Subiecte examen AEN

• SURSE DE ENERGIE:

• S(centrale electrice-sistem energetic national),

• L linii electrice de transport (aeriene, subterane, de joasa tensiune sau de înalta tensiune)

• C consumatorii (casnici sau industriali)

Aparatele electrice (AE):

-sunt amplasate între sursa de energie S si consumatorul C

-asigura comanda, protectia, controlul si reglajul bunei functionari în instalatii

CLASIFICARE

• functionalitate (principalul criteriu, prezentat ulterior)

• natura curentului: de c.c. sau de c.a.

• numarul de poli (cai de curent):monopolare, bipolare, tripolare, multipolare

• dupa locul de utilizare: de “exterior” sau de “interior”

• dupa valorile tensiunii de lucru: de joasa sau de înalta tensiune

• dupa valorile curentului de lucru: aparate electrice “grele” sau aparate electrice “usoare”

• dupa principiul de functionare: electromagnetice, electrodinamice, electronice (statice),

electropneumatice

• dupa mediul de stingere a arcului electric: IUP (IO), întrerupatoare cu SF6 sau întrerupatoare
“cu vid”

• Aparate electrice de comutatie (automate sau neautomate, cu arc electric sau fara arc
electric, de tip comutator, contactor sau de tip întrerupator)

• Aparate electrice de protectie, care sesizeaza valorile periculoase (de defect) ale unor
marimi (electrice sau neelectrice) si asigura o comanda convenabila “de protectie” (de
“deconectare” obisnuit), deosebind declansatoare, relee, sigurante fuzibile

• Aparate electrice limitatoare, ce “limiteaza” valorile unor parametri (de obicei electrici) la
limite nepericuloase : deosebim limitatoarele de curent (bobine de reactanta, sau alte tipuri)
si descarcatoarele (DRV, cu oxizi metalici etc.)

• Aparate electrice de comanda, control si semnalizare: butoane de comanda, lampi de

semnalizare sau ansambluri cu functii similare pentru instalatii mai complexe

• Aparate electrice stabilizatoare si amplificatoare: stabilizeaza sau amplifica marimi (de

obicei electrice) in vederea compararii cu o referinta si a realizarii unui reglaj automat

• Aparate electrice de actionare ce furnizeaza energia mecanica pentru asigurarea deplasarilor

predeterminate utile legate de functionarea unui ansamblu: exemplu tipic pentru aparatele
electrice de comutatie sunt electromagnetii
 Tensiunea nominală Un

• Tensiuni nominale la 50 Hz, curent alternativ:

• Joasă tensiune, [V], : 6, 12, 24, 48…1000(1kV)

• Inaltă tensiune [kV: 6, 7.2, 12…765

• Tensiuni nominale, curent continuu:

• Joasă tensiune [V]: 24, 48, 110, 125, 220, 250, 400, 800(1000)

• Inaltă tensiune [kV]: 220 - 400 - 800

Notatii Tensiuni

• tensiune de serviciu, notată Us

• supratensiuni : tensiunea de tinere, U* – la impuls tipizat sau la frecventa industriala

Curentul nominal, notat In

• curentul de serviciu, notat Is

• curentul de serviciu, notat Is

• curentul de reglaj, notat cu Ir :

este reglabil între 0,6 In ÷ In

• curentul de conectare, Ic

• curentul de rupere, IR (sau uneori puterea de rupere  )

• Durata ciclului : τ = 3600/fc [s] , τ = tc + tp

• Timpul de conectare, tc :

tc = τ · DC

• Timpul de pauză, tp :

tp = τ · (1 – DC)

• Timpul mediu de bună funcţionare, Tf :

Tf = N / fc [h]

• rata sau intensitatea de manifestare căderilor, λ   :

λ = 1 / Tf

• probabilitatea de bună funcţionare a aparatului electric, P(t):

P t   e  t
• stabilitatea termică ; curent de stabilitate termica, Ilt si tSTAS :

solicitare termica la defect < stabilitatea termica a AEC

• stabilitatea dinamică ; curent limita dinamic, Ild :

curentul de soc < curent limita dinamic

Problema CONTACTELOR

Raportul între suprafaţa “aparentă” de contact şi suprafaţa “reală” de contact este de

ordinul a 1000 – 100 000


R s0  , R c0 R s0  R p0
2a
R co
Rc 
n
Rs – rezistenta de strictiune

Rp – rezistenta peliculara

N = 10 milioane de manevre

Saturatia magnetica a punctelor elementare de contact


B
S

Bc 
S0
Permeabilitatea magnetică a materialului scade la saturatie, devenind comparabilă cu a
aerului
 -Zona de contact magnetic se comportă ca un întrefier suplimentar în ansamblul circuitului
magnetic, având o reluctanţă magnetică comparabilă uneori cu aceea a circuitului
feromagnetic,

-Soluţia pentru a realiza contacte magnetice de calitate este de obicei prelucrarea mecanică
îngrijită a suprafeţelor de contact magnetic, până la rectificare, astfel încât numărul
punctelor elementare de contact creşte şi reluctanţa magnetică echivalentă contactului
scade

Exemplu construcţia electromagneţilor de curent alternativ monofazaţi prevăzuţi cu spire ce

ecranează parţial piesele polare, acestea fiind rectificate

• Problema comutaţiei electrice în curent continuu

p
 t 
rk  t   rk 0   
 t0 
gradul de comutaţie, γ

Rk max
   1010  1014
rk 0
• Energia de comutatie la bornele AE

Wcom  0 U K  t   i t   dt
td

• Wcom = Ws + Wmagn

• Energia magnetica tinde sa revina catre sursa si intretine arcul electric de comutatie

Wmagn =1/2 L In 2

• Expresia curentului de deconectare

  t 
n

i t   I n  1  
t 
 

  d  

 Comutatie performanta de cc

• Wcom R = U ·In ·td ·k sau

k 3n
2n 2 3n 1
•

• Wcom L=1/2·L·In2(1+2·k·td/T), T=L/R

• Wcom = (2-4) Wmagn

• Comparaţie între diferitele posibilităţi de realizare a AEC fără arc electric

Realizarea AE cu comutaţie fără arc electric foloseste:

• comutaţia sincronizată;

• comutaţia hibridă;

• comutaţia fără contacte, numită şi “statică”

• realizarea AE cu comutaţie sincronizată impune performanţe deosebite dispozitivelor de

acţionare ale acestora

Pentru un curent de 1000 A:

• căderea de tensiune pe contacte este de ordinul (10 – 40) mV,

• puterea disipată în aceasta zonă este de (10 – 40) W, valoare pentru care calea de curent se
comportă ca un radiator termic eficient.

Cazul AE cu comutatie hibrida

• AE cu comutaţie hibridă asigură în situaţia “conectat” o funcţionare similară cu aceea a AE

obişnuite, pierderile de energie în zona de contact fiind practic preluate de căile de curent
care se comportă ca un radiator termic,

• În comutatie beneficiază de avantajele comutaţiei fără arc electric prin intervenţia

comandată a unor elemente semiconductoare, un timp scurt, deci chiar fără utilizarea unor
soluţii de răcire a acestora

• prelungirea conductiei după deschiderea contactului unui asemenea AE evita apariţia arcului
electric de comutaţie

• performanţele impuse AE de bază nu sunt deosebite, însă asemenea AEC sunt scumpe fiindcă
dublează într-un anumit fel AE de bază, şi inevitabil au un gabarit sporit.
• AE cu comutaţie hibridă pare practic cel mai avantajos, dacă se adaugă accesorii care permit
funcţionalitatea de întrerupător ultrarapid cu efect de limitare, dar oricum cumulează
avantajele evidente ale AE cu contacte pentru situaţia “conectat” şi ale celor fără contacte în
timpul procesului de deconectare.

Cazul AEC fără contacte

• căderea de tensiune pe elementul semiconductor în conducţie e de ordinul voltului şi deci, în

această zonă se disipă o putere de circa 1 kW, (pierdere de energie in funcţionarea AE, ce
trebuie evacuată pentru a evita distrugerea termică a joncţiunilor semiconductoare).

• acest lucru presupune utilizarea unor radiatoare, asigurarea unui curent de aer prin utilizarea
unor ventilatoare sau chiar a unor trasee prin care circulă apa ca lichid de răcire

• pierderile de energie în zona echivalentă contactului sunt încă mai mari la utilizarea
bobinelor comandate ca element de comutaţie

• Avantajele certe ale AEC fără contacte cu privire la procesele tranzitorii de conectare sau de
deconectare sunt deci plătite scump, pe seama acestor pierderi de energie şi a accesoriilor
pe care le implică.

Izolatori lichizi

• Apa / expansina : asimetria moleculei de H2O,

(între cei doi atomi de hidrogen este un unghi de 105°), rezulta proprietati polare –
dubleti electrici

• uleiul de transformator sensibil la impuritati

Izolatorii solizi :

• anorganici - stabili în timp dar fragili

• (sticlă, ceramică )

• Organici-instabili in timp

• (de tip macromolecule obţinute prin polimerizar

• Aerul cea mai buna izolatie magnetica

• Gradul de comutatie magnetic 1000-100 000 (dispersie magnetica mare !)

• Influente si perturbatii in vecinatate de la alte circuite magnetice

• Izolatia se poate asigura prin distanta (creste gabaritul) si prin pozitii avantajoase intre
circuitele magnetice vecine (fara influente)

• M-maşini electrice;

• A-aparate electrice;

• X- maşini şi aparate electrice;

• AE sunt de fapt sisteme, constituite din elemente, astfel încât buna funcţionare a fiecăruia
condiţionează exploatarea în siguranţă a ansamblului

• P(t) = e-λt

• Structura AE din punct de vedere al siguranţei în funcţionare

- serie

- paralel (redondanta sau cu rezervare)

- mixta (reala)

1) AE cu structura serie

Ps(t) = P1(t) · P2(t) ·…·Pn(t)

Ps(t) = e - (λ1 + λ2+…+ λn) t

2) AE cu structura paralel

Pp(t) = 1 - [ 1 – Pk(t) ]m+1 > Pk(t)

3) AE cu structura mixta - reala

PAE(t) = Ps(t) · Pp(t) = e -AE t

Solicitări termice în funcţionarea normală a AE. Surse termice

• Efectul Joule-Lenz

• Pierderile în circuitele magnetice

• Pierderile în izolaţia AE

• Pierderile mecanice

• Arcul electric de comutaţie

Pierderile totale prin efect Joule-Lenz

Coeficientul total de suplimentare a pierderilor

KS = Kp · Kv > 1

Pierderile totale « corectate »

PJ = KS · P [W]

• Expresia pierderilor în izolatia AEC:

Piz =  C U2 tg  [W]

tg  - ce defineşte calitatea izolaţiei este influenţat nefavorabil la creşterea temperaturii –

clacare termica a izolatiei
 Temperatura ambianta : 35°C

a = 35 °C, sau Ta = 308 K

Supratemperatura: peste valoarea ambianta

 =  - a = T – Ta

 se modifică nefavorabil în funcţie de temperatură, creste conform relaţiei :  = a ( 1 +  )

• La creşterea temperaturii :

• cresc valorile tg 

• calităţile dielectrice se deteriorează

• cresc pierderile de putere în materialele dielectrice

• rezulta încălziri suplimentare

• Transmiterea căldurii în funcţionarea AE, ca şi în natură, se realizează sub forma unui flux
termic, orientat de la sursa caldă către sursa rece

• Fenomenele de transmitere a caldurii decurg simultan:

• conductibilitate termică,

• convecţie termică

• radiaţie termică

legea lui Fourier :

d 2Q  d dSdt
dx
Transmiterea căldurii prin ;

Conductibilitate termică

 2θ  2θ  2θ
λx   λy   λz   p
x 2 y 2 z 2

Convecţie

c = c (1 - 2) · S [W]

 legea Stefan Boltzmann (C0 = 5,77 [W / m2 ·K4] ) :

 r  C0     
 T1 4 T2 4 
 100 100   S  W

Ecuaţia de bilanţ termic în funcţionarea AE

• t = Kt· (1 - 2) · S [W]

d  A   P
*

• dt C C

• Regim termic tranzitoriu, t < 4 T, temperatura variabila;

• Regim termic permanent, t > 4 T, temperatura constanta;

• Regim de foarte scurta durata

• Regim termic ciclic:

• Cu cicluri identice (de scurta durata sau intermitent)

• Cu cicluri oarecare

Metoda VDE de verificare a încălzirii căilor de curent

în regim de scurtcircuit

• Ie=io* radical(m+n)

unde I0 este valoarea efectivă iniţială a curentului de scurtcircuit,

m - factor de corecţie corespunzător componentei aperiodice a curentului de defect

n - factor de corecţie corespunzător componentei periodice a curentului de defect

Forte electrodinamice între conductoare paralele, filiforme, infinit lungi

0
dFx BI 2 dx I1I2  cos1 cos 2 dx
4 a
 l
F 0dFx 
0
4
2l 
I1I 2   1
a 
a
l
2

l

a  
• Solicitările electrodinamice la funcţionarea AEC depind de pătratul valorii instantanee a
curentului :

•
Fed  C  i 2
t
• curentul de defect în cc este (Isc >> In):

t

• i sc
( t )  In  (Isc  In )(1  e ) T

• Iar forta electrodinamica corespunzatoare este:

2
   t

 C  I n   I sc  I n   1  e 

Fedsc T

•
  
• dobândind o valoare maxima la sfârsitul procesului tranzitoriu:

Fedsc max = C · Isc2

Particularităţi de manifestare a solicitărilor electrodinamice pentru situaţii de defect în

circuite monofazate de curent alternativ

• pentru valoarea de şoc a curentului de defect, se manifestă o forţă electrodinamică de şoc,

ce intervine practic ca un impuls, în prima semiperioadă de la manifestarea defectului

• In cazul circuitelor trifazate de curent alternativ, dispunerea căilor de curent este de tip
coplanar, pentru AEC, sau corespunzător vârfurilor unui triunghi echilateral, în cazul liniilor
de distribuţie a energiei electrice

F.e.d. pentru sistem trifazat, cu cai de curent dispuse în vârfurile unui triunghi echilateral

• In cazul circuitelor trifazate cu căile de curent dispuse în vârfurile unui triunghi echilateral
de latură a şi de lungime l, solicitările electrodinamice sunt echilibrate pentru cele trei
faze, pentru conductorul « 1 », în regim normal, rezultând, de exemplu :

F1(t) = F1-2(t) + F1-3(t)

• AEC reprezintă cea mai largă categorie de AE

• Acestea trebuie să asigure « conectarea » şi « deconectarea » în circuitele în care sunt

incluse, în condiţii normale de funcţionare sau chiar în condiţii de defect
• La manevra de conectare, arcul electric se amorsează, dacă viteza de deplasare a
contactelor mobile este prea mică.

• Dacă aceasta depăşeşte (0,5 – 1) [m/s] pentru AE de joasă tensiune şi respectiv (5 -10)
[m/s] în cazul AE de înaltă tensiune, arcul electric de conectare este evitat

• Principalele surse de energie utilizate pentru a asigura funcţionarea AEC sunt :

• operatorul uman ;

• resort elastic ;

• electromagnet ;

• fluid sub presiune ;

• motor electric.

• Intervenţia arcului electric la deconectare conduce la solicitări, în principal termice, la

nivelul contactelor AE şi al elementelor componente ale camerelor de stingere, dar şi la
solicitări dielectrice, datorate supratensiunilor de comutaţie, ce intervin imediat după
stingerea arcului electric, regăsite de fapt sub numele de « tensiune tranzitorie de
restabilire » (TTR)

• Apariţia arcului electric de comutaţie în funcţionarea AE cu contacte intervine la

deschiderea contactelor (deconectare)

• Efecte: « arderea» pieselor de contact, în fapt încălziri excesive, posibila topire şi

deteriorare a acestora, uzura contactelor

• Arcul electric de conectare, la închiderea contactelor, se stinge repede (dacă viteza de

deplasare a contactelor mobile este suficient de mare), prin atingerea celor două piese de
contact

Este importantă eliminarea vibraţiei pieselor de contact la conectare, ce poate genera

deteriorarea, lipirea sau sudarea

• Evolutia rezistentei contactului, r(t), curba ideala (treapta):

r(t) = 0 pentru t < 0

r(t) = rmax pentru t = 0 r(t) =

rmax pentru t > 0

rmax = m · R , m >> 1

• Purtătorii de sarcină, (pereche), ce apar între piesele de contact, în deplasarea lor orientată
sub acţiunea câmpului electric, asigură amorsarea unei descărcări de tip scânteie electrică

• Prin bombardarea catodului, de către ionii pozitivi din descărcarea iniţială, temperatura
acestuia creşte (local) foarte mult, putând depăşi final 20000 K, în zona ce va fi numită
« pată catodică », astfel încât în această zonă se manifestă spontan fenomene de
autoemisie termică
• Dacă puterea sursei de alimentare a circuitului este destul de mare, se produce
transformarea scânteii electrice iniţiale în descărcare de tip arc electric, (plasmă termică),
această evoluţie având loc în 1 [ns]

• Scânteia electrică este deci o descărcare de scurtă durată, instabilă, de formă arborescentă,
de culoare alb-violet, caracterizată prin valori mici ale curentului ce o parcurge şi ale
densităţii de curent, dar prin valori relativ mari ale tensiunii dintre piesele de contact.

• Arcul electric este o descărcare de lungă durată, stabilă (autonomă), sub forma de coloană,
de culoare alb-gălbui, caracterizată prin valori mari ale curentului şi mai ales ale densităţii
de curent, dar prin valori relativ reduse ale tensiunii dintre piesele de contact, doar de (20-
30) [V].

• Semnalam descărcările electrice de tip plasmă rece, ce generează specii active, capabile să
întreţină reacţii electrochimice de degradare a poluanţilor, în absenţa catalizatorilor
chimici.

Curbele lui Paschen

• Această condiţie poate fi utilizată pentru a deduce relaţia lui Paschen referitoare la valorile
tensiunii care asigură manifestarea autonomă a descărcării de tip arc electric de comutaţie,
procedând astfel:

• pentru o valoare λe a drumului mediu liber al electronilor, numărul de ciocniri posibile

pentru deplasarea acestora pe unitatea de lungime a parcursului dintre piesele de contact
este nc:

1
nc 
e
probabilitatea de a realiza o ciocnire cu ionizare, Pi, este:

i

e
•
Pi  e
• numărul ciocnirilor cu ionizare pe unitatea de lungime a deplasării electronului, y, rezultă:
 i
1 
e
y  nc  Pi  e
•
e
• Valori limită ale curentului pentru arderea arcului electric sunt cu atât mai mici cu cât
tensiunea este mai mare:

• 1,3 [A] la 50 [V] si respectiv 0,5 [A] la 220 [V] pentru cupru

• 1 [A] la 50 [V] si respectiv 0,25 [A] la 220 [V] pentru argint

• 5 [A] la 50 [V] si respectiv 0,1 [A] la 220 [V] pentru carbon

• Procesele ce au loc diferă în cazul AE de curent continuu faţă de AE de curent alternativ,

dar sunt influenţate şi de natura circuitului de deconectat .

• Punctul stabil de ardere al arcului electric corespunde valorii mai mari a curentului, I2, iar
deconectarea se poate obţine dacă valorile rezistenţei R depăşesc limita dată de relaţia
anterioara

• Arderea critică a arcului electric corespunde situaţiei în care funcţia f(I) este tangentă la
paralela la axa absciselor de ordonată U, când orice perturbaţie în circuitul respectiv
conduce la stingerea descărcării

• Comportarea arcului electric în timpul procesului de deconectare, presupune cresterea

lungimii acestuia, l=vt, pe seama deplasării contactului mobil cu viteza v, până la valoarea
critică, lcr, după care se obţine întreruperea circuitului

Considerând relatiile: α = a + c · v · t , β = b + d · v · t

• Problema comutaţiei este prioritară pentru construcţia si functionarea AE cu contacte la

deconectare

• Aceasta presupune amorsarea, arderea şi stingerea arcului electric, într-o incintă specială,
numită « cameră de stingere »

• Pentru AEC de c.c. de joasa tensiune, principala actiune este de alungire a coloanei de arc,
cu scaderea curentului sub valoarea critica

• Pentru AEC de c.a. de joasa tensiune, stingerea se asigura prin alungirea suficienta a
coloanei de arc, pentru a evita reamorsarea în semiperioada urmatoatre

• Pentru AEC de ca de înalta tensiune, principala interventie este de a asigura deionizari

intense în momentul trecerii naturale prin zero a curentului, care evita reamorsarea
acestuia în semiperioada urmatoare (post-arc…)

• Cerinţe specifice pentru realizarea camerelor de stingere, care sunt legate de

performanţele AEC :

-energia disipată de coloana de arc în interiorul camerei de stingere să fie maximă ;

-timpul de ardere al arcului electric de comutaţie să fie cât mai scurt ;

-uzura elementelor active, ce intervin în procesul de stingere al arcului electric de comutaţie să fie
minimă ;

-supratensiunile de comutaţie si efectele secundare (acustice, optice etc.), legate de procesul de

deconectare, să fie cât mai reduse

-alungirea mecanică a coloanei de arc electric de comutaţie ;

-utilizarea grilelor metalice ce fragmentează coloana de arc electric ;

-suflajul cu fluide ;

-suflajul magnetic ;

-utilizarea fenomenului de expandare ;

-utilizarea materialelor gazogene ;

-utilizarea materialelor granuloase ;

-comutaţia în SF6 ;

-comutaţia în aer comprimat ;

-comutaţia în vid

• . = Câmpul magnetic poate fi asigurat fie de o bobină de suflaj magnetic, parcursă chiar de
curentul de deconectat, fie de o bobină de tensiune alimentată de la o sursă separată, fie
de un magnet permanent

Principiul suflajului magnetic

• In ipoteza că efectele corespunzătoare celor două soluţii sunt identice pentru curentul
nominal din circuitul de întrerupt, se constată că bobina de suflaj serie se dovedeşte mai
eficientă pentru valori mari ale curentului, de exemplu curenţi de defect, când în plus există
riscul ca actiunea bobinei de tensiune să scadă datorită defectului.

• În ceea ce priveşte utilizarea magneţilor permanenţi, aceştia pun mereu problema

conservării în timp a performanţelor iniţiale

• În mod obişnuit bobina de suflaj serie este parcursă tot timpul de curentul din circuit, însă
există soluţii constructive pentru a asigura intervenţia acesteia doar în momentul
desprinderii pieselor de contact ale AEC

• Conform relatiei lui Bauer se scrie succesiv:


W a 0 Ua idt
•
• Sursele de energie de tip fluid sub presiune pentru DA ale AEC contin un corp de pompă cu
un piston, de secţiune transversală S, ce se poate deplasa pe distanţa l, sub acţiunea
fluidului (gaz), aflat la presiunea p

• Dacă electrovalvele EV1 şi EV2 comandă accesul fluidului sub presiune pe ambele feţe ale
pistonului, sursa de energie este cu dublă acţiune, în timp ce dacă se utilizează doar
electrovalva EV1, în timpul manevrei de conectare se tensionează un resort elastic, a cărui
energie potenţială va fi folosita la comanda de deconectare a AEC

•
Ws  p  S  l izobar

Ws*  p1V1 ln V2

V1 izoterm

• Sursa de energie de tip motor electric este asociată de obicei cu un reductor mecanic, şi se
foloseşte pentru tensionarea resorturilor elastice ale întrerupătoarelor automate de joasă
tensiune, de exemplu, şi mai rar acţionând direct asupra ansamblului de execuţie

• Mecanismul de transmitere al unui DA din construcţia AEC cu contacte au doua functii

principale:

- asigură pe de o parte transmiterea energiei mecanice, de la sursa de energie către

ansamblul de execuţie, ce include contactele mobile ale acestora

- realizeaza adaptarea parametrilor cinematici (cursă, viteză, acceleraţie şi evoluţia lor în

timp) între sursa de energie şi contactele mobile

În principiu mecanismul de transmitere cuprinde un ansamblu de pârghii şi cuple

cinematice, cu legături cinematice, ce asigură mişcarea univocă, de obicei plan paralelă, a
elementelor componente şi final a contactelor mobile ale

• Specific pentru mecanismele de transmitere din construcţia DA ale AEC cu contacte este
faptul că acestea prezintă « poziţii de punct mort », mai ales corespunzător funcţionalităţii
de întrerupător automat, aceste pozitii prezintând următoarele avantaje :

- permit zăvorârea contactelor AE în una sau chiar în ambele poziţii extreme, de obicei în
poziţia « închis », fără consum de energie pentru a asigura forţa necesară de apăsare între
piesele de contact

- reduc forţa (cuplul) mecanic pentru ultima porţiune a cursei de închidere a contactelor AE

- reduc energia necesară pentru a face posibilă intervenţia elementelor de protecţie, ce

realizează doar scoaterea din poziţia de punct mort
 - reduc influenţa abaterilor tehnologice de montare în timpul funcţionării dispozitivelor de
acţionare, prin extinderea poziţiei de punct mort la o « zonă moartă », pe seama forţelor de
frecare

Principalele tipuri de mecanisme de transmitere utilizate în construcţia DA ale AE sunt :

- mecanismul bielă – manivelă, de obicei excentric, din considerente legate de întreţinerea

mai comodă şi accesibilitatea elementelor componente

- mecanismul patrulater utilizat de exemplu pentru acţionarea separatoarelor

- mecanismul cu culisă 

- mecanismul pentagonal simetric

- mecanismul de tip pantograf

- combinaţii ale acestora

Diada cinematica este O3-C-D iar pozitia de

« punct mort » este O3-C’-D’

• Ecuatia dinamica a miscarii în raport cu punctul de reducere « K » este

d  vK2 
mred  x     Fred  x 
dx  2 
• Un amortizor mecanic cu resort elastic, foloseşte de obicei un resort spiral convenabil
amplasat, caracterizat printr-o valoare mare a constantei sale elastice, k*, astfel încât
pentru o valoare cunoscută a energiei cinetice a ansamblului mobil, Wc, se poate scrie
relaţia:

1
Wc   k * (0,1   c ) 2
2
Încălzirea contactelor electrice

• Temperatura pieselor de contact este un indicator important al bunei comportări a acestora

în funcţionare, deoarece zona contactelor electrice nu trebuie să devină « sursă termică »
pentru circuitul în care sunt incluse sau pentru componente ale AEC

• Diferenţa de temperatura între un contact electric şi calea de curent aferentă trebuie să nu

depăşească 5°C

• supratemperatura în zona unui contact electric, se poate evalua folosind relaţia: 

  c U 2
c
8 
Încălzirea contactelor electrice

• O relaţie mult utilizată, pentru a defini temperatura absolută a unui contact electric, Tc :

U 2c
T c=
√ 4L o
+ T2

• unde Uc reprezintă căderea de tensiune pe contact, L = 2,42 · 10^(-8) [V/ K^2], constanta lui
Lorentz, iar T0 – temperatura absolută a căii de curent pe care este amplasat contactul
electric

• Se constată că în practică, măsurarea directă a rezistenţei de contact în timpul funcţionării

este dificilă,

• Se poate aprecia totusi comportarea contactului electric prin măsurarea căderii de tensiune
pe contact, Uc, ce oferă informaţii cu privire la temperatura acestuia

Variaţia rezistenţei de contact cu temperature

• Dacă se trasează curba ce descrie dependenţa rezistenţei de contact, Rc, cu temperatura

(supratemperatura), , aceasta din urmă în fond echivalentă oarecum cu valoarea căderii de
tensiune pe contact, Uc

• Valoarea a supratemperaturii contactului corespunde « înmuierii » proeminenţelor

microscopice ale suprafeţelor de contact, respectiv unei valori limită a căderii de tensiune pe
contact, U c lim, depinzând de natura materialului pieselor de contact (90 [mV] pentru
contacte din cupru şi respectiv 120 [mV] pentru contacte din argint)
 Caderea de tensiune admisibila pe contactele electrice

• Incalzirea contactelor electrice poate fi controlata macroscopic prin caderea de tensiune pe

contact, Uc, astfel ca pentru contactele de curenţi nominali de valoare redusă se accepta
valori:

Uc adm = (0,1 – 0,5) Uc lim

• în timp ce pentru contactele de curenţi nominali de valoare mare se impune:

Uc adm = (0,5 – 0,8) Uc lim  

Factori de influenta asupra încalzirii contactelor

• O relatie care identifica factorii de influenta asupra încalzirii contactelor electrice,scrisa

pentru contactul elementar, este:
2
F I o⋅π⋅H W⋅L
F co= c =
n T
16⋅λ 2⋅( arccos o )2
Tc

• Care permite evaluarea lui « n »:

2
In π⋅L⋅H W⋅I n
n= =
Io To π⋅ρ2⋅I 2n⋅σ str
2
16⋅λ ⋅F c⋅( arccos 2
) n= 2
Tc 4⋅F c⋅U cadm

π⋅ρ2⋅σ str 2 m−1

n= ⋅F c
4⋅C 2
Comportarea contactelor electrice în regim de defect

• Se evaluează o valoare maximă a curentului, care parcurgând contactul electric elementar ar

produce topirea-lipirea-sudarea pieselor de contact, care trebuie să fie superioară valorii
I sc max
I o max =
maxime a curentului de defect: n
 • Curentul care la limita provoaca topirea-lipirea pieselor de contact:  
2
ρt⋅I t ∞ U
U ctop =R co⋅I t∞ = ,ϑ top= ctop , a 2t =1,5⋅a2
π⋅at 8⋅λ⋅ρ

3⋅λ⋅ϑtop
√
I t ∞ =4⋅a⋅
ρt I t ∞ >I o max
Comportarea contactelor electrice în regim de defect

• Vibratia contactelor în regim de defect se datoreaza unor forte electrodinamice de

scurtcircuit, Fsc, ce ar putea depasi forta de apasare pe contact, Fc. La limita de egalitate se
defineste curentul de vibratie, Iv:

µo 2 R µ S
F c= ⋅I v⋅ln = o ⋅I 2v⋅ln ac
• Fsc = Fc , 4⋅π a 8⋅π S rc

8⋅π⋅F c

•
I v=

√ µ o ln
S ac
S rc

conditia de evitare a vibratiilor fiind:

Imax < Iv

unde Sac si Src reprezinta suprafetele aparente si reale de contact

Vibratia fina si bruta a contactelor electrice

• Problema vibraţiei contactelor electrice, chiar la funcţionarea normală, ce se poate

manifesta ca vibraţie «  fină » sau ca vibraţie « brută »,

• Vibratia se refera la ciocnirea dintre piesele de contact la conectare

• Primul tip de vibratie se rezolvă prin plasarea contactului fix pe un resort elastic

• Al doilea tip de vibratie se elimina prin alegerea riguroasă a constantei elastice a resortului
(fata de o valoare limită de calcul), dar şi prin divizarea pieselor mobile de contact, cea
mediană, mai lungă de obicei, fiind astfel predispusă uzurii pe seama acţiunii arcului
electric de comutaţie.

Vibratia fina a contactelor electrice

• Intervine pe seama ciocnirii (reale) a piesei fixe de contact, de masa M, de catre piesa
mobila de contact, de masa m.
• Energia initiala W1 a piesei mobile de contact, care ciocneste cu viteza v piesa fixa de
contact, se regaseste ca suma dintre energia cinetica si energia de deformare elastica a
2
m⋅v
W 1= + F⋅δ
acesteia: 2

• Energia piesei mobile de contact dupa ciocnire (de « restituire »), W2, va fi:
W 2 =α⋅W 1 ,
2
m⋅v
α⋅( + F⋅δ )> F⋅δ
• Conditia de eliminare a vibratiei fine se scrie: 2
F⋅δ α
>
2 1−α
, α << 1
m⋅v
• Sau sub forma echivalenta: 2

Vibratia fina a contactelor electrice

F⋅δ α
>
2 1−α
, α << 1
m⋅v
• Având în vedere inegalitatea anterioara: 2
• Vibratia fina se poate elimina prin:

- cresterea fortei F de apasare pe contact, care creste gabaritul AEC

- scaderea vitezei v a contactelor mobile la închidere (Arc electric la conectare ?)

- scaderea masei m a contactului mobil, definita de In si de considerente de uzura a

contactelor (divizarea acestuia!)

• Solutia obisnuita este divizarea pieselor mobile de contact si plasarea contactelor fixe pe
resorturi elastice, cu conditia ca atingerea acestora sa intervina simultan, atât la conectare
cât si la deconectare

Vibratia bruta a contactelor AEC

• Cauza o reprezinta tocmai plasarea contactelor fixe pe un resort elastic, modelul de studiu
fiind contactele unui întrerupator cu aer comprimat
• Corespunzator acestui model fizic si modelului mecanic alaturat, ecuatia de miscare a
pieselor de contact dupa atingere se scrie:

2⋅h⋅F C
( M+ m)⋅ẍ+ C⋅x=F , ẋ (0 )=v o =
√ M
, ω2o =
M +m
F
ẍ+ ω2o⋅x=
• Ecuatia de miscare a contactelor care se ating se scrie si sub forma: M+ m
• Prin utilizarea transformatei Laplace, cu considerarea conditiei initiale (vo), aceasta devine:
1 F
p2⋅X ( p )− p⋅x( 0)− ẋ (0 )+ω 2o⋅X ( p )= ⋅
p M +m
F 1 2⋅F⋅h 1
• Cu solutia:
X ( p )= ⋅ 2 2
M + m p⋅( p + ωo )
+
√⋅ 2 2
M p +ω o

• Care corespunde expresiei x(t):

F 1 1 2⋅F⋅h
x ( t )= ⋅ 2⋅( 1−cos ωo t )+ ⋅
M +m ωo ωo M √
⋅sin ωo t

• Solutia x(t) se poate scrie sub forma echivalenta:

x(t )=x s (1−cosω o t )+ √ 2⋅h⋅x s⋅(1+ε)sin ω o t
x(t )=x s + √ x 2s +2⋅h⋅x s⋅(1+ε )⋅sin(ω o t−θ )
F m
xs= , ε= ,
• Unde s-a notat: C M
√ x 2s +2⋅h⋅x s⋅( 1+ε )
θ=arctg
xs
• Ce evidentiaza valorile limita pozitive si negative pentru x(t):
x+ =x s + √ x 2s +2⋅h⋅x s⋅(1+ε )

x− =x s −√ x 2s +2⋅h⋅x s⋅(1+ε)<0

• Corespunzator valorilor negative pentru x(t) apare posibilitatea desprinderii pieselor de

contact, care nu se produce daca forta de legatura dintre acestea, Fp, are valori pozitive

• Pentru a evalua forta de legatura, Fp dintre cele doua piese de contact, se scriu relatiile:
M⋅ẍ=F−F p
m⋅ẍ=F p−C⋅x
m⋅F+ M⋅C⋅x ( t )
F p= >0
• Rezultând: M+m
• care pentru valoarea x(t) maxima negativa, x-, definita anterior, conduce la conditia de
eliminare a vibratiei brute, scrisa sub una din formele:
F⋅ε⋅(ε +2 )
m⋅F+M⋅C⋅x s −M⋅C⋅√ x 2s +2⋅h⋅x s⋅(1+ ε)>0 C<
2⋅h⋅(1+ ε)

Uzura contactelor electrice

• Funcţionarea AEC implică conectări şi deconectări repetate, la gol, la curentul nominal sau,
în situaţii de defect, pentru funcţionalitatea de întrerupător, deconectări ale curenţilor de
scurtcircuit

• Uzura contactelor electrice în functionare, impune practic un anumit număr de manevre

(conectare – deconectare), N, considerat chiar în etapa de proiectare a acestora; în prezent
se monitorizeaza comportarea contactelor electrice, considerând numar de manevre în
diferite situatii pentru a defini mentenanta acestor componente de baza ale AEC

• Uzura contactelor AE se poate manifesta sub diferite aspecte :

- Ca uzură mecanică ;

- Ca uzură electrică ;

- Ca uzură chimică.

• Uzura mecanică a contactelor electrice este provocată de ciocnirile repetate ale pieselor de
contact, datorate proceselor de conectare, accentuată de încălzirea cauzată de acţiunea
arcului electric de comutaţie, mai ales la frecvenţe de conectare mari
• Uzura electrică a contactelor AEC se referă în principal la transferul de material între
piesele de contact, datorită trecerii curentului electric, favorizată desigur prin manifestarea
arcului electric de comutaţie . Uzura electrică are cea mai mare pondere în fenomenele de
uzură a contactelor

• Uzura chimică se referă la fenomenele de oxidare sau de coroziune a pieselor de contact (la
funcţionarea în medii agresive), ce are ca efect de asemenea alterarea calităţii contactelor
electrice. Aceste efecte pot fi diminuate dacă se apelează la construcţii protejate, etanşe,
pentru AEC destinate să funcţioneze în asemenea condiţii

• Fenomenele de uzură a contactelor se referă mai ales la piesele mobile de contact, putând
afecta, pentru o piesa mobilă de contact de volum Vc, un volum V  = (0,4 – 0,6) Vc

• Uzura mecanica a contactelor este definita prin masa de contact expusa uzurii, folosind
F⋅Lc Δm mec
Δmmec =k⋅ ⋅N , ΔV mec =
relatia: H γ
• Unde:

• K=(0,05-300) este o constanta de material

• F-forta de apasare pe contact

• LC-cursa contactului mobil expus uzurii

• H-duritatea Brinell a materialului contactului

• N-numarul de manevre (durata de viata a contactului)

• -densitatea materialului de contact

• Uzura electrica a contactelor AEC este cel mai important aspect al uzurii. Principalii factori
de influenta sunt:

• Valoarea curentului întrerupt

• Timpul de întrerupere

• Natura materialului pieselor de contact

• Durata de viata a contactului

• Natura curentului ce parcurge contactul (cc sau ca)

• Pentru contacte electrice de curenti nominali mici (sub 100 A), aprecierea uzurii electrice
poate apela la relatia:

• Unde: ke este o constanta depinzând de materialul contactului, cu valori de 0,001[mm3/C]

pentru Cu sau de 0,0003 [mm3/C] pentru Ag

• sarcina electrica vehiculata prin zona de contact la întrerupere

• N-numarul de manevre pentru contactul respectiv (durata de viata)

• Uzura electrica a contactelor AEC este cel mai important aspect al uzurii. Principalii factori
de influenta sunt:

• Valoarea curentului întrerupt

• Timpul de întrerupere

• Natura materialului pieselor de contact

• Durata de viata a contactului

• Natura curentului ce parcurge contactul (cc sau ca)

• Pentru contacte electrice de curenti nominali mici (sub 100 A), aprecierea uzurii electrice

poate apela la relatia:

ΔV el=k e⋅Q⋅N

• Unde: ke este o constanta depinzând de materialul contactului, cu valori de 0,001[mm3/C]

pentru Cu sau de 0,0003 [mm3/C] pentru Ag

• sarcina electrica vehiculata prin zona de contact la întrerupere

• N-numarul de manevre pentru contactul respectiv (durata de viata)

• O alta relatie ce permite evaluarea uzurii electrice a contactelor la curenti mici este:
γ k⋅Q
ΔV el= ⋅N
γ
• în care Q este sarcina electrica vehiculata prin contact la întrerupere, N -numarul de
manevre pentru contactul respectiv, γ reprezintă densitatea materialului pieselor de
contact iar [Kg/C], un coeficient de uzura ce depinde de natura
materialului pieselor de contact

• In domeniul curentilor nominali de valori mai mari de 100 [A], uzura electrica a contactelor
se evalueaza cu ajutorul relatiilor:

Δmel =k⋅I 2⋅N⋅10−12 ( Kg)

α
Δmel =k o⋅I ⋅t într⋅N , α >1
k=(0,2-0,7) pentru Cu si k=(0,05-0,3) pentru Ag, la curenti sub 400 A

Uzura contactelor AEC

• Uzura chimica a contactelor electrice este mai greu de apreciat folosind relatii de calcul, dar
se diminueaza pentru constructii capsulate si etanse ale AEC
ΔV =ΔV mec + ΔV el + ΔV ch =β⋅ΔV el , β >1
• In practica se evalueaza în principal uzura electrica, iar pentru situatiile în care intervine cu
pondere importanta si uzura chimica sau uzura mecanica, se considera ponderea acestora pe
totalul uzurii contactelor electrice considerate

• Uzura contactelor electrice depinde si de valoarea inductiei magnetice, definindu-se

un domeniu de minim pentru uzura electrica pentru B=0,01 [T], asa cum sugereaza curbele
alaturate, trasate pentru acelasi numar de manevre, dar la valori diferite ale curentului ce
parcurge contactul respectiv

Uzura contactelor alunecatoare

• Se considera un model de contact alunecator realizat cu un disc metalic de raza R, ce se

roteste cu viteza unghiulara ω, pe care este apasata o patina de contact, la raza r, cu o forta
de apasare Fc, ansamblul fiind parcurs de curentul I.

• Incalzirea care deranjeaza functionarea contactului considerat este realizata ca în cazul

contactelor clasice, pe seama caderii de tensiune pe piesele de contact, Uc, care este
asociata cu puterea Pc, dar si pe seamapierderilor prin frecare, ce depind de forta de apasare
pe contact, Fc dar si de coeficientul de frecere dintre piesele de contact, µ:

U 2ce U 2c
PΣ = = +ε⋅μ⋅F c⋅ω⋅r ,
Rc Rc
Rc =C⋅F−m
c ,U c =R c⋅I

Uzura contactelor alunecatoare

• Caderea echivalenta de tensiune pe contactul alunecator, Uce, este definita de relatia:

C2⋅I 2 +ε⋅μ⋅ω⋅r⋅C⋅F1+m
c
U 2ce =U 2c +ε⋅μ⋅ω⋅r⋅Rc⋅Fc =
F 2m
c
• Considerând expresia de mai sus ca o functie de Fc=x, se obtine:
1+m
A +B⋅x
f (x )= , A=C2⋅I 2 , B=ε⋅μ⋅ω⋅r⋅C , F c=x
x2 m
• Curba f(x) prezenta un punct de minim

• Uzura va fi proportionala cu si pentru o valoare admisibila data, va impune valori Fc asa

cum se observa in figura alaturata Este cazul contactului perie-colector

Materiale pentru contactele electrice

• Cerintele impuse materialelor pentru contactele electrice sunt contradictorii, rezistivitate

electrica mica cu temperatura de topire ridicata, duritate mare a materialului, sudabilitate
minima etc.

• Realizarea contactelor este un compromis, atât ca material cât si ca forma

• Materialele cele mai uzuale sunt Cu si Ag, cu rezistivitate mica dar improprii datorita
calitatilor mecanice slabe (duritate, sudabilitate, temperatura de topire si de volatilizare etc.)

• Se accepta adaosuri la materialele de baza: Be si Cr pentru sudabilitate si duritate, W pentru

contactele tulipa ale AEC de ÎT (desi creste rezistenta !)

• Sunt cercetari cu privire la contactele metalo-lichide

• Se remarca in ultima perioada calitatea contactelor din materiale sinterizate, realizate prin
tehnologii speciale, cu doua, trei sau mai multe materiale de baza (Cu+W sau Ag+Cu+W), ale
caror calitati se mentin in produsul final, spre deosebire de aliajele metalice (care nu au
proprietatile componentelor)

RELEE ELECTROMAGNETICE

• Cele mai importante tipuri de relee electromagnetice care se pot întâlni în instalaţiile
electrice sunt:

• releele electromagnetice de curent;

• releele electromagnetice de tensiune;

• releele electromagnetice intermediare;

• releele electromagnetice polarizate.

Relee de timp

• Asigura o comandǎ în circuitul de ieşire, dupǎ un anumit timp, de obicei reglabil, deci cu o
anumitǎ întârziere

• relee cu remporizare electricǎ, a cǎror funcţionare are la bazǎ regimul tranzitoriu de

încǎrcare-descǎrcare, în curent continuu, a unui condensator electric, care asigurǎ
comutarea unui releu intermediar;

• relee cu temporizare electromecanicǎ, la care sursa de energie mecanicǎ, de obicei un

electromagnet, acţioneazǎ un mecanism de ceasornic, ce realizeazǎ întârzierea doritǎ a
comenzii în circuitul de ieşire;

• relee cu temporizare electropneumaticǎ, la care sursa de energiemecanicǎ acţioneazǎ un

ansamblu de întârziere cu fluid (gaz sau lichid), adesea de tip amortizor cu piston,
comutaţie întârziatǎ în circuitul de ieşire fiind condiţionatǎ de deplasarea pistonului, ce
depinde de deplasarea fluidului prin orificii speciale, convenabil calibrate;

• relee cu temporizare electrotermicǎ, care funcţioneazǎ pe seama regimului tranzitoriu de

încǎlzire-rǎcire al unui element sensibil la valorile temperaturii, de tip termistor sau lamelǎ
bimetal;

• relee cu temporizare prin inducţie, a cǎror funcţionare are la bazǎ procese tranzitorii ce au
loc într-o înfǎşurare în scurtcircuit, care se adaugǎ înfǎşurǎrii de bazǎ, de curent continuu,
ca circuit de intrare al unui releu electromagnetic;

• relee cu temporizare chimicǎ, a cǎror funcţionare se bazeazǎ pe evoluţia unei reacţii

chimice controlate.

SCHEME TIPICE DE PROTECŢIE A INSTALAŢIILOR ELECTRICE

• Principalele tipuri de scheme de protecţie care se întâlnesc în instalaţiile electrice, sunt:

• protecţia de curent;

• protecţia de tensiune;

• protecţia diferenţialǎ;

• protecţia direcţionalǎ;

• protecţia de distanţǎ.

• exigenţele sporite cu privire la siguranţa în alimentarea cu energie a consumatorilor, au

propus trecerea de la reţele radiale de distribuţie a energiei electrice, la reţele buclate de
distribuţie a energiei electrice

• Siguranţele fuzibile sunt cele mai rǎspândite elemente de protecţie împotriva

supracurenţilor, ele putând interveni atât pentru defecte de tip suprasarcinǎ, cât şi pentru
defecte de tip scurtcircuit.

• Principalele pǎrţi componente ale unei siguranţe fuzibile sunt:

 • elementul fuzibil, care este realizat ca un fir sau ca o bandǎ metalicǎ, din Cu, Al sau Zn;

• suportul ceramic sau din sticlǎ, electroizolant, în care este plasat elementul fuzibil,
ansamblul reprezentând patronul fuzibil;

• suportul sau soclul electroizolant al siguranţei fuzibile, în care sunt plasate contactele fixe
ale acesteia, între care este plasat patronul fuzibil ( soclul fiind cu legǎturi faţǎ, LF, cu
legǎturi spate, LS sau cu legǎturi faţǎ de tip industrial, LFi);

• Aparatele electrice sunt ansambluri de elemente heterogene, care asigurǎ comutaţia,

controlul, reglajul şi protecţia, în circuitele în care sunt incluse.

• Pentru a-şi realiza funcţionalitatea, acestea conţin elemente constructive fundamentale

(cǎi de curent, contacte, camere de stingere), dar şi accesorii specifice (lamele bimetal,
electromagneţi etc.).

• accesorii de prindere sau de racordare în circuitul protejat, eventual indicatorul de

funcţionare.

• Valorile curenţilor nominali sunt de ordinul (6-1000) [A] pentru siguranţele de joasǎ
tensiune şi respectiv (6-100) pentru siguranţele fuzibile de înaltǎ tensiune.

• Un alt parametru nominal îl reprezintǎ curentul de rupere al siguranţelor fuzibile, cu valori

de pânǎ la 60 kA pentru siguranţele unipolare cu filet de joasǎ tensiune, între (25-100) kA
pentru siguranţele fuzibile de mare putere de rupere de joasǎ tensiune de tip MPR,
respectiv cu valoare 8,5 kA (putere de rupere de 500 MVA) pentru siguranţe fuzibile
tubulare de înaltǎ tensiune (35 kV).

• Echivalent curentului de rupere al siguranţei fuzibile, se precizeazǎ adesea puterea de

rupere a acesteia, considerând curentul de rupere şi tensiunea de stingere a arcului electric
de întrerupere, exprimatǎ în [kVA] sau [MVA].

• Un alt parametru nominal, important şi pentru calculul siguranţelor fuzibile, este puterea
disipatǎ pe elementul fuzibil, ce poate avea valori maxime de zeci de W pentru curenţi
nominali de 600 A, acestea fiind crescǎtoare cu valorile curentului nominal.