PETRE ISPIRESCU

PRASIEA CELVotNTC
ST
I
MERELE DE AUR
LEGENDE sAU BASMEU nouANItoR

Edilie ingrijitd de
Valeria FILIMON

A,
 CUPRINS

Aleodor impirat......,. .............:................ 5

Biiatul cel bubos 9i ghigortul. ............. 11

Balaurul cel cu Eapte capete........... ...... 16

Broasca lestoasi cea fermecate ................... .............. 2I

Cei trei frali impira!i..................... .......27

Cele douisprezece fete de impirat

qi palatul cel fermecat.

Cele trei rodii aurite.. ......53

Ciobinaqul cel istef sau furloaiele blendei ..............61

Cotoqman Nizdrivanu ........................70

Fit-Frumos cu pirul de aur..............r.......i.........r...... 78

Fit-Frumos cu cardta de sticli.................................. 89

Fata moqului cea cuminte..................................,....... 97

Fata slracului cea istea{i.. .................. lOi

Giinireasa.. .................... 108

George cel Viteaz..... ............:...............113

Greuceanu.. .................... 123

Ileana Simziana .............132

ingir-te mirgiritari. ...... 149

Luceafbrul de ziui gi luceafbrul de noapte..... ........I57

Lupul cel nizdrlvan gi Fdt-Frumos.................... .,.. t62

Pasirea miiastri.......

Poveste flrineasci ........179

261
PrAslea cel voinic
qi merele de aur ............. 189

Tinerefe fbri bltrdnele

gi viafi frrd de moarte ,.......................200

Jugulea, fiul unchiaqului Ei al mituqei................... 208

Voinicul cel cu cartea in mani ndscut ..,........,,....,.224

Zdna munfilor................. ....................238

?ilna 2dnelor ....................

Porcul cel fermecat...................... .......24g

Sarea ln bucate

262
 ALEoDon iupARAT
A fost odati ca niciodati etc.
A fost odati un impirat. El ajunsese la c[runtefe, gi nu se invredni-
cise a avea gi el micar un copil. Se topea d-a-n picioarele, bietul impirat,
si aibi $i el, ca toli oamenii, mlcar o stArpituri de fecior, dari in degert.
Cind, tocmai, la vreme de bitrinege, iati ci se indurd norocul gi
cu dAnsul Ei dobdndi un drag de copilaq, de s[-l vezi gi sl nu-l mai uifi.
Impdratul ii puse numele Aleodor. Cdnd fu a-l boteza, impiratul aduni
Rlsirit gi Apus, Miazlzi gi Miazinoapte, ca si se veseleasci de veselia
lui. Trei zile qi trei nopli finuri petrecerile gi se chefuiri qi se bucurari,
de o linur[ minte cit triird.
Biiatul de ce cregtea, d-aia se ftcea mai istef qi mai iscusit. Nu mai
trecu mult qi iatd c6 impiratul ajunse la marginea groapei. Cdnd fu la
ceasul morfii, el lul copilul pe genunchi gi-i zise:
- Dragul tatei, iati ci Dumnezeu mi cheami. Sunt in clipa de
a-mi da obgtescul sfdrgit, Eu viz ci tu ai sd ajungi om mare. $i chiar
mort, oasele mele se vor bucura in mormAnt de isprivile tale. Asupra
cirmuirei impiri{iei n=am nimic si-ti zic, fiindci tu, cu iscusinfa ta,
gtiu ci ai s-o duci bine. Un lucru numai am sd-{i spui: Vezi tu muntele
acela de colo, s[ nu te duci picatele si vtnezi p-acolo, ci este nevoie
de cap. Acel munte este mogia lui |umitate-de-om-cdlare-pe-jumitate-
de-iepure-gchiop: qi cine calci pe mogia lui, nu scapi nepedepsit.
Acestea zicind, cisci gura de trei ori gi-gi dete sufletul. Se duse gi
el ca toati suflarea de pe pdmint, de pare c[ n-a fost de cdnd lumea gi
pdmAntul.
Il lehra ai sii, il jelirl boierii, il jelirl qi poporul; in cele de pe urmi
trebuiri s6-l ingroape.
Aleodor, dupi ce se urci in scaunul titAne-siu, deqi copilandru, puse
{ara la cale ca qi un om matur. Toati lumea era mu$umiti de domnirea sa,
qi oamenii se fhleau cl le-a fost dat de Sus ca si triiasci in zilele lui.
Adesea iegea Aleodor la v6nitoare ca s6-gi petreaci ceasurile ce-i
prisosea de la trebile impdrifiei. El $nea minte ce-i spusese titdne-siu
qi se silea si-i pizeasci cuvintele cu sfinfenie.
Intr-o zi, nu gtiu cum frcu, dus fiind pe gAnduri, gi aluneci de cilci
pe pimintul pocitului de om. N-apuci si faci zece,doudzeci de pagi, qi
iatl cI se pomeni cu dinsul dinaintea lui.
 Acum nu-i era lui pentru ci trecuse pe pimintul omului celui slut
gi scirbos, ci ii era ciudi cum de si calce vorba tatilui slu ce-i spusese
cu grai de moarte.
Pocitania pimintului ii zise:
- Toli nelegiuifii ce-mi calci hotarul cad in robia mea.
- Mai intdi trebuie si gtii, ii rispunse Aleodor, ci din nebigare de
seami gi fbri de voia mea am cilcat pe coprinsul tiu, gi n-am nici un
gAnd riu asupri-1i.
- Eu te socoteam mai altfel; dar|vdz ci ai de gind sd-1i ceri iert6-
ciune de la mine ca tofi fricogii.
- Ba si m[ fereasci Dumnezeu! Eu ]i-am spus curatul adevir, $i
daca wei luptl, alege-fi: in sibii si ne tliem, in buzdugane si ne lovim,
ori in lupti s6 ne luptim
- Nici una, nicialta. Ci, ca si scapi de pedeapsi alt chip nu e, decdt
si te duci s6-mi aduci pe fata lui Verdeg impirat.
Aleodor voi si se codeasci oarecum, ba ci trebile impiriliei nu-l
iarti si facl o cilitorie aqa de lungi, ba ci n-are ciliuz, ba ci una, ba
ci alta; darl agi! unde vrea sd qtie pocitul de toate astea! El o finea una,
s6-i aduci pe fata lui Verdeq implrat, daca wea si scape de ponosul de
tilhar, de cilcdtor de drepturile altuia, qi si rlmiie cu sufletul in oase.
Aleodor se gtia vinovat. Degi fbrl voia lui, dari gtia c6 a fbcut un
picat de a cllcat pe moqia slutului. Mai gtia iari ci de omul dracului, si
dai qi sd scapi. 56 n-ai nici in clin, nici in mdneci cu dinsul. Figidui in
cele din urmi si-i faci slujba cu care-l insircina.
|umitate-de-om-cilare-pe-jumitate-de-iepure-gchiop gtia ci, deoa-
rece Aleodor ia fbgiduit, apoi are si-qi fie cuvintul, ca unul ce era om
de omenie, qi-i zise:
- Pas[ cu Dumnezeu, gi si-fi ajute si vii cu izbindi bun[.
Aleodor plec6. $i cum mergea el gandindu-se qi rlzgdndindu-se cum
s[-gi implineasci sarcina mai bine, cici iEi diduse cuvdntul, se pomeni pe
marginea unrri elegteu qi o qtiuci se zbitea de moarte pe uscat.
Cum o vizu, el se duse s6 o ia si-gi aline foamea cu dinsa.
$tiuca ii zise:
- Nu mi ornori, Fit-Frumos; ci mai bine di-mi drumul in ap[, ci
mult bine fi-oi prinde cind cu gAndul n-ii gandi.
Aleodor o asculti gi o dete in ap6. Atunci qtiuca ii mai zise:
- fine acest solziEor, gi cand vei gandi la mine, eu voi fi la tine.
Flicdul pleci mai inainte qi se tot mira de o astfel de intimplare.
Ctnd, iaci se intilnegte cu un corb ce avea o aripi rupti. $i voind sl
vineze corbul, el ii zise:
 - Fit-Frumos, Fit-Frumos, decdt sd-fi incarci sufletul cu mine, mai
bine ai face si-mi legi aripa, ci mult bine [i-oi prinde.
Aleodor il ascult[, clci era biiat viteaz qi de treabl, gi ii legl aripa.
Cdnd era si plece, corbul ii zise:
- Jine penifa asta, voinicule, qi cdnd vei gindi la mine, eu voi fi la
tine.
Lui penifa Aleodor, gigi citi de drum. Dari nu frcu ca la o suti de
paqi gi iati ci dete peste un tiune. CAnd se gitea a-l strivi cu piciorul,
tlunele zise:
- Cruf6-mi viata, Aleodor impirat, qi eu te voi mintui pe tine de la
moarte. Jine acest pufulef din aripioara mea, gi cind vei gindi la mine,
eu voi fi la tine.
Auzind Aleodor unele ca acestea, qi ci ii zise qi pre nume, odatl
ridici piciorul qi lisl pe tiune si se duci in voia lui.
$i mergind inainte, cale de nu gtiu citte ztle, dete de palaturile lui
Verdeg impirat. Cum ajunse aci, se puse la poarti gi aEtepti ca doar de
va veni cineva s[-l intrebe ce cauti.
Stete o zi, stete doui; qi ca si vie cineva si-l intrebe ce voieqte, ba.
CAnd fu in ziua d-a treia, Verdeq impirat chemi slujitorii gi le dete o
guri de or pomeni-o.
- Cum se poate, le zise el, si stea omul trei zilela poarta mea gi
s[ nu meargi nimeni s6-l cerceteze? Pentru asta vI plitesc eu simbrie?
Pentru asta vi am eu la mine pe procopseali?
Slujitorii dideau din coll in coll si nu Etiau ce si rispunzb. ln cele de
pe urmd, chemi pe Aleodor;i-l duse inaintea impiratului.
- Ce vrei, fl6c6ule, ii zise impiratul, qi ce agtepfi la poarta curfilor
mele?
- Ce si voi, mlrite impirate, ii rispunse el, iati sunt trimis s6-fi cer
fata.
- Bine, biiete. Dari mai intii trebuie sl facem legituri, cici aga este
obiceiul la curtea mea. Ai voie si te ascunzi unde vei voi, in trei zile d-a
rAndul. Daci fie-mea te va gisi, capul fi se va tiia qi se va pune in parul
ce a mai rimas, din o suti, ftri cap. Iarb daci nu te va gisi, atunci cu
cinste impdriteascl o vei lua de la mine.
- Am nddejde la Dumnezeu, mirite implrate, ci nu mi va l6sa s[
piei. Parului ii vom putea da qi altceva, nu tot cap de om. Si facem legi-
tura.
- Aga?
* Aga.
Se puseri gi fbcuri legitura; scriseri carte gi o intlriri.
 Viind fata de fafi, se invoiri ca a doua zi el si se ascunzi cum va qti
mai bine. Iarldaca se invoir6, el rlmase intr-un neastimpir cel chi
nuia mai cumplit decit moartea. El se gindea qi se rizgAndea cum sl
se ascunzi mai bine. Yezi cb era vorba de capul lui, iari nu de altceva.
$i tot mergind pe ginduri gi tot plinuind, iatd ci-gi aduse aminte de
gtiuci. Scoase solzul, se uita qi gdndi la stipdna lui; cdnd iat6, mdre, c6
qtiuca gi venise gi-i zise:
- Ce pofteqti de la mine, F[t-Frumos?
- Ce si poftesc? Iac6, iac6, ce mi s-a intimplat. Nu qtii tu ceva si m6
invefi ce si fac?
- Ia nu te mai ingrija. Las[ pe mine.
$i indati, lovind din coadl, fbcu pe Aleodor unl cosicel gi il ascunse
pe fundul mirii, printre ceilalli cosicei.
Cind se sculi fata, igi lul ocheanul qi se uiti cu el in toate pirfile.
Nu-l vlzu. De unde ceilalli cari venise s[ o cear6 in cisdtorie se ascun-
deau prin pivnili, pre dupd case, pre dupl cite o qiri de paie, sau prin
weo culi pirdsiti, Aleodor se ascunse astfel, incit fata intri la grije cd
a si fie biruit[. Ce-i veni ei, se uiti cu ocheanul gi in mare, qi il ziri pe
fundul mirii, printre cosicei. Pasimite, ocheanul ei era nizdrivan.
- Ieqi d-acolo, hofomanule, ii zise ea rizind. Ce mi te-ai posmigit
aqa? Din cogcogeamite omul te-ai frcut un cosac gi mi te-ai ascuns in
fundul mdrii.
N-avu incotro gi trebui sd iasi.
Ea zise gi impiratului:
- Mi se pare, tati, ci fliclul ista mi-a venit de hac. $i mult e nurliu
gi drigilaE. Chiar de l-oi afla pAni la a treia oari, si-l ierfi, tati, ci nu e
prost ca ceilalp. Boiul lui il arati a fi ceva mai deosebit.
- Vom vedea, ii rdspunse impiratul.
A doua zi, ce-iveni lui, se gtndi la corb. Acesta fu numaidecdt ina-
intea lui, qi-i zise:
* Ce mai wei, stipine?
- Ia uitd-te, neiculili, ce mi s-a intimplat; nu qtii tu ceva s6 mi
invefi?
- Sd cercim.
$i lovindu-l cu aripa, il fbcu un pui de corb qi il vAri intr-un stol de
corbi ce se urcase pdni la vintul turbat.
cum se scull fata, igi lui ocheanul gi iarigi il citi prin toate locu-
Nq e. Cauti-l pe pimint, nu e. Cauti,l prin ape gi prin miri, nu e.
1il9
se lui de gdnduri fata. cind, citre nrmie zi, ie-iveni ei,le uit6 gi in sus.

8
$i zirindu-l in slava cerului printre stolul de corbi, incepu a-i face cu
degetul, Ei-i zise:
- Ghidi, ghidi, tAlharule ce egti! Di+e jos d-acolo, omule, ce mi te-ai
fhcut aEa pitcoace de paslre? Nici in rai nu scapi de mine!
Se dete jos, ci n-avea ce face. lmpiratul incepu a se minuna gi el de
istefimea lui Aleodor qi-gi pleci urechea la rugiciunea fiicei sale.
lns[, fiindci legitura era ca si se ascunzi pAn[ de trei ori, implra-
tul zise:
- D-a minune, ia si vedem unde are si se mai ascunzi?!
A treia zi, dis-de-dimineafi, se gAndi la tiune. Acesta veni intr-un
suflet. Dup[ ce ii spuse ce voieEte, tiunele zise:
- Lasl pe mine, qi de te-o gisi, eu aici sunt.
il frcu o lindind gi-l ascunse chiar in coada fetei, fbre s[ simf[ ea.
Sculindu-se fata Ei luAnd ocheanul, il ciuti toatl ziua, gi, ca si dea
de dinsul, nici cit. Ea se da de ceasul morfii, cici il simfea, i se arita ei
a fi p-aci prin preajml, dard de vlzut nu-l vedea. Citi cu ocheanul prin
mare, pre pimint, prin vizduh, dari nu-l v6zu niciiri. Cltre seari, obo-
siti de atita clutare, strig6:
- Ci ia arati-te odati. Te sim{ ci eqti p-aci p-aproape, darl nu te viz.
Tu m-ai biruit, a ta si fiu.
Daca auzi el c[ este biruiti, se dete binigor jos din coada ei qi se
aritl. lmpiratul n-aw nici el ce mai zice, gi ii dete fata. Cind plecari, ii
petrecu cu mare cinste gi alai, pini afari din impirifia lui.
Pe drum, ei stituri s[ facl popas. $i dupl ce imbucari cite ceva, el
puse capul in poala ei qi adormi. Fata de implrat, tot uitindu-se la el, i
se scurgea ochii dupi frumusefea qi dupi boiul lui. Inima ii dete brAnci
gi ea nu se putu opri, ci il slruti. Aleodor, cum se degtepti, ii trase o
palmi de auzi cAinii in Giurgiu. Ea pltnse ;i ii zise:
- Mleodor dragi, dari grea palmi mai ai!
- Te-am pllmuit pentru fapta ce ai fbcut; clci eu nu te-am luat
pentru mine, ci pentru cela ce m-a trlmis pe mine.
- Apoi bine, frilioare, de ce nu mi-ai spus aqa de acasi; cici atunci
gtiam gi eu ce s[ fac; dari lasi, nici acum nu e timpul trecut.
Pornind Ei de aici, ajunseri cu sinitate la |umdtate-de-om-cllare-
pe-jumitate- de- iepure-qchiop.
- Iat6, m-am inchinat cu slujba, zise Aleodor, Ei voi s[ plece.
Fata, cind vizu pe acea iazmi, se cutremuri de scirbi Ei nu voia sd
rimiie la dinsul o datl cu capul.
Slutul se dete pe lingl fatl gi incepu s-o linguEeasci cu vorbe mier-
loitoare gi sd se ia cu binele pe lingl dAnsa.
 Dari fata ii zise:
- Piei de dinaintea mea, satano, ci te trimit la mumd-ta,Iadul, care
te-a virsat pe fap pimdntului.
Slufenia de neom se topea de dragostea fetei, se lungea cu burta pe
plmdnt gi umbla cu gogele, cu momele si induplece pre fati al lua de
blrbat.
Dard, agi! feritu-l-a sintulepl s[ se apropie de dAnsa! cici il $nea
|intuit in loc cu ochii cAt de colo. Din satani, din iazmi qi din spurci-
ciune nu-l mai scotea.
- Piei, necuratule, de pe fala pimintului, si scape lumea de o ciumi
qi de o holeri ca tine.
Mai stirui ce mai stirui, qi daca se vlzu infruntat pAni intr-atAt,
iazmaplesni de necaz, cum de si fie el ocirAt atAt de mult de o cutri de
muiere.
Atunci Aleodor intinse coprinsul siu gi peste mogia lui |um[-
tate-de-om-cilare-pe-jumitate-de-iepure-Echiop, lui de sotie pe fata
lui Verdeg impirat gi se intoarse la impir{ia lui.
CAnd il vizur[ alde gloatele venind teaftr, aldturi cu o sofioari de-i
rAdea gi stelele de frumoasi, il priimiri cu mare bucurie; qi urcindu-se
din nou in scaunul lmpdrlfiei, domni gi trii in fericire, pini se istoviri.
Iar6 eu incllecai p-o gea gi v-o spusei dumneavoastrd aqa.

10
 BATATUT CEr BUBOS $r GHTGORTUT
A fost odati ca niciodati etc.
A fost odati un biiat. El, de la naqterea lui, se pomenise bubos. Ce
n-a ftcut el ca si se curele de bube? dari in deEert. Biiefii la joc qi fetele
la hori il huiduia gi fugiau de dAnsul ca de o leprl.
$i fiindci n-avea incotro, gi el, biet, iqi inghifea amarul, Ei ribda.
Nici tu joc, nici tu veselie, nici tu dezmierdare. Se uita cu jind la ceilalli
bdieli gi flicii, cum unii se incurau jucindu-se, cum alfii se zbenguiau
cu fetele, gi rimnea la dAnqii.
ln toate zilele se ducea el la un puf de aducea api pentru casi.
Drumul insi ii era pe la curtea impiriteasci. Intr-o zi, cindscoase api
vizu in ciuturi un ghigorf. Bucuria lui, ci o si aibi in ziua aceea legumi
mai deosebit[. Cand, ce si vezi d-ta? pegtele incepu s1-i vorbeasci:
- Fliciule, arunci-ml iari in puf, $i nu-$ face picat cu mine, ci
mult bine fi-oi prinde gi euvrodat6.
Biiatul se minuni de asta; cum de sd vorbeasci un pegte? Simli el cd
trebuie si fie aci la mijloc ceva nlzdrdvan qi-i dete drumul itt pof.
Fata impiratului nu voia cu nici un chip si se mdrite. Ce nu fhcu
bietul tati-siu, ce nu drese ca s[-qi dea fata la casa ei, dari ca s-o indu-
plece, ba. Ei nu-i da inima si-qi lege capul cu nici unul din pefitorii ce
veneau si o ceari, degi toli erau impirafi gi fii de implrafi.
Biiatul cel bubos insi de cite ori trecea cu cofa la apd gi ea era la
fereastri, vedea ci ii tot ride. El nici si se gindea ci pentru dinsul se
punea la fereastri, qi ci il pdndea pini ce trecea, ci socotea c[ aga este
ea, de felul ei, cu zimbetul pe buze. Pasimite fata impiratului, ori ci
cunoscuse ci el o si fie un om frumos, ori cl o trlgea afa ca spre ursi-
tul ei.
Azi aga, mAine aga, pini ce, intr-o zi, il cheml de vorbi cu el. S[ se
prapideasci biiatul de rugine cAnd vlzu ci pe dAnsul il cheami! Se ftcu
ro$u ca sfecla, se zipici pAni intr-atAta de nu gtiu deocamdati si zici
nici doul boabe leginate. Atat de mult se fistAcise el.
Apoi, fiindu-qi firea gi ludndu-Ei inima in din{i, dete niqte rispun-
suri de merse fetei tocmai la.inim6.
Yezi cd gi vorba lui ca gi a fetei era vorbi cu lipici, dragul neichii;
fetei ii tAciia inima nu-i ticAia, dari lui gtiu ci-i ticiia de sta si-i iasi
afari din piept. $i dintr-acel minut, nu gtiu ce fbcea el, nu gtiu ce dregea,

11
ce se pomenea, feri voia lui, trecXnd pe la curtea imp6r[teasci, ia aga,
numai ca si treac6.
El iqi uitase de pegte. Acum iqi aduse aminte de dinsul, gi
ducdndu-se la pu{ intr-o zi, se uiti iniuntru qi zise:

- - Pegte, pegtigor, ghigorlule dragi, mi-ai zis c6 ai s6-mi prinzi bine

oda11, odati; rogu,te, scap6-md de bubele astea uricioase gi i^mpugite.
N-apuci si sfrrqeasci vorba bine, qi ce s6 vezi dumneata{odati ii
cizu bubele, gi r[mase curat gi luminat, ca un pui de brad.
Ctnd l-a vizut fata de implrat aga mAndiu gi frumos, nu s-a mai
putut opri, gi l-a sirutat.Yezi cit inima ii da brinci citre dansur, gi se
bucurd, nevoie mare, ci pusese ochii pe un a$a boboc de fldclu.
- Ea frumoasi de pica, el frumos ca un bujor, vizu ci sunt numai
buni de a se lua in cdsitorie, gi ducandu-se la impiratul, tatil siu, ii zise:
- Tati, eu mi-am gisit logodnicul. Nu qtiu daca fie iti place ori ba,
darl mie imi sfhriie inima dupd dinsul.
- Cum se poate si-mi faci tu asti rugine, fata mea?
Unde ai mai auzit tu ca o fati de impdrat si ia de birbat pe un flu-
ier6-vdnt, golan gi firi nici un cipltii?
- Thti, poate sI fie sirac, poate si fie golan, cum zici d-ta, darl este
om de omenie, degtept qi apoi mie imi place. Eu am si triiesc cu el. pe
el imi zice inima s[-l iau. Daca nu vei voi si m6 insofesc cu el, s6 gtii cu
hotirire ci pe altul nu iau, o dat6 cu capul.
Dacavizu tatil fetei, imp[ratul, c6 fie-sa pusese piciorul in prag qi
nu voia nici in ruptul capului si ia pe altul de brrbat, mi !a luat 6iniqor
pe amindoi, ia bdgat intr-o butie gi i-a dat pe gArli.
Ei incepuri a se boci gi a pldnge de mi se rupea rirunchii. El, biet,
fi
nevinovat, pifea necazul dupi urma fetei impiratului, cici el nici nu-i
bet1ry."pyl,ba nici ci visa cr o s6 ia de nevaite pe fata impIratului.
\ft.zind insi ci cu bocela nu o scoate la nici un ciplthi, se rugini
singur de sine, cum de se se arate el, cruce de voinic, aga pulin la inimi
cind se intdmpli de cazin nevoie, gi incepu a se gandi, .e .. ., face si
scape de primejdie.
Cind, odatd ii veni in gind ghigorpl. :

- I!... zise, ghigorfule dr6guf, acum s6 te vdd! Mi-ai dat dovezi de

ndzdrivdnia ta. $tiu ci pofi multe. Scapl-mi de nevoia in care am cizut.
- Abia ii ieqi din guri vorba cea din urmi, si, ce si vezi dumneata?
dintr-o picitoasi de butie, unde mi se ftcu un palat, de nici impdratul,
tatil fetei, nu avea aga palat bogat gi impodobit cu de toate frumuse$le
lumei. Atita numai, ci butia ilunses.ia mare, gi acest palat acolo se
infiin1d.

12