7/18/2019 Balada Celor Cinci Motanaşi

BALADA CELOR CINCI MOTANAŞI

de Ion Druta
Partea de sus a oraşului se socotea printre pisici ca cel mai fericit coltişor de pe faţa
 pămîntului şi nu era mîţă ce n-ar fi visat ca odată şi odată să se mute într-acolo.
Dumnezeu ştie ce le ademenea în partea ceea de oraş – poate piaţa mică, unde vînzătorii
 picoteau veşnic în aşteptarea cumpărătorilor şi oricînd puteai şterpeli cîte ceva, poate
livezile mari unde mai puteai da de vrăbii bătrîne şi mioape1, poate acoperişurile veci şi
umbrite, unde !ăseşti întotdeauna o vecină !ata să-ţi asculte păsul"#
$rişicum, partea de sus a oraşului era socotită printre mîţe ca un fel de rai motănesc
şi se abăteau încoace cine ştie de pe unde. %ulte trăiau la stăpîni avînd nume şi culcuş,
altele trăiau de azi pe mîine, dar cea mai mare parte cutreierau !rădinile să vadă de-s
adevărate cele ce-au auzit ele despre traiul pisicilor de pe aici.
&poi, într-o bună zi, a mai răsărit o mîţă. '-a luat-o nimeni în seamă(, că prea era
cara!ioasă – îi erau ciupite amîndouă ureciuşile şi îi lipsea mai mult de )umătate din
coadă. & cui era ea, Dumnezeu s-o ştie. Pesemne* nu era a nimănui – blana ei cîndva albă
devenise !albenă, dovadă a multor ani de pribe!ie+. ncepuse ciar a se sălbătăci – avea
îmblet moale, oţesc, !ata de fu!ă.
& îmblat o bună )umătate de zi din o!radă în o!radă şi cum se vede avea de !înd să
se mute cu traiul încoace. ăuta într-una ceva – era atît de preocupată, încît nici nu mai
simţea cînd se luau cîinii din urma ei. &bia cînd colţii blestemaţilor erau la o scioapă de
 blană, mîţa se aduna !em, scotea un şuierat scurt şi atît de sălbatic încît potăile  îşi
vedeau de treabă, prefăcîndu-se că au vrut să facă şi ele o !lumă#
& tot trecut pe sub !arduri, a tot mirosit urma cuiva, cînd s-a oprit în fundul unei
o!răzi lîn!ă o cocioabă/ de scînduri.
0ra o cocioabă vece de tot, cu acoperişul fu!it pe frunte cu o armată întrea!ă de
 proptele înfipte în coaste. 2tă de multă vreme aşteptîndu-şi ceasul, şi nu se folosea
nimeni de dînsa căci fu!ind la vale, cocioaba şi-a încis uşa pentru totdeauna. 3ocatarii
au lăsat-o în pace vîrîndu-i din vreme în vreme cate o proptea şi dînd copiilor de !ri)ă să
nu vină cu )oaca încoace ca să nu nimerească tocmai atunci cînd i-a sosi cocioabei ceasul
de apoi.
%îţa însă nu era dintre cele fricoase. & tot încercat să intre cînd pe sub uşă, cînd
 printr-o crăpătură de la temelie, apoi suind o proptea mai lun!ă a sărit pe acoperiş şi a
 prins a toarce mulţumită – acoperişul avea nişte !ăuri prin care trecea o mîţă cu tot cu
stăpînul ei.

de felPînă în sară n-a

de nimicuri. ieşitnişte
& suit din cocioabă. Peun
cîrpe veci, la amur! a sărit
de!et de mănuşă,)os şio abucăţică
prins a de
cărablană
în pod fel
furată
4
dintr-o tindă. & tot adunat o noapte întrea!ă – dinspre ziuă  a mai suit în podul cocioabei
o coadă de peşte şi n-a mai coborît înapoi. '-a coborît toată ziua, nici a doua zi n-a
coborît – tocmai a treia zi dimineaţa a lunecat pe proptea )i!ărită15, numai pielea şi oasele.
1
 %ioape – oarbe
2
 Păsul – necazul, supărarea
3
 6a nu lua în seamă7 – a nu observa
4
 8pe semne că...7 – se pare că, poate
5
 Pribe!ie – oinăreală
6
 Potăile – cîinii
7
 ocioabă – casă mică, sărăcăcioasă
8
 Proptele – stîlpi de lemn care spri)ină ceva
9
 Dinspre ziuă – foarte dimineaţă
10
 9i!ărită – slab, murdar și urît

http://slidepdf.com/reader/full/balada-celor-cinci-motanasi 1/5
7/18/2019 Balada Celor Cinci Motanaşi

2-a apropiat de primul pra! ce i s-a întîmplat în cale şi a prins a mieuna moale şi
sfios11. erşea. Dar n-a avut răbdare să aştepte pînă s-a trezi mila stăpînei – a intrat într-o
verandă de sticlă şi a zburat îndată înapoi cu o mătură aruncată în urma ei. &poi a sărit în
lada de !unoaie, fără să fi prins rîndul de cu seară şi a făcut mare tărăboi1" între pisoii
capitalei.
Pisicile uşernice1( îşi au demnitatea1* lor – o avea şi mîţa asta !albenă – cenuşie, dar 
s-a întîmplat ceva cu dînsa, că după dimineaţa ceea n-a mai rămas nici urmă din
demnitatea ei. 2e milo!ea la fiecare uşă, se repezea la cîini, încin!înd mare bătaie pentru
mîncarea aruncată lor, fura din piaţă, de prin beciuri. 2e întorcea numai pe o )umătate de
ceas în podul cocioabei, apoi !oana după mîncare pornea din nou.
3a cîteva săptămîni pe acoperişul cocioabei a răsărit un botişor de motănaş şi a
 prins a cerceta lumea din )ur zîmbind de parcă se ru!a:
- ;raţilor cine-mi dă un !emuşor să mă )oc oleacă<
Peste o clipă mai apăru un motănaş care era !em, acela însă n-a mai stat să aştepte
 pînă o să-i aducă. & păşit voiniceşte spre streaşină, şi fireşte a venit cu capul în )os pe un
strat de morcov. 0ra atît de uluit1+ sărmanul, încît nici n-a mai mieunat, în scimb frate-
său a ridicat pe acoperiş o zarvă1 nemaipomenită. & venit într-un suflet mîţa. 3-a prins
moale în !ură pe cel căzut apoi a pornit să urce propteaua – păşea rar, încet. 2-a prins cu
o labă de streaşină – o clipa au atîrnat amîndoi în văzdu, apoi mîţa s-a făcut arc, arcul s-
a desfăcut şi a dispărut în podul cocioabei. 0rau cinci de tot. el ce apăruse primul pe
acoperiş se întîmplase să fie mai răsărit decît ceilalţi şi era cam fudul pe cestia asta.
&poi veni cel ce căzuse – voinic, dolofan şi isteţ. 'umai lui îi venea în cap să se suie pe
spinarea mîţei pentru a-şi împlini somnul, căci la urma urmei în blană era moale şi cald.
&poi erau doi mai deopotrivă – pe semne ca seamănau unul cu altul şi le!aseră o
tovărăşie1/ cum rar se întîlneşte printre motănaşi – veneau dis-de-dimineaţă lîn!ă de!etul
de mănuşă şi se tot )ucau cu dînsul pînă ce îi prindea somnul.
&l cincilea era puţintel şi nenorocit, abia de începuse a mer!e şi el.
&cum mîţa era supărată – auzi tu să se ducă acela ca prostul la streaşină şi să vie cu
capul în )os. =otuşi cît de supărată n-ar fi fost cînd l-a văzut pe cel mic că vine să su!ă, l-a
lăsat în pace. &poi cînd cei doi tovarăşi care se )ucaseră toată vremea cu de!etul de
mănuşă şi abar n-aveau de cele întîmplate, au venit să su!ă, cel mai mare s-a repezit să
le-o ia înainte#
%otănaşii su!. inci codiţe ridicate sus se clatină încolo şi încoace a placere. >ece
ureciuşe stau ciulite1 !ata să prindă sfadă cu oricine ar încerca să le strice masa# apoi
codiţele coboară încet, cîte oleacă ureciuşele picură şi motănaşii adorm !rămă)oară?
numai celcînd
faci aşa-i dolofan
te-aiiese din mi)locul
deprins# lor şi,
0rau toti beatbălani
cinci de somn, urcă pe
şi curăţei, aşaspinarea mamei
cum fusese – ce
şi ea să-i
odată.
&veau ureciuşe între!i şi codiţe frumuşele. 0rau o mare minune codiţele celea – după
atîta pribe!ie, sărmana mîţă, pe semne se aştepta ca şi motănaşii ei vor avea ureciuşe
ciupite şi ceva mai puţin de )umatate de coadă#
Dar a fost să fie altfel şi n-avea capăt mîndria ei de mamă. ncetişor ca să nu-i
trezească a început a le lin!e blăniţele, de parcă ar fi vrut să le vadă toată viaţa aşa
11
 2fios – timid, ruşinos
12
 =ărăboi – !ălă!ie mare
13
 @şernice – care umblă cerșind sau milo!indu-se din casă-n casă
14
 Demnitate – autoritate morală
15
 @luit – mirat, surprins
16
 >arvă – a!itaţie, z!omot mare
17
 =ovărăşie – prietenie
18
 iulite – ridicate drept în sus

http://slidepdf.com/reader/full/balada-celor-cinci-motanasi 2/5
7/18/2019 Balada Celor Cinci Motanaşi

curăţele cum au apărut pe lume. $ rază de lumină strecurată prin acoperiş a coborît
asupra motănaşilor şi erau ei frumuşei cum nu se mai poate spune. Pe la zori i-a mai trezit
să mai su!ă. el mai pici nu vroia să se trezească – care supt dra!ă, care supt<.. =otuşi,
călcat de ceilalţi, s-a trezit şi a prins a-i izbi şi el cum putea – ce înseamnă mă ro! să-i
strice somnulA După ce i-a văzut adormiţi mîţa a lunecat încet pe proptea şi a pornit prin
o!răzi căutînd mîncare#
0ra o toamnă tîrzie#%îţele ce aveau stăpîni s-au mutat cu dormitul prin casele lor,
 beciurile au căpătat lăcăţi, şi vînzătorii de la piaţa mică nu mai picurau că le era fri!#
&cum mîţa !albenă cenuşie !ăsea mai !reu de mîncare# &bia dacă făcea vreo trei
drumuri pe zi şi la întoarcere era atît de obosită că suia cu !reu în podul cocioabei#
Dar într-o zi a dispărut dis-de-dimineaţă şi nu s-a mai întors. %otănaşii stăteau
!rămă)oară şi o aşteptau ca să vadă ce se fac ei cu atîta foame. %îţa nu se întorcea şi pîn-
la urmă foamea a scos motănaşii pe acoperiş. 2-au încălzit o clipă la soare, apoi au prins a
depăna o )ale în cinci !lasuri – poate a uitat de dînşii şi acum şi-a aminti#
&poi celui dolofan i s-a urît să tot mieune într-una – las-că dacă nu vine mîţa se
coboară el sin!ur să vadă de ce nu vine# De data asta era păţit – n-a luat-o orbeşte, ci a
coborît pe propteaua pe care cobora mamă-sa# apoi cel mai răsărit, pe semne din
zaviste14 că alţii i-o iau înainte a coborît şi el# s-au luat după dînsul şi cei doi tovarăşi – 
 peste un sfert de ceas toţi cinci erau )os# Pînă şi cel micuţ se uita mirat în )ur – ca să
vezi, al naibii, s-a coborît şi el#
înd s-a întors biata mîţă, nu mai ştia ce să facă. n tot lar!ul o!răzii erau semănate
cinci blăniţe albe – las că-şi !asesc ei şi sin!uri de mîncare# Parcă n-au şi ei tot patru
lăbuţe şi un botişor ce prinde îndată urma celor !ustoase<A
$ vreme mîţa a stat uluită locului. I-a cemat, dar n-au vrut să vie – numai cel micuţ
a pornit spre dînsa, dar în drum a !ăsit o cutie !oală de cibrituri şi a prins s-o miroase#
rescuseră. Bi erau atît de micuţi şi naivi"5 că dacă s-ar fi repezit un căţel, i-ar fi pus pe
toţi cinci !rămadă, dar, pe semne a fost cineva acasă în lipsa ei şi i-a amă!it că au crescut
de a)uns#
$ noapte întrea!ă s-a căznit"1 pînă i-a urcat în pod – acum nu era aşa de uşor să-i
 prinzi. Dinspre ziuă i-a văzut suiţi !rămă)oară, dar nu-i putea aduna în culcuş.
& venit însă o bură""  rece de ploaie şi iar i-a făcut micuţi cum erau. 2tăteau
!rămă)oară încălzindu-se lîn!ă dînsă, şi mîţa a prins a le înşira povestea mîţelor, de la
începutul începuturilor şi pînă în ziua de azi, le-a povestit de unde vine ciuda cîinilor şi în
sfîrşit ce-i cu şoarecii ceia#
înd i-a văzut adormiţi, a coborît )os să se dumerească ce-i cu bura cea de ploaie şi
dacă
vine trece.
o iarnăDar blana
!rea ei, păţită"(de
şi amarnică atîtea
, cu ori s-a
zăpadă zburlit%îţa
şi !er# rău dea tot
suitşipropteaua
i-a spus caînapoi
vine iarna
şi s-a– 
culcat lîn!ă motănaşi să se încălzească şi tot sta cu ocii descişi, căci erau toţi micuţi şi
firavi"* şi venea iarna cu zăpadă şi !er# 'opţi între!i a tot urzit în capul ei cinci vieţi de
motănaşi, care erau să fie cele mai frumoase, apoi într-o dimineaţă n-a plecat nicăieri. &
!ăsit cîteva co)i de pîine ascunse de ea pentru zile ne!re. &poi a !ăsit o coadă de peşte#
0ra o zi senină şi frumoasă#e mai bucurie pe capul motănaşilor – abar n-aveau
mai înainte că şi mamei lor îi place să se )oace cu de!etul de mănuşă. De bucuria cea
19
 >aviste – invidie
20
 'aivi – lipsit de )udecată matură
21
 ăznit – a se strădui din !reu, a depune multă trudă
22
 Ploaie măruntă şi deasă Cînsoţită de ceaţă
23
 &marnică – cumplită, !rea
24
 ;iravi – slăbuţi, !in!aşi

http://slidepdf.com/reader/full/balada-celor-cinci-motanasi 3/5
7/18/2019 Balada Celor Cinci Motanaşi

mare i s-au suit toţi în spinare apoi au prins a-i curăţa toţi blana, s-o facă şi pe-a ei albă#
&poi au auzit ceva rontăind şi au stat cu toţii la pîndă"+ să prindă şoarecele. De abia pe la
cindii" au adormit motănaşii. %îţa a stat o vreme lîn!ă ei apoi i-a trezit şi a prins a-i
cobori din pod.
Părea să fie supărată, şi nu ştiau bieţii motănaşi de ce s-a supărat aşa de odată mama
lor şi încercau s-o împace. %îţa însă nu vroia să se împace. 2-a strecurat pe sub !ard,
cemîndu-i după dînsa. Păș ea încet, ca la pîndă.$cii lar! descişi privesc reci, ale!înd
cel mai scurt drum, cea mai bună !aură sub !ard# @recile ei ciupite se ț intesc la fiece
foșnet de frunză, la fiece lătrat de cîine.
inci !emuș oare albesc în umbrele amur!ului bucuroase că pleacă şi ele undeva.
$ boare de vant"/ aduce prin !rădini racoarea unei nopţi de toamnă. Printre cren!ile !oale
licăresc ferestrele luminate, şi vîntul aduce de undeva de printre case o mireasmă
!ustoasă- !ustoasă.
&poi deodată mîţa s-a oprit. & adunat motanaşii lîn!ă o tufă. 3-a luat pe cel mai
mare, mai dezmierdat şi au intrat împreună într-o o!radă. $ fetiţă, căreia pe semne nu-i
a)unsese ziua, stătea lîn!ă poartă, căutînd cu )ind" în stradă. %îţa şi-a trecut motănaşul pe
lîn!ă dînsa, apoi s-a întors înapoi şi a mai trecut o dată# um a zărit motănaşul fetiţa s-a
 pornit de îndată pe urma lui – pis-pisA Pînă l-a prins. &poi a pornit-o într-o !oană spre
casă stri!înd :
- Eunică, bunicăA
%îţa n-a mai stat să aştepte bucuria bunicii şi s-a întors iute la motănaşi, care o
aşteptau lîn!ă tufe. 2-a mirat ca-s numai patru# &poi şi-a amintit#
&u mai trecut pe sub cîteva !arduri, apoi la o cotitură de drum a zărit numai trei
 blăniţe în urma ei. Dolofanul dispăruse sin!ur. 2ă-şi fi dat el seama încotro a pornit mîţa
cu dînşii, să fi !ăsit el sin!ur un loc bun< & stat o clipa la cumpănă – să plece mai departe
ori să-l caute<
2-a întors să-l caute. 3-a !ăsit cu vreo cîteva o!răzi în urma. 2e oprise lîn!ă o ladă
cu !unoi, i se facuse foame şi !ăsise ceva. & vrut să-l ia cu dînsa, să-i !ăsească ea sin!ură
un loc mai bun, dar a zărit de odată o mîţă cenuşie ce venea la ladă. 2-a adunat !em,
!ata să sară în a)utorul puiului ei, dar mîţa cenuşie a venit lîn!ă motănaş, s-a aşezat
alături şi a prins a roade ceva împreună cu el. Fodea mai mult de urît ce i se făcuse, căci
se vedea pe semne – era o mîţă cu stăpîn, o mîţă alintată# '-a mai cemat dolofanul din
urma ei – s-a întors sin!ură la motănaşi, care rămăseseră numai trei#
eilalţi doi tovarăşi n-au vrut să se desprindă unul de altul şi mîţa i-a dus în
coridorul unei şcoli. Podeaua de ciment sufla rece şi motănaşii n-au vrut să rămînă. 2-au
luat din urma
au mîncat ei. %îţa i-a
fărîmiturile maivenit
şi au dus iar
o dată,
dupăle-a mai=otuşi
dînsa. cules şimîţa
niştea otărît
fărîmituri,
să-idar
lasemotănaşii
cu orice
 preţ în coridorul şcolii. & !ăsit undeva pe afară un capăt de băsmăluţă – motănaşii au
 prins a se )uca cu dînsa, şi mîţa a dispărut.
%ai !reu a fost cu cel micuţ. 2imţise el pe semne ca-i vorba să-l lepede – îmbla
scîncind din urma ei. 3-a vîrît într-un beci, dar a ieşit înapoi, l-a adormit într-un coş, dar a
sărit iar afară.
=ot îmblînd şi scîncind, pe la miezul nopţii a căzut într-o !roapă săpată pe mar!inea
drumului pentru copaci. %ieuna disperat.

25
 6la pîndă7 – a asculta cu atenţie
26
 indii – la apusul soarelui
27
 6o boare de vînt7 – adiere plăcută de vînt
28
 6cu )ind7 – cu o dorinţă puternică

http://slidepdf.com/reader/full/balada-celor-cinci-motanasi 4/5
7/18/2019 Balada Celor Cinci Motanaşi

%îţa s-a tupilat în întuneric şi statea tăcută. %otănaşul mieuna într-una. %îţa a stat
aşa multă vreme, apoi a apărut în fundul străzii un omulean. Genea cîntînd ceva şi
le!ănîndu-se. & trecut pe lîn!ă motănaş, şi-a contenit"4 cîntecul.
2-a aplecat peste !roapă, a scos motănaşul. & stat o clipă pe !înduri, apoi şi-a văzut
de drum, dar motănaşul s-a pornit din urma lui bocindu-se.
%îţa îi urmărea la cîţiva paşi. Pînă la urmă omuleanul acela s-a supărat că nu-şi
 putea sfîrşi cîntecul din pricina motănaşului. 2-a oprit, l-a vîrît în buzunar-motănaşul a
amuţit la cald, iar omuleanul a pornit mai departe, tot le!ănîndu-se împreună cu cîntecul
lui.
Eăteau zorii# Gîntul îmbla prin livezi cule!înd ultimele frunze din copaci. %îţa
mer!ea istovită, aiurită(5# ţinea capul )os, ureciuşele ciupite nu mai stăteau la pîndă şi
 blana ei !albenă cenuşie atîrna cara!ios pe şira spinării(1, de parcă era împrumutată de la
o mîţă mai răsărită ca dînsa#
înd s-a luminat bine de ziuă, drumurile au adus-o iar la cocioaba vece de
scînduri. & urcat iute pe proptea sub acoperiş, dar podul era pustiu# $ aştepta un cuibar 
răcit, un de!et de mănuşă, pe care nu-l mai împărţea nimeni. uminte, sleita de puteri(",
mîţa s-a întins alături de cuibar şi a ramas să zacă(( acolo. & stat o zi şi o noapte !emuită
 – părea că nici nu mai suflă. & doua zi a sărit )os, otărîtă să fu!ă din partea ceea a
oraşului, să dispară tot aşa cum apăruse nu demult#
2-a dus dar peste o zi a venit înapoi. &poi a dispărut iar şi iar a venit – culcuşul !ol
îi părea un motănaş de-al ei – un motănaş pe care nici nu-l putea duce să-l lase undeva,
nici nu-l putea lua cu dînsa#
Bi a rămas. &poi a venit iarna. înd o răzbătea !erul ori foamea, cobora din
cocioabă. mbla prin o!radă cu ocii încişi, cu blana zbîrlită, venea lîn!ă lada cu
!unoaie şi aştepta cuminte pînă se sătura ultima mîţă, ca să vadă de-a rămîne ceva şi
 pentru dînsa.
Fareori, cînd se abătea vre-un străin în o!rada ceea, mîţa se înviora. &ler!a
sciopătînd în întîmpinarea lui şi mieuna moale de parcă vroia să-l întrebe:
- '-ai văzut mata motănaşii mei< $are pe unde or mai fi, ce fac, cum o mai duc ei
sărmanii<

29
 onteni – opri, înceta
30
 &iurită – zăpăcită
31
 6şira spinării7 – coloana vertebrală
32
 6sleită de puteri7 – istovită, foarte obosită
33
 >acă – a sta culcat din cauza oboselii sau morţii

http://slidepdf.com/reader/full/balada-celor-cinci-motanasi 5/5