzie abstractia si simplificarea sunt pasi necesari in
rezolvarea problemei.

1.1.1. Constructia modelului

Dupa ce sunt identificati factorii critici acestia trebuie combinati in mod

logic formand modelul. Un model este reprezentarea simplificata a problemei
reale. Avantajele unui model simplu sunt:

1. Economia de timp, de concepere

2. Poate fi inteleasa realitatea de catre decident
3. Daca este necesar modelul poate fi modifict repede si efficient

Un model apropiat de realitate cere un timp excesiv in constructie. Deoarece

decidentul isi bazeaza actiunile si solutiile pe concluziile si solutiile modelului
simplificat, acestea trebuie sa fie corecte, pentru ca solutia modelului sa
serveasca ca o solutie efectiva pentru problema empirica.

Exista doua surse de erori in folosirea modelului pentru factorul de decizie:

1. Omiterea unor variabile importante

2. Erori in definirea relatiilor dintre variabile

Majer Homei Iulia Alina MPC Grupa 2

 Cercetari operationale
Curs 1

Tehnica abordata pentru descrierea si stabilirea legaturilor variabilelor.

Daca variabilele pot fi date in reprezentare cantitativa atunci modelele
matematice sunt cele mai indicate deoarece matematica +calcultoarele modern
fac posibila rezolvarea problemelor care cer modele de mare complexitate.
Atunci cand analiza cantitativa se poate aplica, ea faciliteaza procesul de luare a
deciziilor.

In luarea unei decizii se stabileste criteriul de decizie , se selecteaza

alternativele, se construieste un model, se evalueaza alternativele folosind
modelul, apoi se selecteaza cea mai buna alternative.

Un mode este o abstractie si o simplificare a unei problem reale,

incorporand ideal elementele esentiale si relatiile din problema reala.

Rezolvarea unui model inseamna obtinerea concluziilor logice care

rezulta, concluziile care constituie un ghid in luarea deciziei daca modelul este
proiectat si rezolvat correct. Luarea deciziei implica informatia cantitativa
obtinuta din model cu judecarea intuitive a factorilor calitativi.

1.1.2. Concepte de baza in modelare

Primul pas in coonstruirea unui model este stabilirea factorilor si

variabilelor pe care decidentul le considera importante.

Clasificarea variabilelor:

 Variabile de decizie
 Variabile exogene
 Restrictiile
 Masuri ale performantei
 Variabilele intermediare

Variabile de decizie sunt variabilele controlate de decident , ele reprezentand

alegerile alternative pentru acesta. Exemplu: trebuie sa se introduca un nou
produs in fabricatie. Decidentul poate alege: sa se introduca sau nu, culoarea,
suma alocata reclamei, etc.

Variabile exogene sau externe sunt acelea care sunt importante in problema de
decizie, dar sunt controlate de factori externi sferei decidetului. Exemplu: pretul
mteriilor prime folosite pt realizarea produsului.

Restrictiile pot fi legate de capacitatile de productie, resurse, limitari legislative ,

politica firmei etc.

Majer Homei Iulia Alina MPC Grupa 2

 Cercetari operationale
Curs 1

Masuri ale performantei in luarea unei decizii decidentul are un scop, un

obiectiv pe care incearca sa il atinga. Criteriile sau masurile performantei sunt
expresii cantitative ale acestor obiective.

Variabilele intermediare sunt necesare pentru inchiderea tuturor factorilor

importanti in probleme de decizie .Adesea ele leaga factorii de cost si de castig.
Se folosesc sa lege variabilele de decizie si exogene de masurile de performanta.

Pentru un inginer “a face cel mai bine posibil ” ar trebui sa fie un obiectiv
permanent atunci cand are de conceput o cladire, de dimensionat o instalatie etc.
Expresia este relativizata in functie de buget, de securitate sau altele, restrictii al
caror nivel a facut la randul sau obiectul deciziilor prealabie si adesea
exterioare.

Cuvintele a optimiza, optimizare sunt presupuse sa reflecte aceasta

aceasta idee de “cel mai bine posibil”. In viata curenta alegerile posibile se
limiteaza adesea la doua alternative sau cateva unitati de tipul ca algoritmul care
ia decizia se reduce la a infatisa explicit sau nu toate posibilitatilr, sa considere
si sa evalueze consecintele lor probabile si sa retina pe cea care pare cea mai
buna.

In problemele tehnice, alegerile posibile reprezinta adesea un continuu( de

exemplu ce dimensiune sa dea unei grinzi) si o enumerare exhausiva a
posibilitatilor e de neconceput. Trebuie gasit un algoritm mai performant, adica
o metoda pentru a gasi solutia cea mai buna dintre toate solutiile.

Optimizarea poate fi definite ca stiinta determinarii ‘celei mai bune’

solutii la anumite probleme definite matematic. Ea implica studiul criteriilor de
optimalitate pentru problem, determinarea solutiei cu metode algoritmice,
studiul structurii acestor metode cu date experimentale.

Metodele de optimizare au o larga aplicabilitate in aproape orice activitate

in care sunt prelucrate informatiile numerice.: stiinta, inginerie, matematica,
comert, economie etc.

Problemele de optimizare pot fi utilizate in : proiectarea reactoarelor

chimice, a aparatelor aerosptiale , a cladirilor a podurilor,in comert in probleme
de alocarea a resurselor, panificarea productiei a stocurilor in diferite ramuri ale
analizei numerice, in ajustarea datelor etc.

Formularea problemei implica intotdeauna gasirea unui ecchilibru intre

construirea unui model sufficient de complex pentru a descrie cat mai bine
problema si usurinta de reolvare a acesteia.
Majer Homei Iulia Alina MPC Grupa 2
 Cercetari operationale
Curs 1

1.2. Tipuri de probleme

Programare = optimizare

Cand variabilele sunt supuse unor restrictii avem de- a face cu

programare cu restrictii , in lipsa restrictiilor spunem ca avem programare fara
restrictii.(aplicabilitatea lor in practica este redusa)

minf ( x ) x ∈ R n

{
gi ( x )=0 , i∈ Ɛ
gi ( x ) ≤ 0 , i∈ I

Unde f este functia obiectiv

gi sunt functiile care dau restrictiile asupra variabilelor x 1 , x2 …. x n

Ɛ este multimea indiciilor pentru restrictiile cu egalitate

I este multimea indiciilor pntru restrictiile cu inegalitate.

Restrictiile de forma gi ( x ) ≤ bi pot fi puse sub forma gi ( x ) −bi ≤0

Definitia 1.1 un punct x ∈ R n care verifica restrictiile (1.1) se numeste punct

admisibil sau solutie admisibila, iar multimea tuturor acestor puncte R
formeaza regiunea admisibila(realizabila)

Definitia 1.2 o solutie admisibila x ¿ ∈ R este o solutie optima pentru problema

(1.1) daca f( x ¿)≤f(x), ( ∀ ¿ x ∈ R

Prin schimbarea
max f ( x )=−min {−f ( x) }

problema de optimizare devine o problema de minimizare, asa ca in continuare

se vor considera doar probleme de minimizare

In cazul in care toate functiile gi ( x ) care dau restrictiile sunt liniare si functia
obectiv este liniara, problema (1.1) se numeste problema de programare
liniara, iar daca functia obiectiv este patratica, atunci problema (1.1) se numeste
problema de programare patratica.

Programarea lineara permite rezolvarea unei game largi de problem cu un effort

redus. Optimizarea sistemelor reale cu evolutie in etape constituie obiectul
Programarii dinamice,care are la baza principiul de optimalitate a lui

Majer Homei Iulia Alina MPC Grupa 2

 Cercetari operationale
Curs 1

BELLMAN –orice politica optima nu poate fi alcatuita decat din subpolitici

optime.

Fenomenele de asteptare se optimizeaza cu modele de asteptare care dau

informatii asupra organizarii sistemului in cederea reduceri timpului de asteptare
in sistem, a reducerii cheltuielilorde functionare a sistemului de asteptare.

Asigurarea unui regim optim de functionare a unui process de productie sau

aprovizionarea optima cu anumite sortimente a cerintelor pietei se realizeaza cu
ajutorul modelelor de stocare.

1.2.1. Dimensionarea problemelor

Distingem 3 categorii de probleme:

 De dimensiune redusa-cu cel mult 5 variabile sau restrictii-pot fi rezolvate

de mana sau cu un calculator de buzunar
 De dimensiune medie- intre 5 si 100 variabile sau restrictii –pot fi
rezolvate pe un calculator , folosind probleme matematice generale
 De dimensiune mare –cu peste 100 de variabile sau restrictii- necesita
programe sofisticate care exploateaza caracteristicile particulare ale
probemei si ruleaza pe calculatoare performante.

1.2.2.Algoritmi iterativi si convergenta

Teoria algoritmilor iterativi poate fi impartita in 3 parti .

 Prima parte se ocup cu crearea de algoritmi .

 A doua parte numita si analiza convergentei globale –analizeaza
convergenta unui algoritm catre solutia optima atunci cand se initializeaza
cu un punct departat de solutia optima
 Cea de a treia comonenta se numeste analiza convergentei locale si
studiaza rata de convergenta a sirului catre solutia optima

Cand se recomanda un algoritm este esential sa se mentioneze si o estimare a

timpuluinecesar pt obtinerea solutiei.

Majer Homei Iulia Alina MPC Grupa 2