Analiză de discurs Prima Doamnă a Statelor Unite ale Americii – Michelle Obama Convenția Național Democratică
Coordonator științific: Student:
Minodora Sălcudean Diana Elena FÎNTÎNĂ Am ales pentru analiză discursul Primei Doamne a Statelor Unite ale Americii – Michelle Obama, susținut în cadrul Convenţiei Naţional Democrate, în Carolina de Nord, în data de 4 septembrie 2012. Acest discurs a avut loc în cadrul convenţiei în care Barack Obama a fost numit oficial candidatul la preşedinţia Statelor Unite ale Americii. Michelle Obama este Prima Doamnă a Statelor Unite ale Americii, soţia lui Barack Obama. Discursul este unul politic, de susţinere a soţului ei în lupta electorală împotriva lui Mitt Romney, pentru preşedenţia statului. Alegerea acestui discurs s-a datorat faptului că este unul emoţionant, sincer și care a avut un real succes, atât pe parcursul lui, cât și după terminarea acestuia, acest lucru fiind demonstrat prin puternicile reacții din mediul online. Michelle Obama este o femeie cu puternice valori morale, scopul acesteia fiind să îi determine și pe cei din jurul său să le dobândească la rândul lor. Neprovenind dintr-o familie înstărită, aceasta a reușit totuși să își croiască un drum în viață, acest lucru fiind demostrat prin facultățile de prestigiu pe care acesta le-a absolvit. Mai jos este atașat link-ul către discursul lui Michelle Obama: https://youtu.be/jUpN6klYP9o Fiind un discurs electoral, acesta se adresează tuturor cetăţenilor americani cu drept de vot, având ca scop acordarea voturilor preşedintelui aflat deja în funcţie. Limbajul folosit este unul firesc, prietenos, având în vedere că se adresa persoanelor aparţănând tuturor claselor sociale şi tuturor nivelelelor de studiu. Aceasta a ales ca în discursul său totul să fie simplu şi concis, ca într- o discuție ce are loc între două bune prietene, sau de ce nu, în sânul unei familii.Nu trebuie să uităm în schimb totuși că discursul este unul politic, având ca scop primar convingerea americanilor de a-l vota pe Barack Obama ca preşedinte al Statelor Unite ale Americii pentru a doua oară. Prin discursul ei doreşte să îi determine pe americani să se identifice în persoana lui Barack sau în persoana ei. Un aspect important este faptul că aceasta asociază funcţia sotului ei cu ea. Discursul Primei Doamne cuprinde în mare partea povestea de viață a acesteia. Michelle debutează cu experienţa trăită în primul mandat al soţului său, despre sacrificiile pe care cetățenii americani le-au făcut pentru buna funcționare a țării, continuă cu povestea copilăriei ei, apoi face trimiteri către experienţa soţului ei. Cea mai mare parte a dicursului a conținut detalii despre viața ei de familie (soţul şi cele doua fiice), făcând trimiteri şi la partea de început a discursului său, când a vorbit despre tatăl său şi bunica lui Barack. Povestea ei are o înşiruire logică a evenimentelor, fiind bazată pe experienţa de viaţă a celor doi. Michelle a avut grijă ca de fiecare data când îşi arăta încrederea pe care o are în soţul ei, să o motiveze prin exemple care aveau ca scop primar să îi determine pe americani să se identifice cu Preşedintele, acesta subliniind că au avut parte un nivel de trai modest; părinţii lor nu au avut studii, dar au fost conștienți că trebuie să îi trimită pe ei la studii; la prima lor întâlnire, Barack a venit cu o maşină veche, care avea o gaură în uşa, ș.a.. Michelle Obama spune în discus despre caracterul soțului ei, reușind astfel să acapareze atenția și admirația întregii săli. Un exemplu în acest sens este redat astfel: „A fi președinte nu schimbă cine ești - dezvăluie cine ești”. De asemenea acesta accentuează libertățile pe care Obama le-a oferit pe parcursul mandatului său: „Barack […] dorește ca toată lumea din această țară să aibă aceeași oportunitate, indiferent de […] pe cine iubim”, făcând referire la susținerea căsătoriilor între persoane de același sex, acordată de Președinte. Elementele de persuasiune nu lipsesc din discursul Primei Doamne, acestea făcându-și prezența prin verbe și pronume la persoana a doua, după cum urmează: „Vezi”, „tu însuți”, „copiii tăi”, „poți obține”, „viziunea ta”, „valorile tale”, „cine ești”. În ceea ce privește comunicarea nonverbală, Michelle Obama dobândește capacitate de a comunica eficient prin gesturile corpului și mimica feței. Prezenţa ei este una cerută de către publicul din sală, aceasta emanând putere, având o personalitate de fier, dar, în acelaşi timp fiind naturală, arătându-şi emoţiile pe care le presupune susținerea unui discurs în fața unui număr considerabil de persoane. Ținuta pe care acesta a ales să o poarte în cadrul evenimentului este una simplă, formată dintr-o rochie roz, puțin trecută peste genunchi, asortată cu o pereche de pantofi în aceeași culoare. Așadar, Michelle Obama a vorbit aproximativ o jumătate de oră despre convingerile familiei sale, despre valorile morale pe care ei le respectă: munca, educaţia, onestitatea, integritatea, recunoştinţă. Prin discursul ei a încercat să îi determine pe oameni să înţeleagă, după cum a spus şi ea, că “succesul nu se măsoară în câţi bani poţi face, ci în schimbarea pe care o poţi face în viaţa oamenilor”. Discursul a avut o structură bine definită: a început cu mulțumiri, a continuat cu povestea personală, mai apoi cu portretul șoțului ei, din postura de simplu om, nu din postura de Președinte și a încheiat cu povestea unei națiuni. Limbajul paraverbal (volum, intonație, ritm, tonalitate, accent, pauze) și limbajul corpului (privire, mimică, gesturi) au fost ireproșabile, lucru care denotă multă experiență și mult exercițiu. O mare importanță a avut-o atmosfera create, care a dat putere discursului: brandingul sălii, oameni cu pancarte, aplauze în momente cheie, aranjarea persoanelor în sală, acustica, ecrane, modalitatea de filmare, toate acestea au contribuit la succesul final. Consider acest discurs ca fiind unul onest și profund, mai ales că în mare parte acesta povestește trăirile familiei ei. Un aspect important pe care l-am observat este că aceasta nu folosește nici măcar o singură dată cuvântul “votaţi”, desi se află într-o campanie electorală, ci se foloseşte de termeni precum “aveţi încredere în el”, “merită încrederea ţării”, “este nevoie să ne reunim din nou şi să pledăm pentru un om în care putem avea încredere”.