REFERAT

BOLI INFECTIOASE
RABIA

PROFESOR
ONTICA MARIUS
ELEV
BIRSOGHE LORENA SORINA
AMG2C
 RABIA
Rabia (turbarea) este o boala infectioasa virala a mamiferelor cauzata de un virus, virusul rabic,
care se gaseste in saliva animalelor si care afecteaza sistemul nervos central (creierul si maduva
spinarii) atat la animale, cat si la oameni. Animalele infectate cu acest virus pot raspandi boala
prin intermediul salivei sau contactului cu tesutul cerebral.

Oamenii pot dobandi boala in urma muscaturilor, produse atat de la animale salbatice, cat si
domestice. Ocazional, virusul se poate transmite si prin intermediul animalelor de companie,
cum sunt pisicile sau cainii, insa aceasta se intampla foarte rar datorita programelor de vaccinare
eficiente. Animalele de companie care nu parasesc niciodata apartamentul au un risc foarte mic
de a fi expuse virusului care determina rabia. In situatii si mai rare, unele persoane se pot infecta
fara a fi muscate de un animal infestat, fie prin manipularea unui animal care e infestat, fie prin
inhalarea virusului, mai ales in locuri in care acesta se gaseste in cantitate foarte mare (pesterile
in care traiesc lilieci, de exemplu).

Perioada tipica de incubatie a virusului rabic este de 4-6 saptamani. In aceasta perioada, de
obicei nu este prezent niciun simptom al bolii. Primele simptome care apar includ durerea si
amorteala la locul muscaturii. Alte simptome care se pot manifesta sunt:

 Tuse sau senzatia de gat uscat;

 Durere, arsura, mancarime;
 Febra;
 Furnicaturi sau amorteala la locul muscaturii sau al expunerii initiale;
 Durere abdominala;
 Anxietate sau neliniste care se accentueaza si poate evolua spre agitatie extrema.
 Perioade alternante de comportament normal si comportament bizar sau neobisnuit
(anxietate, halucinatii, delir);
 Frica de apa (hidrofobie) sau frica de aer (aerofobie);
 Spasme musculare la nivelul muschilor fetei, gatului sau diafragmului, urmate de
convulsii;
  Paralizia, care este adesea singurul simptom;
 Variatii mari ale temperaturii corporale;
 Insuficienta cardiaca si respiratorie.

entru diagnosticare rabiei sunt necesare urmatoarele teste:

 Testul direct cu anticorpi fluorescenti. Este un test uzual, rapid, care detecteaza
proteinele ce alcatuiesc virusul rabic. Testul se face prin prelevarea unei mostre de tesut din
zona potential infectata;
 Testul de polimerizare in lant. Acest test detecteaza materialul genetic (ADN) al
proteinelor din virusul rabic, este foarte exact si poate fi facut din saliva, lichid cefalorahidian
sau oricare alt tesut.

Diagnosticul la animale este de asemenea dificil. Animalele care au un comportament ciudat pot
fi infectate cu virusul rabic. Presupunerea ca un animal este infectat se bazeaza pe:

 tipul animalului, unele animale au risc mai mare sa fie infectate, cum ar fi: liliecii,
sconcsii, ratonii, vulpile si coiotii; 
 comportamentul animalului, cum ar fi salivatia excesiva sau comportament agresiv;
 data ultimei vaccinari a animalului.

Tratamentul rabiei

Dupa o expunere posibila la virusul rabic, se impune curatirea ranii si vaccinarea pentru ca
acestea sunt cele mai eficiente metode de a stopa raspandirea infectiei.

Vaccinarea

In cazul expunerii la virusul rabic este necesara administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie
terapia post expunere. Vaccinarea ajuta sistemul imun sa combata boala in stadiile timpurii.
Cand se administreaza vaccinurile inaintea aparitiei simptomelor severe, ele previn de obicei
dezvoltarea infectiei si cresc sansele de recuperare. Vaccinul este administrat in functie de riscul
de expunere la virusul rabic.