Modulul psihopedagogic nivel II

Universitatea ,,Ovidius’’ Constanta

Disciplina Cosiliere si Orientare
Departamentul de Pregatire a Personalului Didactic

CURSANT,

Asist.Univ.Drd.Grigorescu Ana-Maria,

Specializare Medicina

1
 I. INVATAREA EFICIENTA- METODE, STILURI DE
INVATARE

Oamenii de ştiinţă au analizat tehnicile de învăţare în numeroase studii de-a lungul

ultimelor decenii, însă literatura de specialitate cuprinde mii de articole, fiind prea vastă pentru a
putea fi studiată de un părinte, profesor sau de către un angajator. Din fericire, nu este nevoie de
acest lucru: o echipă formată din cinci psihologi celebri a analizat cele mai cunoscute 10 metode
de învăţare pentru a elabora recomandări în funcţie de dovezile ştiinţifice existente. Raportul a
fost publicat de Association for Psychological Science, una dintre cele mai importante organizaţii
de specialitate din SUA.

Cercetătorii au descoperit că unele metode de învăţare foarte populare în rândul

studenţilor sunt ineficiente. Spre exemplu, recitirea unui text nu ajută foarte mult la învăţat, aşa
cum nici sintetizarea principalelor puncte ale acestuia nu este utilă pentru majoritatea
persoanelor.

O altă metodă foarte răspândită în rândul studenţilor, sublinierea cu markere colorate a

informaţiei din text, nu oferă niciun avantaj. Profesorul John Dunlovsky de la Kent State
University afirmă că această practică ar putea fi chiar un dezavantaj uneori: „Când studenţii
folosesc culori, adesea se concentrează asupra unui singur concept odată şi este mai puţin
probabil să integreze informaţia pe care o citesc într-un întreg. Iar acest lucru poate îngreuna
înţelegerea materialului respectiv”, explică specialistul.

2
 Care sunt metodele eficace de învăţare? Oamenii de ştiinţă au descoperit că doar două
tehnici din cele 10 studiate oferă un avantaj: „învăţarea în timp” (împărţirea materialului de
studiat pe o perioadă mai lungă de timp) şi „testarea”.

Aşadar, chiar dacă mulţi studenţi se bazează pe o sesiune-maraton de învăţare cu puţin

înainte de un examen, oamenii de ştiinţă recomandă studierea unui material de mai multe ori, în
şedinţe separate de un interval de timp. Cu cât vreţi să memoraţi respectiva informaţie pentru mai
mult timp, cu atât intervalul dintre şedinţe trebuie să fie mai mare.

Cea de-a doua tehnică de învăţare validată de cercetători este şi cea mai utilă, pentru că
oferă tuturor o metodă uşoară la care pot apela acasă: testarea. Annie Murphy Paul, autoarea
cărţii „Brilliant: The New Science of Smart”, detaliază cum o putem folosi: „Metoda nu se referă
la teste ca la şcoală, notate de profesori. Cercetările arată că simplul act de apelare la informaţia
din memorie întăreşte cunoştinţele şi ajută la rememorarea ulterioară. Deşi testarea ca
antrenament nu este o strategie foarte răspândită, având totuşi numeroase dovezi în favoarea sa,
poate fi aplicată printr-o metodă cunoscută: folosirea fişelor de învăţare de tip flash cards”.

Cum funcţionează fişele de învăţare de tip flash cards? E simplu: acestea sunt nişte foi de
hârtie care conţin o întrebare pe o parte a foii şi răspunsul pe verso. Folosirea acestor fişe de
învăţare permite celor ce doresc să studieze să combine cele două metode de maximă eficienţă:
testarea şi repetarea. Atunci când persoana care învaţă ştie răspunsul la întrebarea de pe o fişă de
învăţare, respectiva fişă este mutată într-o cutie ce cuprinde fişele care vor fi studiate mai rar
(săgeata verde). Atunci când, în schimb, răspunsul la întrebare nu este cunoscut, fişa va fi mutată
într-o cutie ce conţine fişele care vor fi studiate mai des (săgeata roşie).

3
 Oricine dispune de o imprimantă poate să îşi tipărească propriile fişe de învăţare pentru a
repeta informaţia pe care doreşte să o înveţe. În cazul copiilor, flash card-urile pot fi tipărite în
culori, pentru a fi mai atrăgătoare; în cazul studenţilor, fişele de învăţare pot fi tipărite în diferite
culori pentru a oferi un indiciu vizual referitor la structura materiei învăţate. Datorită inovaţiilor
din ultimii ani, costul imprimării unei pagini a scăzut considerabil, astfel că astăzi această
opţiune este accesibilă tot mai multor elevi, studenţi şi altor pasionaţi de învăţat. Indiferent că
veţi tipări fişele în culori sau cu tuş negru, un lucru este sigur: acestea vă vor ajuta să aveţi
rezultate excelente.

Se poate considera fundamentală aserţiunea lui Alvin Toffler: “Analfabetul de mâine nu

va fi cel care nu ştie să citească, ci va fi cel care nu a învăţat cum să înveţe”.

Elementele de bază pe care trebuie pus accentul sunt: luarea notiţelor la cursuri, ergonomia
învăţării, metodele de învăţare, memorarea eficientă, pregătirea examenelor şi citirea rapidă.

Organizarea activităţilor de învăţare trebuie să ţină seama de câteva aspecte ale

cronobiologiei umane şi a proceselor fiziologice care au loc. Astfel, biopsihoritmul ciclic zilnic
are cinci vârfuri fiziologice (orele 5, 11, 18, 20, 24) şi cinci “căderi” (orele 2, 8, 14, 16, 22). Din
punct de vedere biochimic, memoria de scurtă durată (MSD) are performanţe mai mari
dimineaţa, iar memoria de lungă durată (MLD) – după amiaza şi seara. Dacă se ţine cont de
curba uitării atunci ar trebui ca să se repete în a treia zi ceea ce s-a învăţat în prima zi.

Există o multitudine de tehnici şi metode de învăţare. Dintre cele mai importante se pot
enumera: învăţarea sintetică (pentru materiale puţin ample – se citeşte şi se repetă global),
învţarea analitică sau secvenţială (mai întâi globală, apoi aprofundat, consemnând cu creionul),
învăţarea progresivă şi cu repetări recurente (materiale voluminoase), învăţarea creativă
(problematizarea), învăţarea prin conversaţie (METINCON), învăţarea de tip problemă-
întrebare-răspuns (METINPROB), învăţare cu ajutorul reprezentărilor grafice (METINARG).
Învăţarea cu sens este mai economică decât întipărirea mecanică.

4
 Se disting următoarele tipuri de memorie: senzorială de achiziţie (vizuală, auditivă,
asociată), afectivă de participare (imaginativă), cognitivă (lanţuri de idei, scheme), acţională
(operaţională). Pentru dezvoltarea memoriei se practică exerciţii de înţelegere (rezumatul unui
text), exerciţii de reamintire, experimente formative (memorări şi reproduceri la intervale
diferite) toate având drept scop stabilirea unui sistem propriu de memorare. Pentru cantităţi mari
de informaţii faptice, formulele mnemonice sunt de foarte mare ajutor.

Luarea notiţelor este o modalitate utilă petru notarea ideilor furnizate de un profesor, o
carte sau o altă sursă de informaţii. Luarea notiţelor implică doar retinerea ideilor principale,
prezentate într-o manieră cât mai concisă. Luarea notiţelor este o etapă esenţială a procesului de
învăţare deoarece prin combinarea factorilor vizual, kinestezic şi auditiv informaţia se
înmagazinează mult mai bine. Luarea notiţelor trebuie să fie un proces creator. Tehnica luării
notiţelor “cuvânt cu cuvânt” este o practică greşită, fiind consumatoare de timp şi obositoare.
Dacă profesorul nu dictează cursul, viteza de vorbire fiind mult mai mare decât cea de scriere,
vor apare locuri goale, scrisul va deveni în scurt timp ilizibil şi inteligibil, chiar dacă se utilizează
diferite prescurtări sau codificări simbolice. Prin luarea notiţelor trebuie ca expunerea oratorului
să se transforme într-un rezumat.

Evident că aceasta înseamnă eliminarea unor detalii, reducerea exemplelor la minimul

necesar şi util înţelegerii ulterioare. Tehnica se poate îmbunătăţi în timp, iar notiţele vor dobândi
o formă personală. In timpul notării este bine ca să fie subliniată terminologia şi pasajele mai
semnificative. Ulterior, în timpul lecturării lor se vor completa spaţiile libere, se vor verifica
numele proprii şi titlurile, se vor corecta greşelile de ortografie. Utilizarea unor spaţii libere de-a
lungul foii va ajuta la efectuarea unor adnotări ulterioare inspirate de bibliografia parcursă, în
legătură cu ideile consemnate. Utilizarea culorilor pentru sublinierea diferitelor aspecte
importante ajută şi ea la fixarea informaţiilor utile. Se recomandă pentru luarea notiţelor
utilizarea caietelor sau a colilor de hârtie, după principiul o disciplină-un caiet. In cazul luării
notiţelor pe foi se recomandă scrierea numai pe o faţă şi păstrarea la un loc a tuturor foilor pentru
a nu se rătăci.

5
 Luarea notiţelor este doar un punct de plecare în studiul individual, având un rol
orientativ. Ele reprezintă doar punctul de vedere al celui care le-a emis: profesor sau autor(i).
Nimeni, la ora actuală, nu se poate lăuda că deţine monopolul informaţiei profesionale. Rolul
profesorului şi al carţilor este de a ajuta la formarea deprinderilor de a învăţa, apelând la lucrările
unui număr mare de specialişti, fiecare cu viziunea sa asupra problemei. Lumea actuală prezintă
un dinamism extrem de puternic, care se manifestă printr-o perisabilitate crescută a informaţiei
ştiinţifice în contextul schimbării rapide a opiniilor morale, juridice, psihologice şi economice.
Din acest motiv notele de lectură sau cursurile tipărite ale unui singur profesor au o valoare
informativă, formativă şi orientativă parţială. Ele trebuie completate cu bibliografia generală şi
specială a disciplinei, care trebuie să fie compusă din lucrări scrise în căt mai multe limbi.

Lectura este actul prin care se pot obţine informaţii dintr-un text scris şi se pot identifica
două tipuri de lectură: lectura de amuzament şi de studiu. Al doilea mod de lectură are totdeauna
o formă activă, interpretativă şi critică, scopul său principal fiind o înţelegere mai bună a
problemei, obţinerea de informaţii cu privire la un anumit subiect, retinând ideile de bază şi
utilizând acest gen de informaţii în cadrul unei sinteze originale. Modalitatea de a învăţa cum să
înregistrezi informaţiile oferite de un material este aceea de a întocmi un conspect, adică o
prezentare precisă, prescurtată a cărţii. Aceasta trebuie realizată utilizând propriile cuvinte în
încercarea de a se reda principalele idei şi argumente ale autorului. Un conspect condensează
materialul urmând planul cărţii, principalele diviziuni şi subdiviziuni, ideile fiind prezentate în
succesiunea lor originară. În cazul unor surse foarte importante, conspectul poate îngloba şi date
statistice sau alte elemente de informaţie, însoţite de demosntraţiile autorului. Redarea cuvânt cu
cuvânt a textului va fi utilizată doar atunci când citatul este considerat extrem de relevant pentru
părerea autorului şi considerăm că poate fi utilizat drept argument în susţinerea unui punct de
vedere. Conspectele se fac fie în caiete de dimensiuni mari, fie pe coli.

O altă modalitate de informare documentară o reprezintă luarea notelor de lectură pe fişe

de lectură care vor fi însoţite de fişe bibliografice. Fişele bibliografice seamănă cu cele utilizate
în biblioteci şi vor cuprinde principalele date de identificare a sursei de informaţii. Utilizarea
acestor fişe se poate dovedi utilă la o eventuală reluare a lecturii sau pentru alte persoane
6
interesate. Intocmirea acestor fişe bibliografice permite regăsirea ulterioară a sursei de informaţii
şi a informaţiilor din ea. Cel care doreşte să-şi construiască o carieră, se va reîntoarce frecvent la
cărţile de bază şi în vederea acestui scop se întocmesc fişele de lectură care pot fi utilizate atâta
vreme căt cartea respectuvă mai este de actualitate. În timp se pot strânge zeci şi sute de astfel de
lecturi (cărţi sau articole) şi identificarea din memorie a informaţiilor nu mai este o activitate
simplă.

Conţinutul unei fişe de lectură este dat de ideile referitiare la o singură temă sau
problemă. Pentru fiecare idee principală se va întocmi o fişă separată. Cea mai potrivită cale de
păstrare a fişelor este includerea lor în plicuri sau în dosare, pe faţa acestora fiind scrise datele
din fişa bibliografică, pentru a facilita identificarea rapidă. În funcţie de conţinutul lor, fişele de
lectură pot fi rezumative, numite şi sintetice, conţinând un rezumat al sursei de documentare şi
analitice cele care conţin citate.

Refuzul recunoaşterii surselor de documentare este considerat drept plagiat. Plagiatul se

asociază fie însuşirii unei idei noi, care nu ne aparţin şi fac parte din proprietatea intelectuală a
unui anumit individ, pe care o vom opune ideii de proprietate comună a unei ştiinţe sau
discipline, fie însuşirii unor anumite formulări, de obicei cu caracter original, care aduc elemente
analitice noi sau sunt de o mare capacitate de sinteză şi care constituie contribuţii personale la
dezvoltarea unui subiect. Deasemenea se mai poate adăuga la ideea de plagiat şi însuşirea
concepţiei generale sau a planului unei lucrări, însuşirea unei noi teorii, chiar dacă ea este
exprimată într-o manieră proprie. Plagiatul care produce prejudicii morale sau materiale grave
autorului poate fi urmărit şi pedepsit.

7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
 “Mă străduiesc să învăţ bine!”

Este promisiunea fiecărui copil făcută sieşi sau părinţilor. De cele mai multe ori însă,
aceştia se izbesc de un zid care trebuie străpuns pentru a păşi pe tărâmul performanţei, al
depăşirii şi autodepăşirii.

Apare inevitabil întrebarea: Cum? Cum să reuşesc? Nu ştiu! Nu pot! Cât de mult aş dori
să fiu ca X! Învaţă atât de uşor şi are note aşa de mari!

Ca dascăli putem identifica şi defini problema cu care elevii noştri se confruntă: ei trebuie
învăţaţi cum să înveţe în mod inteligent, eficient şi creativ, nu mecanic, ineficient şi reproductiv.

Noi, cadrele didactice, avem obligaţia de a muta accentul “ nu atât pe însuşirea de

cunoştinţe, cât mai ales pe învăţarea de metode şi tehnici de învăţare şi muncă intelectuală, de
identificare, de regăsire şi utilizare a informaţiilor, de analiză, sinteză şi prelucrare a acestora,
în sfârşit pe învăţarea de metode şi tehnici de creativitate, de devoltare a informaţiei şi de
creare de noi semnificaţii” ( Pavel Mureşan, 1990).

OBIECTIVE CONTINUT METODOLOGIE CRITERII DE

TEMATIC EVALUARE

Însuşirea şi adaptarea Mnemotehnici Problematizarea Utilizarea conştientă

mnemotehnicilor în şi eficientă a unor
Exerciţiu individual şi
funcţie de disciplină/ tipuri de
în grup
arie curriculară mnemotehnici la o
Analiza exemplelor disciplină/ arie
curriculară

47
 Mnemotehnici

Tehnica muncii intelectuale se compune din trei mari domenii de preocupare ( Lăzărescu,
S, 1973):

1. Igiena muncii intelectuale – prescripţii privind alimentaţia, odihna, cruţarea şi perfecţionarea

organismului în cadrul unui regim de efort intelectual;

2. Organizarea muncii intelectuale – raţianalizarea condiţiilor externe ( timp la locul de muncă)

şi a condiţiilor externe ( a intereselor, a motivaţiei, a stărilor emoţionale) specifice acestui tip de
activitate;

3. Metodologia muncii intelectuale – descrie metodele, procedeele sau tehnicile cele mai
potrivite pentru diversele tipuri de activitate intelectuală.

Încercând să sintetizeze explicaţiile oferite de specialiştii în problematica dezvoltării

memoriei, Pavel Mureşan, în lucrarea “ Învăţarea eficientă şi rapidă”, prezintă o definiţie-
explicaţie asupra mnemotehnicii:

“ Mnemotehnica sau tehnica memorării artificiale caută să organizeze, într-un sistem

logic artificial , informaţiile disparate, pe baza unor principii şi procedee ce sevesc la
reconstituirea şi reproducerea lor precisă. Este vorba de variate sisteme de codificare
numerică sau alfabetică a diferitelor categorii de date sau cunoştinţe; modalităţi de imaginare
a unor asociaţii, relaţii, transformări, utilizări sau aplicaţii.”

48
Exemple de mnemotehnici utilizate:

METODA GRUPĂRII

Cât de repede putem memora o listă de termeni?

În câteva minute, condiţia fiind aceea de a grupa termenii după un criteriu ( conţinut, formă,
mărime apartenenţă, etc.), chiar şi artificial ( grupare după litera de început, grupare în
ordine alfabetică, etc.

Ex. Manualul de Biologie clasa a VII-a

Afecţiuni fizio-patologice ale S.N.( Sistem Nervos): insuficienţa circulatorie cerebrală,

infarctul cerebral, hemoragia cerebrală, epilepsia, tumorile cerebrale, encefalitele.

Deşi afecţiunile sunt grupate după un criteriu ( afecţiuni fizio-patologice), termenii utilizaţi sunt
dificili de memorat şi reprodus. Astfel, putem apela la criteriul grupării în ordine alfabetică,
după litera de început ( literele le pot ordona alfabetic).

Rezultatul: E E H I I T ( două litere E, două litere I, una H şi alta T)

Exemplul este relativ simplu, lista de denumiri fiind scurtă. Metoda poate fi utilizată cu succes
pentru o listă lungă de termeni.

Sisteme mnemotehnice bazate pe localizări (“ sistemul unei camere”, sistemul buzunarului”, etc.)

Principiul de bază pentru acest sistem îl constituie imaginarea unui spaţiu ( casă, cameră,
buzunar, etc.) şi localizarea fiecărui termen de memorat într-un loc anume. Este vorba de
stabilirea unei relaţii logice specifice între ceea ce se memorează şi obiectul din spaţiul imaginat.

Codul mnemotehnic alfabetic A-Z

Lista de cuvinte care trebuie memorată va fi ordonată succesiv, după literele alfabetului A-Z.
Este bine ca acele cuvinte care trebuie memorate să indice un obiect uşor de reprezentat mintal.
Dacă cuvintele ce trebuie memorate pot forma un lanţ de legături logice între ele, atunci fiecare

49
cuvânt declanşează automat reamintirea următorului. Lista de cuvinte se poate memora prin
imaginarea unei povestioare care să evidenţieze aceste cuvinte.

Ex.: Manualul de Limba şi Literatura Română pentru clasa a VII-a

“ În literatura modernă, oda poate avea o tematică diversă: limba naţională, divinitate, o
personalitate, un eveniment, un ideal, patria, o faptă eroică.”

Lista de cuvinte cheie o putem aranja în ordine alfabetică:

Divinitatea

Eveniment

Faptă eroică

Ideal

Limba naţională

Patria

Personalitate

Lista poate fi cu uşurinţă reţinută dacă, încercăm o scurtă povestioară.

Divinitatea nu este un

Eveniment episodic în viaţa oamenilor iar

Faptele eroice ale unor oameni pot constitui

Ideal pentru alţii , acest fapt fiind semnalat în

Limba naţională de multe

Personalităţi ale

50
Patriei noastre

Procedeul asocierii numerice

Procedeul se bazează pe asocierea cifrelor ( perechi) cu cifre pe care le utilizăm foarte des.
Trebuie însă să avem grijă la ordinea perechilor de cifre. Importanţa procedeului constă în
acordarea unei semnificaţii logice cifrelor sau perechilor de cifre.

Exemplu:

Avem numărul de telefon 0712960930

Se asociază primele două cifre cu luna în care m-am născut, următoarele cu vârsta pe care o am,
alte două cu numărul autobuzului cu care circul zilnic, etc.

Recomandări ale specialiştilor privind prevenirea surmenajului / oboselii intelectuale şi a

randamentului şcolar:

 În cursul unei săptămâni capacitatea de lucru a celor ce învaţă este mai redusă în prima zi
şi ultima zi, creşte treptat de luni până miercuri şi începe să scadă de joi până sâmbătă;

 Perioadele optime de învăţare pe parcursul unei zile de studiu sunt dimineaţa, între orele
8-13 şi după-amiaza între orele 16,30 – 21,30 ( obs. – perioadele maxime şi minime de
productivitate a învăţării variază într-o oarecare măsură de la persoană la persoană în
funcţie de numeroşi factori: deprinderi de învăţare, programul de studiu, capacitatea de
concentrare şi învăţare, voinţa, etc.;

 Efectuarea vunei pauze de 10-15 minute după fiecare 40-50 de minute de concentrare şi
învăţare ( relaxare sub diverse forme care să solicite alţi centrii nervoşi);

 Altermarea în învăţare a disciplinelor sau temelor mai uşoare cu cele considerate mai
grele, a disciplinelor cu caracter intuitiv cu disciplinele cu un grad ridicat de
abstractizare;

51
  Aplicarea în pemanenţă a principiului asolamentului intelectual optim – varierea
conţinuturilor în vederea evitării monotoniei, plictiselii, dezinteresului şi cultivarea
atenţiei sporite, vigilenţei şi interesului faţă de ceea ce se predă, dezbate sau învăţa;

 Selecţia informaţiilor care trebuie reţinute, apelarea la sisteme mnemotehnnice în cazul

informaţiilor fără relaţii logice între ele;

 Ceea ce se învaţă după-amiaza şi seara se reţine mai bine decât ceea ce se însuşeşte
dimineaţa;

 După-amiaza prelucrarea informaţiilor şi sintetizarea cunoştinţelor se realizează la un

nivel mult mai profund, mai elaborat;

 Performanţele în învăţare pot fi modificate prin acţiunea factorilor volitivi şi

motivaţionali, etc.

Proiectatarea activităţii “Mnemotehnici”

La sfârşitul activităţii elevii vor fi capabili:

 Să definească mnemotehnica;

 Să descrie câteva metode, sisteme şi procedee mnemotehnice;

 Să explice importanţa utilizării mnemotehnicii în activitatea de învăţare;

 Să utilizeze diferite metode, sisteme şi procedee mnemotehnice pornind de la câteva

exemple propuse;

Prezentarea unei situaţii problemă desprinsă din viaţa reală

Exerciţiul: “Memorează cât mai repede”

Obiective Resurse

 Conştientizarea importanţei  Foi de hârtie care cuprind o listă

52
 cunoaşterii unor metode, procedee de cuvinte;
de memorare rapidă şi feicientă a
 Timp: 7 minute
diferitelor conţinuturi;
Metode

1)      elevii sunt rugaţi să memoreze lista de cuvinte într-un timp cât mai scurt;

2)      câţiva elevi vor âncerca să reproducă lista de cuvinte;

3)      se identifică eventualele metode, procedee de memorare rapidă pe care elevii le

cunosc şi le utilizează în activitatea de învăţare;

4)      se stabilesc concluzii care pot constitui puncte de plecare pentru noua temă -

Referinţe bibliografice:

Mureşan, P: Învăţarea eficientă şi rapidă, Bucureşti, Editura Ceres, 1990

Neacşu , I: Metode şi tehnici moderne de învăţare, TipografiaUniversităţii, Bucureşti, 1985

Rowntree, D : Învaţă cum să înveţi. Introducere programată în tehnica studiului eficient,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1980

53