Douăzeci de mii de leghe sub mări

JULES VERNE

PARTEA ÎNTÂI
CAPITOLUL I
În anii 1860 un fenomen inexplicabil aducea teroare pe apele Europei şi Americii.
Aceasta era descris ca fiind ceva imens, lung, fusiform şi rapid şi era cauza multor naufragii.
CAPITOLUL II
Toată lumea se întreba ce putea fi: un submarin sau un cetaceu, un monstru marin
uriaş, un licorn. Pentru a investiga cazul, la New York se pregătea o expediţie, la care a fost
invitat şi profesorul Muzeului din Paris, pe nume Pierre Aronnaux.
CAPITOLUL III
Pierre Aronnaux împreună cu servitorul său, Conseil, s-au îmbarcat pe vasul american
Abraham Lincoln, unde au fost întâmpinaţi de comandantul Farragut. Fregata a pornit
degrabă în căutarea monstrului.
CAPITOLUL IV
Fregata era bine înarmată, iar pe lângă asta îl avea la bord pe Ned Land, regele
harponarilor. Ned şi Pierre se împrieteniră, iar Ned îi mărturisi că nu crede că ciudatul
fenomen ar fi un cetaceu.
CAPITOLUL V
Abraham Lincoln străbătu Oceanul Atlantic şi ajunse în Pacific, dar monstrul nu
apărea. Dintr-o dată Ned observă că acesta este sub fregată.
CAPITOLUL VI
Monstrul emana o lumină ciudată. Deoarece era noapte, nu puteau lupta cu el, aşa că
au aşteptat să se facă ziuă. Dimineaţa îl zăriră din nou, însă când au pornit spre el, acesta
scăpă. Ned se convinse şi el că era un cetaceu. După un timp puternica lumină electrică apăru
din nou. În lupta cu monstrul fregata se zgudui şi Pierre căzu în apă.
CAPITOLUL VII
Conseil sări după el şi au început să înoate după fregata care nu mai putea fi cârmuită,
deoarece avea elicea şi timora avariate, însă aveau speranţa că vor veni după ei cu bărci de
salvare. Bărcile nu mai veneau, era noapte, iar înotul îi epuizase pe amandoi. Când simţeau că
nu mai pot auziră o voce. Era Ned, care stătea pe monstrul marin. S-au refugiat pe suprafaţa
acestuia şi au realizat ca e un vas submarin, cu forma unui peşte imens. Toată noaptea au stat
pe suprafaţa navei, sperând să nu se scufunde. Dimineaţa au fost descoperiţi şi primiţi în
misterioasa navă.
CAPITOLUL VIII
Aceştia s-au întâlnit cu căpitanul navei, însă nu au reuşit să comunice cu el. Au
încercat în franceză, engleză, germană şi latină, însă nu s-au făcut înţeleşi. Nici ei nu
înţelegeau limba căpitanului, nici căpitanul limba lor. Erau închişi într-o cameră, dar au
primit totuşi de mâncare pe săturate. După ce au mâncat s-au pus să doarmă.
CAPITOLUL IX

1
 Când s-au trezit se gândeau ce ar putea să facă să scape. Erau înfometaţi, Ned era
furios, iar când veni stewart-ul, acesta îl atacă.
CAPITOLUL X
Comandantul interveni şi le spuse că a înţeles limbile în care i-au vorbit, dar a vrut
mai întâi să îi observe şi să se gândească ce să facă cu ei. Le-a spus că nu poate să îi
elibereze, însă este dispus să le ofere libertatea de a se plimba prin navă, în schimbul
supunerii lor. Nu putea risca să afle lumea despre secretul său. Li se prezentă, le spuse că
numele lui este Nemo şi că nava se numeşte Nautilus. Îi invită apoi la masă şi le spuse că
toată hrana provine din mare, la fel şi hainele şi multe altele din nava sa.
CAPITOLUL XI
Căpitanul Nemo îl invită pe profesor să viziteze Nautilus: îi prezentă biblioteca, ce era
totodată şi un fumoar, atelierul de pictură, unde avea opere de artă, dar şi partiturile celor mai
renumiţi muzicieni, şi sala colecţiilor, unde avea colecţia de obiecte din ocean, plină de
rarităţi naturale. Profesorul era dornic să afle cât mai multe despre Nautilus.
CAPITOLUL XII
Căpitanul Nemo îi explică cum produce nava electricitatea cu ajutorul oceanului.
Electricitatea era şi cea care îi transmitea elicei mişcarea şi făcea nava atât de rapidă.
CAPITOLUL XIII
În continuare căpitanul îi arătă un desen care era planul cu componenţa, dimensiunile
şi mărimea lui Nautilus, îi explică cum se manevrează nava, cum se scufundă, cum poate
rezista la presiunea imensă a apei la mari adâncimi, apoi îi povesti cum a construit-o şi îi
dezvălui despre sine că este un inginer foarte bogat.
CAPITOLUL XIV
Căpitanul Nemo a fixat data începerii călătoriei lor de explorare a apelor lumii, şi
anume 8 noiembrie 1867. Nautilus trecea prin Fluviul Negru, iar profesorul, Conseiul şi Ned
au avut ocazia să vadă animale acvatice din mările Japoniei şi Chinei..
CAPITOLUL XV
Profesorul începu însemnarea aventurilor sale. După ce căpitanul lipsi câteva zile, le
trimise profesorului şi tovarăşilor săi o invitaţie la vânătoare în pădurile Insulei Crespo.
Aceştia s-au bucurat când au auzit că vor pune piciorul din nou pe uscat, însă la scurt timp au
aflat că era vorba despre păduri submarine.
CAPITOLUL XVI
Canadianul Ned nu a vrut să meargă la vânătoare, aşa că a rămas pe Nautilus, în timp
ce profesorul, Conseil, căpitanul Nemo şi tovarăşul său se plimbau pe fundul mării şi admirau
peisajele, îndreptându-se spre pădurea submarină.
CAPITOLUL XVII
Pădurea, formată din plante uriaşe, asemenea copacilor, era considerată de către
căpitan domeniul său. Cei patru s-au plimbat timp de câteva ore prin această pădure,
căpitanul Nemo împuşcând o lutrie mare şi un albatros care zbura deasupra oceanului. În
drum spre Nautilus au trecut pe lângă aceştia nişte rechini şi au fost nevoiţi să se întindă pe
fundul mării ca să nu fie observaţi. Au ajuns cu bine înapoi pe navă, obosiţi şi uimiţi de
interesanta excursie de pe fundul mării.
CAPITOLUL XVIII

2
 Conseil îi povesti lui Ned despre minunata plimbare de pe fundul mării, făcându-l pe
acesta să regrete că nu i-a însoţit. Într-o zi, în timp ce Nautilus se afla cam la o mie de metri
adâncime în oceanul Pacific, aceştia au văzut o navă scufundată recent, pe puntea căreia se
mai aflau încă nişte cadavre. După ce Nautilus înconjură vasul, merse mai departe.
CAPITOLUL XIX
După mai bine de opt mii de leghe, în perioada Crăciunului, Nautilus a ajuns la
Vanikoro, insulele în care au dispărut în sec. XVIII navele vestitului pirat La Perousse, care
călătorea în jurul lumii. Căpitanul Nemo i-a descoperit profesorului întâmplările lui La
Perousse, care şi-a construit în Vanikoro o a treia navă din rămăşiiţele celorlaltor două cu
care călătorea, dar cu care a naufragiat în insulele Solomon şi a murit.
CAPITOLUL XX
În primele zile ale anului 1868, după mai bine de 11300 de leghe de la punctul de
plecare din mările Japoniei, Nautilus ajunse în apropierea insulei Papua. Nemo voia să intre
în Oceanul Indian prin Strâmtoarea de Torres, însă vasul rămase înţepenit. Profesorul îi ceru
voie căpitanului să îi lase puţin pe uscat, iar acesta îi aprobă cererea. Nava a reuşit să iasă din
strâmtoare, iar profesorul, Conseil şi Ned au ajuns pe insula Gueboroar cu barca lui Nautilus.
CAPITOLUL XXI
După două luni petrecute pe Nautilus, cei trei erau bucuroşi de mica lor excursie de pe
uscat. Au început să caute provizii precum fructe, legume, vânat, cu care să revină pe navă.
CAPITOLUL XXII
Aceştia au fost nevoiţi să se retragă de pe insulă deoarece i-au atacat băştinaşii.
Nautiulus părăsi cu bine Strâmtoarea de Torres.
CAPITOLUL XXIII
Căpitanul îi spuse profesorului Arronaux să va trebui să stea închis împreună cu
tovarăşii săi. După ce le-a fost servită cina, au adormit cu toţii, profesorul (în timp ce se lupta
cu somnul) suspectând că le-au fost puse somnifere în mâncare.
CAPITOLUL XXIV
Dimineaţa niciunul nu ştia nimic despre întâmplările din timpul nopţii. Căpitanul îi
ceru profesorului să îl îngrijească pe unul dintre oamenii săi, însă era prea târziu pentru
acesta, rana fiindu-i foarte gravă.
În ziua următoare Nemo îl invită pe profesor şi pe tovarăşii săi la o plimbare
submarină în adâncurile Oceanului Indian. Aceştia au pornit însoţiţi de alţi doisprezece
oameni în Regatul de Corali, unde l-au îngropat pe tovarăşul lor într-un cimitir de coral.
PARTEA A DOUA
CAPITOLUL I
Profesorul era dornic să descopere minunile aflate în mările planetei. Acesta nu se
plictisea pe navă: se plimba zilnic pe platformă înviorându-se cu aerul curat al oceanului,
urmărea vieţuitoarele prin geamurile salonului, citea cărţi din bibliotecă, îşi scria memoriile.
Între timp, Ned Land dorea să scape de pe navă.
CAPITOLUL II
Căpitanul îi invită pe oaspeţii săi la pescăriile din Ceylon, o insulă renumită pentru
pescuitul perlelor. Această activitate îi dădea fiori profesorului care era inspăimântat de
rechini.

3
 CAPITOLUL III
Căpitanul i-a condus într-o fântână în care se afla o moluscă uriaşă ce avea o perlă de
mărimea unei nuci de cocos. Aceasta valora cel puţin zece milioane de lire, însă lăsă perla
acolo ca să mai crească. Apoi a salvat cu ajutorul lui Ned un indian de atacul unui rechin şi i-
a dăruit o pungă de perle. Nemo afirmă că l-a ajutat pe indian deoarece acesta face parte,
asemenea lui, dintre cei asupriţi.
CAPITOLUL IV
Nautilus a ajuns în Marea Roşie, iar următoarea destinaţie era Marea Mediterană, la
care se ajungea printr-o trecătoare submarină descoperită de Nemo şi cunoscută doar de el, pe
care a numit-o Tunelul Arab.
CAPITOLUL V
În douăzeci de minute Nautilus, condus de căpitanul însuşi, traversă trecătoarea şi
ajunse in Mediterană.
CAPITOLUL VI
Văzându-se în Europa, Ned era tot mai preocupat de evadare. Profesorul îl sfătui să se
gândească bine înainte de a face ceva, deoarece vor avea o singură ocazie.
În ziua următoare a trecut înotând pe lângă navă un bărbat pe nume Nicolai, o
cunoştinţă a căpitanului. Profesorul era nedumerit, mai ales după ce văzu că Nemo a umplut
un cufăr cu aur, pe care l-au împins afară din sală patru oameni. Seara au văzut, într-o căldură
infernală, spectacolul unei erupţii submarine, după care Nautilus părăsi arhipelagul grecesc..
CAPITOLUL VII
Nautilus, trecând prin Strâmtoarea Gibraltar, ajunse în apele Oceanului Atlantic.
CAPITOLUL VIII
Nautilus mergea de-a lungul coastei portugheze, iar Ned, profesorul şi Conseil au
hotărât să fugă. Ned a realizat un plan, care însă nu a mai fost pus în aplicare, deoarece,
ajungând în golfuleţul Vigo, nava se opri pentru a culege comorile naufragiului flotei
spaniole din 1702. Cu ajutorul comorilor pe care le găsea pe fundul mării, căpitanul Nemo îi
ajuta pe oamenii săraci şi oprimaţi. Astfel, profesorul şi-a dat seama cui îi erau destinate
bogăţiile din cufărul experiat de căpitan.
CAPITOLUL IX
Căpitanul şi profesorul au pornit în timpul nopţii într-o excursie. Aceştia au vizitat
Atlantida, ţinutul înghiţit de ocean.
CAPITOLUL X
Căpitanul le-a arătat oaspeţilor săi grota din care îşi extrage sărurile necesare
producerii energiei electrice, deci a funcţionării navei. Grota s-a format în interiorul unui
vulcan stins, inundat de mare, iar pădurile sale, transformate în păcură reprezintă sursa
sărurilor. Cei trei au vizitat grota şi au găsit, spre uimirea lor, albine, păsări. Au revenit la
bord când terminase şi echipajul de încărcat proviziile de săruri şi Nautilus porni mai departe.
CAPITOLUL XI
Nautilus traversă marea care acoperă partea scufundată a Atlantidei, numită Marea
Sargasselor.
Căpitanul scufundă nava până la o adâncime de 16 mii de metri, nivel la care nu se
mai vedea nicio vieţuitoare în apă, după care ieşi cu repeziciune la suprafaţă.
CAPITOLUL XII

4
 Nautilus înainta spre sud. Pe lângă navă înotau multe balene, ceea ce a trezit pofta de
vânătoare a lui Ned. I-a cerut voie căpitanului să pescuiască, însă acesta nu era de acord cu
omorârea unor biete animale din plăcere. În depărtare se vedeau caşaloţi ce veneau să se lupte
cu balenele. Căpitanul Nemo era hotărât să îi distrugă. Cu ajutorul pintenului de oţel cu care
era înarmată nava, i-a măcelărit.
CAPITOLUL XIII
Nautilus se îndrepta spre Polul Sud. Căpitanul şi-a propus să ajungă la polul antarctic
trecând pe dedesubtul aisbergurilor.
CAPITOLUL XIV
Nautilus a ajuns la Polul Sud. La mal au văzut pinguini, foci, morse, elefanţi marini şi
numeroase păsări. Căpitanul Nemo a desfăşurat un steag negru cu litera N brodată în aur,
punând stăpânire pe această parte a globului. Soarele a dispărut sub orizont, începând lunga
noapte polară, ce durează 6 luni.
CAPITOLUL XV
Un aisberg s-a răsturnat şi a blocat căile de ieşire, nava rămânând blocată, cu aerul pe
terminate.
CAPITOLUL XVI
Ca să se subţieze stratul de gheaţă care îi despărţea de mare, căpitanului îi veni ideea
să împrăştie apă clocotită prin pompele navei. După ce stratul de gheaţă s-a subţiat suficient,
Nautilus l-a spart cu greutatea sa şi a pornit în mare viteză, apoi a spart suprafaţa îngheţată cu
pintenul său de oţel. A ieşit a suprafaţă, lăsând aerul să pătrundă în navă.
CAPITOLUL XVII
Nautilus, trecând de cercul polar, se îndrepta spre nord pe calea Atlanticului. A trecut
pe lângă Capul Horn, gura de vărsare a fluviului Amazon, unde au prins peşti şi reptile, Delta
Maroni, unde au prins câteva broaşte ţestoase uriaşe.
CAPITOLUL XVIII
În timp ce Nautilus se îndepărta de coasta americană au apărut câteva caracatiţe
uriaşe. Deoarece acestea împiedicau nava să înainteze, echipajul a fost nevoit să iasă, inclusiv
căpitanul, pentru a lupta cu ele. Aceştia au învins monştrii, însă au pierdut un tovarăş, ceea ce
l-a întristat enorm pe căpitan.
CAPITOLUL XIX
Profesorul Arronaux, Conseil şi Ned Land se aflau deja de şapte luni la bordul navei
Nautilus, iar cel din urmă nu mai suporta. Profesorul a mers să îl întrebe pe căpitan dacă le va
reda libertatea, însă răspunsul a fost negativ, iar relaţia lor s-a răcit după aceasta.
Într-o seară, în timp ce nava se afla pe fluviul Gulfstream începu o furtună şi se
dezlănţui un uragan, iar Nautilus a fost nevoit să se scufunde sub valuri în apele nemişcate.
CAPITOLUL XX
Pe linia orizontului a apărut un vapor mare, iar Nautilus a început să se scufunde. Pe
fereastră se putea zări o navă de război scufundată, numită Răzbunătorul.
CAPITOLUL XXI
Nautilus a fost atacat, iar Nemo avea de gând să riposteze şi să scufunde vasul ce l-a
atacat. Acesta justifică viitoarele lui fapte spunând că ţara şi familia sa au fost distruse de
către opresori. Nautilus a scufundat vaporul cu pintenul său de oţel, însă căpitanul, intrând în
cabina sa şi uitându-se la portretul unei femei şi chipurile a doi copii, izbucni în lacrimi.

5
 CAPITOLUL XXII
Văzând că nimeni nu mai supraveghează submarinul, profesorul, Conseiul şi Ned au
hotărât să evadeze cu barca lui Nautilus. Când veni ora la care au stabilit să evadeze, pentru a
ajunge în bibliotecă, profesorul a trebuit să treacă prin sala în care se afla căpitanul Nemo.
Acesta îngândurat, plin de remuşcări murmură „Destul, Dumnezeule atotputernic!”.
Cei trei s-au urcat în barcă, însă Nautilus ajunse într-un Maelstrom, iar barca s-a
desprins de navă.
CAPITOLUL XXIII
S-au trezit toţi trei întregi şi sănătoşi în cabana unui pescar, neştiind cum au ieşit din
adâncuri. Profesorul spera că şi Nautilus a scăpat cu bine din maelstrom şi îşi reaminti de
călătoria ce a durat aproape zece luni, în care a umblat 20000 de leghe, realizând un tur al
lumii submarine, ce i-a dezvăluit minuni ale Oceanului Pacific, Oceanului Indian, Mării
Roşii, Mediterane, Oceanului Atlantic, ale mărilor australe şi boreale.