Cuprins:

1. Prezentarea RB (maxim 10-12 pagini)

1.1. Scurt istoric la RB

1.2. Prezentarea portofoliului de produse bancare (cu respectarea dimensiunilor
gamei de produse)

2. Mixul promoțional utilizat in cadrul RB

2.1. Publicitatea
2.2. ... (atatea subcapitole cate tehnici promotionale foloseste banca in politica de
comunicare)

3. Strategii promoționale urilizate de RB

3.1. aici alegi alegi alternativele strategice in functie de criteriile de clasificare)

Concluzii
Anexe (daca este cazul)
Bibliografie

Conf.univ.dr. Diana Prihoanca

Director Departament IDIFR Universitatea " Vasile Alecsandri" din Bacau
Tel:+4 0744774810
email: diana.prihoanca@ub.ro ; dianaprihoanca@yahoo.com

Pe miercuri, 13 mai 2020, 10:11:12 EEST, <lilya_1971@yahoo.com> a scris:

Student: Vieru (Zamfir) Liliana – ANUL IIl

Denaturari ale concurentei de piata

Ce este piata?

1
 Se poate spune că o piață este procesul prin care se stabilesc prețurile bunurilor și
serviciilor. Piețele facilitează comerțul și permit distribuirea și alocarea resurselor într-o
societate. Piețele permit evaluarea și stabilirea prețului oricărui element comercial. Ele pot
diferi în funcție de produse (bunuri, servicii) sau de factori (forța de muncă și de capital)
vândute, diferențierea produselor, locul în care se efectuează schimburile, cumpărătorii vizați,
durata, procesul de vânzare, reglementarea guvernamentală, taxe, subvenții, salariu minim pe
economie, plafoanele de preț, legalitatea schimbului, lichiditatea, intensitatea speculațiilor,
mărimea, concentrația, asimetria de schimb, prețurile relative, volatilitatea și extinderea
geografică.

Ce este concurenta de piata?

Concurenţa este un mod de manifestare a economiei pe piaţă, în care pentru un bun

omogen şi substitutele sale, existenţa unui singur producător devine, practic, imposibilă.
Problema concurenţei prezintă interes pentru toţi actorii pieţei: producători, consumatori,
intermediari. Fiecare firmă este preocupată să fie cât mai competitivă, iar câştigul net să fie
cât mai bun. Iar acţiunile unei firme nu depind exclusiv de aceasta, ci de acţiunile
concurenţilor ei. În absenţa concurenţilor orice firmă aflată pe piaţă ar putea să-şi stabilească
liber preţurile la un nivel ridicat.

Concurența: o chestiune la nivel european. Uneori, încălcarea normelor privind

concurența are loc numai într-o anumită țară, iar soluționarea problemei îi revine, de cele mai
multe ori, unei autorități naționale de concurență. Însă, odată cu dezvoltarea pieței interne și
pe fondul globalizării, efectele comportamentului ilegal, cum ar fi crearea unui cartel, sunt de
obicei resimțite în multe țări de pe întregul cuprins al UE și din afara ei. De multe ori,
Comisia Europeană se află într-o poziție favorabilă pentru a urmări astfel de cazuri la nivel
transeuropean. Comisia are competența nu doar de a investiga, ci și de a lua decizii obligatorii
și de a aplica amenzi considerabile. Începând din 1962, Comisia este abilitată să investigheze
eventuale comportamente anticoncurențiale, iar începând din 1990, este autorizată să
examineze concentrările economice de mare amploare. Împreună cu autoritățile naționale din
domeniul concurenței, Comisia garantează respectarea normelor UE privind concurența.
Toate țările membre ale UE dețin astfel de autorități care au competența de a pune în aplicare
legislația UE privind concurența și care, în esență, au aceleași puteri ca și Comisia Europeană.
Începând cu 2007, aceste autorități au aplicat normele europene în domeniul concurenței în

2
aproximativ 570 de cazuri. Prin intermediul Rețelei europene în domeniul concurenței (REC),
autoritățile naționale și Comisia Europeană schimbă informații cu privire la punerea în
aplicare a normelor UE. Rețeaua facilitează identificarea autorității care trebuie să se ocupe de
aspecte specifice și a celorlalte autorități care ar putea oferi asistență. De asemenea, ea
contribuie la garantarea aplicării eficiente și consecvente a normelor UE privind concurența.
Prin intermediul REC, autoritățile din domeniul concurenței se informează reciproc cu privire
la deciziile pe care intenționează să le adopte și țin seama de observațiile omologilor lor.
Astfel, acestea își pot împărtăși experiențele și pot identifica cele mai bune practici.
Autoritățile de concurență din întreaga Europă se asigură că întreprinderile și guvernele
respectă normele UE privind concurența loială, favorizând totodată inovarea, armonizarea
normelor și dezvoltarea întreprinderilor mici. De asemenea, instanțele naționale au puterea de
a decide dacă un anumit acord este sau nu este în conformitate cu legislația UE în domeniul
concurenței. La rândul lor, întreprinderile și consumatorii pot solicita despăgubiri în cazul în
care au avut de suferit ca urmare a unui comportament ilegal care a restrâns concurența.

De ce este nevoie de o politica europeana in domeniul concurentei?

Politica în domeniul concurenței înseamnă aplicarea unor norme care să garanteze o

concurență loială în rândul întreprinderilor. Aceasta încurajează dezvoltarea inițiativelor de
afaceri și creșterea eficienței, permite consumatorilor să beneficieze de o ofertă mai largă și
contribuie la reducerea prețurilor și la îmbunătățirea calității. Acestea sunt motivele pentru
care UE luptă împotriva comportamentului anticoncurențial, evaluează concentrările
economice și ajutoarele de stat și încurajează liberalizarea. Prețuri mai mici pentru toți:
Oferirea unui preț mai bun reprezintă cea mai simplă modalitate prin care o întreprindere
poate atinge o cotă ridicată de piață. În cadrul unei piețe supuse concurenței, prețurile scad, iar
acest lucru este benefic nu doar pentru consumatori: atunci când există un număr mai mare de
persoane care își permit să cumpere produse, întreprinderile sunt încurajate să producă, ceea
ce contribuie la stimularea economiei în general. Calitate mai bună: În același timp, politica în
domeniul concurenței încurajează întreprinderile să ofere bunuri și servicii îmbunătățite
calitativ, prin care să atragă un număr mai mare de consumatori și să își mărească cota de
piață. Calitatea poate lua diferite forme: produse cu o durată de viață mai mare sau care
funcționează mai bine, servicii postvânzare sau asistență tehnică îmbunătățite ori oferirea unor
servicii mai favorabile și mai bune pentru consumatori. Ofertă mai variată: Pe o piață supusă
concurenței, întreprinderile vor încerca să producă o paletă diversificată de produse. Astfel, va

3
exista o ofertă mai variată, iar consumatorii vor putea alege produsul care oferă cel mai bun
raport calitate-preț. Inovare: Pentru a pune la dispoziția consumatorilor această ofertă largă și
pentru a fabrica produse de mai bună calitate, întreprinderile trebuie să fie inovatoare,
începând de la conceperea produsului și până la tehnicile de fabricație sau serviciile oferite
etc. Mai pregătiți pentru concurența mondială: Concurența la nivelul UE contribuie, de
asemenea, la consolidarea întreprinderilor europene în afara UE și le ajută să reziste mai bine
în fața concurenței mondiale.

Ce inseamna politica europeana in domeniul concurentei?

Comisia Europeană, împreună cu autoritățile naționale de concurență, depune eforturi

pentru a preveni sau corecta comportamentul anticoncurențial. Comisia garantează în mod
direct respectarea normelor UE privind concurența pentru o mai bună funcționare a piețelor,
asigurându-se că întreprinderile concurează loial, în condiții egale și pe baza meritelor proprii.
În mod specific, ea se asigură că întreprinderile nu se asociază pentru a-și împărți piața sau
pentru a acționa într-un fel care ar putea duce la excluderea competitorilor potențiali. În acest
caz, Comisia poate aplica amenzi considerabile, care pot atinge chiar și 10 % din cifra de
afaceri a întreprinderilor în cauză. Prin acțiunile de control în materie de ajutor de stat,
antitrust și concentrări economice, Comisia garantează existența unei concurențe nedenaturate
pe piața internă. Condițiile echitabile de concurență garantează accesul tuturor întreprinderilor
europene, inclusiv al întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), la piața internă a UE, un
spațiu vast și modern. Politica în domeniul concurenței reprezintă un element esențial al pieței
interne. Scopul său este de a oferi tuturor cetățenilor europeni bunuri și servicii de o mai bună
calitate, la prețuri mai avantajoase. Aceasta se axează pe următoarele activități:

• lupta împotriva cartelurilor;

• prevenirea abuzului de putere de piață din partea întreprinderilor dominante în orice

sector sau țară din Europa;

• analiza riguroasă a concentrărilor economice propuse;

• controlul ajutoarelor de stat în favoarea sectoarelor și întreprinderilor care riscă să

denatureze concurența.

4
 De asemenea, Comisia urmărește să ajute consumatorii și întreprinderile să obțină mai
ușor despăgubiri în cazul în care sunt victimele unui comportament anticoncurențial, precum
și să consolideze și să simplifice investigațiile privind ajutoarele de stat.

Principalele norme Legislația UE le interzice întreprinderilor: — să convină fixarea

prețurilor sau împărțirea piețelor între ele [articolul 101 din Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene (TFUE)]; — să abuzeze de o poziție dominantă pe o anumită piață pentru a
elimina concurenți mai mici (articolul 102 din TFUE); — să fuzioneze, atât timp cât această
operațiune le-ar permite să controleze piața. Întreprinderile mari care activează în mediul de
afaceri din UE nu pot fuziona fără aprobare prealabilă din partea Comisiei Europene, chiar
dacă au sediul în afara UE (regulamentul privind concentrările economice). De asemenea,
normele UE reglementează ajutoarele acordate de statele membre întreprinderilor (ajutoare de
stat), care sunt verificate de Comisie (articolul 107 din TFUE). De exemplu, în cazul în care
nu se respectă anumite criterii, sunt interzise următoarele ajutoare: — împrumuturi și
subvenții; — facilități fiscale; — bunuri și servicii oferite la prețuri preferențiale; — garanții
publice care cresc ratingul de credit al unei întreprinderi, comparativ cu cel al concurenților
acesteia. De asemenea, nu este posibilă acordarea de ajutoare de stat, indiferent de forma
acestora, întreprinderilor aflate în dificultate pentru care nu există speranțe că vor deveni
viabile din punct de vedere economic.

Acordurile anticoncurențiale

Articolul 101 din TFUE interzice acordurile anticoncurențiale, și anume toate

acordurile care limitează concurența, indiferent de intenția părților. Normele antitrust privind
acordurile anticoncurențiale sunt cuprinse în mai multe regulamente, în care sunt abordate
anumite tipuri de comportament sau sectoare specifice. De asemenea, acestea definesc
competențele Comisiei privind investigarea întreprinderilor, inclusiv dreptul de a căuta probe
în incinta acestora. În același timp, Comisia a adoptat diverse documente fără caracter
normativ, cum ar fi comunicările și orientările. Acestea explică mai detaliat politica Comisiei
și se referă fie la interpretarea normelor de fond în materie de antitrust, fie la aspecte
procedurale, cum ar fi accesul la dosar. Ce se înțelege prin „acorduri anticoncurențiale”? Este
vorba de acorduri încheiate între întreprinderi cu scopul de a limita concurența – de exemplu,
cartelurile, în cazul cărora întreprinderile ajung la un acord pentru a evita concurența sau
stabilesc prețurile de vânzare ale produselor pe care le comercializează.

5
 Cartelurile: de ce sunt atât de dăunătoare și cum sunt identificate de Comisie?
Întreprinderile din cartelurile care controlează prețurile sau își împart piețele încearcă să se
protejeze de presiunea concurențială care le obligă să lanseze produse noi, să își
îmbunătățească calitatea și să mențină un nivel scăzut al prețurilor. Prin urmare, consumatorii
plătesc mai mult pentru o calitate inferioară. În conformitate cu legislația UE în domeniul
concurenței, cartelurile sunt ilegale, iar Comisia Europeană aplică amenzi severe
întreprinderilor implicate. Având în vedere că sunt ilegale, cartelurile au, în general, un
caracter extrem de confidențial, dovezile fiind greu de găsit. Pentru a facilita identificarea
cartelurilor și eliminarea lor, Comisia aplică o „politică de clemență”. În esență, politica de
clemență acordă întreprinderilor implicate într-un cartel, care recunosc comportamentul
anticoncurențial și predau probe în acest sens, imunitate totală la amenzi sau o reducere a
amenzilor pe care Comisia le-ar fi aplicat. De asemenea, părțile implicate în cartel au
posibilitatea de a-și recunoaște faptele săvârșite și de a-și asuma responsabilitatea pentru
acestea prin intermediul procedurii de tranzacție. Această politică permite o reducere a duratei
cazului, economisind astfel resursele Comisiei. De asemenea, întreprinderile care acceptă să
urmeze această procedură obțin o reducere a amenzilor. Cu toate acestea, soluționarea
problemelor legate de un cartel nu este o negociere între părțile participante la cartel și
Comisia Europeană. Comisia va fi cules deja probe în cursul unei investigații și își va fi
construit un argument puternic împotriva părților înainte de începerea discuțiilor privind
soluționarea cazului. Acordurile sunt considerate anticoncurențiale în cazul în care
participanții convin: • să fixeze prețurile; • să limiteze producția; • să își împartă piețele sau
consumatorii; • să fixeze prețurile de revânzare (între un producător și distribuitorii săi). Cu
toate acestea, un acord poate fi legal în cazul în care: • are mai multe efecte pozitive decât
negative; • nu este încheiat între concurenți; • sunt implicate întreprinderi care dețin numai o
cotă mică de piață cumulată; • este necesar pentru îmbunătățirea produselor sau a serviciilor,
pentru dezvoltarea de noi produse sau identificarea unor modalități noi și îmbunătățite pentru
a pune produsele la dispoziția consumatorilor.

Studiu de caz

In cazul de faţă, vom avea în vedere particularităţile specifice industriei publicităţii,

ramura în care îşi desfăşoară activitatea întreprinderile implicate.

6
 Industria publicităţii reprezintă un mix de activităţi prestate de întreprinderi şi
specializări ce pot fi împărţite în trei sectoare de bază: - advertiseri (en. advertiser) – clienţi de
publicitate: comercianţi cu amănuntul, bănci, companii financiare, organizaţii
neguvernamentale, administraţie publică etc. Aceştia plătesc pentru publicitatea
produselor/serviciilor comercializate, în scopul promovării acestora şi pot fi clienţi publici sau
privaţi; - media (suportul de informaţii, mijloacele de comunicare) – televiziunea, ziarele,
revistele, afişele publicitare, radio, cinema şi internetul sunt cele care publică, contra cost,
reclamele advertiserilor (clienţii de publicitate); - agenţiile de publicitate întreprinderile care
produc campaniile de publicitate. Agenţiile de publicitate creează reclamele şi cumpără spaţiu
şi timp de publicitate, în numele clienţilor (advertiserii), în mijloacele de comunicare.

Piaţa relevantă a produsului este reprezentată de piaţa comercializării serviciilor de

comunicare prin media, denumită convenţional piaţa media din Romania.

Dimensiunea pieţei media, în perioada 2016 – 2018, a fost următoarea:

2016 – 1.320.328 mii lei, din care părţile implicate deţin 78.2%;

2017 – 1.309.511 mii lei, din care părţile implicate deţin 77%;

2018 – 1.350.168 mii lei, din care părţile implicate deţin 73.9%.

Dintre întreprinderile implicate fac parte următoarele: - ZENITH aparţine grupului

Publicis; - MCCANN aparţine grupului Interpublic; - MEDIAEDGECIA, MEDIACOM,
MINDSHARE şi GROUPM ROMANIA aparţin grupului WPP.

Întreprinderile BPN, MCCANN, GROUPM ROMANIA, INITIATIVE, MEDIACOM,

MEDIAEDGECIA, MINDSHARE, OPTI MEDIA, STARCOM, UNITED MEDIA, ZENITH
au participat la o înţelegere în vederea eliminării de pe piaţa comercializării de servicii de
comunicare prin media din România a agenţiilor media concurente, aparţinând sau afiliate
The Group, faptă ce constituie o încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei şi a art. 101
alin. (1) din Tratat.

În urma investigaţiei s-a constatat că întreprinderile menţionate au fost implicate în

următoarele acţiuni, parte a strategiei de eliminare a unui concurent:

7
 1. contacte între întreprinderile implicate (întâlniri, discuţii şi corespondenţă) în
vederea eliminării de pe piaţă a The Group;

2. aceste contacte implicau o cooperare pentru înlăturarea riscurilor pe care le

presupune concurenţa, în principal, prin acţiuni comune de condiţionare a participării la
anumite licitaţii organizate de către companii private pentru atribuirea bugetelor anuale
alocate serviciilor de comunicare de neinvitarea sau respingerea The Group;

3. denaturarea comportamentului comercial al întreprinderilor implicate prin punerea

în practică a celor stabilite de comun acord.

Activităţile părţilor implicate din perioada martie – octombrie 2018 au făcut parte
dintr-un plan general de restricţionare a concurenţei, plan ce a determinat linia de acţiune a
întreprinderilor implicate cu privire la strategia de eliminare a concurentului lider de piaţă The
Group şi a limitat astfel autonomia comercială a acestora.

Comportamentele întreprinderilor au constat în principal, în acţiuni de condiţionare a

participării la anumite licitaţii organizate de către clienţi, pentru prestarea serviciilor de
administrare a bugetelor anuale alocate serviciilor de comunicare, de neinvitarea sau
respingerea The Group. Coordonarea propriu-zisă a comportamentelor sus amintite s-a
realizat prin întâlniri, discuţii, corespondenţă aferentă, dar şi prin punerea în practică a
aspectelor agreate. Acţiunile astfel identificate sunt de natură a conduce la restrângerea
concurenţei pe piaţa comercializării de servicii de comunicare prin media din România.

Măsura neparticipării la licitaţiile la care a fost invitată The Group a fost pusă în
aplicare pe parcursul anului 2018 cu ocazia mai multor licitaţii de media organizate de
clienţii, în cazul licitaţiei organizate al tuturor agenţiilor de media invitate implicate în
înţelegere, reuşind chiar împiedicarea desfăşurării licitaţiei, clientul fiind în imposibilitatea
organizării acesteia datorită refuzului de a participa.

Probele existente la dosar sunt reprezentate de documente cu privire la întâlnirile şi

corespondenţa asociată dintre reprezentanţii întreprinderilor implicate, precum şi în legătură
cu modul în care au acţionat acestea în vederea punerii în practică a înţelegerii.

Acţiunile întreprinderilor implicate, coroborate cu probele prezentate, demonstrează

faptul că BPN, MCCANN, GROUPM ROMANIA, INITIATIVE, MEDIACOM,

8
MEDIAEDGECIA, MINDSHARE, OPTI MEDIA, STARCOM, UNITED MEDIA, ZENITH
au fost implicate într-o înţelegere anticoncurenţială în vederea eliminării de pe piaţa
comercializării de servicii de comunicare prin media din România a agenţiilor media
concurente, aparţinând sau afiliate The Group.

Durata încălcării săvârşite de întreprinderile BPN, MCCANN, GROUPM ROMANIA,

INITIATIVE, MEDIACOM, MEDIAEDGECIA, MINDSHARE, OPTI 136 MEDIA,
STARCOM, ZENITH este de la 26 martie 2018 până la 17 octombrie 2018, iar pentru
întreprinderea UNITED MEDIA, de la 5 aprilie 2018 până la 17 octombrie 2018.

În temeiul prevederilor art. 19 alin. (1) şi alin. (4), ale art. 44 alin. (1) lit. d) şi ale art.
58 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, PLENUL CONSILIULUI CONCURENŢEI constată încălcarea dispoziţiilor art. 5
alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare şi ale art. 101 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene de către
BRAND PROGRAMMING NETWORK S.A., B.V. MCCANN-ERICKSON S.R.L.,
GROUPM MEDIA OPERATIONS S.R.L., INITIATIVE MEDIA S.A., MEDIACOM
ROMANIA S.R.L., MEDIAEDGECIA ROMANIA S.R.L., MINDSHARE MEDIA S.R.L.,
OPTI MEDIA S.R.L., STARCOM MEDIAVEST GROUP S.R.L., UNITED MEDIA
SERVICES S.R.L., ZENITH MEDIA COMMUNICATIONS S.R.L., prin participarea la o
înţelegere având ca obiect restricţionarea concurenţei prin eliminarea de pe piaţa
comercializării serviciilor de media din România a agenţiilor media concurente, aparţinând
sau afiliate The Group.

BIBLIOGRAFIE

I. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII

1. Beju.V.(2000) Preturi. Bucuresti: Editura Economica

9
2.Mosteanu T si colab. (2005), Preturi si concurenta Bucuresti: Editura Universitara

3.Vranceanu D.(2006), Politici de preturi, Bucuresti: Editura Uranus

II. ARTICOLE, STUDII DE SPECIALITATE

1.***Legea concurentei nr.21/1996 publicata in Monitorul Oficial nr 88/1996

2. Regulamentului privind constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor de către

Consiliul Concurenţei, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 631/05.09.2011,
modificat şi completat prin Ordinul nr. 354 din 9 septembrie 2014 al Preşedintelui
Consiliului Concurenţei, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 713/30.09.2014;

III. SITE-URI INTERNET

***www.consiliulconcurentei.ro

***www.mediafactbook.ro

10