REGIMUL POLITIC ROMÂNESC

1. Scurta istorie politică românească

2. Coordonate ale sistemului politic românesc

1. Scurta istorie poltică românească

Viaţa politică românească poate fi apreciată ca integrată atât genetic cât şi
evolutiv în coordonatele celor două "valuri" pluripartidiste europene. Sistemul
politic în România s-a născut în efervescenţa ideologică paşoptistă şi unionistă,
ale cărei deziderate erau prezentate de spiritul modernist-capitalist, de realizarea
statului naţional unitar şi, implicit, de dorinţa emancipării faţă de spiritul
conservator feudalist, faţă de politica imperială ţaristă, habsburgică şi otomană - ce
se confruntau în spaţiul geopolitic românesc. Până la cristalizarea partidelor
moderne, moment indisolubil legat de statuarea regimului constituţional
(Constituţia din 1866), viaţa politică din România, asemenea celorlalte ţări
europene, a cunoscut existenţa formaţiunilor protopolitice, precum "Frăţia",
"Partida Unionistă" "Astra"etc. restructurate organizaţional şi pragmatic şi care
împleteau acţiunea politică cu cea culturală, socială şi economică. Fază
"preistoriei" partidelor politice româneşti se înscrie în universalitatea procesului de
apariţie şi afirmare a instituţiilor politice, a partidismului.
Primele partide din istoria modernă a României iau naştere în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea - PNL, creat la 24 mai 1875 condus de
personalităţi politice ca: I.C.Brătianu, C.A.Roseti şi D.Sturza, respectic Partidul
Conservator, înfiinţat la 3 februarie 1880, condus de oameni politici ca: L.Catargiu,
Em,C.Epureanu, Gr.Cantacuzino, P.P.Carp şi T.Maiorescu.
Activitatea P.N.L. şi P.C. în viaţa românească a statuat bipartidismul şi
rotativa guvernamentală ca formulă a sistemului politic ("primul val partidist") cu
urmări benefice pentru evoluţia şi consolidarea unităţii statului român modern.
Către sfârşitul secolului al XIV-lea creşte diversitatea opţiunilor politice
reclamate de interesele noilor forţe social-politice. Ca reprezentant al muncitorilor,
apare în 1893 P.S.D. al Muncitorilor din România.
Semnele crizei sistemului politic românesc, specifice trecerii în al doilea
"val" al pluripartidismului de factură europeană, au avut conotaţii particulare
determinate în primul rând de realizarea obiectivului major al desăvârşirii unităţii
naţionale. dăcă până la 1918 forţele politice româneşti se intersectau în sfera
politicii unităţii naţionale, după această dată, în noile condiţii sociale, economice şi
administrative, politice şi internaţionale, se deschide un câmp larg
pluripartidismului concretizat de tendinţele de reprezentare diferenţiată a
intereselor grupurilor sociale. Chestiunile cardinale ale societăţii româneşti devin
reforma agrară şi reforma electorală care necesită soluţii.
Sistemul politic în perioada interbelică s-a caracterizat printr-un "boom"
al partidelor, specific pluripartidismului şi, totodată, pluralismul politic statuat prin
noua Constituţie a României din 1923. Mutaţiile produse pe arena politică au fost
reliefate, pe de o parte, de dispariţia unor forţe devenite irelevante politic, cum a
fost cazul Partidului Conservator (după reforma din 1921), iar, pe de altă parte de
mozaicarea spectrului politic prin noi apariţii, dizidente şi regrupării politice.
Pe scena politică românească interbelică P.N.L. s-a aflat permanent în
concurenţă cu P.N.T., format în 1926 prin fuziunea Partidului Naţional Român
(I.Maniu) şi Partidul Ţărănesc (I.Mihalache) şi care practic a ocupat locul Partidului
Conservator, dispărut din viaţa politică. Alături de aceste paride au acţionat şi alte
partide de centru ca Partidul Poporului (Al.Averescu), Partidul Ţărănesc
Democrat, Partidul Ţărănesc Radical, Partidul Naţional - N.Iorga (din 1932 Partidul
Naţionalist-Democrat), Partidul Liber-Democrat.
Dreapta politică era reprezentată de tendinţele conservatoare
restauraţioniste (în special după 1930), sub forma dizidenţelor provenite din zona
centrală a esicherului politic, Partidul Agrar-C.Argetoianu, Partidul Naţional Agrar,
Partidul Naţional-Creştin, Partidul Naţiunii; în timp ce stânga cuprindea Partidul
Social Democrat, devenit în 1918 Partidul Socialist, Partidul Socialist Unitar,
Partidul Socialist al Muncii, Partidul Socialist-Popovici, partidul Social-Democrat -
C.T.Petrescu (1927).
De asemenea, perioada interbelică a cunoscut şi existenţa extremelor
politice reprezentate de Partidul Comunist Român (1921) afiliat Internaţionalei
Comuniste şi scos în afara legii de P.N.L. în 1924, precum şi Partidul Naţional
Democrat-Creştin (Liga Apărării Naţionale Creştine, după 1923), Legiunea
Arhanghelului Mihail (1927), devenită în 1930 "Garda de Fier" şi ulterior "Totul
pentru Ţară".
Din cele prezentate rezultă că sistemul politic în perioada interbelică a fost
un regim democratic fundamentat pe principiile pluripartidismului şi
parlamentarismului. Principala limită s-a dovedit a fi incapacitatea de a bloca
tendinţele politicianiste şi evoluţiile spre totalitarism.
După 1938 regimul politic românesc a intrat într-un proces de involuţie,
iniţiat de instaurarea dictaturii regale. Constituţia carlistă a anulat de jure
pluripartidismul. Ulterior, procesul refacerii pluripartidismului a fost frânat de
antrenarea României în cea de-a doua conflagraţie mondială, când viaţa politică
se desfăşura în condiţiile dictate de rigorile războiului.
După război, a fost reactualizată Constituţia din 1923 şi reluată activitatea
partidelor politice în condiţiile în care România a intrat sub sfera de influenţă a
URSS.
 Intrarea P.C.R. în structura puterii şi acapararea acesteia a fost
echivalentă cu eliminarea concomitentă a pluralismului politic (constituţiile
socialiste - 1948, 1952 şi 1965; propaganda de tipul "cine nu e cu noi este
împotriva noastră") ca principii şi valori fundamentalale oricărui regim democrat.
Regimul politic comunist a reprezentat în evoluţia contemporană a României acea
sincopă istorică a cărei caracteristică a fost instituirea sistemului monopartidist, în
forma "partidului unic conducător" şi a monolitismului ideologic, cu toate consecinţele
care au decurs pentru individ şi societate.
Implozia socială produsă în estul european la sfârşitul anului 1989
semnifică, în plan politic, revenirea la tradiţiile democratice, la normalitatea
funcţionării mecanismelor specifice pluralismului şi pluripartidismului în societate.
Procesul de trecere de la regimul politic monopartidist la cel pluripartidist a fost
conştientizat ca o necesitate a restructurării societăţii româneşti şi ca o condiţie
sine-qua-non a libertăţii de opţiune şi de asociere politică a indivizilor. Aceste
deziderate politice au fost cuprinse şi sistematizate, alături de alte obiective sociale
ce reclamau rezolvare stringentă, în Proclamaţia Consiliului Frontului Salvării
Naţionale, din 22 decembrie 1989.
Pluripartidismul românesc devenea realitate, cuprinzând, atât partidele
tradiţionale reînfiinţate, cât şi noi formaţiuni politice. Astfel, până la constituirea
Consiliului Provizoriu al Unităţii Naţionale (C.P.U.N.) existau deja legalizate 30 de
partide politice. Explozia politică a permis formarea unui număr mare de partide ce
a depăşit limitele optimului funcţional al regimului parlamentar pluralist.

2. Coordonate ale sistemului politic românesc

Sistemul politic este alcătuit din ansamblul relaţiilor politice, instituţiilor şi
organizaţiilor politice, cât şi din concepţiile privind modul de organizare şi
conducere a societăţii.
2.1. Sistemul politic românesc - 1866
Coordonate de bază:
a) Teritoriul:
- stat indivizibil;
- teritoriu inalienabil;
- nu se poate coloniza cu populaţia de gintă străină;
- teritoriul este împărţit în judeţe, plăşi, comune.
b) Drepturile românilor:
- libertatea conştiinţei, învăţământului, presei, întrunirilor;
- toţi românii sunt egali în faţa legii;
- nimeni nu poate fi oprit, arestat decât în virtutea unui mandat judecătoresc
care este comunicat la arestare sau în 24 de ore după arestare;
 - domiciliul este inviolabil;
- nu poate fi confiscată averea;
- pedeapsa cu moartea, numai în timp de război;
- presa nu poate fi suspendată sau suprimată;
- delictele de presă se judecă de juriu, afară de cele contra Regelui şi
Familiei Regale sau contra suveranilor statelor străine, care se judecă după
dreptul comun de către tribunalele ordinare.
- secretul scrisorilor este inviolabil;
- dreptul de întrunire paşnică, fără arme;
- dreptul de asociere.
c) Puterile statului:
Puterile statului emană de la naţiune şi se exercită prin delegare de
competenţă:
- Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege şi Reprezentanţa
naţională, care se compune din:
- Senat;
- Adunarea deputaţilor.
Iniţiativa legislativă o poate avea oricare din cele trei puteri şi este supusă
sancţiunii Regelui după ce a fost aprobată în cele două Adunări.
- Puterea executivă este încredinţată Regelui şi miniştrilor săi.
- Puterea judecătorească se exercită de curţi şi tribunale. Hotărârile şi
sentinţele lor se pronunţă în virtutea legii şi se execută în numele Regelui.
2.2. Sistemul politic românesc - 1923
a) Teritoriul:
- Regatul României este un stat naţional unitar şi indivizibil;
- teritoriul este inalienabil;
- teritoriul nu se poate coloniza cu populaţii de gintă străină;
- teritoriul se împarte în judeţe şi comune;
b) Drepturile românilor:
- românii fără deosebire de origine etnică, limbă sau religie se bucură de
libertatea conştiinţei, învăţământului, presei, întrunirilor, de asociere şi alte drepturi
stabilite prin legi;
- drepturile politice ale femeilor se vor stabili prin legi votate cu două treimi
iar cele civile sunt egale cu ale bărbaţilor;
- românii sunt egali în faţa legii;
- titlurile de nobleţe nu sunt permise în statul român;
- libertatea individuală este garantată;
- arestarea se face în virtutea legii cu mandat judecătoreasc şi
comunicarea acestuia imediat sau în 24 ore;
 - domiciliul este inviolabil;
- nu se pot confisca averile;
- pedeapsa cu moartea, numai în caz de război;
- Biserica ortodoxă şi cea greco-catolică sunt biserici româneşti; Biserica
ortodoxă este neatârnată şi îşi păstrează unitatea cu Biserica ecumenică a
Răsăritului în privinţa dogmelor;
- învăţământul primar este obligator şi gratuit în şcolile statului;
- libertatea deplină a comunicării;
- extrădarea refugiaţilor politice este orpită.
c) Puterile statului:
Toate puterile statului emană de la naţiune, care exercită puterea prin
delegare din partea alegătorilor:
- Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege şi Reprezentanţa
naţională (Senatul şi Adunarea deputaţilor):
- iniţiativa legislativă aparţine celor trei puteri;
- legile se supun sancţiunii Regelui după ce au fost votate în cele două
camere;
- promulgarea legilor se va face prin grija ministrului justiţiei, care este
purtătorul marelui Sigiliu al Statului.
- Puterea executivă aparţine regelui şi miniştrilor săi.
- Puterea judecătorească - Curtea de casaţie şi justiţie (la nivelul naţional)

2.3. Sistemul politic românesc - 1991

a) Principii generale:
- România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil;
- forma de guvernământ este republica;
- România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea
omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane,
dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate;
- suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin
organele sale reprezentative şi prin referendum;
- teritoriul este inalienabil şi este organizat administrativ în comune, oraşe
şi judeţe;
- pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii
străine;
- pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a
democraţiei constituţionale;
- simbolurile naţionale sunt: drapelul, ziua naţională, imnul naţional, stema
ţării şi sigiliul statului;
- limba oficială este limba română;
 - cetăţenii sunt egali în faţa legii; nimeni nu este mai presus de lege (Art.16,
Aln.2);
- în materie de drepturi ale omului, au prioritate reglementările
internaţionale la care România este parte;
- libertatea individuală şi siguranţa pesoanei sunt inviolabile;
- dreptul la libera circulaţie în ţară şi în străinătate este asigurat;
- inviolabilitatea domiciliului;
- libertatea conştiinţei;
- libertatea de exprimare;
- dreptul la informaţie;
- dreptul la învăţătură - învăţământul general este gratuit şi obligatoriu;
învăţământul de stat este gratuit;
- libertatea întrunirilor;
- dreptul de asociere;
- interzicerea muncii forţate;
- proprietatea privată este ocrotită;
- obligaţia statului de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent:
b) Autorităţile publice:
- Parlamentul;
- Preşedintele României;
- Guvernul;
- Administraţia publică:
- Administraţia publică centrală de specialitate:
- Ministerele;
- Alte organe de specialitate;
- Forţele armate;
- Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
- Administraţia publică locală:
- Autorităţi comunale şi orăşeneşti (consiliile locale şi primarii);
- Consiliul judeţean;
- Prefectul.
- Autoritatea judecătorească:
- Instanţele judecătoreşti:
- Curtea Supremă de Justiţie;
- alte instanţe judecătoreşti.
- Ministerul Public - prin procurori constituiţi în parchete;
- Consiliul Superior al Magistraturii.
Parlamentul României:
 Rolul: organ reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate
legiuitoare a ţării.
Compunere: Camera Deputaţilor şi Senat
Alegerea: prin vot universal, direct, secret şi liber exprimat pentru o
perioadă de 4 ani:
Organizarea internă: - prin regulament propriu:
- birou permanent;
- preşedinte;
- grupuri parlamentare;
- comisii permanente, de anchetă sau speciale.
Camerele lucrează în şedinţe separate şi în şedinţe comune (Art.62).
Sesiunile sunt ordinare - februarie-iunie şi septembrie-decembrie - şi
extraordinare la cererea Preşedintelui României, a birourilor sau a cel puţin o
treime din numărul deputaţilor.
Categorii de legi:
- legi constituţionale - de revizuire a Constituţiei;
- legi organice prin care reglementează sistemul electoral, org. şi
funcţionarea partidelor politice, referendumul, org. Guvernului şi C.S.Ap.T., regimul
stării de asediu şi a celei de urgenţă, organizarea Consiliului Superior al
Magistraturii, instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi,
regimul cultelor, organizarea învăţământului etc.(Art.72;
- legi ordinare.
Adoptarea legilor:
- legile organice cu votul majorităţi membrilor;
- legile ordinare - cu votul majorităţii mambrilor prezenţi.
Medierea: Se face de către comisia de mediere sau prin dezbaterea
comună a camerelor Parlamentului.
Promulgarea: o face Preşedintele României în 20 zile de la primirea ei.
Intrarea în vigoarea legilor: odată cu publicarea în Monitorul Oficial al
României.
Preşedintele României:
Rolul: reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al
unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Exercită funcţia de mediere între puterile
statului, precum şi între stat şi societate.
Alegerea Preşedintelui: prin vot universal, egal, secret şi liber exprimat
(pentru perioada de cel mult două mandate etc.)
Validarea mandatului: de către Curtea Constituţională
Numirea Guvernului: desemnează un candidat pentru funcţia de prim-
ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
Atribuţii în domeniul apărării:
- este comandantul forţelor armate şi preşedinte al C.S.Ap.T.;
 - poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea
parţială sau generală a forţelor armate în cazuri excepţionale şi supune aprobării
Parlamentului în cel mult 5 zile de la adoptare;
- ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi aduce la cunoştinţă
Parlamentului prin mesaj;
- instituie starea de asediu sau de urgenţă şi solicită încunviinţarea
Parlamentului în cel mult 5 zile.
Actele Preşedintelui: Decrete, contrasemnate de primul ministru şi
publicate în Monitorul Oficial al României.
Guvernul României:
Rolul: potrivit programului de guvernare aprobat de Parlament, sigură
realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a
administraţiei publice .
Structura: prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.
Investitura: candidatul este desemnat de către Preşedinte în urma
consultării partidului majoritar sau a partidelor parlamentare. Candidatul cere în
termen de 10 zile de la desemnare votul de încredere al Parlamentului asupra
programului şi a listei Guvernului. Se dezbat în şedinţa comună şi se acordă
încrederea cu votul majorităţii parlamentarilor. Depune jurământul în faţa
Preşedintelui României (Art.82)
Actele Guvernului: hotărâri şi ordonanţe. Hotărârile se emit pentru
organizarea executării legilor, iar ordonanţele în temeiul unei legi speciale. Se
semnează de primul-ministru şi se contrasemnează de ministrul respectiv, apoi se
publică în Monitorul Oficial al României.
Partidele politice:
Din punct de vedere ideologic, partidele pot fi grupate în câteva sfere de
doctrine contemporane:
- liberalismul;
- creştin democraţia;
- social democraţia;
- ecologismul;
- naţionalismul etc.
Din cele 161 partide înregistrate până la 01.10.1994, o parte din ele sunt
lipsite de o concepţie ideologică proprie (Partidul Liber.Schimbist, Partidul
Democrat al Muncii Agricole etc.).
Din punct de vedere al sferei de cuprindere teritorială pot fi clasificate
în:
- partide naţionale;
- partide regionale;
- partide zonale;
 - partide fictive.
Aproape toate partidele româneşti sunt creaţia efervescenţei revoluţionare,
creaţii ad-hoc bazate pe anturajul liderilor politici şi numai în mică măsură pe
relaţia normală grup social-partid politic.
Anomia (dezordinea) a fost determinată de spargerea spontană a
monolitismului ideologico-partidist practicat de regimul comunist şi susţinută, atât
de lipsa maturităţii şi experienţei democratice a oamenilor, cât şi de reacţia de a
respinge nediferenţiat orice formă de ideologie.
Partidismul românesc a alimentat mozaicarea excesivă a societăţii,
suprapolitizarea şi instabilitatea structurală a partidelor (spectrul larg al
dezidentelor, fracţionările şi reorganizările conjuncturale) sau altfel spus creşterea
entropiei sistemului politic şi social global.
Morfologia partidelor politice relevă formalismul procesului de naştere a
pluripartidismului, preponderenţa cantităţii în defavoarea calităţii, ca şi efectele
politice şi sociale ce s-au făcut simţite.
Lipsa de maturitate a clasei politice a afectat voinţa şi conducerea
eforturilor asupra intereselor fundamentale ale ţării, a marilor probleme care ar fi
permis elaborarea unei concepţii clare privind realizarea reformei şi intrarea
României în familia statelor democratice.
Actul de naştere a sistemului pluripartidist a fost Decretul-lege
nr.8/31.12.1989 care a avut o dimensiune teleologică în sine reînnodarea tradiţiilor
democratice şi legitimarea puterii politice, fiind finalităţi colaterale sau chiar
secundare ale procesului. A fost maximalizată concurenţa interpartinică în vederea
accesului la putere. Ritmul apariţiei partidelor politice a fost foarte alert, astfel că în
perioada 22.12.1989 - 20.05.1990 au apărut peste 80 de partide.
Actul politic s-a caracterizat prin labilitate, ambiguitate şi în final, prin lipsă
de eficienţă. Ca urmare în opinia publică politicul a fost redus doar la funcţia sa
electorală ce a avut ca efect scăderea constantă a autorităţii şi a credibilităţii
politicului.
Inconştienţa actului politic, criza clasei politice, lipsa experienţei
democratice a politicienilor, abandonarea principiilor şi valorilor morale, conjugate
cu complexitatea tensionată a tranziţiei au condus la o adevărată restauraţie a
politicianismului interbelic.
 ANEXA NR. 1
SISTEMUL POLITIC ROMÂNESC - 1923

PUTERILE STATULUI

Puterea Puterea Puterea

legislativă REGELE executivă judecătorească

Reprezentanta
naţională

Senatul Adunarea
deputaţilor

ANEXA NR. 2

SISTEMUL POLITIC ROMÂNESC - 1991

AUTORITĂŢILE PUBLICE

Parlamentul Preşedintele Guvernul Administraţia Autoritatea

publică Judecătorească

• Prim-ministru; • Instanţele
Senat Camera • Miniştri; judecătoreşti;
deputaţilor • alţi reprezentanţi. • Ministerul Public;
• Consiliul Suprem al
• Preşedinte Magistraturii.
• Birou permanent
• Comisii
Administraţia Administraţia
• Grupuri parlamentare
publică centrală publică locală
de specialitate
• Ministerele • Autorităţi comunale şi
• Alte organe de orăşeneşti (consiliile locale,
specialitate primării)
• Forţele armate; • Consiliul judeţean
• C.S.Ap.T. • Prefectul
ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII MILITARE NESECRET
Catedra de Strategie Militară Exemplar nr. __
Comisia didactică de securitate
şi apărare naţională

TEMATICA REFERATELOR
- Sisteme şi doctrine politico-militare -

NR.
TEMA SEMINAR TEMELE REFERATELOR OBS.
CRT.
0 1 2 3
1. Statul - instituţie vitală a sistemului politic
2. Multipartidismul
1 Sistemul politic 3. Paradoxurile şi contradicţiile în democraţie
4. Controlul şi echilibrul puterilor
5. Grupurile de presiune
1. Locul Armatei României în structura puterii
Armata şi grupurile de 2. Reforma în Armata României
2
presiune Obiectivele grupurilor de presiune în relaţiile cu
armata
1. Funcţiile armatei în societăţile moderne
Tendinţe de evouţie ale organismelor militare
Armata şi societatea în
3 Misiunile armatei în societatea democratică
epoca contemporană
Impactul integrării în structurile euro-atlantice asupra
Armatei României
1. Doctrina militară a S.U.A.
Tendinţe şi orientări în
2. Doctrina militară a R.F. Germania
4 doctrinele militare
3. Doctrina Federaţiei Ruse
contemporane
4. Doctrina Ungariei
Sistemul politic românesc în perioada interbelică
Sistemul politic românesc postdecembrist
5 Sistemul politic românesc Impactul integrării în structura de securitate euro-
atlantică asupra sistemului politic românesc
Organizarea şi funcţionarea C.S.Ap.Ţ.
1. Elemente ale doctrinei militare româneşti
Conceptul românesc de
6 2. Corelaţia apărare naţională - apărare colectivă
apărare a ţării
3. Fizionomia războiului de apărare a României

NOTĂ: Fiecare ofiţer-cursant are obligaţia de a prezenta unul din referatele cerute;
Referatul se va redacta într-un volum de 3-5 pagini şi va fi predat cadrului didactic după
prezentare;
Timpul de prezentare: 5 - 12 minute;
Pot fi prezentate şi alte refarate, cu condiţia obţinerii aprobării de la titularul de curs.

Prof.univ.dr.
ION IRIMIA