Sunteți pe pagina 1din 6

Îngrășămintele naturale:

Ce soluții eco ai pentru un sol mai roditor

Chiar dacă ai o grădină mare sau doar câteva ghivece pe balcon, sigur îți dorești că
plantele tale să crească repede, să fie rezistente și să dea roade bogate. Una dintre
soluțiile pe care le ai la dispoziție este fertilizarea solului, că să completezi necesarul de
substanțe nutritive care ar putea să lipsească.

Fertilizarea ecologică este un mod eficient, prietenos cu mediul și deseori, mai ieftin,


de a adaugă nutrienții necesari în sol. Iată care sunt cele mai des întâlnite îngrășăminte
naturale, ce substanțe chimice conțin și cum să le folosești pentru a te bucură de o
grădina înfloritoare.

Ce sunt fertilizatorii naturali

Avantaje si dezavantaje ale fertilizarii ecologice

Cum se obtin fertilizatorii naturali

Ce sunt fertilizatorii naturali


Pentru că legumele să se dezvolte optim, cu frunze și fructe din belșug, solul grădinii
tale trebuie să conțină cantități potrivite de azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu,
fier, zinc, cupru și alți nutrienți, în funcție de plantele pe care vrei să le cultivi. Pentru
că nu orice sol conține componentele necesare pentru o recoltă bogată, pământul
trebuie îmbunătățit cu ajutorul fertilizatorilor.

Îngrășămintele naturale sunt substanțe care nu au fost procesate chimic, obținute


din surse organice (din plante sau animale) sau surse minerale (diferiți pulberi). Că
să-și elibereze substanțele nutritive, majoritatea fertilizatorilor trebuie să se
descompună în pământ. În acest fel este încurajată activitatea biologică în sol.

Tipuri de fertilizatori naturali

 Îngrășăminte organice: sunt formate din bălegar de grajd, dejecții de animale


sau resturi vegetale. Se aplică astfel încât materia organică proaspătă să nu între
în contact cu rădăcinile plantelor (le pot arde). Materiile trebuie ori transformate
în compost înaintea plantării, ori așezate la suprafață și încorporate prin arare
sau discuirea solului până ajung la o distanță de 5-10 cm în sol.

 Îngrășăminte minerale naturale: reprezintă următoarea etapă după


fertilizarea organică și se folosesc în cantități reduse pentru a echilibra materia
organică. Printre mineralele insolubile folosite că îngrășăminte pot fi algele,
carbonatii de calciu, fosfații naturali și pulberea de roca.

 Amendamente pentru sol: sunt folosite pentru a îmbunătăți însușirile fizice și


biologice ale terenului, în principal pentru a corectă pH-ul. De exemplu, pentru
soluri alcaline, se folosește calciul și piatră de var, iar pentru cele acide se
folosește sulfatul de calciu (gipsul) și sulful.

Conținutul nutritiv al fertilizatorilor naturali și rolul diverselor minerale

Fiecare fertilizator conține cantități variabile din anumite minerale care ajută plantele
astfel:

 Azotul: ajută la formarea proteinelor în plantă și stimulează creșterea tulpinii și


a frunzelor;

 Fosforul: ajută solul să respire și aduce un aport de energie;

 Calciul: determina creșterea și rezistență plantelor;

 Potasiul: da fermitate plantei și ajută la formarea unor rădăcini puternice;

 Sulful: stimulează formarea în sol a compusilor organici și a vitaminelor


necesare pentru creșterea plantelor;

 Magneziul: ajută la fotosinteză.

Momentele fertilizării naturale

În funcție de perioada în care are loc, fertilizarea solului este de trei feluri: înaintea, în
timpul plantării și în timpul ciclului de dezvoltare a plantelor:

 Fertilizarea naturală în pregătirea solului pentru plantat: se referă la înglobarea


îngrășământului în sol, toamna sau primăvara, înainte de începerea unei culturi; se
adaugă în sol în timpul săpatului;

 Fertilizarea naturală a solului în momentul plantării: se face în momentul


plantatului pentru a oferi plantelor substanțele nutritive necesare pentru o
dezvoltare rapidă;

 Fertilizarea naturală în diferite etape ale dezvoltării plantei: se face atât la


nivelul rădăcinii, cât și la nivelul frunzelor.

Avantajele și dezavantajele fertilizării ecologice


Înainte de a începe procesul fertilizării, e bine să știi ce beneficii ai când folosești
materiale naturale, dar și care sunt minusurile acestui tip de îngrășământ.
Avantajele fertilizatorilor naturali

Pe lângă nutrienții pe care îngrășământul îi adaugă în sol, acesta aduce mai multe
beneficii:

 Când fertilizatorii naturali se descompun, aceștia îmbunătățesc structura


solului și capacitatea lui de a reține apă și substanțele nutritive.

 Nu există riscul de acumulări toxice de chimicale și săruri care pot dauna
plantelor, cum s-ar putea întâmplă în cazul îngrășămintelor chimice.

 Materialele folosite sunt biodegradabile și ajută la reciclare.

 Multe din materialele pentru fertilizare sunt ieftine: le ai deja în grădină (resturi


vegetale și animale) sau în apartament ( resturi ce pot fi transformate în
compost).

 Îngrășămintele de acest tip stimulează dezvoltarea naturală a plantelor și le ajută


să devină mai rezistente la boli și dăunători.

Dezavantajele fertilizatorilor naturali

Deși un număr mic, folosirea îngrășămintelor naturale are și puncte negative:

Fertilizatorii naturali se descompun după regulile naturii și e posibil că nutrienții să nu


ajungă la plante atât de repede pe cât ți-ai dori.

Nu poți calcula cu exactitate cantitatea de nutrienți care va ajunge în sol. Rezultatele


fertilizării naturale depind de mulți factori, cum ar fi vremea și vechimea
ingrasamantului.

Cum se obțin fertilizatorii naturali


Majoritatea procedeelor de obținere a fertilizatorilor naturali degajă un miros neplăcut, îți
recomandăm să le încerci afară sau într-un spațiu bine aerisit.

Macerarea resturilor vegetale


Macerarea resturilor vegetale este un procedeu natural prin care plantele sunt lăsate să
se descompună în timp, cu sau fără ajutorul apei. Unele plante conțin cantități mari de
substanțe nutritive și sunt utilizate la scară largă în producerea de fertilizatori naturali.

Maceratul de urzici

Urzicile au o cantitate mare de substanțe hrănitoare (calciu, fier, cupru, fosfor, azot), iar
pentru a le utiliza la fertilizare ai nevoie pentru început de aproximativ o mâna de urzici.
Mai ai nevoie o găleată unde să le pui, să așezi o greutate peste ele și să le acoperi cu
apă. După aproximativ 3-4 săptămâni lichidul va fi gata de utilizare. Pentru că este
foarte concentrat, trebuie să-l diluezi mai întâi: 1 parte zeamă de urzici și 10 părți apă.

Maceratul de tătăneasă

Tătăneasa conține mult potasiu dar și alte substanțe bune pentru plante (calciu, fier,
azot, magneziu), iar pentru a fertiliza ai nevoie de o mâna de plante și o găleată. Trebui
să pui plantele într-o găleată cu apă și să așezi peste ele o greutate. După 4-5
săptămâni, soluția este gata de utilizare. Diluează o cană în 12 litri de apă și stropește
frunzele sau toarnă în jurul plantelor.

 Maceratul de coadă-calului

Plantă coadă-calului poate fi folosită atât ca îngrășământ, cât și pentru combaterea


dăunătorilor sau protejarea plantelor de unele boli. Pentru prepararea maceratului ai
nevoie de 1 kilogram de plante și 10 litri de apă ce trebuie să fermenteze timp de 1-3
săptămâni. Îngrășământul se diluează în soluție 1:10 înainte de a fi aplicat pe plante.

 Maceratul de ceapă sau usturoi

Dacă îți rămân legături ofilite de ceapă sau usturoi, le poți folosi pentru a fertiliza, dar și
pentru a proteja plantele de insecte. Ai nevoie de 80g de usturoi și 500g de ceapă și 8
l de apă pe care să le lași la macerat timp de 12 ore. După ce filtrezi soluția, o poți folosi
pentru stropit.

Biohumusul

Biohumusul este unul din cele mai puternicefertilizatoare și este obținut prin intermediul
ramelor, din dejecțiile animaliere și resturile vegetale din ferme. Pot fi dejecții bovine,
porcine, cabaline, ovine etc.

Biohumusul este folosit pentru că are un pHneutru, îmbunătățește aerarea pământului


și păstrează umiditatea necesară. Mai mult, conține toate substanțele necesare solului
și permite o drenare ideală a acestuia.

Acesta poate fi de două feluri: biohumus și vermicompost. Biohumusul conține doar


excrementele râmelor, în timp ce vermicompostul conține și resturi de hrană care nu au
fost consumate de rame.

Bălegarul de grajd

Dejecțiile de animale sunt un fertilizator bun și ușor de procurat și se aplică atât vara-


toamna, după recoltarea cerealelor, cât și primăvara. Modul de folosire depinde de
animalul de la care provin excrementele.

În general, bălegarul trebuie să stea la fermentat aproximativ 6 luni până poate fi


utilizat, dar poți pregăti și o soluție rapidă dacă o diluezi cu apă. Ai nevoie de 10 litri de
apă și 1 kg de balegă de vacă. După ce amesteci bine, toarnă din amestec în jurul
fiecărei plante. Nu folosi prea mult , deoarece riști să le arzi.

Mranita este un tip de îngrășământ ce se obține din gunoiul de grajd foarte putrezit,


vechi de aproximativ 2-3 ani. Are o cantitate mare de substanțe nutritive și se aplică în
cantități mai mici față de bălegarul obișnuit, pentru a nu dauna.

Compostul

Compostul este obținut prin descompunerea resturilor vegetale (iarbă, frunze, resturi


de la buctarie) și este folosit pentru a îmbunătăți funcțiile și proprietățile fizice și chimice
ale substratului.

Compostul se transformă, în timp, în humus care ajută la revigorareasolurilor sărace și


la creșterea plantelor. Mai mult, procedeul contribuie și la binele mediului înconjurător
pentru că ajută la reciclare. Resturile vegetalenu mai sunt aruncate la gunoi sau arse, ci
susțîn creșterea unor noi generații de plante.

Poți face compost chiar și în apartamentul tău. Ai nevoie deun coș mai mare, hârtie,
pământ (și viermi de la magazinul pescăresc, dacă vrei să încerci biohumus). Taie
hârtia în fâșii, inmoai-o în apă și tapetează coșul. Adaugă pământ și viermi, apoi
resturile de mâncare: fructe, legume, cafea, coji de ouă și frunze. Nu folosi plastic,
resturianimale sau citrice. După un timp, vei putea folosi îngrășământul natural astfel
format în grădina ta de pe balcon.

Mulciul

Este un strat de materii organice (resturi vegetale, paie, frunze)cu care se acoperă solul
pentru a-l feri de soare și de uscare, dar și pentrua proteja plantele de unele boli și de
dăunători. Când resturile vegetale se descompun, ele vor elibera în sol substanțele
nutritive necesare.

Cenușa

Cenușa care se folosește că fertilizator este cea obținută prin arderea lemnelor și a altor
materialenaturale. Pudra rămasă în urmă arderii conține potasiu și substanțe nutritive și
se împrăștie într-un strat foarte subțire.

Scoarță de copac măcinată

Este o metodă atât de fertilizare, cât și de protejare a plantelor și a solului. Înainte să


adaugi scoarță de copac măcinat, pământul trebuie să fie afânat prin săpare, iar
buruienile trebuie să fie eliminate. Pe sol se așterne apoi un strat gros, de 5-7 cm, de
scoarță măcinată de copac. Compoziția nutrebuie să conțină prea multe resturi
lemnoase de dimensiuni mari, pentru că vor reține azotul necesar pământului.

Îngrășămintele verzi
O metodă naturală de îmbunătățire a calității solului este rotirea culturilor. Unele plante,
în speciallegume, eliberează substanțe nutritive în sol, în timpul creșterii. Altele se
comportă că un mulci viu și aduc beneficii celorlalte culturi din jurul lor. Printreplantele
folosite regăsim: mazăre, soia, trifoi, răpiță, muștar și secară. Atenție, însă: trebuie
respectate unele reguli de plantare: de exemplu, ardeiul se cultivă cu succes după
fasole, dar niciodată după cartof.

Fertilizatori naturali din bucătărie

· Cojile de banană sau de ou: potasiul din banane și carbonatul de calciu din coajă de
ou sunt un bun fertilizator, mai ales pentru răsadurile de roșii;

· Zațul de cafea: este bun pentru plantele ce cresc într-un sol acid, cum sunt roșiile,
afinele, trandafirii și azaleele;

· Apa în care se spală carnea: poate fi folosită ca îngrășământ, însă trebuie să o filtrezi
înainte. Eventualele bucăți de carne vorputrezi și vor emană mirosuri neplăcute.

Ce tip de fertilizatori, din cei descriși mai sus, ai folosit sau ai vrea să folosești pentru
grădina ta?