Războiul Civil Finlandez (27 ianuarie–15 mai 1918) a avut ca obiectiv preluarea controlului

asupra Finlandei în timpul tranziției sale de la statutul de Mare Ducat în cadrul Imperiului Rus la cel
de stat independent. Conflictul a făcut parte din agitația națională, politică și socială produsă
de Primul Război Mondial (Frontul de Est) în Europa. Părțile implicate în conflict au fost roșiii,
conduși de Partidul Social-Democrat și albii, conduși de Senatul nesocialist, dominat de
conservatori. Gruparea paramilitară Gărzile Roșii, formată din muncitori din industrie și agricultură,
controla orașele și centrele industriale din Finlanda de sud. Gruparea paramilitară Garda Albă,
formată din țărani și facțiuni ale claselor de mijloc și superioară, controlau zonele rurale din centrul și
nordul Finlandei.
Marele Ducat al Finlandei, teritoriu autonom al Imperiului Rus, se dezvolta treptat într-un stat
finlandez. Până în 1917, societatea finlandeză trecuse prin creșteri demografice
rapide, industrializare și în cadrul ei apăruse o amplă mișcare muncitorească. Sistemul politic al țării
era într-o fază instabilă de democratizare și modernizare, în timp ce situația socio-economică și
statutul cultural-național ale populației se ameliorau treptat. Primul Război Mondial a dezbinat
Imperiul Rus și Marele său Ducat, și a dus la lupte pentru putere între mișcarea muncitorească, cu
înclinații de stânga, și nesocialiștii, mai conservatori, în absența unei forțe armate sau polițienești
neutre. Declarația de independență a Finlandei din 6 decembrie 1917 nu a reușit să unifice națiunea.
Roșiii au dus o ofensivă generală nereușită în februarie 1918, aprovizionați cu arme din Rusia
Sovietică. În martie, a început o contraofensivă a albilor, întărită în aprilie de un contingent
al Armatei Imperiale Germane. Acțiunile militare decisive ale războiului au fost bătăliile de
la Tampere și Viipuri, ambele câștigate de albi, și bătăliile de la Helsinki și Lahti, câștigate de
armatele germane, ceea ce a dus la victoria de ansamblu a Albilor aliați cu Germania. Atât roșiii cât
și albii au practicat teroarea politică. Un număr mare de roșii au murit de malnutriție și de boli în
lagărele de prizonieri. În total, circa 39.000 de oameni au murit în război, dintre care 36.000 au fost
finlandezi—dintr-o populație totală de 3.000.000.
După conflict, finlandezii au trecut de sub dominația rusească în sfera de influență a Imperiului
German. Senatul conservator a încercat să înființeze o monarhie finlandeză, dar planul a fost
abandonat după înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial. Finlanda a devenit republică
independentă și stat democratic. Războiul a divizat națiunea pentru mulți ani și rămâne evenimentul
cu cea mai mare încărcătură emoțională din istoria Finlandei. Societatea a fost reunificată prin
compromisuri sociale bazate pe cultivarea pe termen lung a unei politici și religii moderate, pe
rezultatele Primului Război Mondial și pe revenirea economică postbelică.