Cum folosim lucrarile altor cercetatori:

Studentii adeseori nu sunt siguri cum sa foloseasca lucrarile altor cercetatori in mod etic
si efficient in propria lor lucrare. Prima regula este ca Nu exista nici o posibilitate sa folosim
lucrarile altor cercetatori fara sa-i citam!
Plagiatul, folosit chiar o singura data este un delict si trebuie sa-l evitam.

In acest capitol vom studia ceea ce trebuie sa evitam si sa trecem in revista tehnici care ne vor
permite sa folosim citatele si referintele in mod correct. Scopul este sa ne dezvoltam propriile
idei in conversatie cu altii. Ca sa inveti acest lucru cere timp.
Exemple de plagiat:
Uneori e mai simplu sa intelegem ce presupune un plagiat folosind exemple.
Sunt subtilitati pe care trebuie sa ni le insusim ca sa evitam plagiatul.
Acest capitol este luat din Frederick Crews, Manualul Random House. New York, 1984.
Avem urmatoarea sursa si 3 posibilitati in care un student o foloseste:
Versiunea originala (Sursa):
Jocher-ul de pe masa Europei era Italia. Pentru un timp se spera ca Italia va fi o forta impotriva
Germaniei, dar aceste sperante au disparut sub Mussolini. In 1935 Italia a incercat cu intarziere
sa participle la incaierarea pentru Africa prin invadarea Etiopiei. Era cu siguranta o incalcare a
conventiei Ligii Natiunilor ca unul dintre membrii organizatiei sa atace pe altul. Franta si Marea
Britanie ca mari puteri europene, puteri Mediteranene si puteri coloniale Africane au fost fortate
sa intreprinda actiuni impotriva Italiei in cadrul ligii. Dar ei au facut acest lucru in mod anemic
fiindca nu doreau sa alieneze un potential aliat impotriva Germaniei. Rezultatul a fost cum nu se
poate mai rau: Liga Natiunilor nu a reusit sa preintampine agresiunea, Etiopia si-a pierdut
independenta iar Italia a fost oricum deranjata.
Versiunea A: Italia, am putea spune, era jokerul de pe masa europenilor. Atunci cand Italia a
invadat Ethiopia a fost cu siguranta o incalcare a conventiei Ligii Natiunilor; totusi eforturile
Angliei si Frantei sa ia masuri impotriva ei au fost anemic si nesigure. Se pare ca acele puteri nu
aveau nici o dorinta sa alieneze un potential aliat impotriva Germaniei lui Hitler.
Comentraiu: Plagiat in mod clar. Desi faptele citate sunt in general cunoscute, frazele autorului
respectiv nu sunt. Observati ca desi propriile cuvinte ale autorului sunt amestecate cu cele ale
sursei nu-l absolva de plagiat.
Versiunea B: Italia era jocher-ul de pe masa europenilor. In 1935, sub conducerea lui Mussolini,
ea a facut o incercare intarziata sa participle la incaierarea pentru Africa prin invadarea Etiopiei.
Dupa cum J. M. Roberts ne indica, acest lucru a violat conventia Ligii Natiunilor. (Roberts, p.
840) Dar Franta si Marea Britanie, nedorind sa-si alieneze un potential aliat impotriva Germaniei
a ridicat doar obiectii slabe si anemice impotriva aventurii etiopiene. Consecintele, dupa cum
observa Roberts au fost dintre cele mai severe: liga a esuat sa preintampine agresiunea, Etiopia s-
a pierdut independent iar Italia a fost totusi alienata. (Roberts, p. 485)
Comentariu: Totusi plagiat! Cele doua citate din Roberts facute in mod correct servesc ca un fel
de alibi pentru a ne insusi alte fraze, la care nu facem trimitere. Dar aceasta tehnica nu are nici o
forta: cateva dintre cuvintele lui Roberts sunt din
nou prezentate ca fiind ale autorului.
Versiunea C: S-a scris repetat despre militantismul si reinarmarea Germaniei din perioada 1933-
1939. Dar dominatia Germaniei in Europa nu a fost nici pe departe sigura. Fapt este ca balanta
puterii impotriva lui Hitler putea fi schimbata daca una sau doua actiuni ar fi fost intreprinse in
mod diferit. Spre exemplu daca am lua gravitatia Italiei spre o alianta cu Germania. Acea alianta
parea departe de a fi inevitabila asa incat Franta si Marea Britanie si-au suprimat criticismul
despre invazia Etiopiei in speranta de a ramane prieteni cu Italia. Ei s-au opus Italiei in cadrul
Ligii Natiunilor, dupa cum a observant Roberts, “anemic si fara vlaga fiindca nu doreau sa-si
alieneze un potential candidat impotriva Germaniei.”(trimitere la Roberts). Sa presupunem ca
Italia, Franta si Marea Britanie are fi pastrat un interes comum. Ar fi fost in acest caz posibil ca
activitatile de agresiune ale lui Hitler de la sfarsitul anilor treizeci sa scape nepedepsite?
Comentariu: Nu este plagiat! Autorul a fost influentat de faptele notorii mentionate de Roberts
dar nu a incercat sa isi insuseasca concluziile lui Roberts. Singurul fapt pe care l-a imprumutat de
la Roberts este in mod correct citat.
CUM SA EVITAM PLAGIATUL?!!!
Atunci cand folosim ideile, analizele si concluziile altor autori in articole/disertatie citam! Daca
pur si simplu refrazam concluziile unui alt autor nu inseamna ca ele devin ale noastre! Suntem
obligati sa citam sursa, autorul de la care le-am luat!
Nu trebuie sa ne ingijoram daca dsertatia/articolul/lucrarea ta este intesata de citate. Acest lucru
este absolut firesc! De asemenea trebuie sa folosim citate pentru toate informatiile care nu sunt
fapte bine cunoscute. In aceasta categorie intra faptele pe care trebuie sa consultam o sursa
pentru a le afla. Un exemplu de fapt bine cunoscut este numarul de judete din Romania/numarul
de state din Sua. Toata lumea stie si nu este nevoie sa citam o sursa pentru aceasta informatie. Un
exemplu de informatie care trebuie sustinuta de o trimitere este de exemplu bugetul Frantei.
Deoarece trebuie sa cautam informatia, trebuie sa indicam si sursa pe care am folosit-o.
Cand este nevoie sa citam?!!!
Trebuie sa citam atunci cand folosim argumentul, ideile, datele, informatia luata de la alt autor.
Cand citam trebuie sa-l informam pe cititor cui ii apartine informatia, datele, teoria citata. Ca sa
intelegem mai bine cum folosim citatele luam cateva exemple:
1. ATUNCI cand folosim in mod direct un autor, cand reproducem propozitii, cuvinte sau
fraze intregi dintr-un alt text,TREBUIE sa punem ghilimele si sa facem trimitere in
lucrarea noastra la autorul si la pagina exacta a lucrarii de unde am luat citatul!
 2. Cand folosim conceptele altui autor (sa fie clar ca folosim conceptele altui autor si nu pe
ale noastre) punem conceptul intre ghilimele (de exemplu “diviziunea muncii,” a lui Marx)
fara sa dam trimiterea la pagina doar la autor.
2.a Interpretarea noastra a ceea ce ne spune un alt autor. De exemplu. Pentru Smith
diviziunea muncii inseamna X dar pentru Marx inseamna Z. In acest caz numarul paginii este
optional.
2. b Cand rezumam intregul argument al altui autor. In acest caz nu este necesar sa punem
ghilimele dar trebuie sa facem trimitere la lucrare si la pagina de unde am luat argumentul.
Doar atunci cand scriem idei si argumente pe care noi insine le-am dezvoltat nu punem intre
ghilimele si nu facem trimiteri! Daca nu indicam clar ca folosim ideile unui alt autor se
presupune ca folosim ideile noastre proprii. De exemplu se poate spune: “Dupa cum acest
exemplu demonstreaza, teoria lui Adam Smith nu se aplica societatii contemporane.” Aici este
clar ca tu introduci o noua interpretare si iti dezvolti propriul tau argument!

Cum citam si cum parafrazam: definitii

CITAREA:Trebuie sa punem ghilimele atunci cand luam cuvintele exacte ale autorului si le
folosim in propria noastra lucrare. Aceste cuvinte trebuie sa inceapa si sa se termine cu
ghilimele.
PARAFRAZAREA: Luarea de la alta sursa pasaje scurte, pastrand argumentul/sensul pasajului
dar rescriind fraza dupa fraza si inlocuind cuvintele autorului din sursa cu propriile noastre
cuvinte atunci NU TREBUIE SA FOLOSIM GHILIMELE dar TREBUIE SA INDICAM
SURSA.

De ce trebuie sa citam din alti autori?

-Ca sa ne interim propriul nostrum argument. Citarea este un apel la o autoritate in domeniu.
Citatele/trimiterile ne ajuta sa folosim aceasta autoritate pentru a dezvolta/intari ideile expuse.
-Ca sa folosim un limbaj mai accesibil. Citam pentru ca expunerea ideilor de catre sursa originala
este mai clara si mai efectiva decat orice perifraza am fi in stare sa formulam.
-Sa fim onesti cu sursa citata. Cand citam direct si correct nimeni nu ne poate acuza ca am folosit
incorrect sursa.
-sa ne imbogatim argumentul. Putem cita ca sa aratam ca este vorba de o disputa si ca este
necesar sa reluam aurgumentul si sa luam o pozitie.
O citare corecta este mai mult decat o selectie arbitarra dintr-o sursa. Doar atunci cand autorul
citat spune ceva semnificativ merita sa fie citat! Nu se citeaza daca autorul foloseste o scriitura
neclara! Daca ideea este importanta, mai bine reformuleaza!
Pasajele pe care le citezi trebuie sa fie clare, bine scrise si elocvente.
Tine minte: Citatele ne intaresc argumentul, nu ne pot folosi ca substitute pentru lipsa
noastra de idei, de argument, de formulari!
REGULUI DE CITARE:
Ca o regula de baza comenteaza citatul. Aloca pentru comentariu cel putin la fel de mult spatiu
pe cat cuprinde citatul propriu-zis. Indica numele autorului de unde este luat citatul ca citittorul
sa stie cine e citat. Comenteaza citatul asa ca cititorul tau sa inteleaga de ce ai ales acest autor sau
acest pasaj al acestui autor. Ce spune acest citat si de ce este acesta relevant si ce ai dori tu ca
cititorul sa retina.
Neaparat indica de ce acest citat este important pentru cititor. Nu presupune ca cititorul tau va
intelege citatul, va vedea aceeasi semnificatie si aceeasi relevanta pe care o vezi tu. Ca sa
rezumam, integreaza in mod clar citatul si indica importanta acestuia pentru propria ta disertatie.
Introducerea citatelor. Citatele necomentate se cheama citate aruncate in lucrare:
“ Multi cititori sunt frustrati cand citesc Infernul lui Dante. Marea epopee crestina este o lucrare
socanta; cu o metoda dusa la extrem, sublima dar si grotesca, o lucrare care sfideaza categoriile
morale si literare conventionale.” (Dernby, Great Books, 229).
Citatul revizuit: Multi cititori sunt frustrati cand citesc Infernul lui Dante. Atunci cand David
Dernby s-a intors la Columbia si a reluat “Great Books” (Marile Carti) el a observat, “Marea
epopee crestina este o lucrare socanta, sublima si grotesca in acelasi timp, o lucrare care sfideaza
conventiile morale si literare.” (Denby, Marile Carti, 229).
Reguli de formatare a citatelor:
1. Citarea unui pasaj de 4-5 randuri trebuie diferentiata de restul textului printr-un format
special. Citatul trebuie formatat la un singur rand si aliniat diferit de restul textului. Se
face o aliniere (indentation) de obicei de 5-10 spatii fata de restul textului , fara
ghilimele.
2. Pentru un citat in interiorul altui citat folosim ghilimele simple (‘). Exemplu: Noua
conducere a firmei General Motors este rezervat optimista despre influenta economica pe
care industria auto domestica o poate avea asupra intregii economii a SUA. Dupa o
relatare a revistei Time: “Toate fiind spuse GM apreciaza ca revenirea industriei auto
este acum sufficient de puternica ca sa adauge 1.5 %, aproximativ 20 de bilioane $ la
cresterea produsului national. A fost nevoie de mult timp, dar noi mereu am considerat
industria auto din SUA ca pe un motor al revenirii economice a anilor 1950 si ’60, spune
Smith. ‘Eu cred ca noi putem deveni acea locomotiva dinnou.’”
3. Cand nu este clar ca folosim doar o parte din textul integral indicam prin punerea unei
paranteze cu trei puncte: (…) si apoi reproduce textul propriu-zis.
4. In interiorul unui citat folosim paranteze drepte [ ] ca sa adaugam clarificari, comentarii
etc.
PARAFRAZAREA:
 Parafrazarea se poate folosi cand dorim sa imprumutam ideile specific ale unui autor dar nu
dorim sa citam exact cuvintele lui. Parafrazarea este cel mai bine definita prin ceea ce nu este.
Atunci cand schimbam cateva cuvinte sau omitem cateva cuvinte ale unui alt autor pentru a evita
sa-l citam direct NU este parfrazare. Este o forma de plagiat! Citittorii sunt lasati sa creada ca
este intelegerea ta a cuvintelor unui alt autor cand de fapt se folosesc partial chiar cuvintelele
autorului propriu-zis.

Parafrazare este atunci cand ideile altui autor sunt

exprimate integral de cuvintele tale.
Fireste atunci cand parafrazam folosim conceptele si termenii autorului. Nu Putem evita acesti
teremni sau concept. Cand scriem despre reducere de personal (corporate downsizing) de
exemplu, nu putem evita acest termen.
O strategie pentru a parafraza bine: Citeste o sectiune a textului pe care vrei sa-l parafrazezi,
pune textul deoparte si rezuma textul cu propriile tale cuvinte. Daca nu reusesti, trebuie sa mai
citesti odata. Uneori poate ajuta sa citesti cu voce tare.
Aici sunt cateva exemple despre cum sa parafrazezi si cum sa nu o faci:
Textul original: Traditia vietnameza a interzis confiscarea pamantului pentru neplata datoriilor.
Franta a ignorant aceasta traditie. Pamantul taranului era tratat ca orice alta marfa; Pamantul
putea fi confiscat pentru neplata datoriilor. Temandu-se de o eventual confiscare a pamantului,
multi tarani au imprumutat bani de la vitenamezii bogati ca sa-si plateasca taxele cu dobanzi
foarte mari (dobanda deseori atingea cote de 100% pe an). In timp acesti tarani isi pierdeau
pamanturile si Vietnamul se transforma intr-o tara cu mari latifundii pe care 70% din populatie le
lucra ca muncitori angajati. Taxarea franceza a fost injusta si gresita si astfel s-a ajuns la o
revolutie. (Quincy, 1995).
Parafrazarea:
A: Traditia vietnameza nu ingaduia confiscarea pamantului pentru neplata datoriilor. Franta a
ignorant aceasta traditie. Pamantul taranului era tratat ca orice alta marfa. Temandu-se de
confiscarea pamantului, multi tarani au imprumutat bani cu dobanzi mari. In timp Vietnamul s-a
transformat intr-o tara a latifundiilor, unde 2/3 din populatie lucre ca muncitori angajati. Taxarea
franceza a fost injusta si gresita si astfel s-a ajuns la o revolutie.
Aceasta parafrazare este in fapt plagiat!
Majoritatea textului este similar cu sursa. Chiar daca am folosi sinonime pasajul tot ar fi plagiat
fiindca structura textului si felul de a ne exprima este identic cu sursa.
B: O forma mai acceptabila de parafrazare: Quincy (1995) a atribuit instabilitatea politica din
Vietnam politicilor Franceze, dure si incorecte, de taxare. Ca rezultat terenurile mici ale
taranilor au fost pierdute; confiscate de agentii fiscali sau vandute pentru achitarea datoriilor. In
timp micile proprietati taranesti au fost vandute marilor proprietari iar majoritatea populatiei a
sfarsit prin a lucra pentru mari proprietarii de pamant. In timp taranii s-au rasculat.
Daca crezi ca o parte dintre cuvintele autorului trebuie retinute, de exemplu, descrierea
metodelor de taxare a statului francez, atunci PUNE DOAR ACELE CUVINTRE INTRE
GHILIMELE:
Quincy (1995) a explicat instabilitatea politica din Vietnam ca rezultat al politicilor de taxare
franceze “nedrepte si dure” (p. 14). Ca rezultat terenurile mici ale taranilor au fost pierdute;
confiscate de agentii fiscali sau vandute pentru achitarea datoriilor. In timp majoritatea populatiei
a sfarsit prin a lucra pentru proprietarii bogati de pamant. In timp taranii s-au rasculat.

Reguli de trimitere folosite in text:

-Indicam numarul paginii doar atunci cand citam exact cuvintele autorului si punem ghilimele.
Ex: Analiza sociologica a oraselor va atinge “schimbari sociale majore in acest secol,” dupa
Duncan (1959: 71).
-Daca numele autorului este folosit in text, indicam doar anul aparitiei cartii intre paranteze:
Dupa Duncan (1959), analiza sociologica a oraselor va duce la schimbari sociale majore in acest
secol.
-Daca sunt doi auori indicam numele de familie a ambilor autori:
(Martin si Ducas 1988)
-Daca autorul este o institutie oferim un minim de informatii in text si restul in notele de subsol:
(Bureau of the Census, SUA, 1963: 117).
-Separam mai multe referinte prin punct si virgula:
(Burgess 1968; Maxwell 1971)
-Daca publicatia nu are data folosim f. a. (fara an) in locul anului.
-daca lucrarile folosite nu au fost inca publicate indicam autorul si “in curs de aparitie.”
-pentru carti si articole cu 3 autori indicam toate numele de familie la prima citare, apoi indicam
doar primul nume de familie si et al. (De exemplu Car, Smith, si Jones 1962), apoi (Carr et al.
1962)