Pclici i Tndle

Pclici la coal
Pana noua-n palarie
si hainuta de postav,
Pacalici pe drum paseste
fudulindu-se grozav.
Dara din ghiozdan ce-atarna
ca un firicel de plus?
Ati ghicit? Codita-si scoase
sa ia aer, Chitibus.
Iata scoala, dar ce zarva
e acolo-ntre baieti?
Tii, feciorul lui Tandala,
batausul Tandalet.
A trantit doua fetite,
pe-un copil l-a injurat,
si razand acum se plimba
ca un pasa de-ngamfat.
Pacalici spre el paseste:
-Tandalet, acu', cat vad,
cereti de la toti iertare,
cs altminteri e prapad!
- Ce spui tu, ma gagalice?
Fugi c-acu te burdusesc!
- Nu-ti ceri, Tandalet, iertare?
Bine... Atunci eu te vrajesc.
Uite-un duh o sa te muste
de piciorul nespalat...
(Chitibus, pe nesimtite,
intr-o clipa l-a muscat).
...iar din spate o sa-ti cada
si ghiozdanul tau pe jos.
( Chitibus, pe nesimtite,
curelusa a si ros.)
Toti copiii rad cu pofta,
l-au vazut pe soricel,
dar lui Tandalet i-i frica,
nestiind ce e cu el.
si-a cerut apoi iertare,
A ramas mofluz, tacut,
si in saptamana asta
n-a-njurat, nu s-a batut.

Lucrare scris

Maine-avem lucrare scrisa,

Toti am invatat cu spor,
Tandalet, in loc sa-nvete,
A facut fituici, de zor.
Le-a-mpartit in doua teancuri:
Unul lat, altul inalt.
Unu-i pentru matematici,
La istorie-i celalalt.
Pacalici i-a zis-o-n fata:
Tandalet, ai s-o patesti!
S-o patesc? N-avea tu grija!
Poate vrei sa ma parasti?...
Pacalici n-a spus nimica,
insa seara, tupilis,
Catre casa lui Tandala
L-a trimis pe Chitibus.
Chitibus mergea pe uliti,
Ce e drept, cam tremurand,
Cu mustatile pleostite,
Cu codita atarnand...
Iar la Tandalet in poarta
S-a oprit fara sa vrea,
Caci pisica cea vargata
Ca un tigru miorlaia.
Dar curajul lui de soarec
si-a luat in dinti si-ascuns,
Strecurandu-se sub usa,
La fituici, iata-l ajuns!
Ce-a facut acolo, nu stiu,
Caci la nimeni nu a spus,
insa stiu ca-ajuns acasa,
Era strasnic de dispus!
S-a jucat de-a baba-oarba
Cu copiii maruntei,
Pe codita sarea coarda,
Sport iubit de soricei.
La lucrarea scrisa-n clasa,
Sta pe soba, multumit...
Chicotind atat de tare,
Ca mai toti l-au auzit!
in cea mai din urma banca

Tandalet tot copia

si,din cand in cand,de truda,
Limba printre dinti scotea.
Cand s-au adunat in urma
Ale copiilor lucrari,
Tandalet avea pe foaie
La istorie-adunari...
Iar apoi, la matematici,
Fara grija si decis,
Despre luptele cu turcii
Tandalet pe foaie-a scris!

Pclici i Mo Geril

ata ca din viata noastra

inca-un an a mai trecut.
Ne privim si, fara voie,
observam c-am mai crescut.
Ne-au ramas prea mici bocancii
si nadragii ni-s cam scurti
sintem nu stiu cum, mai altfel,
cind ne mai jucam prin curti.
Dar la Pomul cel de iarna,
Ce ne-asteapta luminand,
Mergem plini de incantare,
Tulburati ca orisicand...
Iata-s adunati la scoala
Toti elevii de prin sat.
Vor canta cu toti in jurul
Unui brad adevarat.
Tandalet face pe bosul Are-un glas ca de trombon...
Pacalici zambeste vesel,
Dirijand cu un creion.
Tandalina, Pacalinei,
ii tot spune-ncetinel:
-Vezi pe fiu-meu cum canta?
Iese cantaret din el!
Pacalina-ntoarce vorba,
Rosie ca si un rac:
-Vezi al meu cum ii struneste?
Ofiter am sa mi-l fac!
Mai apoi urmeaza jocuri,

Datini vechi de pe aici;

Tandalet se face capra,
Tobosar e Pacalici.
in sfarsit, soseste ora...
Cineva a anuntat
Ca-ntr-o sanie de viscol,
Mos Gerila intra in sat!
Toti asteapta. Uite, vine!
Are-un sac, dar ce mai sac!
Toate darurile lumii
in strafundurile-i zac!
La copii el le imparte
Surazand necontenit...
Pacalici o saniuta
A primit si-i fericit!
Tandalet voios asteapta,
Dar deodata-a amutit:
Pana cand la el s-ajunga
Mosul sacul si-a golit...
- Mos Gerilae, numai mie
inca nu mi-ai dat nimic...
Nu mai ai prin buzunare
Vreun cadou, oricat de mic?
- Pentru tine eu n-am daruri,
Caci n-ai fost cuviincios,
Nici la scoala, nici pe uliti
Tu nu te-ai purtat frumos...
Pacalici deodata, insa,
Din ungher s-a ridicat:
Mos Gerilae, cum bag seama,
Nu esti bine informat...
Tandalet, de-o vreme-ncoace,
Nu se poarta-asa urat...
si-apoi nici nu-i pedagogic
Sa il pedepsesti atat!
Rade Mosul, dar vorbeste:
N-am stiut ca e asa;
Nu mi-a mai ramas nimic,
Numai sacul i-l pot da.
Apoi Mosul da binete
si se duce in alt loc...
Tandalet se mohoraste
Zgribulindu-se-n cojoc.

Jocuri, cantece voioase,

Iar se-ncing, ca la-nceput.
Tandalet sta trist, deoparte,
Pacalici a disparut.
Dar ce-i asta? Iata-apare
La fereastra un pitic.
Dar pitic o fi el oare?
Nu. E-un Mos Gerila mai mic.
care striga: "Mos Gerila
M-a trimis, precum vedeti,
Ca aceasta saniuta
Sa i-o dau lui Tandalet."
Tandalet, de bucurie,
topaie, macar ca-i gras;
Tare-ar vrea sa-i multumeasca
insa, uite, n-are glas!
Tandalet tot sta si-asteapta,
Are lacrimi pe obraz.
Unde-i Pacalici, sa-i spuna
Bucuria lui de azi?...
Iata-l, are nasul rosu
si-i omat pe cusma lui.
Tandalet spre el se-ndreapta:
- Ei, iti place? Ce mai spui?
Ce sa spun? Lui Mos Gerila
Pedagogic i-am grait
Parca i-am citit din carte
si pe loc s-a lamurit.
-Unde-ti este saniuta?
S-o asemuim cu-a mea.
Sa vedem care-i mai iute,
Mai frumoasa, afara-n nea?
-Saniuta? Pai am dat-o
Lui Gerila acel micut...
A-nhamat la ea doi iepuri,
Cei mai ageri si mai iuti...
Tandalet se intristeaza.
Ian auzi! A fost pe-aici...
El mi-aduse saniuta.
Ce ne facem, Pacalici?
stii ceva? De-acu-nainte,
impreuna ne-om juca;
Saniuta mea e mare,
incapem noi doi in ea.

si cei doi, acum prieteni,

Cu mult drag se strang la piept.
Iar pe Pacalici, copiii
il privesc cu mult respect!
Toti pricep ca Mos Gerila
Cel micut, ce-a fost pe-aici,
N-a fost altul decat... insusi
sugubatul Pacalici!

Pclici n ara Rece

Cei trei lupi smucesc de hamuri,
crasca neaua sub talpici,
si in sanie stau veseli
Tandalici si Pacalici.
Cad ninsorile bogate
si sub falduri largi ascund
codrii care-n vijelie
se aud vuind in fund...
Parca hohote se-alunga
prin ninsoarea de argint,
mii si mii de glasuri rele
chiuind si chitcaind
si din viscolul zanatic
desirata pana-n nori,
o babornita s-arata
cu colti albi, clantanitori.
Cu o gheara isi indreapta
parul aspru-n vant, valvoi,
si sapleaca, cocosata,
sa vorbeasca cu cei doi.
Baba:
-Bun venit in tara asta,
tara rece cu zapezi
unde pasc in voie buna
a vantoaselor cirezi.
Tara mea cu-atat de albe
si-nghetate frumuseti,
tara mea, in care-i lege
inima sa ti-o ingheti,
tara mea, in care-i lege
de iubiri sa te desprinzi,
de esti mic, pana la nouri,
ca si mine sa te-ntinzi;

bun venit in tara asta,

oaspeti noi din plai strain,
de acum voi faceti parte
din norodul meu putin.
Doua fete am, si-s albe,
si-s frumoase, orbitor,
sint la fel de reci ca mine vreau cu ele sa va-nsor,
insa voi, de-acum incolo,
oameni nu veti mai vedea,
omenia veti uri-o,
ca si noi veti ingheta.
cintec nu veti mai afla,
glume u veti asculta...
Trageti iute sania
la vestita poarta-a mea!
Pacalici se-nveseleste:
-Uite, baba, ce pofteste!...
Babo, inca eu nu-s mare,
si nu-s bun de-nsuratoare
Tandalet si el e mic uite-l, tremura de frig!
Lupul -lupu-i, da, barbat!
El e om de insurat
si ce ginere-i, mai frate!
Are osti nenumarate,
cred ca fetele, la fel,
au sa moara dupa el.
Zice baba: "Are osti?"
-Parca tu nu le cunosti?
Ostile i-s lupii suri,
care prada prin paduri!
-Bine, asta este unul,
zice baba calntanind,
dar si pentru o a doua fata
vreau un ginere sa prind.
Rade Tandalet din paie:
-Mai sint doi! Ia o potaie
dintre lupi. Ori, daca vrei,
Poti sa-i iei si pe tustrei!
Sare baba: "Ba nici gand!
Asti-as soldatoi de rind.
Primul, da, e sef, mai mare
dar cei doi n-au cautare.

Unul dintre voi e bine,

am sa-i dau puteri depline
si avere, si ospete inima sa si-o inghete.
Hai, baieti, pana-n palat,
fetele sa vi le-arat,
sa v-arat si ce mai zestre
veti avea de la neveste.
N-am putere, cu de-a sila
pe aicea sa va tin,
dar pe veci aici ramaneti
de veti spune: "Eu raman"
Orisicum, puteti intra,
veti vedea si judeca".
Intra ei pe-o poarta larga,
intr-un fel de foisor
plin de mii de nestemate,
cu tavan stralucitor.
Si pe jilturi largi, de gheata,
doua fete se-odihnesc;
ca statuile-s de albe
si ca gheata stralucesc.
Pacalici:
-Mai, dar baba este slaba
are parul alb ca-i baba,
pe cand fetele, ca-s fete,
de ce-s albe si la plete?
Tandalet:
-Au parul alb, asa cum zici,
dar ce-ti pasa, Pacalici?
Are importanta oare
cum e parul al culoare?
Pacalici:
-In sfarsit, nu ne certam!
Fie cum ti-i voia tie,
caci, oricum, noi nu luam
pe nici una de sotie.
Baba:
-Dar priviti ce nestemate
sint pe politi insirate...
Pacalici:
-Astea nu ma uluiesc
daca sufli, se topesc.
Eu si-acasa, pe ferestre

iarna am astfel de zestre.

Tandalet:
-Ba-s frumoase - parca-s stele..
N-ai decit - nu sufli-n ele
si atunci au sa arate
tot frumoase, luminate...
Baba (fetelor):
-Ca sa-i farmec pe deplin,
fetelor, dansati putin.
Fetele din jilt se scoala
isi fosnesc rotunda poala,
bratele-si rotesc pe rand,
ca un fir plapand de vant,
se invart apoi incet
ca un vant peste omat,
bat din tocuri, nadravan,
ca un vant peste-un troian.
Se abat scaparatoare
ca un vant intr-o ninsoare.
Zboara ca o vijelie
rasucita pe campie,
apoi salta-n sus, cu vaer,
viscol nebunesc prin aer.
Si se domolesc pe rand
ca un fir plapand de vant.
Tandalet:
-Asa jos, mai zic si eu!
Haide babo, fie! Vreu!
Pacalici s-a repezit
crunta vorba s-o opreasca,
dar, deodata, neoprit,
Tandalet porni sa creasca.
Se-nalta si se lati
si se inalti ca neaua.
Baba vesel chiui
de placere, cucuveaua!
Pacalici porni sa planga,
insa Tandalet, de fel,
Il privea, schimbat la fata
cu privirea de otel.
Lupul-sef crescu si dansul
Alb si-nalt -sa te-nfiori.
A ramas in Tara Rece
el si hizii-i slujitori.
Pacalici, pe scari, in goana,

repezindu-se acum,
spre izvorul nascocirii
singur o porni la drum,
apa vie s-o gaseasca,
sa isi umple un ulcior,
si pierdutului prieten
sa ii vie-n ajutor.

Retrospecia lui Tndle

Tandalet isi freaca ochii,

casc-o gura cat o sura...
-Mult am mai dormit, mai frate
zice, rumen, la figura.
Si de gaze-si scutura
cu putere pletele.
-Oare unde-s lupii, baba?
Unde-s oare fetele?
Pacalici il lamureste:
-Lupii au fugit lupeste,
baba-i ciotul de colea
asta s-a ales de ea.
Fetele si-au irosit
frumusetea jucausa.
Uite-le, is flori de scai
cu culoarea de cenusa...
Doar cand bate vantul lin
ele murmura o veste,
cum ca Tara Rece-a lor
pe vecie nu mai este.
-Tandalet, ce s-a-ntamplat
cat ai fost mire-n palat?
Tandalet rosi un pic:
-Am uitat. Nu stiu nimic.
-De-ai uitat, voi inventa
o masina sa-ti arate,
ca la cinematograf,
toate cele intamplate.
Toarna-un strop din cel ulcior
si li se arata-n fata
un ecran pe care vad
sali intinse, sali de gheata.
-Cine e caraghiosul

Ce se plimba imbufnat?
-Chiar tu,Tandalet, fratane!
Vezi ce tare-ai fost umflat?
-Vai, eram atata de lacom
si atat de urat?
Ma plimbam cu lupul, scarba
cea de fiara, dupa gat?
Plange Tandalet, dar bunul
Pacalici l-a imbunat:
-Nu te vaicari, mai frate,
para-ti bine c-ai scapat!

Mo Ene

Hotara-ra apoi copiii,

ca ulciorul tot sa-l verse
si dintr-insul fericirea
peste lume s-o reverse.
Deodata o lumina
se-nalta peste poiene
si veni, barbos si falnic,
prin lumina mosul Ene.
-Pacalici, acestea toate
se petrec in lumea mea,
iar in lumea voastra zorii
in curand s-or inalta.
Ai avut curaj pe-aicea,
dar iti spun ceva, sa stii:
Cum ai fost in vis de vrednic,
si in viata tu sa fii.
Spune asta si dispare.
Se invartejesc scantei
se aud cocosi cum canta,
pasi se-aud in preajma, grei...
Iata-apare o fereastra
si se-aude-un chitcait.
Chitibus, pe-o perna alba,
langa el a rasarit...
Ce sa fie? Ochii umezi
Pacalici si i-a deschis,
si-a dat seama ca visase
si ca tot ce-am scris e-un vis.