Istoria limbii Esperanto limbă internaţională

Esperanto a fost creată de Ludwig L. Zamenhof, un doctor polonez care trăia într-un oraș
în care diferitele comunități lingvistice erau într-o continuă dispută și neînțelegere. De aceea a
decis să creeze Esperanto ca o limbă pe care o pot învăța rapid pentru a comunica mai ușor.
Esperanto a luat naștere în 1887, într-o perioadă în care puțini oameni călătoreau sau vorbeau
cu oameni în alte țări.

Primul Congres de Esperanto a avut loc în orășelul francez Boulogne-sur-mer în 1905 și

a adus la un loc mai mult de 600 de oameni din peste 20 de țări.

Datorită ușurinței cu care putem călători și a apariției internetului, Esperanto abia acum
începe să devină un mare succes. Este o limbă vorbită de 2 milioane de oameni din întreaga
lume. Numai anul trecut peste 400.000 de oameni au început să o învețe.

Esperanto a fost creată cu scopul de a fi o unealtă justă de comunicare. Este cea mai
potrivită limbă pentru a elimina barierele lingvistice și care permite comunicarea internațională
pe bază de respect reciproc și înțelegere. Scopul limbii Esperanto nu este să înlocuiască alte
limbi, ci să fie o „punte” între diferite comunități lingvistice.

Simplă și bogată

Limba Esperanto este mai ușor de învățat decât alte limbi pentru că se bazează pe
contrucții logice. Scriere: Esperanto este o limbă fonetică. Fiecare literă poate fi pronunțată
doar într-un singur fel, fiecare sunet poate fi scris doar într-un singur fel. Gramatică: sunt
puține reguli și nicio excepție, de exemplu nu există verbe neregulate. Vocabular: înveți
doar 500 de cuvinte de bază și ai un vocabular de peste 5000 de cuvinte, inclusiv concepte pe
care nu le putem traduce în alte limbi. Datorită ușurinței cu care se învață, putem rapid să
începem să o folosim și chiar să îi învățăm și pe alții pentru a clădi o comunitate mare și fericită.

Practic

Niciodată nu a fost mai ușor să călătorim și să comunicăm la nivel internațional. Avem

evenimente multiculturale. E grozav să cunoști oameni din toate colțurile lumii și să poți
comunica fluent cu ei: dezbatem, vizităm țări noi, ne jucăm și dansăm împreună. Cel mai
important eveniment al nostru este “Universala Kongreso” care aduce la un loc mii de
esperantiști din toată lumea pentru o săptămână în fiecare an. Dar sunt multe alte evenimente,
cum ar fi IJK, eveniment esperantist dedicat tinerilor.
Internetul este pentru ei: sunt o comunitate globală căreia îi place să comunice. Intră în vorbă
cu Esperantișiti pe Telegram sau urmărește-i pe Facebook. Ascultă muzică în Esperanto sau
chiar postul de radio esperantist Muzaiko. Comandă cărți în Esperanto din catalogul UEA.…
și multe altele

Neutră

Spre deosebire de majoritatea celorlalte limbi, Esperanto nu aparține unei anume țări sau
grup etnic, așadar este neutră din punct de vedere politic și social. Esperanto nu aparține niciunei
nații, niciunui grup național, partid politic sau clase sociale. Aparține întregii lumi. Fiecare
persoană care folosește Esperanto este pe picior lingvistic de egalitate cu toți ceilalți vorbitori
ai limbii. Iar rezultatul este un impresionant spirit de prietenie și solidaritate între vorbitorii de
Esperanto.

Esperanto nu vrea să înlocuiască nicio limbă maternă, ci doar să fie lingua franca, o limbă
de comunicare. Vorbitorii de esperanto sunt grupați în multe asociații. Cea mai mare asociație
esperantistă este UEA (creatoarea acestui site). Scopul asociației UEA este de a promova limba
Esperanto ca o unealtă ce poate fi folosită pentru a crea o societate mai bună (vezi Manifestul
de la Praga) și de a organiza evenimete pentru a susține viața socială în interiorul comunității
esperantiste.

Marian Vochin, autorul cărții „Istoria Mişcării Esperantiste în România de la origini

până în prezent”, ne lămurește cu situația limbii pe la noi: „În 1985 eram trei mii de vorbitori
de esperanto în ţară. Acum, cred că suntem patru!”.

Printre „vedetele” autohtone vorbitoare de esperanto s-au numărat de-a lungul timpului:
Carmen Sylva (Regina Elisabeta), Ştefan Odobleja, Tudor Arghezi, Geo Bogza și Radu
Tudoran.

Marian Constantinescu, ultimul profesor de esperanto din Bucureşti, spune că un

anglosaxon are nevoie de vreo 2.000 ore ca să învețe limba ca lumea. Unui italian i-ar trebui
1.000 ore de studiu, iar unui francez – cam 1.500. În schimb, un român poate deveni maestru
în numai o sută de ore. Take that, rest of the world!

Esperanto e cea mai răspândită limbă artificială din lume și figurează în Cartea
Recordurilor ca fiind singura limbă fără verbe neregulate. Congrats, Mr. Zamenhof! De ce nu
a prins? Nu există un motiv concret pentru care esperanto și-a ratat misiunea. În schimb, sunt
multe posibile explicații. Una dintre ele am sugerat-o deja mai sus. Românilor le vine ușor s-
o învețe, dar alte popoare trebuie să se chinuie serios (până la 2.000 ore în cazul
anglosaxonilor). Așadar, nu-i o limbă chiar atât de accesibilă pe cât s-ar fi dorit. Nu universal,
în orice caz. Apoi, mai e faptul că puțină lume știe măcar că esperanto există. Numele o face
să pară un fel de spaniolă (sună ca „español”), iar spaniola are deja vreo 400 milioane de
vorbitori în toată lumea.

Steagul oficial al limbii esperanto (foto: pixabay.com)

Caracterul artificial al limbii e un alt impediment în acceptarea ei pe scară largă. I se

pune ștampila de „fake”, „imaginar”, iar asta nu a încurajat școlile s-o predea. Sunt șanse mai
mari să găsești în programă un curs de klingoniană sau de elfă.

Merită menționat și faptul că nu există suficiente opere în limba esperanto, chiar dacă
multe cărți au fost traduse tocmai pentru a o populariza. Eminescu, Caragiale, Sadoveanu și
Cărtărescu sunt câțiva dintre autorii români care au avut parte de această distincție.