Încălzirea contactelor electrice

• Temperatura pieselor de contact este un indicator important al bunei comportări a acestora

în funcţionare, deoarece zona contactelor electrice nu trebuie să devină « sursă termică »
pentru circuitul în care sunt incluse sau pentru componente ale AEC

• Diferenţa de temperatura între un contact electric şi calea de curent aferentă trebuie să nu

depăşească 5°C

• supratemperatura în zona unui contact electric, se poate evalua folosind relaţia: 

 c U 2
c
8 
Încălzirea contactelor electrice

• O relaţie mult utilizată, pentru a defini temperatura absolută a unui contact electric, Tc :

U 2c
T c=
√
4L
+ T 2o

• unde Uc reprezintă căderea de tensiune pe contact, L = 2,42 · 10^(-8) [V/ K^2], constanta lui
Lorentz, iar T0 – temperatura absolută a căii de curent pe care este amplasat contactul
electric

• Se constată că în practică, măsurarea directă a rezistenţei de contact în timpul funcţionării

este dificilă,

• Se poate aprecia totusi comportarea contactului electric prin măsurarea căderii de tensiune
pe contact, Uc, ce oferă informaţii cu privire la temperatura acestuia
 Variaţia rezistenţei de contact cu temperature

• Dacă se trasează curba ce descrie dependenţa rezistenţei de contact, Rc, cu temperatura

(supratemperatura), , aceasta din urmă în fond echivalentă oarecum cu valoarea căderii de
tensiune pe contact, Uc

• Valoarea a supratemperaturii contactului corespunde « înmuierii » proeminenţelor

microscopice ale suprafeţelor de contact, respectiv unei valori limită a căderii de tensiune pe
contact, U c lim, depinzând de natura materialului pieselor de contact (90 [mV] pentru
contacte din cupru şi respectiv 120 [mV] pentru contacte din argint)

Caderea de tensiune admisibila pe contactele electrice

• Incalzirea contactelor electrice poate fi controlata macroscopic prin caderea de tensiune pe

contact, Uc, astfel ca pentru contactele de curenţi nominali de valoare redusă se accepta
valori:

Uc adm = (0,1 – 0,5) Uc lim

• în timp ce pentru contactele de curenţi nominali de valoare mare se impune:

Uc adm = (0,5 – 0,8) Uc lim  

Factori de influenta asupra încalzirii contactelor

• O relatie care identifica factorii de influenta asupra încalzirii contactelor electrice,scrisa

pentru contactul elementar, este:
2
Fc I o⋅π⋅H W⋅L
F co= =
n T
16⋅λ 2⋅( arccos o )2
Tc

• Care permite evaluarea lui « n »:

2
I π⋅L⋅H W⋅I n
n= n = 2 2
Io To π⋅ρ ⋅I n⋅σ str
2
16⋅λ ⋅F c⋅( arccos 2
) n=
Tc 4⋅F c⋅U 2cadm
 π⋅ρ2⋅σ str 2 m−1
n= ⋅F c
4⋅C 2
Comportarea contactelor electrice în regim de defect

• Se evaluează o valoare maximă a curentului, care parcurgând contactul electric elementar ar

produce topirea-lipirea-sudarea pieselor de contact, care trebuie să fie superioară valorii
I sc max
I o max =
maxime a curentului de defect: n

• Curentul care la limita provoaca topirea-lipirea pieselor de contact:  

2
ρ ⋅I U
U ctop =R co⋅I t∞ = t t ∞ ,ϑ top= ctop , a 2t =1,5⋅a2
π⋅at 8⋅λ⋅ρ

3⋅λ⋅ϑtop
√
I t ∞ =4⋅a⋅
ρt I t ∞ >I o max
Comportarea contactelor electrice în regim de defect

• Vibratia contactelor în regim de defect se datoreaza unor forte electrodinamice de

scurtcircuit, Fsc, ce ar putea depasi forta de apasare pe contact, Fc. La limita de egalitate se
defineste curentul de vibratie, Iv:

µo 2 R µ S
F c= ⋅I v⋅ln = o ⋅I 2v⋅ln ac
• Fsc = Fc , 4⋅π a 8⋅π S rc

8⋅π⋅F c

•
I v=

√ S
µ o ln ac
S rc

conditia de evitare a vibratiilor fiind:

Imax < Iv

unde Sac si Src reprezinta suprafetele aparente si reale de contact

Vibratia fina si bruta a contactelor electrice

• Problema vibraţiei contactelor electrice, chiar la funcţionarea normală, ce se poate

manifesta ca vibraţie «  fină » sau ca vibraţie « brută »,

• Vibratia se refera la ciocnirea dintre piesele de contact la conectare

• Primul tip de vibratie se rezolvă prin plasarea contactului fix pe un resort elastic

• Al doilea tip de vibratie se elimina prin alegerea riguroasă a constantei elastice a resortului
(fata de o valoare limită de calcul), dar şi prin divizarea pieselor mobile de contact, cea
 mediană, mai lungă de obicei, fiind astfel predispusă uzurii pe seama acţiunii arcului
electric de comutaţie.

Vibratia fina a contactelor electrice

• Intervine pe seama ciocnirii (reale) a piesei fixe de contact, de masa M, de catre piesa
mobila de contact, de masa m.

• Energia initiala W1 a piesei mobile de contact, care ciocneste cu viteza v piesa fixa de
contact, se regaseste ca suma dintre energia cinetica si energia de deformare elastica a
2
m⋅v
W 1= + F⋅δ
acesteia: 2

• Energia piesei mobile de contact dupa ciocnire (de « restituire »), W2, va fi:
W 2 =α⋅W 1 ,

m⋅v 2
α⋅( + F⋅δ )> F⋅δ
• Conditia de eliminare a vibratiei fine se scrie: 2
F⋅δ α
> , α << 1
m⋅v 2 1−α
• Sau sub forma echivalenta: 2

Vibratia fina a contactelor electrice

F⋅δ α
>
2 1−α
, α << 1
m⋅v
• Având în vedere inegalitatea anterioara: 2
• Vibratia fina se poate elimina prin:

- cresterea fortei F de apasare pe contact, care creste gabaritul AEC

- scaderea vitezei v a contactelor mobile la închidere (Arc electric la conectare ?)

- scaderea masei m a contactului mobil, definita de In si de considerente de uzura a

contactelor (divizarea acestuia!)
• Solutia obisnuita este divizarea pieselor mobile de contact si plasarea contactelor fixe pe
resorturi elastice, cu conditia ca atingerea acestora sa intervina simultan, atât la conectare
cât si la deconectare

Vibratia bruta a contactelor AEC

• Cauza o reprezinta tocmai plasarea contactelor fixe pe un resort elastic, modelul de studiu
fiind contactele unui întrerupator cu aer comprimat

• Corespunzator acestui model fizic si modelului mecanic alaturat, ecuatia de miscare a

pieselor de contact dupa atingere se scrie:

2⋅h⋅F C
( M+m)⋅ẍ+ C⋅x=F , ẋ (0 )=v o =
√ M
, ω2o =
M +m
F
ẍ+ ω2o⋅x=
• Ecuatia de miscare a contactelor care se ating se scrie si sub forma: M+m
• Prin utilizarea transformatei Laplace, cu considerarea conditiei initiale (vo), aceasta devine:
1 F
p2⋅X ( p )− p⋅x( 0)− ẋ (0 )+ω 2o⋅X ( p )= ⋅
p M +m
F 1 2⋅F⋅h 1
• Cu solutia:
X ( p )= ⋅ 2 2
M + m p⋅( p + ωo )
+
√ ⋅ 2 2
M p +ω o

• Care corespunde expresiei x(t):

F 1 1 2⋅F⋅h
x ( t )= ⋅ 2⋅( 1−cos ωo t )+ ⋅
M +m ωo ωo M √
⋅sin ωo t
 • Solutia x(t) se poate scrie sub forma echivalenta:
x(t )=x s (1−cosω o t )+ √ 2⋅h⋅x s⋅(1+ε)sin ω o t
x(t )=x s + √ x 2s +2⋅h⋅x s⋅(1+ε )⋅sin(ω o t−θ )
F m
xs= , ε= ,
• Unde s-a notat: C M
√ x 2s +2⋅h⋅x s⋅( 1+ε )
θ=arctg
xs
• Ce evidentiaza valorile limita pozitive si negative pentru x(t):

x+ =x s + √ x 2s +2⋅h⋅x s⋅(1+ε )

x− =x s −√ x 2s +2⋅h⋅x s⋅(1+ε)<0

• Corespunzator valorilor negative pentru x(t) apare posibilitatea desprinderii pieselor de

contact, care nu se produce daca forta de legatura dintre acestea, Fp, are valori pozitive

• Pentru a evalua forta de legatura, Fp dintre cele doua piese de contact, se scriu relatiile:
M⋅ẍ=F−F p
m⋅ẍ=F p −C⋅x
m⋅F+ M⋅C⋅x (t )
F p= >0
• Rezultând: M+m
• care pentru valoarea x(t) maxima negativa, x-, definita anterior, conduce la conditia de
eliminare a vibratiei brute, scrisa sub una din formele:
F⋅ε⋅(ε +2 )
m⋅F+M⋅C⋅x s −M⋅C⋅√ x 2s +2⋅h⋅x s⋅(1+ε)>0 C<
2⋅h⋅(1+ ε)

Uzura contactelor electrice

• Funcţionarea AEC implică conectări şi deconectări repetate, la gol, la curentul nominal sau,
în situaţii de defect, pentru funcţionalitatea de întrerupător, deconectări ale curenţilor de
scurtcircuit

• Uzura contactelor electrice în functionare, impune practic un anumit număr de manevre

(conectare – deconectare), N, considerat chiar în etapa de proiectare a acestora; în prezent
 se monitorizeaza comportarea contactelor electrice, considerând numar de manevre în
diferite situatii pentru a defini mentenanta acestor componente de baza ale AEC

• Uzura contactelor AE se poate manifesta sub diferite aspecte :

- Ca uzură mecanică ;

- Ca uzură electrică ;

- Ca uzură chimică.

• Uzura mecanică a contactelor electrice este provocată de ciocnirile repetate ale pieselor de
contact, datorate proceselor de conectare, accentuată de încălzirea cauzată de acţiunea
arcului electric de comutaţie, mai ales la frecvenţe de conectare mari

• Uzura electrică a contactelor AEC se referă în principal la transferul de material între

piesele de contact, datorită trecerii curentului electric, favorizată desigur prin manifestarea
arcului electric de comutaţie . Uzura electrică are cea mai mare pondere în fenomenele de
uzură a contactelor

• Uzura chimică se referă la fenomenele de oxidare sau de coroziune a pieselor de contact (la
funcţionarea în medii agresive), ce are ca efect de asemenea alterarea calităţii contactelor
electrice. Aceste efecte pot fi diminuate dacă se apelează la construcţii protejate, etanşe,
pentru AEC destinate să funcţioneze în asemenea condiţii

• Fenomenele de uzură a contactelor se referă mai ales la piesele mobile de contact, putând
afecta, pentru o piesa mobilă de contact de volum Vc, un volum V  = (0,4 – 0,6) Vc

• Uzura mecanica a contactelor este definita prin masa de contact expusa uzurii, folosind
F⋅L Δm
Δmmec =k⋅ c⋅N , ΔV mec = mec
relatia: H γ
• Unde:

• K=(0,05-300) este o constanta de material

• F-forta de apasare pe contact

• LC-cursa contactului mobil expus uzurii

• H-duritatea Brinell a materialului contactului

• N-numarul de manevre (durata de viata a contactului)

• -densitatea materialului de contact

• Uzura electrica a contactelor AEC este cel mai important aspect al uzurii. Principalii factori
de influenta sunt:

• Valoarea curentului întrerupt

• Timpul de întrerupere

• Natura materialului pieselor de contact

• Durata de viata a contactului

• Natura curentului ce parcurge contactul (cc sau ca)

• Pentru contacte electrice de curenti nominali mici (sub 100 A), aprecierea uzurii electrice
poate apela la relatia:

• Unde: ke este o constanta depinzând de materialul contactului, cu valori de 0,001[mm3/C]

pentru Cu sau de 0,0003 [mm3/C] pentru Ag

• sarcina electrica vehiculata prin zona de contact la întrerupere

• N-numarul de manevre pentru contactul respectiv (durata de viata)

• Uzura electrica a contactelor AEC este cel mai important aspect al uzurii. Principalii factori
de influenta sunt:

• Valoarea curentului întrerupt

• Timpul de întrerupere

• Natura materialului pieselor de contact

• Durata de viata a contactului

• Natura curentului ce parcurge contactul (cc sau ca)

• Pentru contacte electrice de curenti nominali mici (sub 100 A), aprecierea uzurii electrice

poate apela la relatia:

ΔV el=k e⋅Q⋅N

• Unde: ke este o constanta depinzând de materialul contactului, cu valori de 0,001[mm3/C]

pentru Cu sau de 0,0003 [mm3/C] pentru Ag

• sarcina electrica vehiculata prin zona de contact la întrerupere

• N-numarul de manevre pentru contactul respectiv (durata de viata)

• O alta relatie ce permite evaluarea uzurii electrice a contactelor la curenti mici este:
γ k⋅Q
ΔV el= ⋅N
γ
• în care Q este sarcina electrica vehiculata prin contact la întrerupere, N -numarul de
manevre pentru contactul respectiv, γ reprezintă densitatea materialului pieselor de
contact iar [Kg/C], un coeficient de uzura ce depinde de natura
materialului pieselor de contact

• In domeniul curentilor nominali de valori mai mari de 100 [A], uzura electrica a contactelor
se evalueaza cu ajutorul relatiilor:
2 −12
Δmel =k⋅I ⋅N⋅10 ( Kg)
α
Δmel =k o⋅I ⋅t într⋅N , α >1
k=(0,2-0,7) pentru Cu si k=(0,05-0,3) pentru Ag, la curenti sub 400 A
 Uzura contactelor AEC

• Uzura chimica a contactelor electrice este mai greu de apreciat folosind relatii de calcul, dar
se diminueaza pentru constructii capsulate si etanse ale AEC
ΔV =ΔV mec + ΔV el + ΔV ch =β⋅ΔV el , β >1
• In practica se evalueaza în principal uzura electrica, iar pentru situatiile în care intervine cu
pondere importanta si uzura chimica sau uzura mecanica, se considera ponderea acestora pe
totalul uzurii contactelor electrice considerate

• Uzura contactelor electrice depinde si de valoarea inductiei magnetice, definindu-se

un domeniu de minim pentru uzura electrica pentru B=0,01 [T], asa cum sugereaza curbele
alaturate, trasate pentru acelasi numar de manevre, dar la valori diferite ale curentului ce
parcurge contactul respectiv

Uzura contactelor alunecatoare

• Se considera un model de contact alunecator realizat cu un disc metalic de raza R, ce se

roteste cu viteza unghiulara ω, pe care este apasata o patina de contact, la raza r, cu o forta
de apasare Fc, ansamblul fiind parcurs de curentul I.

• Incalzirea care deranjeaza functionarea contactului considerat este realizata ca în cazul

contactelor clasice, pe seama caderii de tensiune pe piesele de contact, Uc, care este
asociata cu puterea Pc, dar si pe seamapierderilor prin frecare, ce depind de forta de apasare
pe contact, Fc dar si de coeficientul de frecere dintre piesele de contact, µ:
 U 2ce U 2c
PΣ = = +ε⋅μ⋅F c⋅ω⋅r ,
Rc Rc
Rc =C⋅F−m
c ,U c =R c⋅I

Uzura contactelor alunecatoare

• Caderea echivalenta de tensiune pe contactul alunecator, Uce, este definita de relatia:

2
C ⋅I 2 +ε⋅μ⋅ω⋅r⋅C⋅F1+m
c
U 2ce =U 2c +ε⋅μ⋅ω⋅r⋅Rc⋅Fc = 2m
Fc

• Considerând expresia de mai sus ca o functie de Fc=x, se obtine:

A +B⋅x 1+m
f (x )= 2m
, A=C2⋅I 2 , B=ε⋅μ⋅ω⋅r⋅C , F c=x
x
• Curba f(x) prezenta un punct de minim

• Uzura va fi proportionala cu si pentru o valoare admisibila data, va impune valori Fc asa

cum se observa in figura alaturata Este cazul contactului perie-colector

Materiale pentru contactele electrice

• Cerintele impuse materialelor pentru contactele electrice sunt contradictorii, rezistivitate

electrica mica cu temperatura de topire ridicata, duritate mare a materialului, sudabilitate
minima etc.

• Realizarea contactelor este un compromis, atât ca material cât si ca forma

• Materialele cele mai uzuale sunt Cu si Ag, cu rezistivitate mica dar improprii datorita
calitatilor mecanice slabe (duritate, sudabilitate, temperatura de topire si de volatilizare etc.)
• Se accepta adaosuri la materialele de baza: Be si Cr pentru sudabilitate si duritate, W pentru
contactele tulipa ale AEC de ÎT (desi creste rezistenta !)

• Sunt cercetari cu privire la contactele metalo-lichide

• Se remarca in ultima perioada calitatea contactelor din materiale sinterizate, realizate prin
tehnologii speciale, cu doua, trei sau mai multe materiale de baza (Cu+W sau Ag+Cu+W), ale
caror calitati se mentin in produsul final, spre deosebire de aliajele metalice (care nu au
proprietatile componentelor)