Curs 8 Medicina Interna

Afectiuni metabolice si de nutritie

Deficitul si excesul nutritional

Malnutritia este frecventa printre alcoolici, saraci, varstnici si bolnavi

cronici. La pacientii spitalizati, starile de deficienta comune sunt subnutritia
protein-calorica, beri-beri (deficit de vitamina B).si scorbutul (deficit de
vitamina C).

Malnutritia protein-calorica. Consumul ineficient de proteine si calorii

provoaca pierderea progresiva de masa corporala si de tsut adipos. Deficitul
evident clinic se instaleaza atunci cand se suprapune o alta situatie:
hipermetabolism, catabolism, anorexie, infectii sau alte afectiuni.

1
 Exista doua sindroame de malnutritie protein-calorica:

1. Marasmul (deficit caloric) – evident la copii prin stoparea cresterii,

pierderea tesutului adipos, pierderea GEC generalizata fara edeme;
2. Kwashiorkor (deficit proteic) – manifestat prin hipoalbuminemie,
edeme generalizate, dermatoza “ in pete de vopsea” , ficat marit.

Aceste sindroame apar rareori in forma lor pura si in mod frecvent se

suprapun:

• apatia (reprezintă lipsa motivaţiei sau entuziasmului.);

• fatigabilitatea (reprezinta scaderea anormal de rapida a
fortei musculare. oboseala cronica reprezinta un sindrom constand intr-o
stare permanenta de oboseala cu epuizare la cel mai mic efort);
• edemul gleznelor;
• tegumentul aspru, uscat;
pot fi acompaniate
• de adancire a foselor temporale;
• cresterea spatiilor intercostale si
• depigmentarea pielii si a parului;
• in structura miocardului pot aparea alterari reversibile, ca si in functia si
sistemul de conducere a acestuia.

In cazurile avansate,
• se suprapun ulceratiile de decubit;
• hipotermia si infectiile terminale;
• diametrul treimii medii a bratului si musculatura acestuia sunt reduse;
2
• albumina serica este scazuta;
• functia imuna este deteriorata si functia limfocitelor T este scazuta;
• anomaliile hormonale includ niveluri circulante scazute de insulina,
sporirea hormonului de crestere si a glucagonului (este cel de-al doilea
hormon pancreatic implicat în reglarea echilibrului glicemic, alături de
insulină), scaderea somatomedinelor ( În ficat hormonul creşterii
generează producerea somatomedinelor (factorul de creştere asemeni
insulinei ), care sunt intermediari in diferite acţiuni fiziologice ale
hormonului creşterii) si cresterea glucocorticoizilor (sunt hormoni
corticosuprarenalieni ).