O săptămână nu tocmai ordinară

Ziua 1.
Într-o dimineață, mă-ndreptam cu capul în nori spre școală. Când am ajuns la semafor,
era roșu. Eu nu prea aveam chef să aștept până se va isca verdele și m-am pornit pe roșu, pentru
că n-am zărit nici o mașină. Când am ajuns la mijlocul drumului, așa, pe neprins de veste,
apăruse un automobil. Profesoara mea s-a ivit și ea lângă mine și, chiar în clipa când mașina mai
pe ce să-mi dea binețe, în felul ei destul de grosolan, a sărit peste mine și mi-a salvat viața.

Ziua 2.
Ca de obicei, ascultam lecția de limba română. Pe neprins de veste, în pragul ușii
apăruseră doi extratereștri și ne-au spus, în limba lor extraterească, că pe planeta de unde vin sunt
multe înghețate, de gusturi și culori inedite pentru ființele noastre umile. Nimeni n-a vrut să
meargă (de frică, bănuiesc), doar eu și profesoara am hotărât să ne ducem (la urma urmei, de ce
nu?). Extratereștrii și-au chemat navele spațiale printr-o fluierătură aproape asurzitoare și am
pornit-o spre Marte. Până la urmă, s-a dovedit c-au mințit! Ne-au închis într-o carceră cu-n miros
îngrozitor și strâmtă de numai. Profesoara mea a reușit să iasă din ea cu mare greutate, n-am știut
că se pricepe atât de bine la deschis lacăte cu ajutorul unghiilor. Eu nicidecum nu puteam ieși de-
acolo, plângeam și mă gândeam deja la viața de dincolo. Între timp, doamna Ursu mi-a aruncat
printre zăbrele o cheie care s-a potrivit perfect broaștei din temniță. Pe urmă noi ne-am trezit, în
siguranță.

Ziua 3.
M-am trezit cu noaptea în cap, doar că în sensul invers. Repede mi-am strâns geanta și
fuga la autobuz. Era lecția de matematică. De vreme ce mă pripeam destul s-ajung la timp, mi-
am uitat rigla și creionul acasă. Nu am idee de unde a apărut doamna Ursu, căci mi-a murmurat
la ureche să-mi îndrept privirea spre podea. Eu, desigur, așa și am făcut, iar acolo, într-un mod
miraculos, au apărut o riglă și un creion. Am scăpat de o cicăleală în plus.

Ziua 4.
La științe ne-au spus să aducem animalul pe care îl avem acasă. Eu am doi papagali:
Mery și Martin. Și eu, ca de obicei, fiind uitucă, distrată, zăpăcită, cu o memorie cât o furnică
înfiptă, am uitat. Când a venit timpul să ies la tablă, doamna Ursu s-a urcat cu repeziciune pe
covorul-avion, mi-a survolat casa și a eliberat păsările din colivie. La urmă, am primit doi de
zece (unul pentru Mery și altul pentru Martin).

Ziua 5.
Am avut educația fizică. Tuturor li s-a spus ieri să-și ia echipamentul sportiv. L-am
pregătit de ieri, dar dimineața, când mă gândeam la expediația pe Marte, mi-am uitat geanta
acasă, lângă frigider. Profesoara-miracol, despre care vă tot zic, ce credeți că a făcut? Da, mi-a
cusut niște colanți de ultimă modă, un tricou decupat formidabil, ba chiar niște încălțări pe
potrivă. Fericirea mea nu știa limită.

1
Ziua 6.
Am venit la școală cu un nou balsam de buze. El avea forma unei bufnițe de culoare
roșie. Și mirosea minunat. L-am scăpat accidental pe podea. Cât de tristă am fost atunci! Dar
când am deschis ochii, am văzut imediat trei balsamuri de buze la mine pe bancă! Erau și mai
frumoase! Am întrebat cine a făcut asta, dar nici un coleg nu mi-a răspuns. Dintr-o dată,
profesoara mea de limba română intră în clasă și-mi face un semn cu degetele. Ce credeți că s-a
întâmplat după?

Ziua 7.
Acum suntem în carantină și nu avem voie să ieșim din casă. Profesoara îmi tot spune pe
Zoom că îi este foarte dor de mine. Dar, după cum știți, are un covor-avion. Și în acest fel zboară
spre casa mea. Ies în foișor și servim ceai cu diverse dulciuri: faguri, prăjituri aromate cu
căpșuni, cheesecake cu alune de pădure, ruladă cu ciocolată. Doamna Ursu pleacă acasă veselă.
Voioasă sunt și eu când mă gândesc la ea și la relația dintre noi. Abia aștept să văd cum ne vor
surprinde săptămânile (nu tocmai ordinare) de la anul ce vine.

Pleșcan Eva, 11 ani, LT „Lucian Blaga”, or. Tiraspol, clasa a V-a,

satul Caragaș, str. Sadovaia 17, 077887710, pleshkan2009eva@gmail.com.
Cadrul didactic coordonator: Ursu Cristina, crstnurs@gmail.com