Sunteți pe pagina 1din 6

AMINTIRI DIN COPILARIE

LUCA GEORGIANA

1.CUM L-AM INVATAT PE NEPOTUL MEU O POEZIE DESPRE VALORILE


FAMILIEI

Eu si nepotul meu ne-am inteles bine dintotdeauna. Eu fiind mai mare am incercat sa-l invat
tot ce stiam. Dar ca fiecare dintre copii, joaca ne ocupa mai tot timpul. Prin joaca noastra mai
faceam si boacane, bineinteles, care nu erau privite cu ochi buni de catre cei mari.
Asa se face ca intr-o zi, pe cand ne jucam, si desigur ca prin joaca noastra provocam si o
oarecare galagie in jur, sora mea, avand o indispozitie, imi cere sa lasam joaca si sa facem
ceva mai util, si anume sa-l invat pe nepotul meu o poezie. Atunci, eu nestiind ce poezie sa-l
invat, si tot gandindu-ma, mi-a venit un gand nastrusnic – ce-ar fi sa-i spun o poezie, singura
pe care reusisem sa o invat pe de rost. Asa ca m-am apucat de treaba.
Nu a trecut mult, pentru ca nepotul meu fiind precum un burete, a absorbit numaidecat
poezia ce i-am dat-o spre memorare. Si astfel ca pana seara o stia foarte bine. Pot sa spun ca
eram foarte incantata de reusita mea de pana atunci.
Nepotul meu mergand in vizita la bunici, aici trebuie sa spun ca bunicii erau niste oameni
mai rigizi, care nu prea apreciau creativitatea si umorul bucurestean, este pus sa spuna o
poezie. Stiti si voi cum e, ca mergand in vizita, parintii vor sa-si laude copii, si ii pun sa mai
recite poezii, si astfel ca pustulica se apuca sa se laude cu ceea ce l-am invatat eu.
Bunicii curiosi il incurajeaza sa le-o spuna si lor.
Mai jos o sa va spun si voua poezia, dar pana atunci sa va spun cum s-a terminat recitalul.
Bunica a ramas fara cuvinte, iar bunicul se abtinea cu greu sa nu rada. Iar eu l-am felicitat
pe nepot pentru inflacararea cu care a rostit poezia.
A doua zi sora mea avea sa-mi faca morala, pentru poezia buclucasa.
Si iata cum suna poezia:

„ Afara e cald si innorat,


si-n soba arde mama.

De lustra tata-i spanzurat,


iar eu ma tai cu lama.

In frigider, in pungi d-un kil,


sta relaxat, bunicul.

Iar din bunica-a mai ramas,


un deget si buricul.

Dormi puiul mamii, puisor,


caci tata te gazeaza.

Iti taie capul c-un topor,


si-apoi te impaiaza.”
2.CUM AM INVATAT SA RAZBAT PRIN VIATA DE LA SORA MEA NICOLETA

Fata fiind, am fost invatata de acasa, sa ma port ca o domnisoara educata. Iar eu fiind de
felul meu ascultatoare, m-am adaptat cerintelor. Dar educatia de acasa nu se potriveste cu
viata de la scoala. Asa ca trebuie sa spun ca de mai multe ori am luat cate o bataita de la
colegi. Azi asa, maine asa, sora mea vazandu-ma mai mereu plangand, m-a intrebat intr-o zi
ce-i cu mine, si i-am spus cum iau bataie de la un coleg rautacios.
Dupa ce i-am explicat totul surorii mele, m-am asteptat sa ma mangaie, asa cum fac mamele
cand isi vad copiii suferind. Insa parerea mea despre viata avea sa se schimbe, si soarta mea
avea sa ia o intorsatura nebanuita, marcandu-mi viata pentru totdeauna.
Sora Nicoleta, dupa cele auzite la mine, se umplu de manie si imi dadu o bataie care avea sa
n-o uit toata viata.
Poate va intrebati de ce. Ei bine la fel de nedumerita am fost si eu un timp, dar am inteles
acesta era felul ei prin care incerca sa ma motiveze si sa nu mai stau sa iau bataie si sa ma
plang, ci sa-mi iau propria soarta in maini, si sa ripostez in fata inamicului.
Dupa o lectie ca asta pot sa spun ca pana astazi stiu cele mai bune lovituri pe care sa le
aplic baietilor fara a lasa vreun semn.
De atunci n-a mai indraznit nimeni sa se ia de mine, poate cu singura exceptie, dar asta e o
alta poveste.
3.CUM M-AM DEPRINS CU O INVATATURA ALEASA DE LA SORA MEA BETI

Eu si sora mea Beti am fost foarte apropiate. Iar eu fiind mai mica am beneficiat de grija ei
in permanenta. A fost mereu langa mine mi-a predat din vasta ei experienta. La lectii am avut
sprijinul ei in permanenta si nu m-a scapat din ochi o clipa, fiindu-mi o adevarata profesoara,
corectandu-ma de fiecare data cand greseam.
Dar mai bine sa va exemplific printr-o intamplare ce mi-a ramas in amintire.
In lipsa mamei, ce era nevoita sa plece la lucru, eram lasata in grija surorii mele. Ea isi lua
in serios atributiile de sora mai mare, astfel ca atunci cand veneam de la scoala, ma intreba de
note, de lectii si de tot ce tinea de scoala.
O data pusa la lectii, nu puteam sa ma mai ridic pana ce nu terminam. Iar pentru ca la
capitolul ortografie nu excelam, ea ma punea sa rup pagina si sa rescriu totul.
Ea vazand ca scriu si iar scriu si tot rup paginile, s-a gandit sa-mi dea o pauza sa ma recreez,
si m-a pus sa stau dupa usa la colt, cu mainile ridicate timp de zece minute.
Acele minute pareau o vesnicie pentru mine, dar o data trecute eram pusa sa rescriu temele.
Atunci durerile musculare ce se instalasera de la minutele de recreere, faceau sa-mi tremure
mainile si astfel ca caligrafia mea avea de suferit si o data cu ea si eu.
Tot acest calvar dura pana ce venea mama, si ii dadea surorii mele spumpe libertatea sa-si
reia activitatea obisnuita.
4.CUM AM LUAT BATAIE DE DOUA ORI PENTRU O FAPTA CE N-AM COMIS-O

Mama mea a fost mereu o persoana verticala. Poate, copila fiind, am perceput-o cam aspra,
dar mereu era corecta in tot ce facea. Poate cu o exceptie...
Intr-o zi am venit acasa cu un obiect....de la o vecina. Mama crezand ca l-am furat, s-a
maniat si mi-a aplicat o corectie ca unei hoate, punand mana pe ce i-a iesit in cale, si anume
pe un furtun de cauciuc de la masina de spalat.
Dupa respectiva bataie, m-a luat de coada, plangand si m-a dus sa inapoiez ce am „furat” la
respectiva vecina. Vazandu-ma vecina cu mama la dansa la usa s-a speriat, neintelegand ce se
intampla.
Mama i-a explicat varianta dumneaei. Auzind vecina s-a amuzat si i-a spus mamei ca totul e
o neintelegere si obiectul „furat” este defapt un dar.
Vazandu-se mama intr-o astfel de postura m-a luat acasa asa cum m-a dus de acasa, si pentru
ca nu am spus de unde provenea obiectul cu pricina mai mi-a aplicat o bataie.
A fost prima si ultima bataie pe care am primit-o de la mama. Si pot spune acum ca mi-a
prins foarte bine, pentru ca in viata m-a tinut la distanta de orice fel de alunecari in ograda
vecinilor.
5. UN TRAMVAI CU PARFUM
DE LILIAC

Nu stiu altii cum sunt, dar eu n-am fost o copila prea cuminte. Parintii mei spuneau ca ar fi
trebuit sa fiu baiat. Da, poate aveau dreptate, ce sa spun. Dar o intamplare care ar putea fi data
ca argument in favoarea acestei afirmatii...
Se facea ca intr-o zi, dupa obicei, ma intalneam cu toata gasca afara, si ne avand ce face ne-
am gandit sa mergem intr-un cimitir la furat de liliac. Stati asa! Ce voi n-ati furat niciodata
liliac?
Si am plecat noi veseli nevoie mare, avand in plan sa intram in cimitir dupa apusul soarelui.
Acolo am uitat de timp si se facuse destul de tarziu, dar am avut sansa ca sa prindem ultimul
tramvai, fara de care am fi fost nevoiti sa mergem pana acasa pe jos.
Vatmanul de cum ne vazu opri si ne invita sa urcam. A fost pentru prima oara cand mergeam
cu un tramvai gol, un tramvai doar al nostru, al copiilor. Eram cu totii foarte incantati de
faptul ca tramvaiul facea statii in fata casei fiecaruia. Pana ce am ajuns sa cobor am cantat tot
drumul si ne-am imaginat cum vor rectiona mamele noastre cand vor vedea brate de liliac ce
le vom darui, si cat de mult se vor bucura si bineinteles ca ne vor recompesa cu toata
dragostea lor si poate si cu o ciocolata.
O vorba spune ca: „vrabia malai viseaza si nebunul balamuc”. In viata avem parte si de
surprize, si de cele mai multe ori nici nu ni-le dorim, dar vin totusi ca sa ne strice toata
dispozitia.
O data ajunsi in fata casei ne asteptau parintii, ascunsi dupa cate un copac ingrijorat si
incruntati. Vroiau sa ne faca o surpriza, si ce mai surpriza, una la care nu ne-am fi asteptat.
Fiecare parinte avea cate o nuia in mana. Va puteti imagina si singuri ce a urmat. Doar tata
avea in loc de nuia o plasa si in ea o paine, si ce paine buna dupa o zi plina de truda. Vazand
ca tatei ii lipseste nuiaua l-am intrebat: „Dar dumneata nu ma bati?” Dansul m-a privit cateva
clipe si m-a intrebat la randu-i: „Pentru ce sa te bat?” si m-a mangaiat parinteste pe cap si am
mers in casa in tacere.
Asa era tata. Dansul nu m-a batut niciodata.
A doua zi fiecare dintre copii povestea modul prin care si-a primit rasplata pentru ora tarzie
la care am ajuns.
Doar eu nu am primit bataie de la tata. Mi-e dor de dansul.
6.CUM M-A LECUIT DE FURAT O CANA DE APA RECE

Fructele mi-au placut din totdeauna. Dar mai mult mi-a placut sa le culeg cu mana mea, din
gradina vecinilor.
O, cate garduri n-am sarit si cate oale cu apa nu mi-au fost potrivnice in actiunile acestea pe
care le-am intreprins impreuna cu gasca. Insa vreu sa povestesc una anume care mi-a ramas in
minte.
Intr-o zi eu si gasca am plecat, dupa cum ne era obiceiul, sa furam fructe din vecini.
Cunosteam o multime de informatii despre obiceiurile vecinilor si astfel ca ne era destul de
usor sa ne furisam in perioada cand stiam ca nu sunt acasa sau ca dorm. Nimic, insa nu avea
sa prevesteasca ce zi nefasta avea sa fie, si ce urmari deosebite veneau sa ne schimbe felul de
a fi pentru totdeauna.
Unchiul Marin, un batran singur si zgarcit, ce traia doar pentru el, avea sa ne strice planurile.
Era genul de om caruia de-i cereai ceva nu-ti dadea nici de nu i-ar fi trebuit.
Crengile prunilor erau cocosate de rod si nu avea cine sa le adune. Asa ca noi, copiii cu
suflet generos ne-am hotarat ca e timpul sa salvam acesti pruni. Ne-am furisat la ora potrivita
si am inceput sa ne burdusim buzunarele cu prune, iar and nu mai incapeau in buzunare am
indesat cu nesat in san. Cand am considerat ca este de ajuns am cobarat din copaci si am dat
sa plecam. Dar aici ne astepta unchiul cu o caldare de apa rece si o cana de tabla. Dansul ne-a
invitat sa luam loc pe o bancuta si sa ne infruptam din ce-am trudit. In tot acest timp ne
intindea si cate o cana de apa rece, sa nu ne inecam de la atatea prune. Cand am terminat ne-a
lasat liberi si ne-a urat sa ne fie de bine. Pana acasa am alergat asa cum n-o mai facusem
vreodata. Pana si parintii nostri s-au mirat cand ne-au vazut asa devreme acasa. Atunci noi le-
am explicat ca ne-a fost teama sa nu fi uitat apa deschisa la baie...