Tema nr.6. Exercițiul fizic.

Modalitățile de aplicare a exercițiului fizic

Planul:
1. noțiune și caracteristica exerciţiului fizic;
2. caracteristica pozițiilor fundamentale și a pozițiilor inițiale derivate;
3. structura exerciţiului fizic terapeutic;
4. efectele pozitive ale exerciţiului fizic și a posturărilor.
5. Evaluarea funcţională a aparatului locomotor.
Bibliografia:
1. Cotoman Rodica, Kinetoterapie, Metodica desfășurării activității practice, editura
Fundației Romania de Mîine, București 2006;
2. Corman .M Metode funcționale de examenare în kinetoterapie.
3. Cordun M. Kinetologia medicală, București 1990.

1. Noțiune și caracteristica exercițiului fizic

Exercițiul fizic - reprezintă repetarea sistematică a unor cicluri de mișcări cu
scopul influențării dezvoltării fizice și a capacității de mișcare a individului fără
producerea unor modificări morfologice vizibile, dar prin exerciţiu creşte echilibru,
orientare spațială, precizie și a. Noțiunea exerciţiului fizic se utilizează fregvent cu
sens de antrenament ceea ce este greșit, deoarece antrenamentul prin repetarea
contracțiilor musculare, induce modificări adaptative morfofuncționale, ca
exemplu în antrenamentul de forţă , hipertrofia musculară este o modificare
morfologică. În acelaşi timp se include și exerciţiului fizic prin repetarea
sistematică a aceleiaşi mişcări pentru creşterea forţei şi rezistenţei se îmbunătăţesc
echilibru, coordonare şi a.
Obiectivele exerciţiului fizic:
Obiectivele realizabile prin practicare sunt clasificate după efectele induse
asupra structurilor morfologice funcționale neuropsihice și social educaţionale.

Obiective Efectele induse

1. favorizarea proceselor de creștere și dezvoltare
1 morfologice fizică;
2. prevenirea atitudinilor incorecte ale corpului;
3. corectarea atitudinilor și deficiențelor corpului.

1. creșterea capacității funcționale a aparatului

2 funcționale respirator (capacități pulmonare);
2. creșterea capacității funcționale a aparatului
locomotor(amplitudinea mișcărilor);
3. creșterea capacității funcționale a celorlalte
sisteme.
 1. dezvoltarea capacității de relaxare fizică și
psihică.
3 neuropsihice 2 .dezvoltarea capacității de coordonare .
3. creșterea capacităţii de dezvoltare motrică a
exprisivității și cursivității mișcării.

1. favorizarea integrării sau reintegrării în grupuri

sociale familie clasă și altele ;
2. formarea obişnuinţei de a practica sistematic
4 social educaționale exerciţiului fizic cu scop profilactic sau terapeutic;
3. formarea reflexului de atitudine corectă a
corpului.

Cerinţa fundamentală în stabilirea obiectivelor constă în formulare cît mai

precisă a acestora pentru a putea alege mijloace, metode și forme de lucru.

2 Caracteristica pozițiilor fundamentale și a pozițiilor inițiale derivate

Pozițiile fundmentale sunt:
1. stând;
2. şezând;
3. pe genunchi;
4 .culcat;
5. atârnat.
Exerciţiul fizic întotdeauna ieste iniţiat şi finalizat din diferite poziţii
fundamentale sau derivate.
Poziția derivată se obține din poziția fundamentală prin modificări:
1. modificarea bazei de susținere (suprafeței de sprijin);
2. poziţia triunghiului şi / sau a capului;
3. poziţia membrelor superioare;
4. poziția membrelor inferioare;
5. combinații parțiale sau totale ale posibilităților anterioare realizînd modificări
complexe.
1 .Poziţia stând –
este numită poziția ortostatică, se descrie astfel:
bărbia orizontală, privirea anterioară, umerii relaxați, trunchiul drept, brațe
relaxate, minile în pronosupinație, coapsele și genunchii extinși, călcâiele apropiate
vârfurile puţin depărtate.
Caracteristici:
1. Are cea mai mică bază de susținere – centru de greutate este situat, ușor
anterior de articulața talocrurală şi din aceste considerente poziția stând este cea
mai instabilă poziția fundamentală, solicită musculatura posturală și reflexă
respective. În acelaşi timp sunt favorizate mișcările ample din articulațiile
membrului superior și contracții izometrice a mușchilor capului, gîtului,
membrelor.
 Poziții derivate de la poziția fundamentală stând:
1. cu modificarea bazei de susținere:
1) stând pe vîrfuri,
2) pe călcîe,
3) depărtat, etc.
2. cu modificarea poziției trunchiului și capului:
1) stând trunchiul flectat,
2) . capul în extensie etc.
3. cu modificarea poziției membrelor superioare:
Membrele superioare cu coatele extinse se abduc din articulația umărului,
minile pe şolduri.
4 .cu modificarea poziţiei membrelor inferioare - reprezintă în acest caz
modificarea suprafeței de sprijin.
5. modificări complexe:
Stând depărtat mâinile pe şolduri, trunchiul în extensie ,etc.
Poziția șezând – capul, trunchiul şi membrele ca în poziția stând, iar picioare
pe sol orientate anterior călcîile și vârfurile apropiate trunchiul se sprigină pe
regiunea fesieră și partea posterioară a coapsei.
Caracteristici.
1.Baza mai mare de susţinere.
2.Poziţie fixatoare p / u coloana lombară si bazin .
3.Centru principal de greutate este situat mai jos .
Este o pozitie comodă și odihnitoare a cărei menținere se realizează cu consum
energetic scăzut. Centrul de greutate se proiectează spre partea posterioară a bazei
de susținere astfel se realizează o stabilitate a corpului mai bună spre anterior.
Derivatele poziției fundamentale așezat sau șezînd:
1. cu modificarea suprafeței de sprigin:
1) așezat pe scaun cu tălpile pe sol,
2) așezat pe masa de reeducare cu picioarele atîrnate,
3) așezat pe o singură fesă,
4) așezat pe podea și altele.
2. cu modificarea pozitiei trunchiului si capului:
1) așezat pe scaun cu trunchiul și capul în extensie,
2) așezat pe scaun cu trunchiul aplecat peste coapse și altele .
3. cu modificarea pozitiei membrelor superioare:
1) așezat membrele superioare dea lungul corpului,
2) așezat membrele superioare flectate în articulația cotului mîinele pe
genunchi,
3) așezat, membrele superioare cu coatele extinse, abduse din articulaţia
umărului sau flectate din articulaţia umărului.
4. cu modificarea pozției membrelor inferioare:
1) așezat pe podea cu coapsele și genunchii flectați,
2) cu un gnunchi flectat, iar altul extins,
3) așezat pe podea cu piciarele departate etc.
5. Modificări complexe:
 1) așezat pe podea cu sprigin posterior pe antebrațe și anterior pe tălpi,
membrele inferioare fiind flectate în genunchi și coapse, trunchiul şi capul
în extensie.
2) aceiaşi poziţie iniţială numai că spriginul se realizează pe mâini,
3) așezat ,cu sprigin posterior pe mîini, trunchiul și capul menținute în
rectilinie, un membru inferior extins din articulația genunchiului, iar
celalalt flectat cu sprigin pe plantă.
Poziția fundamentală pe genunchi
- are trunchiul drept barbia orizontală, privirea anterior umerii relaxați,
membrele superioare pe lângă corp, palmele în pronosupinație, degetele ușor
flectate, genunchii flectați, spriginul se realizează pe partea anterioară a gambelor
și posterioară a piciorului menținute în extensie maximă.
Caracteristici.
1. Are o bază mare de susținere.
2. Centrul de greutate este situat jos în apropierea solului.
3. Stabilitatea corpului este mai bună spre posterior.
Menținerea acestei poziții este destul de incomodă deoarece trunchiul poate fi
mobilizat cu ușurință.
Derivatele pozitiei fundamentale pe gennchi.
a.Cu modificarea pozitiei sau suprafetei de sprigin:
1) pe genunchi cu sprigin pe palme,
1. trunchiul la orizontală,
2. sub orizontala ,
3. deasupra orizontalei .
Poziţie numită patrupedie se folosește frecvent în recuperare deoarece are o
suprafață mare de srigin o stabilitate relativă, iar centrul este în poziție medie,
coloana vertebrală se eliberează facilitând sau ușurând mobilizarea. Spriginul mai
poate fi efectuat pe genunchi cu spriginul pe coate sau antebraţe.
b. Cu modificarea poziţiei trunchiului si capului .
1) pe genunchi cu trunchiul înclinat anterior, capul menţinut drept (in
rectitudine);
2) pe genunchi cu trunchiul și capul înclinat lateral dreapta sau stânga și
altele.
c. Cu modificarea poziţiei membrelor superioare.
1.Membrele superioare se menţin cu coatele extinse lateral sau anterior ,se
flecteaza din coate ,iar mâinele se menţin pe umeri, la ceafa, pe vertex.
d.Cu modificarea pozitiei membrelor inferioare.
1.Pe genunchi cu membrele inferioare departate sau cu un genunchi anterior
faţă de celălalt.
e.Modificări complexe
1. Pe genunchi cu sprigin pe palme, trunchiul deasupra orizontalei, capul
flectat, mîna și genunchiul de aceeași parte (homolateral) sau de partea opusă
,heterolateral sau colateral, situate anterior.
2. Pe genunchi cu sprigin pe coate, trunchiul sub orizontală, capul flectat.
 3. Pe un genunchi, sprigin pe palme, celălalt membru inferior extins din șold și
genunchi, capul și trunchiul în extensie.
4. Pe genunchi departat cu trunchiul in extensie.
5. Pe genunchi în sprigin pe antebrațe, gîtul în extensie.

Poziția fundamentală - decubit dorsal

Este o poziție în care membrele inferioare sunt apropiate extinse din șold și
genunchi, picioarele sunt cu vîrfurile orientate în sus, membrele superioare dea
lungul corpului, palmele în pronație sau pronosupinație, punctele de sprigin sunt
repartizate pe ceafă sau regiunea occipitală, partea dorso - superioară a
trunchiului ,pe regiunea fesieră și călcîi.
Caracteristici
1. Baza mare de susținere.
2. Centrul de greutate este situat foarte aproape de suprafața de sprigin.
3. Este o poziție relaxantă odihnitoare în care corpul are o mare stabilitate, dar
menținerea îndelungată a acestei poziții induce efecte osteoporozante generale,
deoarece oferă forței gravitaționale posibilitatea de a acționa pe o suprafață mare.
Poziții derivate de la poziția fundamentală decubit dorsal.
a.Cu modificarea poziţiei sau suprafeţei de sprigin
1.decubit lateral—este o poziţie stabilă, pentru că are baza mare de susţinere şi
este frecvent folosită în recuperarea neuromotorie în multe dizabilităţi, iar pacienţii
sunt pregătiţi pentru activităţi zilnice de igienă personală, îmbrăcare si altele .
2.decubit ventral - are baza mare de susţinere si centrul de greutate aproape de
suprafaţa de sprigin .
b. Cu modificarea poziţiei trunchiului si a capului
1.culcat rezemat cu trunchiul la diferite grade de extensie (dupa modelul
sezlongului) sunt nişte poziţii relaxante .
c. Cu modificarea poziţiei membrelor superioare.
1.decubet dorsal –membrele superioare cu coatele extinse, braţele depărtate de
trunchi (abduse);
2. decubit dorsal—cu mâinele pe verticală, măinele pe umeri. pe şold;
3. decubit dorsal—cu mâinele încrucişate anterior.
d.cu modificarea poziţiei membrelor inferioare
1.decubit dorsal cu membrele inferioare depărtate sau abduse la diferite
amplitudini.
E .modificari complexe din poziţia fundamentală decubit dorsal
1.decubit lateral- cu genunchii flectaţi trunchiul in rectitudine ,capul flectat
spriginit pe antebraţul din partea decubitului ,cotul flectat.
2.decubit ventral - cu sprigin pe coate ,trunchiul si capul în extensie aşa numita
poziţia păpuşei este folosita in reeducarea neuromusculara pentru tonifierea
muşchilor extensori ai gâtului ,trunchiului si şoldurilor şi altele.
 Poziţia fundamentală atârnat
In care corpul este menţinut în rectitudine, membrele superioare adduse peste
90 de grade peste articulaţia umărului, coatele extinse ,mâinele prind bara fiind
orientate în pronaţie sau supinaţie. Membrele inferioare apropiate extinse din şold
si genunchi iar picioarele nu ating solul .
Caracteristici.
Centrul de greutate este situat sub suprafata de srigin, simentinerea acestei
pozitii impune un effort mare.
Pozitia atirnat mentine coastele ridicate si trunchiul usor extins ceea ce
ingreleaza respiratia si circulatia de aceea acesta pozitie este contraindicate
bolnavilor cardiac si pulmonary .
Pozitii derivate de la pozitia fundamentala atirnat
Pozitii derivate de la pozitia fundamentala atirnat
1.Cu modificarea suprafetei de sprigin----reprezinta pentru aceasta pozitie
modificarea prizei .spriginul se realizeaza cu o mina orientate in pronatie iar alta in
supinatie sau cu 2 miini orientate in pronatie sau supinatie ,deasemenea se poate
folosi si spriginul pe virful picioarelor
2.Cu modificarea pozitiei trunchiului si capului------atirnat cu fata la scara de
gimnastica ,miinele in pronatie ,trunchiul extins ,inclinat sau rasucit dreapta sau
stinga
3.Cu modificarea pozitiei membrelor superioare-----reprezinta de fapt
modificarea suprafetei de sprigin
4.Cu modificarea pozitiei membrelor inferioare –cumembrele inferioare
departate sau abduse incrucisate sau adduse ,flectate din sold si genunchi;atirnat cu
m.inferioare extinse din articulatia genunchiului si flectate din sold la 90 de grade
si altele.
5.Modificari complexe---atirnat cu miinele in supinatie ,trunchiul flectat capul
in rectitudine ,membrele inferioare flectate,atirnat ci miinele in pronatie ,trunchiul
si capul rasucite la dreapta sau stinga,membrele inferioare flectate la 90 de grade
din genunchi si sold etc.

3. Structura exerciţiului fizicic therapeutic

Exercitiul fizic terapeuric are urmatoarea structura:
1.Pozitia de start –ptimita dintro pozitie fundamental sau derivate
2.Executia miscarii capatata prin contractia concentrica a agonistilor excentrica
a antagonistilor si static a fixatorilor
3.Mentinerea pozitiei obtinute –realizata prin contractia static izometrica .
4.Revenirea in pozitia de start - are loc prin inversarea agonistilor si
antagonistilor .
Dupa cum extremitatea distal a segmentului mobil este libera sau fixata pe un
punct imobil activitatea muscular se desfasoara in lant cinematic inchis sau deschis
.
1.Pozitia de start - este extrem de importantă deoarece asigură succesul în
actul recuperator alegerea ei depinde de starea functional apacientuluisi de
miscarile care urmeaa a fi effectuate .Pentru a facilita activitaea musculara o
pozitie de start corecta trebuie sa fie stabilea:
1. Suprafata bazei de sptigin a corpului sa fie cit mai mare .
2. Centrul principal de greutate a corpului sa se proiecteze cit mai central pe
suprafta de sprigin.
3. .Distanta dintre centrul principal de greutate a corpului sa se proiecteze cit
mai aproape de suprafata de sustinere.
4.Unghiul de stabilitate sa fie cit mai mare .
5.Greutatea corpului sa fie sustinuta de cit mai multe articukatii.
Pozitia de start va tine cont si de tipul contractiei muscular solicitate :
1.Pentru contractile isometricce se aleg pozitii care incarca articulatia in
greutatea corpuului sau permite kinet-utului compresiune in axa segemntului.
2. se prefer pozitiii care lasa articulatiile libere si permit tractiuni usoare in ax
a segmentului
Exceptie de la respectarea acesto reguli fac exercitiile de coordonare .In acest
caz pozitia de start fa vi aleasa astfel incit sa creeze dificultati in mentinerea
echilibrului deoarece prin dezechilibrari si reechilibrari successive se va obtine in
final încoordarea.
2. Executia miscarii este influentata de:
1.Nr articulatiilor care intra in schema de miscare .
2.Lungimea bratului pirghiei utilizat pentru amplificarea fortei care rezulta din
raportul fortei de rezistenta si fortei active a muschiului.
Modificarile de tonus muscular pe care le induce reflex misarea respectiva
astfel in functie de scopul urmarit pot fi stimulate sau inhibate reflexele miostatice
de tendon de echilibru sau posturare generală. La sfirșitul unei mișcări corpul sau
sgmentele sale ce se aflau intr-un echilibru instabil pe care grupele muscular
incearca sa-l restabileasca prin intrarea in functiune a musculaturii fixatoare care
mentine segmental in pozitia cea mai utila si da forta miscarii .
3. Mentinerea pozitiei mentinute –se realizeaza prin contractia static
izometrica a grupelor musculare care actioneaza in potriva gravitatiei sau a unei
rezistente opuse miscarii .Contractiile izometrice se executa la diferite nivele de
lungime ale muschiului in zona scurta medie sau lunga ,dupa cum urmeaza :
1.Pentru muschii tonici ,posturali,antigravitationali care se contracta lent ,se
prefera pozitionarea in zona medie spre scurta
2.Pentr muschii fazici ,flexorii care se contracta rapid si obosesc mai greu se
prefer pozitionarea in zona lunga spre medie deoarece reflexul miostatic la acest
nivel facilliteaza contractia .
Cind forta muscular este scazuta rezistenta se aplica in zona scurta deoarece
reflexul de intindere este facilitate la acest nivel ,aplicarea rezistentei cind
muschiul se gaseste in zona lunga va scadea si mai mult forta musculara reflexul
de indindere fiind inhibat .
4. Revenirea in pozitia de start se realizeaza prin contractia excentrica a
agonistilor ,concentric a antagonistilor si static a fixatorilor .
 4. Efectele pozitive ale exercițiilor
Exercitiul fizic poate fi prescris in grup sau individual .
Exercitiile in grup se folosesc in cazul pacinetilor cu acelas tip de afectiuni cu
simptome asemanatoare de acelas sex si in aceesi faza evolutiva a bolii .
Avantajele lucrului in grup
1.Ofera posibilitatea tratarii unui numar mare de pacienti intr-o singura unitate
de timp
2.Avantaj de natura psihica in sensul ca motivatia si emotile de grup pentru
invatrea unui program de exrcitii vor scadea durata tratamentului recuperator iar
factorul social devine unul recuperator .
Dezavantajele.
1.Capacitatea redusa a kinet-utului de corectare individuala a pacientilor .
Exercitii individuale .
Modalitatea de aplicare a exercitiilor individual se recomanda In situatiile cind
pacientul trebuie supravegheat in timpul executarii exercitiilor. Atunci cind
executia atinge parametrii necesari (pacientul indeplineste correct miscarea )acesta
va fi constientizat asupra necesitatii repetarii exerctiilor in afara programului din
sala .
Avantaje
1.Supravegherea directa a pacientului va impune o executie precisa a miscarilor
si o recuperare mai rapida a dificitului motor .
Dezavantaje
1.Un kineto poate lucre zilnic numai cu 10-12 pacienti
Exercitiile fizice active.
Se realizeaza prin contractii muscular voluntare repetate cu sau fara deplasarea
segmentului articular .Miscarile repetate cu deplasarea segmentului articular devin
exercitii dinamice iar cele fara dplasarea segmentului exercitii statice .
Exercitiile fizice dinamic - au la baza contractia izotonica in timpul careea
lungimea fibrei muscular se modifica iar tensiunea musculara ramine constanta
.Intr-un exercitiu fizic dynamic se alterneaza contractile dinamice cu cele statice
.Din punct de vedere ethnic miscarea sau mobilizarea active se produce asistat liber
si cu rezistenta.
Mobilizarea active asistata – se mai numesc miscari active-pasive , sunt niste
miscari considerate ca fiind cele mai usoare contractii izotonice realizate de
catre pacient cu forta proprie a segmentului sau a mai multor segmente afectate
ajutat de forte externe reprezentate de gravitatie ,kinetoterapeut ,montaje cu
scripete … . Aceste miscari sunt considerate dupa contractia izometrica cel mai
bun tip de recuperare a fortei muscular dupa imobilizari in aparate gipsate cu
respectarea unei singure conditii : primirea unei pozittii de start stabile .
Mobilizarea active asistata este indicate in urmatoarele cazuri :1. Cind forta
muscular are valoarea 2 sau 3; 2. Cind miscarea active libera se produce pe
directii derivate din cauza durerii sau rotatiei capetelor osoase articulare ; 3.
Cind pacientul se teme sasi miste segmental din cauza inhibitiei sau durerilor .
Obiectivele realizate prin mobilizarile active asistate :
Activarea musculaturii de forta mica
 Descarcarea articulatiei cind este absolute necesar tratament kinetic
Antrenarea numai a muschilor agonisti cind activarea sau dezvoltarea
antagonistilor este contraindicate
Mentinerea sau marirea amplitudinii miscarilor a coordonarii sau a relaxarii
cind este necesara prezenta kinetoterapeutului si ajutorul acestuia
Mobilizarea active libera , semai numesc miscari active sau mobilizari active
pure ,deoarece sunt realizate de catre pacient fara ajutor exterior
Mobilizarea active cu rezistenta sau mobilizare active rezistiva . Aceste miscari
se produc cu interventia partial rezistiva a unor forte externe cu valori mai mici
sau mai mari decit forta mobilizatoare .
Grupele muscular care actioneaza impotriva rezistentei externe depun
unefort de invingere sau de cedare . Cind agonistii inving rezistenta externa
,miscarea va fi concentric si se executa la comanda trage . Cind, desi se contracta
agonistii sunt invinsi de o rezistenta externa ,miscarea va fi excentrica ,se
indeplineste la comanda ,, Inpinge sau rezista ,, . Miscarea active cu rezistenta se
realizeaza in cursa interna ,cursa externa si poate fi cursa medie .
Cursa interna este atunci cind agonistii se contracta intre punctele de inserctie
normal
B. cursa externa este atunci cind agonistii lucreaza dincolo de punctele de
inserctie normal ,in segmental de contractie a antagonistilor .
Limita intre curse se gaseste la punctual anatomic 0 in care unghiul dintre
segmente este 0, agonistii sunt maximum alungiti (zona lunga ), iar antagonistii
maximum scurtati (zona scurta )
Cursa medie se considera atunci cind agonistii au o lungime medie situate la
jumatatea amplitudinii maxime pentru o anumita miscare
Miscarile concentric –se executa in :
1. Cursa interna
- miscarea respective este initiate din punctual anatomic 0 sau din diverse
unghiuri positive ,
- msicarea se desfasoară in sens fiziologic ceea ce inseamnă ca muschiul se
scurteaza reusind sa invinga rezistenta si se opreştee la amplitudini mai
mari sau la sfirsitul cursei .
- Pe parcursul miscării agoniştii işi apropie capetele de inserctie se
scurteaza progresiv ,iar la sfirsitul cursei sunt maximum sucrtati ;
- 2. Cursa externa –atunci cind miscarea respective este initiate din idverse
unghiuri articulare opuse numite negative , se desfasoara in sens fiziologic
si se opresc la unghiuri articulare negative mai mici sau la punctual 0
anatomic . Prin repetare miscarile concentric produc hipertrofia muscular ,
urmate de cresterea fortei muscular ,iar la nivel articular creste stabilitatea
Miscari concetrice
-se executa in :
1. Cursa interna cind miscarea este inceputa din idverse unghiuri positive si
se desfasoara in sens opus celui fiziologic ceea ce inseamna ca rezistenta externa
invinge forta muschiului care se alungeste treptat si se opreste la unghiuri
articulare mai mici sau la punctual anatomic 0. Pe parcursul miscarii ,agonistii
isi indeparteaza capetele de inserctie , se alungesc progresiv ,iar in punctual
anatomic 0, sunt maximum alungiti ;
2. In cursa externa – atunci cind miscarea respective initiate in punctual 0
anatomic sau din diverse unghiuri negative se desfasoara in sens opus celui
fiziologic si se opreste la unghiuri negative mai mari .
Prin contractile excentrice se natreneaza rezistenta muscular si creste
elasticitatea muscular ,iar la nivelul articulatiei mobilitatea .
Rezistentele externe care se opun fortei de miscare sunt reprezentate de:
Gravitatie care actioneaza pe directive vertical, iar sensul antigravitational fiind de
jos in sus.
Rezistenta mauala opusa de kinetoterapeut , este ea mai valoroasa ,deoarece
actioneaza direct asupra muschiului sis e adapteaza fortei acestuia
Apa care poate ingreuna miscarea prin executarea miscarilor de sus in jos
prin marirea fortei de frecare intre suprafata corpului si apa prin inot sau mersul
prin apa ; forta de frecare creste odata cu marirea suprafetei corpului sau a
segmentului imersat in apa sau folosirea unor dispositive special ; intensificarea
vtezei de executie ; cresterea viscozitatii apei prin adios de namoluri
Autorezistenta –este o rezistenta opusa de pacient direct prin greutatea
segmentelor sau a corpului ; dezavantaje : solicita pacientului
Arccunostinte si intelegerea efortului fizic si se limiteaza la miscarile in
citeva articulatii
Obiecte portative –mingi medicinal,haltere sau greutati atasate direct pe corpul
pacientului sau pe segmentele necesare cum mar fi :saculete cu nisip discuri
metalice .
6 Arcuri sau coordoane elastic a caror rezistenta variaza direct proportional
cu gradul de alungire
7rezistente reglabile prin aparatura electronic (bicicleta ergometrica ).
Efectele ex.fizice dinamice