Curs POC CIG III ID

Centrul de Învăţământ la Distanţă şi Formare Continuă
PROGRAMUL DE STUDIU : CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

ANUL III, SEM. I.
Politici şi opţiuni contabile
TITULARI: LECT. UNIV. DR. MARIAN SOCOLIUC

PROF. UNIV. DR. VERONICA GROSU
Introducere
Scopul principal al politicilor contabile este de a încorpora principiile, bazele,
convenţiile, regulile şi practicile specifice adoptate de o entitate pentru întocmirea şi prezentarea
situaţiilorfinanciare. Opţiunile contabile constituie un ansamblu de politici contabile. Aşadar,
opţiunea înseamnă alegere. Mai mult decât atât, Standardele internaționale de raportare
financiară stabilesc politici contabile care conduc la informații financiare relevante și credibile
privind tranzacțiile și alte evenimente la care acestea se aplică. Bazele de evaluare pe baza
cărora sunt întocmite situațiile financiare reprezintă politici contabile care afectează în mod
semnificativ analiza bilanțului, contului de profit și pierdere, tabloului fluxurilor de trezorerie,
tabloului variației capitalurilor proprii și a notelor la situatiile financiare.
Obiectivele cursului
Obiectivele acestui acestui curs îl reprezintă:
- însușirea și valorificarea conceptelor de bază din domeniul politicilor contabile și
tratamentelor contabile alternative;
- formarea de capacități necesare pentru înțelegerea și valorificarea informațiilor contabile
privind recunoașterea, evaluarea și înregistrarea în contabilitate a diferitelor evenimente
și tranzacții;
- formarea capacităților și abilităților de a utiliza procedeele, mijloacele și tehnicile de
lucru necesare obținerii informațiilor financiar-contabile și valorificării acestora.
Competenţe generale conferite de parcurgerea materialului în tehnologie ID

După parcurgerea acestui modul, studentul va fi capabil să:
- definirea conceptelor de bază privind poiticile și opțiunile contabile, precum și
utilizarea corectă a termenilor de specialitate;
- realizarea de conexiuni între politicile contabile impuse de legislația națională și
tratamente contabile alternative permise de standardele internaționale de raportare
financiară.
- capacitatea de a transpune în practică informațiile dobândite;
- capacitatea de a soluționa probleme.
Resurse şi mijloace de lucru

 mijloace informatice necesare parcurgerii materialului (WORD);
2
 instrumente utilizate în vederea rezolvării unor teste sau teme de control
(reglementările în vigoare, calculator, PC).
Modulul conţine:
 9 unităţi de învăţare (UI echivalente capitolelor):
 temele de control (TC)
o o temă aplă de control care va fi efectuată la sfârșitul unităților de învățare;
o modul de transmitere al temelor de control către tutore va fi: material tipărit,
respectiv suport magnetic (CD),
Cerinţe preliminare
Sunt necesare cunoștințe anterioare de bazele contabilității, contabilitate financiară.
Evaluare
Nota finală se compune din:
- nota obţinută în urma evaluării finale la examen / colocviu, notă care nu trebuie să
aibă o pondere mai mare de 60 % din nota finală;
- nota obţinută pentru temele de control, verificări pe parcurs (20%);
- nota obţinută pentru proiecte (20%).
3
Cuprins
Introducere.......................................................................................................................................2
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 1....................................................................................................6
POLITICI ŞI OPŢIUNI PRIVIND EVALUAREA ÎN CADRUL CONTABILITĂŢII DE
ANGAJAMENTE..........................................................................................................................6
1.1. Introducere...........................................................................................................................6
1.2. Competenţele unităţii de învăţare........................................................................................6
1.3. Conținutul unității de învățare.............................................................................................7
1.3.1. Necesitatea, definirea şi importanţa evaluării în contabilitate...................................7
1.3.2. Principiile contabile generale aplicabile evaluării structurilor din situaţiile financiare
.......................................................................................................................................7
1.3.3. Politici şi tratamente contabile, criterii şi parametrii evaluării................................12
1.3.4. Reevaluarea contabilă..............................................................................................16
1.3.5. Categorii de preţuri şi tarife utilizate în evaluarea contabilă...................................20
Rezumat....................................................................................................................................23
1.4.Teste de evaluare.................................................................................................................23
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2..................................................................................................25
POLITICI CONTABILE PRIVIND RECUNOAŞTEREA ŞI EVALUAREA ACTIVELOR
.......................................................................................................................................................25
2.1. Introducere.........................................................................................................................25
2.2. Competenţele unităţii de învăţare......................................................................................25
2.3. Conținutul unității de învățare...........................................................................................25
2.3.1. Reguli privind evaluarea de bază a activelor...........................................................25
Rezumat....................................................................................................................................33
2.4.Test de evaluare/autoevaluare.............................................................................................34
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR.3...........................................................................................35
POLITICI ŞI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND RECUNOAŞTEREA ŞI
EVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE........................................................................35
3.1.Introducere..........................................................................................................................35
3.2. Competenţele unităţii de învăţare.......................................................................................35
3.3.1. Politici şi tratamente contabile privind imobilizările necorporale...........................36
3.3.2. Politici şi tratamente contabile privind imobilizările corporale...............................38
imobilizările corporale.......................................................................................................40
3.3.3. Politici şi tratamente contabile privind imobilizările financiare..............................41
3.3.4. Reguli de evaluare alternative a activelor imobilizate.............................................42
Rezumat....................................................................................................................................52
3.4. Teste de evaluare................................................................................................................53
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.4...........................................................................................55
EVALUAREA ACTIVELOR CIRCULANTE.........................................................................55
4.1. Introducere.........................................................................................................................55
4.3.1. Politici şi tratamente contabile privind recunoaşterea şi evaluarea activelor circulante
.....................................................................................................................................55
Rezumat....................................................................................................................................62
POLITICI CONTABILE PRIVIND RECUNOAŞTEREA ŞI EVALUAREA
DATORIILOR.............................................................................................................................63
5.1. Introducere.........................................................................................................................63
4
5.3. Conţinutul unităţii de învăţare...........................................................................................63
5.3.1. Conținutul, recunoașterea și evaluarea datoriilor.....................................................63
5.3.1.2. Recunoaşterea şi evaluarea datoriilor...................................................................64
Rezumat....................................................................................................................................68
CAPITALURILOR PROPRII...................................................................................................69
6.1. Introducere........................................................................................................................69
6.2. Competenţele unităţii de învăţare.....................................................................................69
6.3.1. Conţinutul şi evaluarea capitalurilor proprii............................................................70
6.3.1.1. Conţinutul şi evaluarea capitalului social, a primelor de capital şi a rezervelor...70
6.3.1.2. Determinarea şi evaluarea rezultatului exerciţiului financiar, repartizarea profitului şi
acoperirea pierderilor..................................................................................................73
Rezumat....................................................................................................................................83
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.7...........................................................................................85
PERFORMANŢELOR ENTITĂŢILOR..................................................................................85
7.1. Introducere.........................................................................................................................85
7.3.1. Conţinutul, recunoaşterea şi evaluarea veniturilor şi a cheltuielilor entităţilor.......85
Rezumat....................................................................................................................................89
7.4. Teste de evaluare................................................................................................................90
POLITICI ŞI OPŢIUNI CONTABILE PRIVIND RECUNOAŞTEREŞI EVALUAREA
PROVIZIOANELOR ȘI A SUBVENŢIILOR..........................................................................91
8.1. Introducere.........................................................................................................................91
8.3.1. Recunoaşterea şi evaluarea principalelor structuri privind provizioanele...............91
8.3.2. Recunoaşterea şi evaluarea subvenţiilor aferente activelor şi veniturilor..............103
Rezumat..................................................................................................................................108
8.4.Test de evaluare/autoevaluare...........................................................................................108
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.9.........................................................................................110
POLITICI ŞI OPŢIUNI CONTABILE PRIVIND RECUNOAŞTEREA ŞI EVALUAREA
ELEMENTELOR EXTRABILANŢIERE..............................................................................110
9.1. Introducere.......................................................................................................................110
9.2. Competenţele unităţii de învăţare.....................................................................................110
9.3. Conţinutul unităţii de învăţare.........................................................................................110
9.3.1. Contabilitatea angajamentelor extrabilanţiere, a activelor şi datoriilor contingente110
Rezumat..................................................................................................................................114
9.4. Teste de evaluare..............................................................................................................115
Temă de control.........................................................................................................................115
Bibliografie..................................................................................................................................116
5
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 1
POLITICI ŞI OPŢIUNI PRIVIND EVALUAREA ÎN CADRUL CONTABILITĂŢII DE
ANGAJAMENTE
Cuprins
1.1. Introducere
1.2. Competenţele unităţii de învăţare
1.3. Conținutul unității de învățare
1.3.1. Necesitatea, definirea şi importanţa evaluării în contabilitate
1.3.2. Principiile contabile generale aplicabile evaluării structurilor din situaţiile
financiare
1.3.3. Politici şi tratamente contabile, criterii şi parametrii evaluării
1.3.3.1. Politici şi tratamente contabile utilizate în evaluare
1.3.3.2. Criteriile de bază ale evaluării contabile
1.3.3.3. Parametrii evaluării în contabilitate
1.3.4. Reevaluarea contabilă
1.3.5. Categorii de preţuri şi tarife utilizate în evaluarea contabilă
1.4. Rezumat
1.5. Teste de evaluare
1.1. Introducere
În cadrul acestei unități de învățare se vor prezenta elementele specifice evaluării în cadrul
contabilității de angajamente. De asemenea, se vor face cunoscute principiile contabile aferente
structurilor din situațiile financiare, cât și politicile și tratamentele conabile, criteriile și
parametrii evaluării. Se vor prezenta elemente referitoare la reevaluarea contabilă și categoriile
de prețuri utilizate în cadrul evaluării.

După parcurgerea acestei unități de învățare, studentul va fi capabil să:
- definească politicile și opțiunile contabile privind evaluarea în cadrul contabilității de
angajamente;
- cunoască principiile contabile aplicabile evaluării conform Cadrului Contabil
General Internațional;
- cunoască politicile și tratamentele contabile utilizate în evaluare;
- cunoască metodele de reevaluare contabilă și categoriile de prețuri utilizate în
procesul de evaluare
Durata de parcurgere a unităţii de învăţare este de 3 ore.
6
1.3.1. Necesitatea, definirea şi importanţa evaluării în contabilitate
Funcţia de informare, una dintre cele mai importante funcţii ale contabilităţii moderne,
nu ar fi credibilă dacă evenimentele şi tranzacţiile derulate de entităţi nu ar fi evaluate şi
cuantificate unitar în expresie valorică (monetară).
Evaluarea
 procedeul de determinare, stabilire sau estimare a valorii activelor, datoriilor, capitalurilor
proprii, veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor financiare ale unei entităţi.
 un criteriu de bază în funcţie de care sunt recunoscute elementele în bilanţ, contul de profit
şi pierderi, situaţia fluxurilor de trezorerie, situaţia modificărilor capitalului propriu şi în
notele explicative la situaţiile financiare.
Conceptele moderne utilizate în contabilitatea contemporană:

 armonizare Aduc schimbări importante în problematica evaluării;
 convergenţă aceasta devenind primordială în condiţiile aplicării
Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, ca
 standardizare urmare a variantelor şi opţiunilor multiple pe care
profesioniştii contabili au posibilitatea să le urmeze prin
 conformitate, etc. aplicarea raţionamentului profesional.
Evaluarea este necesară şi importantă inclusiv prin prisma variaţiilor continue a

preţurilor şi tarifelor specifice economiei de piaţă, care determină în timp valori diferite ale
structurilor din situaţiile financiare ale entităţilor.
CONCLUZIE: Evaluarea este un proces complex, continuu şi indispensabil contabilităţii,

întrucât prin aceasta se determină valorile la care sunt recunoscute şi prezentate evenimentele
şi tranzacţiile în bilanţ, contul de profit şi pierderi, notele explicative, situaţia fluxurilor de
trezorerie şi situaţia capitalurilor proprii.
1.3.2. Principiile contabile generale aplicabile evaluării structurilor din situaţiile financiare
Principiile contabile generale sunt enunţuri de esenţă conceptuală, care asigură cadrul
normativ cu privire la limitele evaluării şi recunoaşterii posturilor din situaţiile financiare anuale.
7
În conformitate cu normele şi reglementările contabile în vigoare evaluarea elementelor
din situaţiile financiare anuale trebuie realizată pe baza principiilor contabile generale aplicabile
în cadrul contabilităţii de angajamente.
Astfel, efectele evenimentelor şi tranzacţiilor trebuie recunoscute atunci când

acestea se produc şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau
plătit, fiind înregistrate în contabilitate şi apoi prezentate în situaţiile financiare ale perioadelor
aferente.
Veniturile şi cheltuielile care rezultă din aceeaşi tranzacţie sunt recunoscute simultan în
contabilitate prin asociere directă.
Conform Cadrului Contabil General internaţional şi a normelor naţionale în domeniu,

la evaluarea structurilor din situaţiile financiare ale entităţilor economice se aplică următoarele
principii contabile generale:
 Principiul continuităţii activităţii

 Este în acelaşi timp şi o convenţie contabilă de bază ce prezumă desfăşurarea
normală a activităţii viitoare fără ca entitatea să intre în stare de lichidare sau reducere
semnificativă a activităţii.
 Atunci când administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de unele elemente de
nesiguranţă, legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi
continua activitatea se vor prezenta în notele explicative, motivele care pot determina
întreruperea activităţii şi faptul că acestea sunt întocmite fără respectarea acestui
principiu.
 Principiul permanenţei metodelor

 Presupune consecvenţă cu privire la aplicarea metodelor şi politicilor contabile de la
un exerciţiu financiar la altul.
 Se accepta şi derogări de la acest principiu, dacă schimbarea metodelor sau a
politicilor contabile au ca rezultat informaţii mai relevante, inteligibile, credibile şi
comparabile faţă de situaţia anterioară.
Modificarea politicilor contabile poate fi determinată de1:

 iniţiativa entităţii, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative la
situaţiile financiare;
1
ORDIN Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind
situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale consolidate EMITENT: MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 963 din 30 decembrie 2014
8
 decizia unei autorităţi competente (modificarea unei reglementări) caz în care nu
trebuie justificată modificarea ci doar precizată în notele explicative.
Exemple: de situaţii care pot determina modificarea de politici contabile pot fi:
 admiterea sau retragerea de la tranzacţionare a valorilor mobiliare pe termen scurt de
pe o piaţă reglementată;
 schimbarea acţionariatului, datorită intrării într-un grup, dacă noile metode asigură
furnizarea de informaţii mai fidele;
 fuziuni şi alte operaţiuni similare, caz în care se impune armonizarea politicilor
contabile ale societăţii absorbite cu cele ale societăţii absorbante.
Nu justifică modificarea politicilor contabile, schimbarea conducătorilor.
Cele mai frecvente cazuri de modificare a politicilor contabile vizează:

 evaluarea şi contabilizarea imobilizărilor;
 regimul amortizărilor;
 evaluarea stocurilor;
 înregistrarea de provizioane;
 ajustări şi pierderi de valoare ale activelor.
Orice modificare a evaluării contabile, trebuie contabilizată la nivelul rezultatului pe

feluri de venituri şi cheltuieli prin influenţarea valorilor din exerciţiul curent sau precedent.
Influenţele fiscale asupra rezultatului trebuie prezentate explicit în cadrul notelor explicative.
 Principiul prudenţei
 Recomandă, aprecierea rezonabilă a evenimentelor şi tranzacţiilor astfel încât să se
evite riscul de transfer asupra viitorului a incertitudinilor prezentului.
 Conform reglementărilor contabile în vigoare, evaluarea elementelor din situaţiile
financiare anuale trebuie făcută pe o bază prudentă în special:
* în contul de profit şi pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului;
* trebuie să se ţină cont de toate datoriile curente, previzibile şi pierderile potenţiale
apărute în cursul exerciţiului precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între
data bilanţului şi data întocmirii acestuia.
Schimbarea metodelor şi a politicilor contabile nu trebuie efectuate în scopul obţinerii de

avantaje fiscale.
9
Conform principiului prudenței:
a) activele şi veniturile nu trebuie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile nu trebuie
subevaluate.
b) nu este admisă supraevaluarea provizioanelor, a datoriilor şi deprecierilor
şi nici subevaluarea excesivă a activelor sau veniturilor, care ar conduce la informaţii lipsite de
credibilitate.
 Principiul independenţei exerciţiului
 Impune ca veniturile şi cheltuielile să fie recunoscute în exerciţiul financiar în care

sunt generate indiferent de data încasării (veniturilor) sau data plăţii (cheltuielilor).
 Acest principiu corespunde convenţiei contabile de bază denumită contabilitatea de
angajamente.
 Se vor înregistra în conturile de venituri şi creanţe, livrările pentru care nu s-a
întocmit încă factura, respectiv în conturile de cheltuieli sau bunuri; datoriile pentru care
nu s-a primit încă factura însă sunt justificate cu alte documente legale (aviz de însoţire,
situaţii de lucrări care le atestă).
 Respectarea acestui principiu determină considerarea anului calendaristic (în prezent
în România) ca exerciţiu financiar independent de exerciţiile anterioare respectiv
viitoare. În acelaşi timp obligă entităţile să înregistreze periodic (ex. lunar) amortizări,
deprecieri, ajustări şi pierderi de valoare ale activelor precum şi inventarierea cel puţin
odată pe an a întregului patrimoniu.
10
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, permit contabilizarea unor
evenimente şi tranzacţii apărute ulterior închiderii exerciţiului dar înainte de întocmirea efectivă
a situaţiilor financiare anuale cu obligativitatea prezentării şi justificării acestora în cadrul
notelor explicative.
 Principiul necompensării
 Reflectă faptul că orice compensare între elementele ce reprezintă active şi datorii,
respectiv între venituri şi cheltuieli este interzisă.
 Orice element de natura creanţelor şi a datoriilor trebuie înregistrat distinct în
contabilitate pe baza documentelor justificative care le atestă.
 Dacă se efectuează conform legii compensaţiei între creanţe şi datorii faţă de aceeaşi
entitate,este obligatoriu ca anterior să fie contabilizate veniturile şi cheltuielile
corespunzătoare.
 În situaţia schimbului de active sau a prestaţiilor reciproce, în contabilitate se
evidenţiază distinct operaţiunea de vânzare/scoatere din evidenţă şi cea de
cumpărare/intrare în evidenţă pe bază de documente justificative cu înregistrarea tuturor
 Principiul intangibilităţii

veniturilor
Obligă entităţile
şi a cheltuielilor
ca bilanţul
aferente
de deschidere
operaţiunilor.
(la începutul anului) pentru fiecare exerciţiu
să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului financiar precedent.
 În cazul modificării politicilor contabile şi corectării erorilor aferente perioadelor
precedente, nu va fi modificat bilanţul perioadei anterioare celei de raportare.
 Modificarea politicilor contabile se face numai la începutul exerciţiului şi numai
pentru perioadele viitoare neadmiţându-se modificări ale politicilor contabile pe
parcursul exerciţiului financiar.
 Dacă entitatea descoperă erori semnificative ale perioadelor precedente, corectarea lor
se va face pe seama rezultatului reportat, fără ca aceasta să fie considerată o încălcare a
principiului intangibilităţii.
 Principiul evaluării separate a elementelor de active şi de datorii

 Se aplică la întocmirea bilanţului contabil şi prevede ca elementele de active respectiv
de datorii să fie evaluate şi prezentate separat.
Pe lângă cele şapte principii prezentate şi care trebuie respectate de entităţile care
întocmesc situaţii financiare simplificate, normele internaţionale şi reglementările naţionale
(OMFP 1802/2014)2 prevăd că entităţile care au obligativitatea elaborării de situaţii financiare
2
11
formate din cinci componente să respecte încă două principii: al prevalenţei economicului asupra
juridicului şi al pragului de semnificaţie.
 Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului

 Obligă entităţile ca la prezentarea valorilor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere
să ţină seama de fondul economic al tranzacţiilor sau a operaţiunii raportate şi nu
numai de forma juridică a acestora.
*în situaţii considerate obişnuite, forma juridică a unui document trebuie să
fie în concordanţă cu realitatea economică;
*în cazuri rare atunci când există diferenţe între fondul sau natura economică
a unei operaţiuni sau tranzacţii şi forma sa juridică, entitatea va înregistra în
contabilitate aceste operaţiuni cu respectarea fondului economic al acestora.
OMFP 1802/2014 prevede situaţiile când se aplică acest principiu respectiv:

a) încadrarea de către utilizatori a contractelor de leasing operaţional sau financiar;
b) încadrarea operaţiunilor de vânzare în nume propriu sau comision respectiv
consignaţie;
c) recunoaşterea veniturilor respectiv a cheltuielilor în contul de profit şi pierdere sau ca
venituri respectiv cheltuieli în avans;
d) încadrarea participaţiilor ca fiind deţinute pe terme lung sau pe termen scurt;
e) încadrarea reducerilor acordate respectiv primite la reduceri comerciale şi financiare;
f) alte operaţiuni similare.
Prin acest principiu apartenenţa juridică nu este exclusă ci se consideră că în anumite

situaţii este insuficientă pentru a exprima realitatea, ceea ce impune o analiză mai atentă a
efectelor economice reale generate de evenimentele şi tranzacţiile ce fac obiectul înregistrărilor
contabile.
 Principiul pragului de semnificaţie

 Este denumit şi principiul „importanţei relative”, întrucât prevede ca:
*orice element care are o valoare semnificativă să fie prezentat distinct în situaţiile
financiare;
* iar elementele de aceeaşi natură, cu funcţii similare şi valori nesemnificative să
poată fi combinate dacă oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca elementele
combinate să fie prezentate separat, distinct în notele explicative.
Orice abatere cu ocazia evaluării elementelor din situaţiile financiare de la principiile
contabile trebuie prezentată în notele explicative, alături de motivele care le-au determinat
12
împreună cu o evaluare a efectului asupra activelor, datoriilor, capitalurilor proprii, veniturilor,
cheltuielilor şi rezultatelor financiare.
1.3.3. Politici şi tratamente contabile, criterii şi parametrii evaluării
1.3.3.1. Politici şi tratamente contabile utilizate în evaluare
Procesul de evaluare presupune apelarea la una sau mai multe baze de măsurare.
Acestea sunt atribute monetare ale elementelor ce compun situaţiile financiare anuale ale
întreprinderii. Expresiile monetare ale acestora se obţin prin aplicarea politicilor contabile şi a
tehnicilor de măsurare.
 Politicile contabile cuprind ansamblul principiilor, bazelor, convenţiilor, regulilor şi
practicilor specifice adoptate de o întreprindere în vederea reflectării fidele a evenimentelor şi
tranzacţiilor, recunoaşterea şi prezentarea structurilor în situaţiile financiare.
 Tehnicile de estimare sunt metode şi estimări adoptate de agenţii economici pentru
a determina valorile monetare ce corespund bazelor de măsurare, selectate pentru active,
cheltuieli, datorii, capitaluri proprii, venituri şi rezultate financiare.
În materie de contabilitate bazele de măsurare au fost reglementate în funcţie de etapele
parcurse în reforma contabilităţii.
Cele mai utilizate baze de măsurare sunt:

a. costul istoric;
b. costul de înlocuire;
c. valoarea netă de realizare curentă;
d. valoarea justă.
În cadrul contabilităţii normalizate evaluarea se realizează în baza unor reglementări

specifice denumite tratamente contabile.
În funcţie de politica adoptată de întreprindere, de nevoile de informare şi nu în ultimul
rând în funcţie de raţionamentul profesional pot fi adoptate două tratamente:
 tratamentul de bază - exprimă opinii şi convenţii general acceptate;
 tratamentul alternativ - variante, opţiuni şi posibilităţi particulare desprinse pe
baza raţionamentului profesional.
1.3.3.2. Criteriile de bază ale evaluării contabile
13
În teoria şi practica contabilă s-au conturat mai multe criterii cu privire la evaluarea
fluxurilor şi stocurilor de active, datorii, cheltuieli şi venituri.
Acestea sunt3:
a) valoarea de utilitate;
b) valoarea justă (reală);
c) valoarea de piaţă;
d) timpul.
a) Valoarea de utilitate este reprezentată de preţul presupus a fi acceptat de un potenţial

cumpărător în funcţie de:
- valoarea de întrebuinţare;
- preţul pieţei;
- starea sau amplasarea elementului supus evaluării.
 Valoarea de utilitate defineşte valoarea recunoscută de vânzător şi cumpărător în
cadrul tranzacţiilor directe.
 Valoarea de utilitate trebuie privită şi prin prisma pierderilor, pe care le-ar suporta
un agent economic, dacă nu ar deţine un anumit bun absolut necesar activităţii sale.
 Pentru un element de datorii, valoarea de utilitate este reprezentată prin sumele
acceptate a fi plătite în schimbul obligaţiei create, sau cele ce urmează a fi plătite ca: impozite,
taxe sau alte obligaţii bugetare.
b) Valoarea justă (valoarea reală) este suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau
decontată o datorie de bună voie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii
în care preţul este determinat obiectiv.
 Are la bază cunoaşterea de formă şi conţinut, a elementelor ce fac obiectul
evaluării fiind recunoscută de piaţă.
 În cazul în care costul de achiziţie sau de producţie al unui activ nu este cunoscut
şi nu există informaţii privind preţurile sau cheltuielile necesare pentru determinarea lui sau în
cazul în care astfel de informaţii nu pot fi obţinute va fi reprezentat de valoarea justă (reală)
atribuită activului.
c) Valoarea de piaţă a unui activ reprezintă preţul care poate fi obţinut pe o piaţă activă.
 În realitate valoarea de piaţă se stabileşte prin raportul cerere – ofertă pe o piaţă
complet liberă, în care ofertanţii şi cumpărătorii cunosc în detaliu parametrii tranzacţiei.
3
Mihai Ristea, Călin Oprea, Bazele Contabilităţii, Colecţia Economică, Editura Naţională, 2000, pag. 9
14
d) Timpul are în vedere o anumită dată calendaristică (zi, lună, an), la care se realizează
evaluarea. Aceasta poate fi: în trecut, în prezent sau în viitor.
 Este consecinţa principiului continuităţii activităţii, conform căruia orice activitate,
eveniment sau tranzacţie provine din trecut, trece prin prezent şi produce efecte în viitor.
 Conform reglementărilor actuale evaluarea evenimentelor şi tranzacţiilor la
intrarea în gestiune se realizează pe baza costului istoric din trecut ce va genera fluxuri,
evenimente şi tranzacţii viitoare, concretizate în ieşiri de active şi datorii.
1.3.3.3.Parametrii evaluării în contabilitate
Parametrii evaluării sunt reprezentaţi de variabile independente, sau mărimi proprii ale
bunurilor, activităţilor, evenimentelor şi tranzacţiilor ce permit caracterizarea sub aspect monetar
a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.
Conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IAS), cei mai reprezentativi
parametrii ai evaluării sunt:
- valoarea de intrare;
- valoarea contabilă netă;
- valoarea curentă;
- valoarea actualizată;
- valoarea realizabilă;
- valoarea realizabilă netă;
- valoarea de utilizare;
- valoarea recuperabilă;
- valoarea reziduală.
a) Valoarea de intrare (costul istoric) reprezintă expresia monetară a activelor şi

datoriilor la data intrării în unitate, denumită şi valoare de intrare.
Valoarea de intrare a activelor exprimă numerarul sau echivalentele de numerar ce au
fost decontate furnizorilor în momentul achiziţiei (mai puţin TVA) respectiv costul de producţie
în cazul celor rezultate din producţie proprie.
Valoarea de intrare a datoriilor reprezintă valoarea echivalentelor obţinute în schimbul
obligaţiei sau în anumite împrejurări, valoarea ce se aşteaptă să fie plătită în numerar, sau
echivalente ale numerarului, pentru a stinge datoriile potrivit cursului normal al afacerilor.
b) Valoarea contabilă netă reprezintă suma la care este înregistrat un activ în bilanţ,
după deducerea tuturor deprecierilor (amortizări, ajustări, diferenţe de preţ, etc.).
15
c) Valoarea curentă, sau costul de înlocuire este reprezentată de echivalentul valoric, pe
care întreprinderea acceptă să-l plătească, pentru a dobândi la nivelul preţurilor prezente, un bun
similar cu cel delimitat ca obiect al evaluării.
d) Valoarea actualizată reprezintă o estimare prezentă a echivalentelor, fluxurilor

viitoare de intrări de numerar generat de elementele de activ, ca urmarea a desfăşurării în
condiţii normale a activităţii, respectiv echivalentul fluxurilor nete viitoare de numerar necesare
pentru stingerea obligaţiilor, ca urmare a desfăşurării normele a activităţii, în cazul pasivelor.
e) Valoarea realizabilă este dată de echivalentul de numerar, ce poate fi obţinut prin

vânzarea prezentă în condiţii normale a activelor întreprinderii.
f) Valoarea realizabilă netă este dată de preţul de vânzare a unui activ, mai puţin
costurile necesare cedării.
g) Valoarea de utilizare este reprezentată prin valoarea actualizată a fluxurilor de

numerar viitoare, estimate din utilizarea continuă a unui activ şi din cedarea sa la sfârşitul
duratei de viaţă utile.
h) Valoarea recuperabilă este suma pe care întreprinderea se aşteaptă să o recupereze

din utilizarea viitoare a unui activ, inclusiv valoarea sa reziduală în momentul înstrăinării.
i) Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează să o

obţină, prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale de utilizare, după deducerea
cheltuielilor aferente cedării.
CONCLUZII: Normele contabile internaţionale şi europene utilizează ca parametru de bază în

evaluarea activelor şi pasivelor patrimoniale valoarea de intrare denumită şi cost istoric.
Cu toate acestea, este posibilă şi combinarea cu alţi parametrii sau folosirea unor
alternative bazate pe costul istoric recuperabil, respectiv conceptul de menţinere a nivelului
capitalului fizic sau financiar.
Astfel, trebuie adoptat conceptul de capital fizic, dacă principala preocupare a
investitorilor o reprezintă capacitatea de exploatare a întreprinderii şi conceptul de capital
financiar, în cazul în care utilizatorii situaţiilor financiare sunt preocupaţi de menţinerea
capitalului nominal investit sau a puterii de cumpărare a acestuia.
1.3.4. Reevaluarea contabilă
16
Reevaluarea reprezintă o formă particulară a evaluării, realizată la anumite intervale de
timp ce constă în substituirea valorii contabile de înregistrare a imobilizărilor cu valoarea justă.
În urma reevaluării se înregistrează în contabilitate rezerva din reevaluare.
Rezerva din reevaluare4 exprimă plusul sau minusul rezultat din reevaluarea
imobilizărilor corporale.
Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale trebuie tratat în
conformitate cu prevederile IAS 16 „Imobilizări corporale” şi Codul fiscal (L.571/2003
republicată) şi contabilizat cu ajutorul contului 105 „Rezerve din reevaluări”.
Cu ocazia reevaluării imobilizărilor, trebuie avute în vedere următoarele valori:
 valoare justă5, în cazul terenurilor şi clădirilor, determinată de evaluatori autorizaţi
(de regulă este valoarea de piaţă determinată prin evaluare);
 valoarea de piaţă6, în cazul celorlalte categorii de imobilizări corporale, când există
posibilitatea determinării acesteia;
 valoarea de înlocuire7,mai puţin amortizarea, atunci când nu există posibilitatea
determinării valorii de piaţă.
*Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului.

*Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate de
regulă de profesionişti calificaţi în evaluare, membrii au unui
organism profesional în domeniu recunoscut naţional şi
internaţional.
*Majorarea de valoare constatată prin reevaluare trebuie
recunoscută ca venit sau câştig realizat, în măsura în care, aceasta
compensează o descreştere din reevaluarea aceluiaşi activ,
recunoscută anterior ca o cheltuială.
*Rezerva din reevaluare se calculează numai atunci când se constată creşterea sau diminuarea
de valoare şi este sigură sau durabilă.
*Mărimea rezervei din reevaluare depinde de evoluţia valorii juste a imobilizărilor şi de
frecvenţa reevaluărilor. Atunci când valoarea justă se modifică semnificativ, se impun
reevaluări anuale, iar când modificările nu sunt importante, reevaluările pot fi efectuate la 3 – 5
ani.
4
Vezi IAS nr. 16 „Imobilizări corporale”.
5
Suma pentru care un activ ar putea fi schimbat sau o datorie decontată, de bună voie, între două părţi
aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv (IAS 16).
6
Suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis
şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv, după o activitate de marketing adecvată, , în care
ambele părţi au acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere.
7
Costul curent de înlocuire sau reconstrucţie a unui activ din care se scade cota aferentă uzurii fizice şi a
tuturor formelor relevante de depreciere şi optimizare.
17
Orice diminuare rezultată din reevaluare trebuie scăzută direct din orice surplus din
reevaluare corespunzător, în măsura în care diminuarea nu depăşeşte valoarea înregistrată
anterior, ca surplus din reevaluare pentru acelaşi activ.
Rezerva din reevaluare trebuie prezentată în bilanţ la un subpost separat, în cadrul
postului de capital şi rezerve respectiv în notele explicative.
Surplusul din reevaluare inclus în capitalurile proprii poate fi transferat direct la rezerve,
atunci când acest surplus este realizat şi reprezintă un câştig.
Transferul surplusului din reevaluare la rezerve se face prin formula:

__________________________ x ____________________________
105 „Rezerve din = 1065 „Rezerve reprezentând
reevaluare” surplusul realizat din rezerva
din reevaluare”
__________________________ x ____________________________
Se consideră că întregul surplus este realizat la casarea sau cedarea activului. Cu toate
acestea, o parte din surplus poate fi realizat, pe măsură ce activul este folosit de întreprindere.
În acest caz, valoarea surplusului realizat este dată de diferenţa dintre amortizarea
calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului
iniţial al activului.
Amortizarea cumulată la data reevaluării trebuie tratată în următoarele două moduri8:

a) Se recalculează amortizarea proporţional cu schimbarea valorii contabile brute a
activului, astfel încât valoarea contabilă a activului după reevaluare să fie egală cu valoarea sa
reevaluată. (Este recomandată atunci când activul este reevaluat pe baza unui indice). Este
denumită metoda valorii brute.
Etapele parcurse în cazul acestei metode sunt:
1. se determină valoarea contabilă netă (VCN)
VCN = Valoarea de intrare (Vi) – Amortizarea cumulată (Amcm)
ViAct = Vi x [Valoarea justă (Vj) /VCN]

Δ Vi = Vi Act – Vi
2. se determină valoarea de intrare actualizată (ViAct) şi abaterea (ΔVi)
8
OMFP 3055/2009, pentru aplicarea Reglementărilor Contabile cu Directivele europene, M.Of. nr. 766
bis/2009
18
3. se determină amortizarea cumulată actualizată (AmCmAct) şi abaterea
(ΔAmCm)
AmCmAct = AmCm x (Vj/VCN)

ΔAmCm = AmCmAct – AmCm
RzRv = Vj – VCN
4. se determină rezerva din reevaluare (RzRv)
În contabilitate se vor efectua înregistrările:
213 „Instalaţii tehnice…” = 105 „Rezerva din reevaluare” /(ViAct – Vi)

105 „Rezerva din = 2813 „Amortizări privind imobilizările
reevaluare” corporale”/(AmCmAct – AmCm)
sau
213 „Instalaţii tehnice…” = % /(Viact – Vi)
2813 „Amortizări privind imobilizările
corporale”/(AmCmAct – AmCm)
105 „Rezerva din reevaluare” / (RzRv)
b) Se elimină amortizarea din valoarea brută a activului iar valoarea netă, se determină
în urma corectării cu ajustările de valoare recalculate la valoarea reevaluată a activului. (Este
specifică clădirilor reevaluate la valoarea de piaţă.) Este denumită metoda valorii nete.
În contabilitate se vor efectua înregistrările:

2813 = 213 / (AmCm)
213 = 105 / (RzRv)
sau
% = 105 / (RzRv)
2813 / (AmCm)
213 / (Vj – Vi)
CONCLUZII:
 Sumele reprezentând diferenţe de natura veniturilor şi cheltuielilor rezultate
la reevaluare trebuie prezentate separat în contul de profit şi pierdere.
 Nici o parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită direct sau
19
indirect cu excepţia cazului în care activul reevaluat a fost valorificat, situaţie în care surplusul
din reevaluare reprezintă câştig efectiv realizat.
 Atunci când s-a efectuat reevaluarea unei imobilizări în notele explicative
trebuie prezentate informaţii privind:
*valoarea la cost istoric a imobilizării evaluate şi suma ajustărilor de valoare;
*valoarea la data bilanţului a diferenţei dintre valoarea rezultată din reevaluare şi
costul istoric şi când este cazul valoarea ajustărilor suplimentare de valoarea.
 Dacă o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, se
impune reevaluarea acesteia, stabilindu-se şi o nouă durată de utilizare economică
corespunzătoare perioadei estimate a se utiliza.
1.3.5. Categorii de preţuri şi tarife utilizate în evaluarea contabilă
Evaluarea în general şi cea contabilă în mod special au ca obiectiv principal

determinarea costului denumit şi valoare de intrare.
Baza stabilirii valorii de intrare la care sunt înregistrate activele şi datoriile unei
întreprinderi o reprezintă preţurile şi tarifele.
Preţul reprezintă numărul unităţilor monetare (echivalentul bănesc) necesar pentru a
vinde/cumpăra un bun, produs, marfă, etc. de pe piaţă în baza raportului cerere – ofertă
intervenit ca urmare a negocierii dintre furnizor şi beneficiar.
Tarifele reprezintă modalitatea de particularizare a preţurilor pe piaţă în cazul lucrărilor,
serviciilor şi prestaţiilor ce fac obiectul tranzacţiilor comerciale dintre prestatori (executanţi) şi
beneficiari.
În funcţie de destinaţiile şi traseul pe care îl parcurg bunurile pe piaţă se disting mai
multe categorii de preţuri.
a) Preţul de vânzare al producătorului (Pvp) (preţul de livrare) se formează luând în
calcul:
 costurile directe materiale (Cdmt);
 costurile directe cu manopera (Cdmp);
 alte costuri directe de producţie (Acdp);
 costurile indirecte de producţie (Cindp) repartizate;
 marja brută de producţie (Mbp) sau contribuţia de acoperire brut (profitul
20
producătorului).
Pvp = Cdmt + Cdmp + Acdp + Cind + Mbp
 Dacă se adaugă taxa pe valoarea adăugată se obţine preţul de vânzare al

producătorului cu TVA.
Pvp cu TVA = Pvp + (Pvpx C%TVA)
 Preţul de vânzare al producătorului se poate obţine şi pornind de la costul

complet comercial (Ccc) influenţat cu rata profitului (rp%).
Ccc= Cdmt + Cdmp + Acdp + Cind + Cdsf + Cga
în care:
Cdsf – costuri de desfacere directe şi indirecte
Cga – costuri generale de administraţie.
Pvp = Ccc + (Ccc x rp%);

rp% - rata profitului
 Dacă se adaugă taxa pe valoarea adăugată obţinem preţul de vânzare cu

TVA:
Pvp cu TVA = Ccc + (Ccc x rp%) + [Ccc + (Ccc x rp%)] x C%TVA
 Pentru bunurile considerate de lux în preţul de vânzare al producătorului se

includ şi accizele (Acc) sau alte impozite pe circulaţie (Aic) formând preţul de livrare (Pl).
Pl = Pvp + Acc + Aic
Preţul de vânzare al producătorilor (preţul de livrare) cunoaşte mai multe forme de

manifestare şi anume:
- preţul de producţie, folosit de întreprinderile din sfera producţii de bunuri materiale de
larg consum;
- preţul de deviz aferent lucrărilor de construcţii – montaj;
- preţul de contractare şi achiziţie pentru produsele agricole.
b) Preţul importatorului, este aferent bunurilor, lucrărilor şi serviciilor provenite din

import.
21
Se formează pe baza următoarelor elemente:
 valoarea externă în vamă (Vev) a bunului importat la preţ de cumpărare, rezultat
din transformarea valorii, din valută în lei la cursul de schimb oficial existent la data tranzacţiei.
 cheltuielile de transport şi asigurare pe parcurs extern(Chtra) în valută
transformate în lei;
 taxele vamale (Tv);
 comisioanele vamale (Cv);
 accizele (Acc) pentru unele produse considerate de lux;
 marja importatorului (Mi) (comisionul importatorului);
 taxa pe valoarea adăugată (TVA) pentru elementele ce intră sub incidenţa
acesteia.
Pimp = Vev + Chtra + Tv + Cv + Acc + Mi + TVA
c) Preţul comerciantului, se formează în sfera circulaţiei mărfurilor la nivelul fiecărei

verigi comerciale, până la consumatorul final.
Cunoaşte două forme de manifestare:
- preţul de vânzare cu ridicata (en gross);
- preţul de vânzare cu amănuntul (en detail).
Preţul de vânzare cu ridicata, numit şi preţul engrosistului este aferent mărfurilor

comercializate în loturi (partizi) mari.
Întreprinderile cu ridicata sunt considerate verigi intermediare dispuse între societăţile cu
activitate de producţie sau între producători şi comercianţii cu amănuntul, în vederea furnizării
de mărfuri diversificate şi în cantităţi mari.
Preţul de vânzare cu amănuntul este preţul la care se vând bunurile şi serviciile către
populaţie în cantităţi mici (cu bucata) prin magazine specializate de desfacere a mărfurilor cu
amănuntul.
Preţul comercianţilor (Pc) indiferent de forma de manifestare se formează din:
- costul de achiziţie (preţul de cumpărare fără TVA) (Ca);
- adaosul comercial (Ac);
Pc = Ca + Ac + TVA
- taxa pe valoarea adăugată (TVA).
Adaosul comercial reprezintă surplusul de valoare adăugat de comercianţi la preţul de
cumpărare (în sumă fixă sau în cote procentuale) din care aceştia îşi acoperă cheltuielile de
comercializare şi obţin un anumit profit necesar funcţionării şi dezvoltării activităţii.
22
GLOSAR DE TERMENI UTILIZAŢI LA UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.1
Noțiunea de valoare justă, valoare de piață, valoare de utilizare, valoare recuperabilă, valoare
reziduală, valoare contabilă netă, Cadrului Contabil General Internaţional, Standarde
Internaționale de Raportare Financiară(IAS/IFRS), politici contabile, tehnici de estimare, cost
istoric, principii contabile generale, contabilitate de anagajamente, situații financiare
simplificate.
TO DO
Conform principiului prudenței:
o activele și veniturile nu trebuie supraevaluate;
o ..........................................................................................................
o ..........................................................................................................
O definiție a valorii juste este următoarea:

Valoarea justă (.....................................) este suma la care poate fi
tranzacţionat .......................................de bună voie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în
cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv.
Să ne reamintim
1. Definiți procesul evaluării.
2. Definiți principiile generale contabile.
3. Enumerați principiile contabile generale conform Cadrului Contabil General
Internațional.
4. Enumerați cele mai frecvente situații de modificare a politicilor contabile.
5. Prezentați cele mai utilizate baze de măsurare.
6. Enumerați cei mai reprezentativi parametri ai evaluării.
7. Definiți reevaluarea contabilă.
Rezumat
Evaluarea = procedeul de determinare, stabilire sau estimare a valorii activelor,

datoriilor, capitalurilor proprii, veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor financiare ale unei entităţi.
Parametrii evaluării = variabile independente, sau mărimi proprii ale bunurilor,
activităţilor, evenimentelor şi tranzacţiilor ce permit caracterizarea sub aspect monetar a
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.
Preţul = numărul unităţilor monetare (echivalentul bănesc) necesar pentru a
vinde/cumpăra un bun, produs, marfă, etc. de pe piaţă în baza raportului cerere – ofertă
intervenit ca urmare a negocierii dintre furnizor şi beneficiar.
23
Tarifele = modalitatea de particularizare a preţurilor pe piaţă în cazul lucrărilor,
serviciilor şi prestaţiilor ce fac obiectul tranzacţiilor dintre prestatori (executanţi) şi beneficiari.
1.4.Teste de evaluare
I. Stabiliți valoarea de adevăr a următoarelor afirmații:

a) Una dintre cele mai importante funcţii ale contabilităţii moderne este funcţia de informare.
(A/F)
b) Evaluarea reprezintă procedeul de determinare, stabilire sau estimare a valorii activelor.
(A/F)
c) Obiectivul principal al evaluării îl reprezintă determinarea costului. (A/F)
II. Determinați varianta/variantele corectă/e de răspuns:

1. Cele mai utilizate baze de măsurare sunt:
a) costul istoric;
b) costul mediu;
c) costul de înlocuire;
d) valoarea netă de realizare curentă;
e) valoarea justă.
2. Suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie de bună voie
între
părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat
obiectiv este reprezentată de:
a) valoarea de piață;
b) timpul;
c) valoarea justă;
d) valoarea de utilitate
3. Echivalentul valoric, pe care întreprinderea acceptă să-l plătească, pentru a
dobândi la
nivelul preţurilor prezente, un bun similar cu cel delimitat ca obiect al evaluării îl reprezintă:
a) valoarea curentă;
b) valoarea actualizată;
c) valoarea realizabilă.
4. Valoarea reziduală reprezintă:
a) valoarea netă pe care o întreprindere estimează să o obţină, prin cedarea unui activ la
încheierea duratei sale de utilizare, după deducerea cheltuielilor aferente cedării;
24
b) este dată de preţul de vânzare a unui activ, mai puţin costurile necesare cedării;
c) suma la care este înregistrat un activ în bilanţ, după deducerea tuturor deprecierilor.
5. Baza stabilirii valorii de intrare la care sunt înregistrate activele şi datoriile unei
întreprinderi o reprezintă:
a) preţurile şi tarifele;
b) costul;
c) prețul de vânzare;
6. Formele de manifestare ale prețului comerciantului sunt:
a) preţul de vânzare cu ridicata (en gross);
b) preţul de vânzare cu amănuntul (en detail);
c) preț de producție;
d) preț de deviz.
7. Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la:
a) valoare justă;
b) valoare de piață;
c) valoare justă și valoare de piață
d) valoare contabilă
8. Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale trebuie tratat
în
conformitatecu prevederile:
a. IAS 16 „Imobilizări corporale”;
b. Codul fiscal;
c. IAS 36 ”Deprecierea activelor”;
d. IAS 16 „Imobilizări corporale” şi Codul fiscal
9. Conform contabilității de angajamente:
a) efectele evenimentelor şi tranzacţiilor trebuie recunoscute atunci când acestea se produc
și nu pe măsură ce sunt încasate;
b) efectele evenimentelor şi tranzacţiilor trebuie recunoscute atunci când acestea sunt
încasate.
10. Conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IAS), cei mai
reprezentativi
parametrii ai evaluării sunt:
a) valoarea de intrare, valoarea contabilă netă, valoarea curentă, valoarea actualizată,
valoarea realizabilă, valoarea realizabilă netă, valoarea de utilizare, valoarea
recuperabilă, valoarea reziduală;
25
b) valoarea justă;
c) valoarea de piață, valoarea de intrare, valoarea contabilă netă, valoarea curentă, valoarea
actualizată, valoarea realizabilă, valoarea realizabilă netă, valoarea de utilizare, valoarea
recuperabilă, valoarea reziduală;
d) valoarea justă, valoarea de piață, valoarea de intrare, valoarea contabilă netă, valoarea
curentă, valoarea actualizată, valoarea realizabilă, valoarea realizabilă netă, valoarea de
utilizare, valoarea recuperabilă, valoarea reziduală;
III. Completați spațiile libere:

1. Valoarea de intrare (..........................) reprezintă expresia
monetară ..................................la data intrării în unitate, denumită
şi................................................
2. Procesul de evaluare presupune apelarea la una sau mai multe.......................................
3. Conform principiului necompensării este interzisă orice compensare între
elementele.............................................................................................................................
Răspunsuri:
I. a). A; b). F; c). A;
II. 1. a, b, d, e; 2. a; 3. a; 4. a; 5. a; 6. a, b; 7. a; 8. d; 9. a; 10. a;
III.
1. Valoarea de intrare (costul istoric) reprezintă expresia monetară a activelor şi
datoriilor la data intrării în unitate, denumită şi valoare de intrare.
2. Procesul de evaluare presupune apelarea la una sau mai multe baze de măsurare.
3. Conform principiului necompensării este interzisă orice compensare între
elementele de active şi datorii, respectiv între venituri şi cheltuieli.
Bibliografia aferentă unităţii de învăţare nr. 1:

1. ORDIN Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale
consolidate EMITENT: MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PUBLICAT ÎN:
MONITORUL OFICIAL NR. 963 din 30 decembrie 2014.
2. Mihai Ristea, Călin Oprea, Bazele Contabilităţii, Colecţia Economică, Editura Naţională,
2000, pag. 9.
3. OMFP 3055/2009, pentru aplicarea Reglementărilor Contabile cu Directivele europene, M.Of.
nr. 766 bis/2009.
26
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2
ACTIVELOR
Cuprins
2.1. Introducere
2.3.1. Reguli privind evaluarea de bază a activelor
2.3.1.1.Evaluarea activelor la intrarea în gestiunea entităţii
2.3.1.2. Evaluarea activelor la inventariere
2.3.1.3. Evaluarea activelor la data ieşirii din entitate
2.3.1.4. Evaluarea activelor în bilanţ
2.1. Introducere
În cadrul acestei unități de învățare se vor prezenta principalele reguli care stau la baza evalării
activelor în cele patru momente și anume: la intrarea în paatrimoniul entității, la inventariere, în
momentul ieșirii din entitate, precum și la data bilanțului.

- cunoască modalitățile de evaluare a activelor la intrarea în gestiune;
27
- cunoască modul de evaluare a activelor la inventariere;
- cunoască cum sunt evaluate activele la data ieșirii din entitate;
- cunoască modul de evaluare al activelor în bilanț.

2.3.1. Reguli privind evaluarea de bază a activelor
Evaluarea activelor trebuie efectuată cu respectarea unor reguli specifice în patru

momente distincte:
o la intrarea în entitate;
o la inventar;
o la ieşirea din entitate
o la întocmirea şi prezentarea în situaţiile financiare.
2.3.1.1. Evaluarea activelor la intrarea în gestiunea entităţii
La intrare în gestiunea entităţii activele se evaluează şi înregistrează la valoarea de

intrare denumită şi cost, astfel:
- bunurile procurate cu titlu oneros, la costul de achiziţie;
- bunurile produse în entitate la costul de producţie;
- bunurile reprezentând aport de capital social, la valoare de aport;
- bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate în plus la inventar la valoarea justă.
a) Costul de achiziţie cuprinde:

- preţul de cumpărare a bunurilor (Pc);
- taxele de import şi alte taxe nerecuperabile (Txner);
- cheltuieli de transport şi manipulare (Chtrmp);
- alte cheltuieli care pot fi atribuibile achiziţiei (Ach. atrib. achiz.)
Ca = Pc + Txner + Chtrmp + Ach atr Ach
De asemenea se cuprind în costul de achiziţie:

 Comisioanele;
 taxele notariale;
28
 cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii;
 alte cheltuieli nerecuperabile.
Cheltuielile de transport se includ în costul de achiziţie şi atunci când funcţia de

transport este externalizată.
Reducerile comerciale acordate de furnizori şi înscrise în factură ajustează în sensul

reducerii, costul de achiziţie iar cele acordate/primite ulterior se înregistrează astfel:
- în contabilitatea clienţilor se înregistrează ca o diminuare a cheltuielilor (401
„Furnizori” = 609 „Reduceri comerciale primite”);
- în contabilitatea furnizorilor ca o diminuare a veniturilor (709 „Reduceri comerciale
acordate” = 4111 „Clienţi”).
Reducerile comerciale îmbracă forma:

- rabaturilor, pentru defecte de calitate;
- remizelor, pentru vânzări superioare volumului stabilit;
- risturnurile, pentru ansamblul tranzacţiilor efectuate cu acelaşi terţ.
Reducerile financiare îmbracă forma sconturilor de decontare şi se acordă pentru

achitarea datoriilor înainte de termenul de exigibilitate;
Reducerile financiare reprezintă pentru:
*furnizori - cheltuieli financiare (667 „Cheltuieli cu sconturile” = 4111 „Clienţi”)
*clienţivenituri financiare ale perioadei (401 „Furnizori” = 767 „Venituri privind
sconturile”).
b) Costul de producţie este format din:
o costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumabile;

o manopera directă;
o alte cheltuieli directe de producţie;
o costul proiectării produselor;
o cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de
fabricaţia acestora.
29
Putem sintetiza considerând costul de producţie (Cp) ca o sumă a cheltuielilor directe (Chd) şi
indirecte (Chind) ce privesc fabricarea unui produs.
Cp = Chd + Chind
Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde:

*manopera;
*alte cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea de servicii;
*inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea;
*regiile generale corespunzătoare, în măsura în care reprezintă costuri suportate pentru a aduce
stocurile în locul şi forma dorită.
Nu trebuie incluse în costul de producţie al stocurilor ci recunoscute drept cheltuieli
ale perioadei în care au survenit următoarele9:
- pierderile materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele
normal admise inclusiv pierderile datorate risipei;
- cheltuielile de depozitare cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în
procesul de producţie anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie sau când sunt necesare
pentru a aduce stocurile în locul şi în starea în care se găsesc;
- regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor
în forma şi locul final;
- cheltuielile de desfacere;
- regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în perioada în care a
apărut.
Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie.
Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care rămân relativ
constante indiferent de volumul producţiei cum sunt: amortizarea, întreţinerea secţiilor şi
utilajelor precum şi costurile cu conducerea şi administrarea secţiilor.
Capacitatea normală reprezintă producţia estimată a fi obţinută în medie, de-a lungul

unui anumit număr de perioade în condiţii normale având în vedere şi pierderea de capacitate
rezultată din întreţinerea planificată a echipamentului.
9
30
Costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziţiei, construcţiei şi producţiei unui
activ cu ciclu lung de fabricaţie pot fi incluse în costul acelui activ în măsura în care sunt legate
de perioada de producţie.
Sunt considerate active cu ciclu lung de fabricaţie acele active care necesită o perioadă
lungă de timp pentru a fi gata în vederea utilizării prestabilite sau pentru vânzare.
Nu se încadrează în această categorie:
- activele financiare;
- stocurile fabricate pe o bază repetitivă;
- activele care în momentul achiziţiei sunt gata pentru utilizarea lor prestabilită
sau pentru vânzare.
Atunci când costurile îndatorării sunt cuprinse în valoarea activelor acestea trebuie prezentate în
notele explicative la situaţiile financiare.
c) Valoarea de aport este acea valoare care rezultă în urma evaluărilor efectuate de
specialişti, la bunurile reprezentând aport la capitalul social al entităţii şi se substituie costului de
achiziţie.
d) Valoarea justă se determină în general după datele de evidenţă de piaţă printr-o

evaluare efectuată de regulă de profesionişti calificaţi în evaluare, exprimând preţul de tranzacţie
obiectiv.
Atunci când nu există date pe piaţă privind valoarea justă, aceasta se poate determina şi prin alte
metode utilizate de regulă de către profesionişti în evaluare.
2.3.1.2. Evaluarea activelor la inventariere
Inventarierea reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa faptică a

tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, cantitativ şi valoric sau
numai valoric după caz la data la care aceasta se efectuează.
Scopul principal al inventarierii: stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor

aparţinând unei entităţi, precum şi a bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu, aparţinând altor
persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale care trebuie să
ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi performanţei entităţii pentru respectivul exerciţiu
financiar.
31
De regulă inventarierea activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se face cel puţin odată
pe an cu ocazia închiderii exerciţiului financiar.
La entităţile cu activitate complexă, bunurile pot fi inventariate şi înaintea datei de

închidere a exerciţiului financiar, cu condiţia asigurării şi cuprinderii rezultatelor inventarierii în
situaţiile financiare anuale întocmite pentru exerciţiul financiar respectiv.
La data inventarierii, elementele patrimoniale deţinute de o entitate se
evaluează la valoarea de inventar denumită şi valoare actuală în funcţie
de: utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei.
Evaluarea cu ocazia inventarierii a elementelor de natura activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii se face în conformitate cu reglementările în vigoare10.
Comisiile de inventariere vor fi formate din persoane cu pregătire corespunzătoare, tehnică şi
economică, cunoscătoare a domeniului de activitate.
 La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenţei

potrivit căruia se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau
pierderilor de valoare ale activelor.
 Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă
se vor înregistra în conturi de ajustări.
Evaluarea cu ocazia inventarierii a următoarelor elemente se face astfel:
 Evaluarea activelor imobilizate corporale, necorporale şi în curs se face la

valoarea de inventar, iar dacă se constată o depreciere, corectarea acesteia se face prin:
*înregistrarea unei amortizări suplimentare în cazul unei deprecieri ireversibile
*înregistrarea unei ajustări pentru depreciere în cazul în care se constată o depreciere
reversibilă.
 Activele de natura stocurilor inclusiv producţia în curs se evaluează la

valoarea contabilă, evidenţiindu-se ajustări pentru depreciere, inclusiv la stocurile fără mişcare
până la nivelul valorii realizabile nete. Aceasta exprimă preţul de vânzare estimat care ar putea
fi obţinut pe parcursul normal al activităţii mai puţin costurile estimate necesare vânzării.
 Evaluarea creanţelor se face la valoarea probabilă de încasare, diferenţa

dintre valoarea de inventar şi valoarea de intrare (nominală) înregistrându-se pe seama
10
Legea nr. 82/1991, modificată şi actualizată şi OMFP 2861/2009, pentru aprobarea Normelor privind
organizarea şi efectuarea inventarierii, elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.
32
ajustărilor pentru depreciere, iar pentru creanţe incerte ajustări pentru pierdere de valoare.
 Disponibilităţile băneşti se evaluează la inventariere la valoarea nominală.

 Mărcile poştale, timbrele fiscale, tichetele de călătorie, bonurile cantităţi fixe,
biletele de intrare la spectacole, muzee, expoziţii şi altele asemenea se vor înscrie în listele de
inventar la valoarea nominală.
 Titlurile pe termen (scurt şi lung) şi alte investiţii admise la tranzacţionare pe
o piaţă reglementată se evaluează la valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare iar cele
netranzacţionate la costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.
2.3.1.3. Evaluarea activelor la data ieşirii din entitate
La data ieşirii din gestiunea entităţii economice sau la darea în consum, activele trebuie
evaluate şi scăzute din gestiune la valoare de intrare sau la valoarea la care sunt înregistrate în
contabilitate.
 Imobilizările care au fost reevaluate se vor scădea din gestiune la valoarea
reevaluată.
 Investiţiile financiare pe termen scurt tranzacţionate pe o piaţă reglementată vor
fi evaluate la ieşire la valoarea justă. Eventualele ajustări pentru pierdere de valoare se anulează.
 Pentru stocuri evaluarea la ieşire se va face la valoarea de intrare determinată
prin următoarele metode:
- metoda identificării specifice – pentru stocurile care nu sunt de obicei fungibile (nu
există riscul de a fi confundate);
- metoda costului standard – pentru stocurile ce rezultă din activitatea de producţie şi
sunt înregistrate la cost prestabilit;
- metoda preţului cu amănuntul – pentru mărfurile care se vând prin comerţul en detail
şi care au fost înregistrate la preţul de vânzare cu amănuntul format din:
- costul de achiziţie (Ca);
- adaosul comercial (Ac);
- TVA neexigibilă (Ca + Ac) x 24%.
La ieşirea din gestiune a stocurilor şi a altor active fungibile (cu risc de a fi confundate
unele cu altele), reglementările din ţară recomandă metodele:
- metoda primul intrat – primul ieşit (FIFO);
- metoda costului mediu ponderat (CMP);
33
- metoda ultimul intrat – primul ieşit (LIFO).
Standardul Internaţional de Contabilitate nr. 2 „Stocuri” nu mai recomandă metoda

LIFO, însă legislaţia românească (OMFP 1802/2014) o menţine.
CONCLUZII: Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare

de natura stocurilor şi a activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul. Atunci când
administratorii decid să modifice metoda de evaluare a stocurilor la ieşirea din entitate, în notele
explicative trebuie să se prezinte motivele schimbării şi efectele ei asupra rezultatului.
2.3.1.4. Evaluarea activelor în bilanţ
În bilanţ şi în celelalte componente ale situaţiilor financiare activele trebuie evaluate la

valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii.
Valoarea contabilă (Vc) a unui activ este valoarea la care este recunoscut după
deducerea din valoarea de intrare (Vi) sau o altă valoare similară (ex. valoarea reevaluată) a
amortizării (Ac) şi a ajustărilor şi pierderilor de valoare cumulate (Ajc şi Pvc).
Vc = Vi – Ac – Ajc – Pvc
 Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanţului se face la cost mai puţin

amortizarea şi ajustările cumulate din depreciere sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind
valoarea justă la data reevaluării mai puţin orice amortizare cumulată şi orice pierdere din
depreciere cumulate.
 Activele de natura stocurilor se evaluează la valoarea cea mai mică dintre

costul lor sau o altă valoare similară şi valoarea realizabilă netă.
Atunci când valoarea de inventar a stocurilor este mai mică decât valoarea recunoscută şi
înregistrată în evidenţele contabile, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea
realizabilă netă prin înregistrarea unei ajustări pentru depreciere.
 Creanţele în monedă naţională se evaluează la valoarea probabilă de încasare.

Diferenţele în minus dintre valoarea de inventar şi valoarea nominală se înregistrează în
contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanţelor.
34
 Evaluarea la data bilanţului a creanţelor în valută şi a celor cu decontare în le
în funcţie de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca
Naţională a României valabil la data încheierii exerciţiului financiar. În scopul prezentării în
bilanţ, valoarea creanţelor astfel evaluate se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare.
 Disponibilităţile băneşti şi alte valori similare în valută se evaluează în bilanţ la

cursul de schimb valutar comunicat de BNR, valabil la data încheierii exerciţiului financiar.
Opţiunile de vânzare – cumpărare de valută, inclusiv cele derulate în cadrul

contractelor de decontare la termen se înregistrează în contabilitate la cursul de schimb utilizat
de banca comercială la care se efectuează licitaţia cu valută, fără ca aceasta să genereze în
contabilitate diferenţe de curs valutar.
REMARCĂ: Conform ultimelor reglementări în vigoare11, la finele fiecărei luni

disponibilităţile în valută şi alte valori de trezorerie cum sunt titlurile de stat în valută,
acreditivele şi depozitele în valută se evaluează la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat
de Banca Naţională a României din ultima zi bancară a lunii în cauză.
Diferenţele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din
diferenţe de curs valutar, după caz.
Noțiunea de cost de achiziție, cost de producție, reduceri financiare, reduceri
comerciale(rabat, remiză, risturn), valoare de inventar, inventariere, costul îndatorării, valoare
probabilă de încasare, valoare nominală, valoare de cotație, valoare de aport, active fungibile,
deprecieri ireversibile, deprecieri reversibile, regie fixă de producție, active cu ciclu lung de
fabricație.
TO DO
Costul de producţie este format din:
o costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumabile;
o ..........................................................................................................
o .............................................................................................................
o ..................................................................................................................
o ....................................................................................................................
11
35
Să ne reamintim
1. Enumerați cele patru momente distincte care stau la baza evaluării activelor.
2. Prezentați elementele costului de achiziție.
3. Enumerați tipurile de reduceri comerciale.
4. Prezentați elementele costului de producție.
5. Definiți procesul de inventariere.
Rezumat
Evaluarea activelor trebuie efectuată cu respectarea unor reguli specifice în patru
momente distincte: la intrarea în entitate, la inventar, la ieşirea din entitate, la întocmirea şi
prezentarea în situaţiile financiare.
Ca = Pc + Txner + Chtrmp + Ach atr Ach
Inventarierea reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa faptică a

tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, cantitativ şi valoric sau
numai valoric după caz la data la care aceasta se efectuează.
2.4.Test de evaluare/autoevaluare
I. Completati spațiile libere:

a. La intrare în gestiunea entităţii activele se evaluează şi înregistrează la .
………………………………...denumită şi …………………….
b. De regulă inventarierea activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se face cel
puţin ............................................ocazia închiderii exerciţiului financiar.
c. Cu ocazia inventarierii, evaluarea activelor imobilizate corporale, necorporale şi în curs se
face la ............................
II. Stabiliți valoarea de adevăr a enunțurilor.

a. Preţul de vânzare cu amănuntul este preţul la care se vând bunurile şi serviciile către
populaţie în cantităţi mici (cu bucata) prin magazine specializate de desfacere a
mărfurilor cu amănuntul. (A/F)
b. Reducerile financiare îmbracă forma sconturilor de decontare şi se acordă pentru
achitarea datoriilor înainte de termenul de exigibilitate. (A/F)
III. Determinați varianta/variantele corectă/e de răspuns:

1. La ieșirea din gestiune, evaluarea stocurilor se poate face prin metodele:
36
a) FIFO și CMP;
b) FIFO;
c) FIFO, LIFO și CMP.
2. La ieșirea din gestiune evaluarea stocurilor conform IAS 2”Stocuri” nu se face
prin:
a) LIFO;
b) FIFO;
c) LIFO și FIFO;
d) CMP.
3. Evaluarea cu ocazia inventarierii a activelor de natura stocurilor se realizează la:
a) valoare de inventar;
b) valoare contabilă;
c) valoare de piață.
4. Evaluarea imobizărilor corporale la data bilanțului se face la:
a) cost;
b) cost mai puţin amortizarea şi ajustările cumulate din depreciere;
c) la cost mai puţin amortizarea şi ajustările cumulate din depreciere sau la valoarea
reevaluată.
5. Evaluarea la data bilanțului a activelor de natura stocurilor se realizează la:
a) valoarea cea mai mică dintre costul lor sau o altă valoare similară și valoarea
realizabilă netă;
b) valoarea cea mai mică dintre costul lor sau o altă valoare similară și valoarea
contabilă;
c) valoare de piață;
6. Evaluarea la ieșire a investițiilor financiare pe termen scurt se realizează la:
a) valoarea justă;
b) valoarea justă, la care se anulează și eventualele ajustări pentru pierdere de
valoare;
c) valoare de piață;
7. La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se aplică:
a) principiul prudenței;
b) principiul prudenței, principiul contabilității de angajamente;
c) principiul necompensării, principiul prudenței
d) toate variantele sunt corecte.
8. Inventarierea activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se face:
37
a) cel puțin odată pe an cu ocazia închiderii exercițiului financiar;
b) cel puțin odată pe an înaintea închiderii exercițiului financiar;
c) la data bilanțului
9. Nu sunt considerate active cu ciclu lung de fabricație:
a) activele financiare și mijloacele fixe;
b) activele financiare, stocurile fabricate pe o bază repetitivă, activele care în
momentul achiziției sunt gata pentru utilizarea lor prestabilită sau pentru vânzare;
c) doar activele financiare.
10. Nu sunt incluse în costul de producției al stocurilor:
a) pierderi materiale, cheltuieli de depozitare, cheltuieli de desfacere;
b) orice cheltuială aferentă perioadei curente;
c) pierderi materiale, cheltuieli de depozitare, cheltuieli de desfacere, regia fixă
nealocată costului;
Răspunsuri:
I.
a. La intrare în gestiunea entităţii activele se evaluează şi înregistrează la valoare de
intrare denumită şi cost.
b. De regulă inventarierea activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se face cel puţin odată
pe an cu ocazia închiderii exerciţiului financiar.
c. Cu ocazia inventarierii, evaluarea activelor imobilizate corporale, necorporale şi în
curs se face la valoare de inventar.
II. a. A; b. A
III. 1. c; 2. a; 3. b; 4.c; 5. a; 6. b; 7.a;8.a; 9. b; 10. c;

2. Legea nr. 82/1991, modificată şi actualizată şi OMFP 2861/2009, pentru aprobarea Normelor
privind organizarea şi efectuarea inventarierii, elementelor de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii.
38
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR.3
EVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE
Cuprins
3.1. Introducere
3.2. Competențele unității de învățare
3.3.1. Politici şi tratamente contabile privind imobilizările necorporale
3.3.2. Politici şi tratamente contabile privind imobilizările corporale
3.3.3. Politici şi tratamente contabile privind imobilizările financiare
3.3.4. Reguli de evaluare alternative a activelor imobilizate
3.1.Introducere
În cadrul acestei unități de învățare se vor prezenta politicile și tratamentele contabile
aplicate în cazul imobilizărilor necorporale, a imobilizărilor corporale și a imobilizărilor
financiare. De asemenea, se vor prezenta principalele reguli de evaluare alternative a activelor
imobilizate.

- cunoască regulile și tratamentele contabile aplicate imobilizărilor necorporale
- cunoască regulile și tratamentele contabile aplicate imobilizărilor corporale
39
- cunoască regulile și tratamentele contabile aplicate imobilizărilor financiare
- cunoască principalele reguli de evaluare alternative ale activelor imobilizate
Activele imobilizate (imobilizările) sunt active generatoare de beneficii economice

viitoare, destinate utilizării pe o bază continuă în activitatea de producţie, comercializare, pentru
închiriere sau în scopuri administrative o perioadă mai mare de un an.
Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul unui activ de a contribui direct sau
indirect la fluxul de numerar sau echivalente de numerar către entitate.
Imobilizările trebuie recunoscute în bilanţ dacă entitatea deţine controlul asupra acestora,
se estimează că vor genera beneficii economice viitoare iar costul lor poate fi evaluat în mod
credibil.
Activele imobilizate (denumite imobilizări) cuprind trei mari structuri: imobilizări
necorporale, imobilizări corporale şi imobilizări financiare.
3.3.1. Politici şi tratamente contabile privind imobilizările necorporale
Imobilizările necorporale sunt active identificabile, nemonetare fără suport material,

deţinute pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri şi servicii, pentru a fi
închiriate terţilor sau pentru scopuri administrative.
Beneficiile economice viitoare care decurg dintr-o imobilizare necorporală pot include
venitul din vânzarea produselor sau serviciilor, economisiri la costuri sau alte beneficii rezultate
din utilizarea imobilizării de către entitate.
Politicile contabile în domeniul imobilizărilor au în vedere reguli şi practici specifice

privind metodele de amortizare şi reevaluare a acestora.
Anumite imobilizări necorporale pot fi păstrate în sau pe un suport fizic cum ar fi: un
compact–disc (în cazul unui software), documentaţia legală în cazul unei licenţe sau unui brevet
sau peliculă.
Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern îndeplineşte criteriile de
recunoaştere este necesară delimitarea generării imobilizării într-o fază de cercetare şi o fază de
dezvoltare. Doar faza de dezvoltare generează o imobilizare necorporală. Dacă nu se poate
40
realiza o delimitare clară cheltuielile vor fi tratate ca aparţinând cercetării şi incluse în
cheltuielile perioadei.
Entităţile pot include la imobilizări necorporale cheltuielile de constituire, caz în care
trebuie amortizate într-o perioadă de maximum 5 ani.
Imobilizările de natura cheltuielilor de dezvoltare sunt generate de aplicarea rezultatelor

cercetării sau a altor cunoştinţe într-un plan sau proiect ce vizează producţia de materiale,
dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial înainte de
începerea producţiei sau utilizării comerciale.
Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de
utilizare după caz.
Dacă cheltuielile de constituire şi de dezvoltare nu au fost integral amortizate nu se face
nici o distribuire de profituri cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru
distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.
Sumele prezentate în bilanţ la cheltuieli de constituire sau dezvoltare trebuie justificate şi
argumentate în notele explicative.
o Concesiunile se reflectă ca imobilizări necorporale doar atunci când prin
contractul de concesiune se stabileşte o valoarea determinată a acesteia, amortizându-se pe
durata de folosire conform contractului. Atunci când prin contract se prevede plata unei
redevenţe/chirii şi nu o valoare amortizabilă, în contabilitatea entităţii care primeşte concesiunea
41
se reflectă cheltuiala reprezentând redevenţa/chiria, fără recunoaşterea unei imobilizări
necorporale.
o Mărcile comerciale, licenţele, brevetele, drepturile şi alte active similare se
amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deţine.
o Recunoaşterea în contabilitate a fondului comercial se face de regulă la
consolidare.
Se determină ca diferenţă între costul de achiziţie (Ca) şi valoarea justă (Vj) la data tranzacţiei a
părţii din activele nete achiziţionate de către o entitate.
Fc = Ca – Vj
Fondul comercial generat intern nu se recunoaşte ca activ, deoarece nu este o resursă

identificabilă controlată de entitate, care să poată fi evaluată la un cost credibil.
Atunci când este recunoscut ca activ, fondul comercial se amortizează de regulă în
cadrul unei perioade de maxim 5 ani sau în cadrul duratei de utilizare economică a activului cu
condiţia justificării depăşirii perioadei de 5 ani în notele explicative.
o Avansurile şi alte imobilizări necorporale cum sunt: programe informatice,

reţete, formule, modele, proiecte şi prototipuri se amortizează pe durata prevăzută pentru
utilizarea lor de către entitatea care le deţine.
Imobilizările necorporale trebuie scoase din evidenţă la cedare sau atunci când nici un
beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea lor; reflectându-se distinct vânzarea,
la alte venituri din exploatare, respectiv la alte cheltuieli de exploatare; valoarea neamortizată şi
alte cheltuieli legate de cedare.
3.3.2. Politici şi tratamente contabile privind imobilizările corporale
Imobilizările corporale sunt activele deţinute de entităţi în vederea utilizării pe o bază

continuă în producţia de bunuri, prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi
folosite în scopuri administrative pe parcursul unei perioade mai mare de un an.
O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată iniţial la costul său,
determinat în funcţie de modalitatea de intrare (costul de achiziţie, de producţie, valoarea justă).
Sunt considerate costuri direct atribuibile construcţiei unei imobilizări corporale
următoarele12:
12
42
- salariile angajaţilor, contribuţiile şi alte cheltuieli legate de acestea, care rezultă direct
din construcţia imobilizării;
- cheltuielile materiale;
- costurile de amenajare a amplasamentului;
- costurile iniţiale de livrare şi manipulare;
- costurile de instalare şi asamblare;
- cheltuielile de proiectare pentru obţinerea autorizaţiilor;
- costurile de testare a funcţionării corecte a activului;
- onorariile profesionale plătite avocaţilor şi experţilor, etc.
În costul unei imobilizări corporale sunt incluse şi costurile estimate iniţial cu

demontarea şi mutarea acestuia la scoaterea din funcţiune precum şi restaurarea
amplasamentului pe care este poziţionată imobilizarea, atunci când aceste sume pot fi estimate
credibil şi entitatea are o obligaţie legală privind demontarea, mutarea imobilizării şi de
refacerea amplasamentului. Înregistrarea contabilă va fi:
__________________________ x ____________________________
21X Imobilizări corporale = 1513 Provizioane pentru
dezafectarea imobilizărilor corporale şi
alte acţiuni similare
__________________________ x ____________________________
În bilanţ o imobilizare corporală trebuie prezentată la valoarea de intrare (cost)
mai puţin amortizarea şi ajustările cumulate din depreciere, denumită valoare
contabilă sau la valoarea reevaluată.
o Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale efectuate în scopul

asigurării utilizării continue a acestora trebuie recunoscute ca o cheltuială a perioadei în care au
fost efectuate.
o Investiţiile efectuate la imobilizările corporale care au ca efect îmbunătăţirea
parametrilor tehnici iniţiali şi determină obţinerea de beneficii economice viitoare suplimentare
faţă de cele estimate iniţial pot fi recunoscute ca o componentă a costului activului.
o Imobilizările corporale în curs de execuţie sub forma investiţiilor neterminate
în regie proprie sau antrepriză se trec în categoria imobilizărilor finalizate după caz.
o Imobilizările corporale sunt supuse amortizării ca modalitate de alocare
sistematică a valorii de intrare în funcţie de durata de viaţă utilă.
43
o Amortizarea se calculează prin aplicarea cotelor de amortizare determinate în
funcţie de regimul de amortizare asupra valorii de intrare începând cu luna următoare punerii în
funcţiune.
o Dacă imobilizările corporale sunt trecute în conservare în funcţie de politica
contabilă adoptată, entitatea înregistrează în contabilitate o cheltuială cu amortizarea sau o
cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată.
Revizuirea duratei de amortizare se poate face atunci când:

- se constată o modificare semnificativă a condiţiilor de utilizare sau învechirea
imobilizării;
- imobilizările sunt trecute în conservare;
- imobilizările au fost reevaluate ceea ce a determinat o reestimare a cheltuielilor cu
amortizarea pe perioada rămasă de utilizare.
Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune

se calculează şi se înregistrează în contabilitatea entităţii care le are în proprietate.
Entităţile care efectuează investiţii la imobilizările corporale luate cu chirie, pot amortiza
aceste investiţii pe durata contractului de închiriere, urmând ca la expirarea acestuia să cedeze
proprietarului atât investiţiile efectuate cât şi amortizarea înregistrată.
Entitatea proprietară va efectua, la preluarea imobilizării de la chiriaşul care a efectuat şi

amortizat investiţia următoarea înregistrare contabilă:
__________________________ x ____________________________
21X Imobilizări corporale = 281 Amortizări privind
imobilizările corporale
__________________________ x ____________________________
Această înregistrare va modifica valoarea de intrare a imobilizării şi amortizarea

înregistrată cu aceeaşi sumă, însă valoarea contabilă a imobilizării (din bilanţ) va rămâne
neschimbată.
Regimurile (metodele sau sistemele) de amortizare ce pot fi utilizate de

entităţile din România sunt:
44
- amortizarea liniară, care presupune includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a
unor sume constante sau de valori egale, proporţional cu numărul de ani de utilizare economică
sau durata de viaţă utilă (DVU);
- amortizarea degresivă, constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu un
anumit coeficient prevăzut de legislaţia în vigoare (1,5 pentru DVU 2÷5 ani; 2 pentru DVU
5÷10 ani şi 2,5 pentru DVU >10 ani).
- amortizarea accelerată, constă în includerea în primul an de funcţionare în cheltuielile
de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării, iar în
următorii ani a diferenţei rămase de amortizat calculată conform regimului liniar.
- amortizarea calculată pe unitate de produs sau serviciu, atunci când natura
imobilizării justifică luarea în considerare a acestor elemente care sunt în concordanţă cu modul
de obţinere şi consumare a beneficiilor economice generate de utilizarea imobilizării.
Cu privire la regimul de amortizare trebuie respectate următoarele reguli:

 conducerile entităţilor vor stabili politicile contabile privind regimurile de
amortizare în funcţie de condiţiile de utilizare a imobilizărilor;
 se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeaşi natură şi
având condiţii de utilizare identice;
 trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se
aşteaptă să fie consumate de entitate;
 se poate modifica doar atunci când se constată o eroare în estimarea modului de
consumare a beneficiilor economice aferente imobilizării;
 terenurile propriuzise nu se amortizează, deoarece se consideră că au durata de
viaţă nedeterminată şi nu se depreciază (uzează);
 amenajările efectuate la terenuri se amortizează într-o perioadă aprobată de
administratori pe baza duratelor de viaţă utilă ale lucrărilor efectuate (împrejmuiri,
desecări, drumuri de acces, racordare la sistemul de alimentare cu energie, apă şi altele similare).
Imobilizările corporale trebuie scoase din evidenţă la cedare sau casare când nici un beneficiu
economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea lor ulterioară.
3.3.3. Politici şi tratamente contabile privind imobilizările financiare
45
Imobilizările financiare cuprind:
o acţiunile deţinute la entităţile afiliate;
o împrumuturile acordate entităţilor afiliate;
o interesele de participare, împrumuturile acordate entităţilor de care
compania este legată în virtutea intereselor de participare;
o alte investiţii deţinute ca imobilizări şi alte împrumuturi similare.
Interesele de participare reprezintă drepturi durabile în capitalul altor entităţi în procent

mai mare de 20%. Imobilizările financiare şi acţiunile primite cu titlu gratuit se reflectă în
contabilitate în contrapartidă cu alte rezerve ca element al capitalurilor proprii:
__________________________ x ____________________________
26X Imobilizări financiare = 1068 Alte rezerve
__________________________ x ____________________________
Evaluarea imobilizărilor financiare se face:

 la intrare în gestiunea entităţii la costul de achiziţie sau o altă valoarea determinată
prin contractul de dobândire
 la data bilanţului la valoarea de intrare mai puţin ajustările cumulate pentru
pierdere de valoare.
3.3.4. Reguli de evaluare alternative a activelor imobilizate
Regulile de evaluare alternative a activelor imobilizate au în vedere:

reevaluarea imobilizărilor corporale;
evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare.
A) În conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară şi

reglementările naţionale în domeniu entităţile pot proceda la reevaluarea
imobilizărilor corporale deţinute la sfârşitul exerciţiului financiar, astfel
încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea acestei reevaluări
în situaţiile financiare întocmite pentru acest exerciţiu iar a amortizării aferente începând cu
exerciţiul financiar următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea.
46
Atunci când s-a procedat la reevaluarea unei imobilizări corporale, acest
fapt trebuie prezentat în notele explicative împreună cu:
- elementele supuse reevaluării;
- valoarea de cost istoric, suma ajustărilor cumulate, valoarea la data bilanţului;
- elementul afectat din contul de profit sau pierdere.
În urma reevaluării, imobilizările corporale trebuie prezentate la valoarea

justă de la data bilanţului, determinată pe baza unor evaluări efectuate de regulă de profesionişti
calificaţi în evaluare, membrii ai unui organism profesional în domeniu recunoscut naţional şi
internaţional.
După recunoaşterea iniţială potrivit reglementărilor internaţionale şi naţionale
imobilizările corporale pot fi evaluate utilizând modelul bazat pe cost (tratament contabil de
bază) conform căruia evaluarea se face la valoarea contabilă netă şi modelul bazat pe reevaluare
(tratamentul contabil alternativ permis) unde evaluarea se face la valoarea contabilă netă
reevaluată.13
Reevaluarea constituie o formă specială de evaluare prin care valoarea contabilă a
imobilizărilor este înlocuită cu valoarea justă a acestora.14
Iniţial activele imobilizate sunt înregistrate în contabilitate la cost, conform procedeelor
de evaluare, în funcţie de modalitatea de intrare în patrimoniu. După evaluarea iniţială costul
activelor trebuie actualizat periodic pentru a reflecta modificările care au loc în valoarea de piaţă
a acestor bunuri.
Directiva 34 precizează fapul că fiecare ţară membră a UE ar trebui să permită sau chiar
să impună entităţilor economice reevaluarea activelor imobilizate pentru a se furniza
utilizatorilor situaţiilor financiare informaţii credibile şi relevante. 15
Când are loc reevaluarea imobilizărilor corporale diferenţa dintre valoarea obţinută ca
urmare a reevaluării şi valoarea la cost istoric a unui activ se înregistrează în “contul 105-
Rezerve din reevaluare”.
Plusul de valoarea (valoare justă>valoare contabilă netă) se înregistrează astfel:

creşte rezerva din reevaluare dacă în trecut nu a existat o scădere recunoscută ca o cheltuială
legată de acel activ; sau plusul de valoare se înregistrează ca un venit care să acopere cheltuiala
13
Vişan D., Aprofundări în contabilitatea financiară, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2011 pp. 99
14
Socoliuc M., “Politici şi opţiuni contabile”, note de curs, Suceava, 2013, pp. 8
15
Patpaiac M., “Considerente privind tratamentul reevaluării versus deprecierea de valoare a activelor imobilizate”,
Finanţe publice şi contabilitate, nr. 9/2014, pp. 9-10
47
generată de scăderea de valoare recunoscută în trecut la acel activ (“cont 755- Venituri din
reevaluarea imobilizărilor corporale”).
Minusul de valoarea (valoare justă<valoarea contabilă netă) se contabilizează astfel:
ca o cheltuială care semnifică toată valoarea deprecierii, dacă în rezerva din reevaluare nu a fost
contabilizat un surplus din reevaluare; sau acesta se înregistrează diminuând valoarea rezervei
din reevaluare cu minimul dintre valoarea rezervei şi valoarea deprecierii, diferenţa care a rămas
neacoperită se contabilizează ca o cheltuială (“cont 655- Cheltuieli din reevaluarea
imobilizărilor corporale”).
Reevaluările trebuie făcute regulat pentru ca valoarea contabilă să nu difere foarte mult
de valoarea justă de la data bilanţului. 16
Deprecierea imobilizărilor a căror evidenţă se realizează la cost şi nu la valorea
reevaluată este înregistrează prin contul “6813- Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru
deprecierea imobilizărilor”, respectiv “7813- Venituri din ajustări pentru deprecierea
imobilizărilor”.17
Valoarea obţinută în urma reevaluării înlocuieşte costul de achiziţie, de producţie sau
orice valoarea asociată anterior acelui activ. Din acel moment amortizarea şi deprecierile de
valoare ulterioare se determină având în vedere valoarea reevaluată.
Reevaluarea fiind o tehnică utilizată în determinarea valorii de piaţă a unui activ se
efectuează de profesionişti care studiază pieţele pe care sunt tranzacţionate activele care vor fi
supuse evaluării. Aceşti profesionişti trebuie să fie membri ai unui organism profesional
recunoscut naţional şi internaţional. 18
Conform OMFP 1802/2014 excedentul din reevaluare care este integrat în rezerva din
reevaluare poate fi capitalizat prin transmiterea lui la rezultatul reportat (“cont 1175- Rezultatul
reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare”) atunci când acest excedentul
reprezintă un câştig realizat pentru entitate.
Câştigul se presupune a fi realizat la scoaterea din gestiune a bunului. Acest câştig mai
poate fi realizat şi pe parcursul folosirii activului de entitate, fapt pentru care valoarea rezervei
care se transferă la rezultatul reportat este dată de diferenţă dintre amortizarea determinată pe
baza valorii contabile reevaluate şi amortizarea determinată având la bază costul iniţial al
activului.19
16
OMFP 1802/2014- Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare
anuale consolidate, art. 106, art. 108, art. 111
17
Lazăr A., “Elemente de noutate cuprinse în noile reglementări contabile conforme cu Directivele Europene”,
Finanţe publice şi contabilitate, nr. 1/2015, pp. 7
18
Patpaiac M., “Considerente privind tratamentul reevaluării versus deprecierea de valoare a activelor imobilizate”,
Finanţe publice şi contabilitate, nr. 9/2014, pp. 9
19
Idem 44, art. 109
48
Rezerva din reevaluare se determină în momentul în care creşterea sau diminuarea de
valoare este sigură şi pe termen lung.
Rezultatele reevaluării se prezintă în situaţiile financiare întocmite pentru exerciţiul în
care s-a efectuat reevaluarea, iar amortizarea specifică bunurilor reevaluate este prezentată în
exerciţiul financiar următor celui în care a fost făcută reevaluarea.
Pentru a stabili valoarea rezervei din reevaluare şi pentru a înregistra diferenţele din
reevaluare, în contabilitate amortizarea cumulată poate fi tratată prin două metode:
● Metoda valorii brute- amortizarea se recalculează proporţional cu modificarea valorii

contabile brute a activului imobilizat. Se foloseşte când activul este reevaluat prin intermediul
unui indice şi urmăreşte ca valoarea contabilă a activului obţinută după reevaluare se fie aceeaşi
cu valoarea sa reevaluată.
● Metoda valorii nete- amortizarea este exclusă din valoarea contabilă brută a activului,
iar valoarea netă care se obţine după ce este corectată cu ajustările de valoare este recalculată la
valoarea reevaluată a bunului.20 Metoda aceasta se foloseşte frecvent în cazul clădirilor
reevaluate la valoarea de piaţă.
Atunci când o imobilizare corporală este complet amortizată dar mai poate fi folosită, ea
este supusă procedeului de reevaluare şi i se stabileşte o valoarea şi o durată de utilizare
economică nouă.
Atunci când o imobilizare este reevaluată celelalte imobilizări din categoria din care fac
parte sunt supuse procedeului de reevaluare.
Normele referitoare la reevaluarea imobilizărilor corporale se aplică şi activelor
corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale. 21
Trebuie precizat faptul că reevaluarea activelor amortizabile determină o creştere a

amortismentelor viitoare, calculate pe baza noilor valori, diminuându-se în acelaşi timp
rezultatul fiscal. Pentru a combate acest fenomen ar trebui să fie supuse reevaluării numai
activele neamortizabile (terenurile).
Exemplu 1:
20
Socoliuc M., “Politici şi opţiuni contabile”, note de curs, Suceava, 2013, pp. 9-21
21
OMFP 1802/2014- Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare
anuale consolidate, art. 100, art.103, art. 105, art. 250
49
Conform modelului bazat pe cost deprecierea imobilizărilor corporale se evidenţiază
imediat în contul de profit şi pierdere.
Pierderea de valoare constatată prin reevaluare se înregistrează în contabilitate ţinând
cont de surplusul din reevaluare. În cazul în care nu există un surplus din reevaluare sau acesta
este insuficient pentru a compensa deprecierea, pierderea rămasă neacoperită se înregistrează
ca o cheltuială, afectând contul de profit şi pierdere.
În continuare vom prezenta modelul bazat pe reevaluare după recunoaşterea iniţială a

imobilizărilor corporale.
Reevaluarea imobilizărilor corporale utilizând metoda valorii brute
1). SC.X.SRL are înregistrat în contabilitate la 01.01.2012 un utilaj care a fost cumpărat
pe 28.12.2011. Acesta are o valoare contabilă de 75.000 lei, durata de amortizare liniară fiind de
10 ani.
După 3 ani de la funcţionare, la 31.12.2014, are loc prima reevaluare utilizându-se un
indice de actualizare de 1,1.
Înregistrări care au loc în anul 2014

Indicatori Înainte de După reevaluare Diferenţa de valoare
reevaluare
1 2 3=2*1,1 4=3-2
Valoare contab. brută 75.000 82.500 +7.500
Amortizare cumulată 22.500 24.750 +2.250
Valoare contab. netă 52.500 57.750 +5.250
Sursa: Prelucrare proprie a autorului pe baza datelor de la SC.X.SRL
Amortizarea calculată anual=75.000 lei/10 ani=7.500 lei/an

Amortizarea cumulată= 7.500 lei*3 ani=22.500 lei
Nr. Data Documentul Explicaţii Simbolul Sume

crt. înregistrării (felul, nr., contului
data) Debit Credit Debit Credit
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 31.12.2014 Rap. de reev. Înreg. majorarea 2131 105 7.500 7.500
nr. 1/ valorii contab.
31.12.2014 brute a utilajului
nr. 1/ amortizării
31.12.2014 cumulate
Pe parcursul celor 7 ani de funcţionare a utilajului amortizarea se determină ţinând cont

de valoarea contabilă netă reevaluată adică 57.750 lei.
Presupunem că mai au loc reevaluri până la vânzarea activului.
Amortizarea anuală pentru ceilalţi 7 ani are următoarea valoare: 57.750 lei/7 ani=8.250
lei/an.
50
Utilajul este reevaluat pentru a doua oară peste alţi 3 ani, adică la 31.12.2017, folosindu-
se un indice de actualizare de 0,5. Amortizarea cumulată pentru cei 3 ani este de 8.250 lei*3
ani=24.750 lei

1 2 3 4 5 6 7 8
1. 31.12.2017 Plan de Înreg. amortizarea 6811 2813 24.750 24.750
amortizare nr. pentru cei 3 ani
42/
31.12.2017

reevaluare
1 2 3=2*0,5 4=3-2
Valoare contab. brută 82.500 41.250 -41.250
Amortizare cumulată 49.500 24.750 -24.750
Valoare contab. netă 33.000 16.500 -16.500
Amortizarea cumulată= 24.750 lei după prima reevaluare+24.750 lei amortizarea pe anii 2015,
2016 şi 2017=49.500 lei.

1 2 3 4 5 6 7 8
1. 31.12.2017 Rap. de reev. Înreg. reducerea % 2131 41.250
nr. 2/ valorii contab. 105 30.000
31.12.2017 brute a utilajului 655 11.250
2. 31.12.2017 Rap. de reev. Înreg. reducerea 2813 105 24.750 24.750
nr. 2/ amortizării
31.12.2017 cumulate
Rezerva din reevaluare (ct. 105) este de 30.000 lei formată din: 5.250 lei până la a doua
reevaluare+24.750 lei care reprezintă o creştere a rezervei ca urmare a reducerii amortizării
cumulate la a doua reevaluare.
Deoarece diferenţa de valoare brută (41.250 lei) este mai mare decât rezerva (30.000 lei),
diferenţa în minus de 11.250 lei, se înregistrează în contabilitate prin intermediul unui cont de
cheltuială. Ca urmare a celei de a doua reevaluări rezerva din reevaluare nu mai are sold
deoarece activul s-a depreciate mai mult decât valoarea sa cu suma de 11.250 lei (5.250 lei-
16.500 lei).
51
Pentru următorii 4 ani amortizarea se calculează la valoarea contabilă netă reevaluată
care este de 16.500 lei. Ca urmare amortizarea anuală pe cei 4 ani este de 16.500 lei/4 ani=4.125
lei/an.
A treia reevaluare a utilajului are loc la 31.12.2020, utilizându-se un indice de actualizare
de 3,8. Amortizarea cumulată pentru 2018, 2019, 2020 este de 4.125 lei/an*3 ani=12.375 lei

1 2 3 4 5 6 7 8
45/
31.12.2020

reevaluare
1 2 3=2*3,8 4=3-2
Valoare contab. brută 41.250 156.750 +115.500
Amortizare cumulată 37.125 141.075 +103.950
Valoare contab. netă 4.125 15.675 +11.550
Amortizarea cumulată= 24.750 lei după a doua reevaluare+12.375 lei amortizarea pe anii 2018,
2019, 2020=37.125 lei.
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 31.12.2020 Rap. de reev. Înreg. majorarea 2131 % 115.500
nr. 3/ valorii contab. 105 104.250
31.12.2020 brute a utilajului 755 11.250
nr. 3/ amortizării
31.12.2020 cumulate
Deoarece rezerva din reevaluare este 0 şi există o cheltuială la a doua reevaluare de

11.250 lei, aceasta se înregistrează în contabilitate ca un venit. Prin urmare rezerva din
reevaluare se constituie cu diferenţa dintre majorarea valorii contabile brute a utilajului de
115.500 lei şi venitul de 11.250 lei.
Presupunem că la 28.12.2021 activul în cauză este vândut la preţul de 45.000 lei, TVA
24%.
52
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 28.12.2021 Factura nr. Vânzare utilaj 461 % 55.800
54/ 7583 45.000
28.12.2021 4427 10.800
2. 28.12.2021 NC nr. 126/ Înreg. descărcarea 2813 2131 15.675 15.675
28.12.2021 gestiuniii
3. 29.12.2021 EC nr. 44/ Încasare factură 5121 461 55.800 55.800
29.12.2021
4. 29.12.2021 NC nr. 88/ Capitalizarea 105 1175 300 300
29.12.2021 surplusului din
reevaluare
Dacă surplusul s-ar fi capitalizat parţial (aşa cum procedează SC.X.SRL) pe măsură ce
bunul era utilizat de întreprindere (în momentul amortizării) s-ar fi contabilizat astfel: de
exemplu la 03.01.2015.
- amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate= 8.250 lei (57.750 lei/7 ani)
- amortizarea calculată pe baza valorii iniţiale= 7.500 lei (75.000 lei/10 ani)
- surplusul din reevaluarea capitalizat anual= 750 lei (8.250 lei-7.500 lei)
- surplusul din reevaluare capitalizat lunar: 750 lei/12 luni=63 lei/luna
Data Documentul Explicaţii Simbolul Sume

Nr. înregistrării (felul, nr., contului
crt. data) Debit Credit Debit Credit
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 03.01.2015 NC nr. 78/ Capitalizarea 105 1175 63 63
03.01.2015 surplusului din
reevaluare
Implicaţii
Venitul obţinut din vânzarea activului în valoare de 45.000 lei se impozitează atunci când
se determină profitul impozabil.
Trebuie menţionat faptul că rezervele din reevaluare se impozitează. 22
Deprecierea constatată în urma reevaluării (“cont 655- Cheltuieli din reevaluarea
imobilizărilor corporale”) în valoare de 11.250 lei este o cheltuială nedeductibilă fiscal, iar
venitul care compensează deprecierea (“cont 755- Venituri din reevaluarea imobilizărilor
corporale”) este neimpozabil.23
22
“Reevaluarea imobilizărilor corporale”, http://www.accountingleader.ro/admin/upload/orig/reevaluarea%20
imobilizarilor%20corporale-rezumat_1384364884.pdf [accesat la 15.06.2015].
23
Legea 571/2003 privind Codul Fiscal actualizată 2015, art. 21
53
Conform ordinului OMFP 3055/2009, pierderea de valoare înregistrată în urma
reevaluări se înregistra în “contul 6813- Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru
deprecierea imobilizărilor”, cheltuială care este deductibilă fiscal, iar venitul care compensa
această cheltuială- “cont 7813- Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor”, este
venit neimpozabil.
Considerăm că OMFP 1802/2014 prin noile reglementări în domeniul reevaluării

încearcă să descurajeze societăţile să supraevalueze imobilizările corporale.
Reevaluarea imobilizărilor corporale utilizând metoda valorii nete
2). SC.X.SRL deţine la data de 01.01.2012 o clădire care are valoarea contabilă de
150.000 lei, amortizarea liniară realizându-se pe o perioadă de 35 ani. După 3 ani de funcţionare,
la data de 31.12.2014 are loc prima reevaluare la o valoare justă de 140.000 lei.
În contabilitate se înregistrează următoarele operaţiuni:
Se calculează amortizarea cumulată pe cei 3 ani:

150.000 lei/35 ani=4.285,71 lei/an→4.285,71 lei/an*3 ani=12.857,13 lei pe cei 3 ani
Diferenţa obţinută din reevaluare se calculează astfel:
 valoare justă=140.000 lei
 valoare contabilă netă=150.000 lei-12.857,13 lei=137.142,87 lei
 plus de valoare=2.857,13 lei
Nr Data Documentul Explicaţii Simbolul Sume

. înregistrării (felul, nr., contului
crt data) Debit Credit Debit Credit
.
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 31.12.2014 NC nr. 1270/ Eliminarea 2812 212 12.857,13 12.857,13
31.12.2014 amortizării
cumulate
2. 31.12.2014 Rap. de reev. Înreg. plusul de 212 105 2.857,13 2.857,13
nr. 1/ valoare
31.12.2014
Pentru ceilalţi 32 de ani amortizarea se calculează ţinând cont de valoarea justă de

140.000 lei, amortizarea anuală fiind de 140.000 lei/32 ani=4.375 lei pe an.
54
Presupunem că a doua reevaluare are loc după alţi 3 ani de funcţionare, adică la data de
31.12.2017, când valoarea justă a clădirii este de 100.000 lei.
Amortizarea cumulată pentru cei 3 ani=4.375 lei/an*3 ani=13.125 lei

crt. înregistrării (felul, nr. , contului
1 2 3 4 5 6 7 8
43/
31.12.2017
2. 31.12.2017 NC nr. 126/ Se elimină 2812 212 13.125 13.125
31.12.2017 amortizarea
3. 31.12.2017 Rap. de reev. Înreg. diferenţa de % 212 26.875
nr. 3/ valoare 105 2.857,13
31.12.2017 655 24.017,87
Diferenţa obţinută din reevaluare se calculează astfel:

 valoare justă=100.000 lei
 valoare contabilă netă=140.000 lei-13.125 lei=126.875 lei
 minus de valoare=26.875 lei
Deoarece minusul de valoare este mai mare decât plusul de valoare înregistrat anterior,
diferenţa se va înregistra pe seama unei cheltuieli, care ulterior poate fi acoperită dacă se
înregistrează un plus de valoare.
În cazul metodei valorii nete capitalizarea surplusului din reevaluare se contabilizează
asemănător ca şi în cazul metodei valorii brute (fie pe parcursul utilizării activului sau la
scoaterea din evidenţă a acestuia).
De la 01.01.2018 amortizarea se calculează la valoarea de 100.000 lei pe o durată de 29
de ani, până la următoarea reevaluare.
Conform celor prezentate putem deduce că în bilanţ conform primei metode de
reevaluare se scrie valoarea contabilă netă a bunului la sfârşitul fiecărui exerciţiu. De exemplu
pentru anul 2017 se scrie în bilanţ valoarea de 16.500 lei.
Conform celei de a doua metode de reevaluare în bilanţ se trece:
♦ valoarea contabilă netă pentru anii în care nu se fac reevaluări- de exemplu la sfârşitul anului
2015 se trece suma de 140.000 lei-4.375 lei=135.625 lei.
♦ valoarea justă atunci când au loc reevaluări- de exemplu pentru anul 2017 se trece suma de
100.000 lei.24
24
Vişan D., “Evaluarea imobilizărilor corporale și contabilizarea operațiunilor aferente”, Gestiunea și contabilitatea
firmei, nr. 10/2014, pp. 31-35
55
Considerăm că metoda valorii brute este mai greu de aplicat deoarece necesită utilizarea
unui indice de actualizare care se determină raportând valoarea justă la valoarea netă a activului
la data reevaluării.
B) Instrumentele financiare ale entităţilor pot fi evaluate în situaţiile financiare anuale

consolidate la valoarea justă.
Un instrument financiar reprezintă orice contract ce generează simultan un activ
financiar pentru o entitate şi o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii pentru
o altă entitate.
Un activ financiar poate fi reprezentat prin:

- numerar;
- un instrument de capitaluri proprii al unei alte entităţi;
- un drept contractual;
- un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii.
O datorie financiară este orice datorie care reprezintă:

- o obligaţie contractuală;
- un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii
ale entităţii.
Valoarea justă a instrumentelor financiare se determină prin referire la:

- valoarea de piaţă pentru acele instrumente financiare pentru care se poate identifica cu
uşurinţă o piaţă credibilă;
- o valoarea determinată cu ajutorul unor metode şi tehnici de evaluare general acceptate
pentru elementul la care nu se poate identifica cu uşurinţă o piaţă credibilă.
Atunci când evaluarea unui instrument financiar se face la valoarea de piaţă sau la o
valoarea determinată cu ajutorul unor metode şi tehnici general acceptate, modificarea valorii se
include în contul de profit şi pierdere şi implicit în capitalul propriu ca rezervă de valoare justă
dacă:
- este un instrument de acoperire împotriva riscurilor;
- modificarea de valoare se referă la o diferenţă de schimb valutar apărută la un element
care face parte dintr-o investiţie netă a entităţii într-o entitate străină.
56
Rezerva la valoare justă se ajustează atunci când sumele înregistrate nu mai sunt
necesare iar în bilanţ va rămâne atâta timp cât sunt evidenţiate instrumentele financiare la care se
referă.
Noțiunea de beneficii economice viitoare, costuri direct atribuibile, amortizare liniară,
amortizare degresivă, amortizare accelerată, activ financiar, datorie financiară, instrumente
financiare, rezerva la valoare justă, concesiuni, cheltuieli de dezvoltare, fond comercial.
TO DO
O definiție a activelor imobilizate este următoarea:
Activele imobilizate (imobilizările) sunt active generatoare de .........................., destinate
utilizării pe o bază continuă în activitatea de producţie, comercializare, pentru închiriere sau în
scopuri administrative o perioadă ..........................
Să ne reamintim
1. Definiți beneficiile economice viitoare.
2. Prezentați formula de calcul a fondului comercial.
3. Enumerați câteva exemple de imobilizări necorporale.
4. Prezentați regimurile de amortizare ce pot fi utilizate de entitățile din România.
Rezumat
Politicile contabile în domeniul imobilizărilor au în vedere reguli şi practici specifice
privind metodele de amortizare şi reevaluare a acestora.
Un instrument financiar reprezintă orice contract ce generează simultan un activ
financiar pentru o entitate şi o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii pentru o
altă entitate.
Imobilizările financiare cuprind:
o acţiunile deţinute la entităţile afiliate;
o împrumuturile acordate entităţilor afiliate;
o interesele de participare, împrumuturile acordate entităţilor de care compania
este legată în virtutea intereselor de participare;
o alte investiţii deţinute ca imobilizări şi alte împrumuturi similare.
I. Completati spațiile libere:
57
a) Metoda …………………………………………….. presupune folosirea
documentelor: raportul de gestiune şi fişa de cont pentru operaţii diverse, adică numai
valoric atât la nivelul gestiunii cât şi în contabilitate.
b) …………………………………………..presupune includerea uniformă în cheltuielile
de exploatare a unor sume constante sau de valori egale, proporţional cu numărul de ani
de utilizare economică sau durata de viaţă utilă (DVU).
II. Stabiliți valoarea de adevăr a afirmațiilor:

a) Un instrument financiar reprezintă orice contract ce generează simultan un activfinanciar
pentru o entitate şi o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii pentru o
altă entitate. (A/F)
b) Amortizarea accelerată, constă în includerea în primul an de funcţionare în cheltuielile de
exploatare a unei amortizări de până la 70% din valoarea de intrare a imobilizării, iar în
următorii ani a diferenţei rămase de amortizat calculată conform regimului liniar. (A/F)
III. Determinați varianta/variantele corectă/e de răspuns:

1. Pentru determinarea şi evaluarea curentă a stocurilor se pot folosi una din
metodele:
a. metoda identificării specifice
b. doar metoda costului standard
c. metoda costului standard
d. metoda preţului cu amănuntul
2. Un activ financiar poate fi reprezentat prin:
a) numerar;
b) o obligaţie contractuală;
c) un instrument de capitaluri proprii al unei alte entităţi;
d) un drept contractual;
3. Pentru determinarea valorii rezervei din reevaluare şi contabilizarea acesteia, se
pot folosi următoarele metode:
a) metoda valorii brute și metoda valorii nete
b) metoda identificării specifice;
c) variantele a) și b)
4. Evaluarea imobilizărilor financiare se face la:
a) doar la intrarea în gestiunea entității;
b) data bilanțului;
58
c) intrarea în gestiunea entității și la data bilanțului.
5. Regimurile (metodele sau sistemele) de amortizare ce pot fi utilizate de entităţile
din România sunt:
a) amortizarea liniră, amortizarea degresivă, amortizarea accelerată, amortizarea
calculată pe unitate de produs sau serviciu;
b) amortizarea liniară;
c) nicio variantă nu este corectă;
d) variantele a) și b).
6. O datorie financiară poate fi reprezentată prin:
a) o obligație contractuală;
b) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri
proprii ale entităţii;
d) niciuna dintre variante;
e) variantele a) și b), cu excepția variantei c).
7. Nu sunt supuse amortizării:
a) terenurile propriuzise;
b) amenajările de teren;
c) imobilizările necorporale.
8. Regulile de evaluare alternative a activelor imobilizate au în vedere:
a) reevaluarea imobilizărilor corporale;
b) evaluarea la valoare justă a instrumentelor financiare;
c) variantele a) și b);
9. Valoarea justă a instrumentelor financiare se determină prin referire la:
a) valoarea de piaţă pentru acele instrumente financiare pentru care se poate
identifica cu uşurinţă o piaţă credibilă;
b) o valoarea determinată cu ajutorul unor metode şi tehnici de evaluare general
acceptate pentru elementul la care nu se poate identifica cu uşurinţă o piaţă
credibilă.
c) valoarea contabilă;
d) variantele a) și b).
Răspunsuri:
I.
59
a) Metoda global valorică presupune folosirea documentelor: raportul de gestiune şi
fişa de cont pentru operaţii diverse, adică numai valoric atât la nivelul gestiunii cât
şi în contabilitate
b) Amortizarea liniară presupune includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a
unor sume constante sau de valori egale, proporţional cu numărul de ani de
utilizare economică sau durata de viaţă utilă (DVU).
II. a. A; b. F
III. 1. a; 2. a, c, d; 3.a; 4. c; 5.a; 6. c; 7.a; 8. c; 9. d;

1.ORDIN Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I pentru aprobarea Reglementărilor
2.Vişan D., Aprofundări în contabilitatea financiară, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2011
pp. 99
3.Socoliuc M., “Politici şi opţiuni contabile”, note de curs, Suceava, 2013, pp. 8
4. Patpaiac M., “Considerente privind tratamentul reevaluării versus deprecierea de valoare a
activelor imobilizate”, Finanţe publice şi contabilitate, nr. 9/2014, pp. 9-10
5. OMFP 1802/2014- Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi
situaţiile financiare anuale consolidate, art. 106, art. 108, art. 111
6. Lazăr A., “Elemente de noutate cuprinse în noile reglementări contabile conforme cu
Directivele Europene”, Finanţe publice şi contabilitate, nr. 1/2015, pp. 7
7. Reevaluarea imobilizărilor corporale”,
http://www.accountingleader.ro/admin/upload/orig/reevaluarea%20 imobilizarilor%20corporale-
rezumat_1384364884.pdf [accesat la 15.06.2015].
8. Legea 571/2003 privind Codul Fiscal actualizată 2015, art. 21
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.4

EVALUAREA ACTIVELOR CIRCULANTE
Cuprins
4.1.Introducere
4.2.Competenţele unităţii de învăţare
4.3.Conținutul unității de învățare
4.3.1. Politici şi tratamente contabile privind recunoaşterea şi evaluarea activelor
circulante
60
4.1. Introducere
În cadrul acestei unități de învățare se vor prezenta principalele politici și tratamente privind
recunoașterea și evaluarea activelor circulante în contabilitate.

- cunoască politicile și tratamentele contabile aplicabile în cazul activelor circulante;
- enumere principalele categorii de active circulante și să le definească;
- cunoască principalele metode de inventariere.

4.3.1. Politici şi tratamente contabile privind recunoaşterea şi evaluarea activelor circulante
În conformitate cu normele internaţionale şi reglementările naţionale un activ este

clasificat ca circulant dacă:
 este deţinut sau se aşteaptă să fie realizat pentru: vânzare sau consumat în cursul
normal al ciclului de exploatare al entităţii;
 este deţinut în vederea tranzacţionării;
 este reprezentat de numerar şi echivalente de numerar a căror utilizare nu este
restricţionată;
 se aşteaptă să fie realizat în termen de maximum 12 luni de la data bilanţului.
Se cuprind în categoria active circulante:
o stocurile şi serviciile pentru care nu a fost întocmită factura;

o creanţele;
o investiţiile financiare pe termen scurt;
o casa şi conturi la bănci.
Pentru recunoaşterea activelor circulante se aplică

aceleaşi criterii prezentate la activele imobilizate respectiv:
- probabilitatea generării de beneficii economice
viitoare pentru entitatea care le deţine;
- costul (valoarea) să poată fi evaluată în mod credibil.
61
În general activele circulante trebuie evaluate la costul de achiziţie sau costul de
producţie după caz. Ajustările de valoare se fac în vederea prezentării lor la cea mai mică
valoare de piaţă sau în circumstanţe speciale la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data
bilanţului.
A) Stocurile sunt reprezentate prin activele deţinute pentru a fi vândute, în curs de

producţie în vederea vânzării sau sub formă de materii prime şi materiale ce urmează a fi
folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
Sunt incluse de asemenea în categoria stocurilor:

 activele cu ciclu lung de fabricaţie destinate vânzării, cum ar fi: ansambluri sau
complexe de locuinţe, realizate de entităţi ce au ca activitate principală obţinerea şi vânzarea de
locuinţe;
 terenurile cumpărate în scopul construirii pe acestea de locuinţe destinate
vânzării;
 bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi, maşinile
folosite numai ca material de demonstraţie pentru negociere în domeniul automobilelor cu
durată de utilizare sub un an;
 stocurile cumpărate pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente,
dar care sunt în curs de aprovizionare, reflectate în contabilitate prin formula:
__________________________ x ____________________________
32x „Stocuri în curs de = 40X „Furnizori”
aprovizionare”
__________________________ x ____________________________
Valoarea stocurilor reprezentată prin costul acestora trebuie să cuprindă toate costurile
aferente achiziţiei şi prelucrării precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma
şi în locul în care se găsesc.
În cazul unui prestator de servicii costul trebuie să cuprindă:
 manopera;
 alte cheltuieli legate de personalul direct
angajat în furnizarea serviciilor inclusiv
personalul însărcinat cu supravegherea;
 regiile corespunzătoare serviciului prestat.
Pentru determinarea şi evaluarea curentă a stocurilor se pot folosi una din metodele:
62
 metoda identificării specifice (pentru stocurile nefungibile);
 metoda costului standard (în activitatea de producţie);
 metoda preţului cu amănuntul (în activitatea de comerţ en detail).
La ieşirea din gestiune a stocurilor fungibile (pentru care există riscul de confuzie) se pot
folosi ca metode de evaluare:
 metoda primul intrat – primul ieşit (FIFO) – cea mai echitabilă sub aspectul
imaginii fidele a informaţiilor din situaţiile financiare anuale;
 metoda costului mediu ponderat (CMP) – cea mai echidistantă sub aspectul
implicaţiilor fiscale;
 metoda ultimul intrat – primul ieşit (LIFO)25 – cea care avantajează agenţii
economici în condiţiile de inflaţie.
Cu privire la modelele (formulele) de evaluare a stocurilor entităţile trebuie să

respecte următoarele reguli:
- metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă;
- dacă administratorii decid schimbarea metodei în notele explicative trebuie să se
prezinte informaţii privind motivul schimbării şi efectele asupra rezultatului;
- pentru stocurile care au natură şi utilizare similare trebuie utilizate aceleaşi metode de
determinare a costului (de evaluare);
- în bilanţ stocurile nu trebuie reflectate la o valoare mai mare decât valoarea ce se poate
obţine prin vânzare sau utilizarea lor; diminuându-se până la valoarea realizabilă netă prin
reflectarea unei ajustări pentru depreciere.
Valoarea realizabilă netă este dată de preţul de valorificare curent din care se deduc
costurile necesare valorificării.
Pentru evidenţa sintetică şi

contabilizarea stocurilor se pot folosi două metode:
25
Nu mai este recunoscută de IAS 2 „Stocuri” însă legislaţia românească o menţine (vezi OMFP
1802/2014).
63
- metoda inventarului permanent care permite determinarea valorii stocurilor existente
în orice moment:
Conturi de stocuri = Conturi de furnizori (la intrare)

şi
Conturi de cheltuieli = Conturi de stocuri (la ieşire)
- metoda inventarului intermitent care nu permite determinarea operativă a valorii

stocurilor existente, ci numai după inventariere:
Conturi de cheltuieli = Conturi de furnizori (la intrare)

şi
Conturi de stocuri = Conturi de cheltuieli (la inventariere).
Pentru evidenţa analitică a stocurilor se pot folosi metodele:
- metoda cantitativ - valorică – cu folosirea documentelor: fişa de magazie şi fişa

analitică pentru valori materiale, adică cantitativ la nivelul gestiunii şi cantitativ şi valoric în
contabilitate;
- metoda operativ – contabilă – prin utilizarea documentelor: fişa de magazie şi fişa
sintetică, adică cantitativ la nivelul gestiunii şi valoric în contabilitate;
- metoda global - valorică – care presupune folosirea documentelor: raportul de
gestiune şi fişa de cont pentru operaţii diverse, adică numai valoric atât la nivelul gestiunii cât şi
în contabilitate.
Valoarea produselor şi serviciilor în curs de execuţie se determină prin inventarierea

producţiei neterminate la sfârşitul perioadei prin metode tehnice de constatare a gradului de
finalizare sau a gradului de efectuare a operaţiilor tehnologice.
B) Investiţiile financiare pe termen scurt sunt reprezentate prin:

 Obligaţiuni;
 depozite bancare pe termen scurt;
 alte valori mobiliare achiziţionate în vederea realizării unui profit pe termen
64
scurt.
 La intrarea în gestiunea entităţii sunt evaluate la costul de achiziţie, prin

care se înţelege preţul de cumpărare sau valoarea stabilită potrivit contractelor încheiate de
entitate.
 La ieşirea din gestiune a investiţiilor financiare pe termen scurt, cu excepţia

depozitelor bancare pe termen scurt se utilizează metodele specifice ieşirii de stocuri iar
eventualele ajustări pentru pierderea de valoarea se anulează.
 La sfârşitul exerciţiului se înregistrează la valoarea actuală, diferenţele

determinând suplimentarea, anularea sau diminuarea ajustărilor pentru pierderile de valoare.
 Depozitele bancare pe termen scurt în valută se înregistrează la constituire, la
cursul de schimb comunicat de BNR la data operaţiunii de constituire iar la lichidare la cursul de
la data operaţiunii de lichidare, evidenţiindu-se diferenţele ca venituri sau cheltuieli din
diferenţe de curs.
C) Creanţele sunt reprezentate prin drepturi sau sume de încasat de la terţi ca urmare a
unor livrări sau prestaţii efectuate în favoarea acestora.
 La intrarea în gestiunea entităţii, creanțele sunt evaluate la valoarea nominală
conform documentelor legale în care sunt reflectate.
 La încasare sunt reflectate la valoarea efectivă a numerarului intrat în gestiunea
entităţii cu deprecierile sau pierderile de valoare corespunzătoare.
 La inventariere şi la închiderea exerciţiului creanţele sunt evaluate la valoarea
probabilă de încasare.
 Creanţele în valută se înregistrează iniţial la cursul de schimb valutar comunicat
de BNR la data efectuării tranzacţiei.
Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanţelor în valută la cursuri
diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul lunii sau faţă de cele la care
sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar ca venituri sau cheltuieli
din diferenţe de curs.
Atunci când creanţa este decontată în decursul aceleaşi luni în care a survenit; întreaga diferenţă
de curs valutar este recunoscută în acea lună iar când creanţa este decontată într-o lună
ulterioară, diferenţa de curs valutar recunoscută în fiecare lună care intervine până în luna
decontării se determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul
fiecărei luni.
65
La finele fiecărei luni creanţele în valută se evaluează la cursul de schimb al pieţei
valutare comunicat de BNR din ultima zi bancară a lunii în cauză.
D) Casa şi conturile la bănci cuprind:

 valorile de încasat;
 disponibilităţile în lei şi în valută;
 creditele bancare pe termen scurt;
 dobânzile aferente disponibilităţilor;
 creditelor acordate de bănci pe termen scurt;
 avansurile de trezorerie;
 acreditivele;
 viramentele interne.
Evidenţa disponibilităţilor în lei din casierie şi conturi la bănci se ţine la valoarea

nominală consemnată pe titlurile respective.
Operaţiunile de vânzare cumpărare în valută inclusiv cele derulate în cadrul

contractelor cu decontare la termen se înregistrează în contabilitate la cursul de schimb valutar
utilizat de banca comercială la care se efectuează licitaţia de valută, fără evidenţierea de
diferenţe de curs valutar.
Evaluarea disponibilităţilor în valută şi a altor valori de trezorerie cum sunt titlurile de

stat, acreditivele şi depozitele în valută la finele lunii se face la cursul de schimb al pieţei
valutare comunicat de BNR pentru ultima zi bancară a lunii în cauză; diferenţele de curs
înregistrându-se la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs.
Deschiderea respectiv lichidarea acreditivelor în valută solicitate de entităţi băncilor, se

face la cursul de schimb comunicat de BNR de la data operaţiunii de deschidere respectiv
lichidare iar eventualele diferenţe de curs se înregistrează la cheltuieli sau venituri din diferenţe
de curs.
Avansurile de trezorerie reprezentând sume puse la dispoziţia personalului sau terţilor

în vederea efectuării de plăţi în favoarea entităţii şi nedecontate până la data bilanţului se
evidenţiază prin formula:
__________________________ x ____________________________
% = 542 „Avansuri de trezorerie”
4282 „Alte creanţe în legătură
66
cu personalul”
461 „Debitori diverşi”
__________________________ x ____________________________
Transferurile de disponibilităţi între conturile de la bănci precum şi între acestea şi

casierie se realizează prin intermediul contului 581 „Viramente interne”.
Rolul contului 581:

 de a evita dublarea sau omiterea unor înregistrări datorită decalajului în
timp care poate exista între momentul ieşirii disponibilităţilor dintr-un cont de trezorerie şi cel al
intrării în alt cont de trezorerie;
 separarea fluxurilor băneşti externe de cele interne derulate prin trezoreria
entităţilor.
Să ne reamintim
1. Enumerați principalele categorii de active circulante.
2. Prezentați metodele de evaluare utilizate la ieșirea din gestiune a stocurilor fungibile.
3. Enumerați metodele de inventariere utilizate în cazul evidenței sintetice.
4. Prezentați metodele utilizate în cadrul evidenței analitice.
Rezumat
Un activ este clasificat ca circulant dacă:
 este deţinut sau se aşteaptă să fie realizat pentru: vânzare sau consumat în cursul
normal al ciclului de exploatare al entităţii;
 este deţinut în vederea tranzacţionării;
 este reprezentat de numerar şi echivalente de numerar a căror utilizare nu este
restricţionată;
 se aşteaptă să fie realizat în termen de maximum 12 luni de la data bilanţului.
Se cuprind în categoria active circulante:
o stocurile şi serviciile pentru care nu a fost întocmită factura;
o creanţele;
o investiţiile financiare pe termen scurt;
o casa şi conturi la bănci.
67
În general activele circulante trebuie evaluate la costul de achiziţie sau costul de producţie
după caz. Ajustările de valoare se fac în vederea prezentării lor la cea mai mică valoare de piaţă
sau în circumstanţe speciale la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanţului.

Noțiunea de stocuri, metode de evidență sintetică a stocurilor (metoda inventarului permanent,
metoda inventarului intermitent), investiții financiare pe termen scurt, metoda identificării
specifice, metoda costului standard, activele cu ciclu lung de fabricaţie destinate vânzării, active
circulante.
I. Determinați varianta/variantele corectă/e de răspuns:

1. Pentru determinarea şi evaluarea curentă a stocurilor se pot folosi una din
metodele fi:
a) metoda identificării specifice;
b) doar metoda costului standard;
c) metoda costului standard;
d) metoda prețului cu amănuntul
2. Sunt incluse în categoria stocurilor:
a) activele cu ciclu lung de fabricaţie destinate vânzării;
b) terenurile cumpărate în scopul construirii pe acestea de locuinţe destinate vânzării;
c) bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi;
d) stocurile cumpărate pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente;
e) variatele a),b), c), d.
3. Pentru determinarea şi evaluarea curentă a stocurilor nefungibile se utilizează
următoarea metodă:
a) metoda identificării specifice;
b) metoda costului standard;
c) metoda FIFO
4. Pentru determinarea şi evaluarea curentă a stocurilor utilizate în activitatea de
producţie se utilizează următoare metodă:
a) metoda costului standard;
b) metoda prețului cu amănuntul;
c) metoda FIFO;
d) variantele a) și b);
68
e) variantele a), b) și d)
5. La ieşirea din gestiune a stocurilor fungibile (pentru care există riscul de confuzie)
se pot folosi ca metode de evaluare:
a) metoda FIFO:
b) metodele FIFO, LIFO, CMP;
c) metoda prețului cu amănuntul;
6. Investiţiile financiare pe termen scurt sunt reprezentate prin:
a) obligaţiuni, depozite bancare pe termen scurt, alte valori mobiliare achiziţionate în
vederea realizării unui profit pe termen scurt;
b) obligaţiuni, depozite bancare pe termen scurt, alte valori mobiliare achiziţionate în
vederea realizării unui profit pe termen scurt, acțiuni;
c) obligaţiuni, depozite bancare pe termen scurt, alte valori mobiliare achiziţionate în
vederea realizării unui profit pe termen scurt, acțiuni; interese de participare;
d) variantele a), b); c);
e) doar varianta a.
7. La încasare creanțele sunt reflectate la:
a) valoarea efectivă a numerarului intrat în gestiunea entităţii cu deprecierile sau pierderile
de valoare corespunzătoare;
b) valoare contabilă netă;
c) valoarea efectivă a numerarului intrat în gestiunea entităţii.
8. Evidenţa disponibilităţilor în lei din casierie şi conturi la bănci se ţine la:
a) valoarea efectivă a numerarului intrat în gestiunea entităţii cu deprecierile sau pierderile
de valoare corespunzătoare;
b) valoarea nominală consemnată pe titlurile respective;
d) Transferurile de disponibilităţi între conturile de la bănci precum şi între acestea şi
casierie se realizează prin intermediul contului.
9. Transferurile de disponibilităţi între conturile de la bănci precum şi între acestea şi
casierie se realizează prin intermediul contului:
a) 581”Viramente interne”;
b) 481 "Decontări între unitate și subunități";
c) 482 “Decontări între subunităţi”.
10. Pentru evidenţa analitică a stocurilor se pot folosi următoarele metode:
a) metoda global-valorică;
b) metoda cantitativ-valorică;
69
c) metoda operativ –contabilă;
e) doar variatele a) și c);
f) variantele a), b) și c).
II.Completati spațiile libere:

a) Valoarea realizabilă netă este dată de ................................................ din care se deduc
costurile necesare valorificării.
b) Pentru evidenţa sintetică şi contabilizarea stocurilor se pot folosi două
metode: .........................................și .................................................................
c) La intrarea în gestiunea entităţii, investițile financiare pe termen scurt sunt evaluate
la ............................., prin care se înţelege preţul de cumpărare sau valoarea stabilită
potrivit contractelor încheiate de entitate.
Răspunsuri:
I. 1.a; 2. e; 3. a; 4. e; 5. b; 6. e; 7.a; 8.b; 9.a; 10.f;
II. a). preţul de vânzare a unui activ; b). metoda inventarului permanent și metoda
inventarului intermitent; c). cost de achiziție

DATORIILOR
Cuprins
5.1.Introducere
5.3.1. Conţinutul, recunoaşterea şi evaluarea datoriilor
5.3.1.1. Conţinutul economic şi financiar al datoriilor
5.3.1.2. Recunoaşterea şi evaluarea datoriilor
70
5.1. Introducere
În cadrul acestei unități de învățare se vor prezenta conținutul economic și financiar al
datoriilor. De asemenea, vor fi prezentate principalele criterii utilizate în recunoaștera și evaluarea
datoriilor.

- definească noțiunile de datorii și obligații;
- cunoască modalitățile de evaluare a datoriilor;
- realizeze aplicații aferente conturilor de datorii.
5.3. Conţinutul unităţii de învăţare

5.3.1. Conținutul, recunoașterea și evaluarea datoriilor
Datoriile (pasivele) unei entităţi reflectă sursele de finanţare, adică obligaţiile acesteia
faţă de terţi (furnizori, angajaţi, bănci, etc.) şi faţă de investitori (acţionari, asociaţi) denumite
capitaluri proprii sau activ net.
Prin intermediul datoriilor se asigură finanţarea externă şi internă a entităţii.
5.3.1.1. Conţinutul economic şi financiar al datoriilor
Conform Cadrului Contabil General Internaţional,

datoriile reprezintă surse atrase şi angajamente financiare,
sub forma obligaţiilor actuale, rezultate din evenimente
trecute, prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire
de resurse (plată) care să încorporeze beneficii economice
viitoare.
O obligaţie reprezintă un angajament sau o

responsabilitate de a acţiona într-un anumit fel pentru stingerea unei datorii. În mod normal o
71
obligaţie intervine în momentul unor livrări, prestaţii sau în urma unor contracte irevocabile de
achiziţii.
Decizia unei entităţi de a achiziţiona active în viitor nu reprezintă o obligaţie actuală.

Datoriile iau naştere odată cu obţinerea dreptului de proprietate asupra bunurilor,
lucrărilor, serviciilor şi se lichidează odată cu plata acestora.
Stingerea unei datorii se poate face prin:

plata în numerar sau virament;
transfer de active sau prestare de servicii echivalente;
înlocuirea unei datorii cu o altă datorie;
conversia obligaţiilor în titluri de capital, etc.
Datoriile pot reprezenta mărimi bine precizate cu scadenţa certă sau angajamente
condiţionate cum sunt provizioanele (datorii cu valoare şi exigibilitate incertă).
5.3.1.2. Recunoaşterea şi evaluarea datoriilor
Recunoaşterea datoriilor se face în funcţie de două criterii ce trebuie îndeplinite

cumulativ:
- probabilitatea înregistrării unei ieşiri de resurse pentru stingerea unei datorii, care să
încorporeze beneficii economice viitoare;
- valoarea datoriei (obligaţiei) să poată fi evaluată în mod credibil.
Evaluarea datoriilor la intrarea în gestiunea entităţii se face la valoarea nominală,

reprezentată prin suma înscrisă în documentul legal ce le atestă (ex. factura, contractul de
vânzare – cumpărare, etc.).
Valoarea nominală este dată de: costul istoric, costul curent, valoarea realizabilă, valoarea
actualizată, etc.
Evaluarea la ieşire a unei datorii se face la valoarea numerarului sau echivalentului în
numerar plătit sau a altor active cedate, ori convertite pentru stingerea acesteia.
La inventariere şi la închiderea exerciţiului financiar evaluarea datoriilor se face la
valoarea probabilă de plată.
Diminuarea datoriilor se poate face şi prin acordarea în favoarea terţilor de reduceri
comerciale (rabaturi, remize, risturnuri) şi reduceri financiare (sconturi) astfel:
72
a) Reduceri comerciale:
La furnizori:
709 „Reduceri comerciale acordate” = 4111 „Clienţi”
La clienţi:
401 „Furnizori” = 609 „Reduceri comerciale

primite”
b) Reduceri financiare:
La furnizor:
% = 4111 „Clienţi”
5121 „Conturi la bănci în lei”
667 „Cheltuieli cu sconturile”
La clienţi:
401 „Furnizori” = %
5121 „Conturi la bănci în lei”
767 „Venituri din sconturi”
 Datoriile entităţii, ca urmare a tranzacţiilor care generează

datorii în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei cât şi
în valută. O tranzacţie în valută este o tranzacţie care este
exprimată sau necesită decontarea într-o altă monedă decât
moneda naţională.
 Datoriile şi creanţele entităţii exprimate în lei a căror
decontare se face în funcţie de cursul unei valute sunt asimilate
elementelor exprimate în valută.
 Cursul valutar este raportul de schimb dintre două monede.

73
 Diferenţele de curs valutar sunt diferenţele ce rezultă din conversia unui anumit
număr de unităţi ale unei monede într-o altă monedă la cursuri de schimb diferite.
 O tranzacţie în valută trebuie înregistrată iniţial la cursul de schimb valutar
comunicat de BNR, de la data efectuării tranzacţiei.
 Datoriile generate de operaţiunile de leasing financiar în valută se înregistrează

la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de BNR la data acordării finanţării iar dacă data
este o zi nebancară, la calculul diferenţelor de curs se va avea în vedere cursul din ultima zi
anterioară datei acordării finanţării.
 Diferenţele de curs valutar generate de decontarea datoriilor trebuie recunoscute
în luna în care apar, iar când decontarea se face într-o lună ulterioară, vor fi recunoscute în
fiecare lună până în luna decontării ţinând cont de modificarea cursurilor de schimb din cursul
fiecărei luni, ca venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar:
Datorie = Venituri din diferenţe de curs valutar

sau
Cheltuieli din diferenţe de curs valutar = Datorie 

 Datoriile reprezentând primele de participare a personalului la profit,

acordate potrivit legii vor fi recunoscute atunci când:
- entitatea are o obligaţie legală sau implicită de a face plăţi ca rezultat al evenimentelor
anterioare;
- poate fi făcută o estimare certă a obligaţiei.
Pentru aceste datorii în exerciţiul anterior celui pentru care se acordă se va recunoaşte un
provizion, urmând ca în exerciţiul curent să se înregistreze cheltuiala efectivă cu primele şi să se
anuleze provizionul:
Anul N-1:
6812 „Cheltuieli de exploatare = 151X Provizioane
privind provizioanele”
Anul N:
643 „Cheltuieli cu primele reprez. = 424 „Prime
participarea personalului la profit” reprezentând participarea
74
personalului la profit”
151x Provizioane = 7812 Venituri din provizioane
Nu trebuie recunoscute ca datorii la data bilanţului:

 dividendele repartizate deţinătorilor de acţiuni propuse sau declarate după
data bilanţului;
 orice alte repartizări similare din profit care se fac pe seama rezultatului
reportat.

Noțiunea de datorie, obligație, stingerea unei datorii, datorii cu valoare și exigibilitate
incertă, valoare nominală, reduceri comerciale; reduceri finnaciare, provizion.
TO DO
Una dintre definiţiile datoriilor este următoarea:
Datoriile (pasivele) unei entităţi reflectă sursele de finanţare, adică obligaţiile acesteia
faţă de terţi (furnizori, angajaţi, bănci, etc.) şi faţă de investitori (acţionari, asociaţi) denumite
capitaluri proprii sau activ net.
Alte definiţii ale datoriilor sunt:
................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................
Să ne reamintim
1. Definiți elementele de datorii ale unei entități.
2. Precizați prin ce moduri se poate realiza stingerea unei datorii.
3. Enumerați cele două criterii care trebuie îndeplinite pentru recunoașterea datoriilor.
Rezumat
Decizia unei entităţi de a achiziţiona active în viitor nu reprezintă o obligaţie actuală.
Datoriile iau naştere odată cu obţinerea dreptului de proprietate asupra bunurilor,
lucrărilor, serviciilor şi se lichidează odată cu plata acestora.
Evaluarea datoriilor la intrarea în gestiunea entităţii se face la valoarea nominală,
reprezentată prin suma înscrisă în documentul legal ce le atestă (ex. factura, contractul de
vânzare – cumpărare, etc.).
Valoarea nominală este dată de: costul istoric, costul curent, valoarea realizabilă,
valoarea actualizată, etc.
75
Evaluarea la ieşire a unei datorii se face la valoarea numerarului sau echivalentului în
numerar plătit sau a altor active cedate, ori convertite pentru stingerea acesteia.
La inventariere şi la închiderea exerciţiului financiar evaluarea datoriilor se face la
valoarea probabilă de plată.
I. Determinați varianta/variantele corectă/e de răspuns:

1. Evaluarea datoriilor la intrarea în gestiunea entității se face la:
a) valoarea justă
b) valoarea nominală
c) valoarea de intrare
d) valoarea de inventar
2. Evaluarea la ieşire a unei datorii se face la:
a) valoarea numerarului sau echivalentului în numerar plătit sau a altor active
cedate, ori convertite pentru stingerea acesteia;
b) valoare nominală;
c) valoare justă;
d) cost istoric.
3. Nu trebuie recunoscute ca datorii la data bilanţului:
a) dividendele repartizate deţinătorilor de acţiuni propuse sau declarate după
data bilanţului;
b) orice alte repartizări similare din profit care se fac pe seama rezultatului
reportat;
c) variantele a) și b);
d) doar varianta a);
e) doar varianta b).
4. Stingerea unei datorii se poate face prin:
a) plata în numerar sau virament;
b) transfer de active sau prestare de servicii echivalente;
c) înlocuirea unei datorii cu o altă datorie;
d) conversia obligaţiilor în titluri de capital;
e) variantele a),b), c), d);
f) doar varianta a).
5. Decizia unei entităţi de a achiziţiona active în viitor nu reprezintă:
a) o obligaţie actuală;
76
b) o obligație;
c) varianta a)
II. Completati spațiile libere:

a) Evaluarea la ieşire a unei datorii se face la ....................................
sau .................................................... plătit sau a altor active cedate, ori convertite pentru
stingerea acesteia.
b) Prin intermediul datoriilor se asigură finanţarea …………….şi ……………a entităţii.
c) La inventariere şi la închiderea exerciţiului financiar evaluarea datoriilor se face la
....................................................
Răspunsuri:
I. 1. b; 2.a; 3. c; 4.e; 5. c;
II.a). valoarea numerarului sau echivalentului în numerar; b) internă și externă; c).
valoare probabilă de plată.

CAPITALURILOR PROPRII
Cuprins
6.1. Introducere
6.3.1. Conţinutul şi evaluarea capitalurilor proprii
6.3.1.1. Conţinutul şi evaluarea capitalului social, a primelor de capital
şi a rezervelor
77
6.3.1.2. Determinarea şi evaluarea rezultatului exerciţiului financiar,
repartizarea profitului şi acoperirea pierderilor
6.1. Introducere
În cadrul acestei unități de învățare se vor prezenta elementele principale ale capitalurilor
proprii, precum și principalele metode de evaluare a capitalului social, primelor de capital și a
rezervelor unei entități economice. De asemenea, se vor face cunoscute tehnicile de determinare și
evaluare a rezultatului exercițiului financiar, a repartizării profitului și acoperirii pierderilor prin
intermediul unor aplicații.

-definească capitalurile proprii și să precizeze principalele valori utilizate în
evaluarea capitalului;
- cunoască metodele de evaluare aferente primelor de capital și a rezervelor;
- să determine și să evalueze rezultatului exerciţiului financiar, repartizarea profitului
precum şi acoperirea pierderilor.

6.3.1. Conţinutul şi evaluarea capitalurilor proprii
Capitalurile proprii (activele nete) sunt reprezentate prin drepturile acţionarilor în

activele entităţilor, după deducerea tuturor datoriilor. În bilanţ se regăsesc în cadrul grupei
„Capital şi rezerve” incluzând: aporturile de capital, primele de capital, rezervele, rezultatul
reportat şi rezultatul exerciţiului.
6.3.1.1. Conţinutul şi evaluarea capitalului social, a primelor de capital şi a rezervelor
Capitalul social este reprezentat prin aporturile acţionarilor şi asociaţilor sub formă de
acţiuni şi părţi sociale la constituirea resurselor necesare finanţării proprii a entităţii ca persoană
juridică distinctă de proprietarii săi.
78
Evaluarea capitalului are în vedere principalele valori cu ajutorul cărora se exprimă
capitalurile entităţilor economice. Acestea sunt26:
Valoarea nominală, dată de raportul dintre valoarea capitalului social şi numărul

de acţiuni sau părţi sociale.
V.N. = Capital social / Nr. de acţiuni
Valoarea de piaţă, este suma ce se obţine din vânzarea/sau se plăteşte la achiziţia

unei acţiuni pe o piaţă activă. Este preţul pe care investitorul este dispus să-l plătească pentru a
achiziţiona o acţiune pe o piaţă liberă.
Valoarea de emisiune, (cursul acţiunilor) este preţul care trebuie plătit de către cei
care subscriu acţiuni sau părţi sociale.
Valoarea financiară, exprimă echivalentul corespunzător capitalizării dividendului

anual pe o acţiune la o rată medie a dobânzii pe piaţă.
Dividendul distribuit pe actiune

Vf = Rata medie a dobânzii pe piata
Valoarea de randament, este valoarea corespunzătoare profitului net pe o acţiune

care se poate capitaliza în cursul exerciţiului având în vedere o rată medie a dobânzii de piaţă.
Dividend distribuit pe actiune  Cota parte din profit pe actiune încorp. în rezerve
Vr = Rata medie a dobânzii pe piata
Valoarea contabilă (sau bilanţieră) a capitalului se calculează ca un raport între

activul net contabil şi numărul de acţiuni sau părţi sociale.
A net (Cp)
Vc =
Nr. A (PS)
Activul net contabil = Active – Datorii
Înregistrarea contravalorii în lei a capitalului social subscris în valută se face la cursul de

schimb al pieţei valutare comunicat de BNR la data subscrierii.
Diferenţele de curs valutar între cursul de la data subscrierii şi cursul de la data vărsării
capitalului social în valută se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar
după caz.
26
Pântea I.P, Bodea Gh – Contabilitatea financiară românească, Editura Intelcredo 2006, pag. 374
79
Cu privire la modificarea valorii capitalului ca urmare a unor operaţiuni specifice trebuie
avute în vedere următoarele reguli:
- modificarea capitalului social se efectuează în conformitate cu legislaţia în domeniu
(vezi Legea 31/1990) şi în baza hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor;
- retragerea, cedarea sau casarea unui bun care a constituit aport la capitalul social nu
modifică valoarea capitalului social;
- acţiunile proprii răscumpărate potrivit legii sunt prezentate în bilanţ ca o corecţia a
capitalului propriu;
Câştigurile sau pierderile legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea cu titlu gratuit

sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii nu vor fi recunoscute în contul de profit şi
pierdere ci se vor reflecta cu ajutorul conturilor 141 „Câştiguri legate de vânzarea sau anularea
instrumentelor de capitaluri proprii” respectiv 149 „Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea,
vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii respectiv:
a) Câştigul:
1012 „Capital social vărsat” = %
109 „Acţiuni proprii”
141 „Câştiguri din vânzarea sau
anularea instr. de capital propriu”

b) Pierderea:
% = 109 „Acţiuni proprii”
1012 „Capital social vărsat”
149 „Pierderi privind emiterea,
vânzarea, cedarea cu titlu gratuit
sau anularea instrumentelor de
capitaluri proprii”
Câştigurile sau pierderile legate de vânzarea sau răscumpărarea instrumentelor de

capitaluri proprii se determină ca diferenţă dintre preţul de vânzare şi cel de răscumpărare,
respectiv între valoarea nominală a instrumentelor anulate şi valoarea lor de răscumpărare;
Cheltuielile legate de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii sunt reflectate
direct în capitalurile proprii (contul 149) atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile pentru
recunoaşterea lor ca imobilizări necorporale putând majora sau diminua suma altor rezerve
(contul 1068 Alte rezerve):
- majorare:
80
149 „Pierderi privind emiterea, = 1068 „Alte rezerve”
- diminuare:
1068 „Alte rezerve” = 149 „Pierderi privind emiterea,

Cu ocazia emiterii de noi titluri de capital entităţile trebuie să evidenţieze în contabilitate

prime de capital care pot fi:
o de emisiune: Pe = Preţ de emisie – V.N.

o de fuziune: Pf = Val. aportului rezultat din fuziune – Val cu care a crescut capitalul
social la societatea absorbantă.
o prime de aport: Pap = Val. bun. aportate – V.N. a cap. social cu care au fost
remunerate
o prime de conversie: Pcv = V.N obligaţiunilor – Val acţ. Emise
Rezervele din reevaluare reflectă plusul sau minusul rezultat

din reevaluarea fiecărei imobilizări corporale în parte.
Rezervele din reevaluare au caracter nedistribuibil iar
diminuarea lor se poate face numai în limita soldului creditor existent
aferent imobilizării respective.
Din profitul entităţilor se pot constitui:

 rezerve legale 5% din profitul brut dar nu mai mult de 20% din capitalul
social;
 rezerve statutare sau contractuale, din profitul net, conform prevederilor
actului constitutiv al entităţii;
 alte rezerve neprevăzute de lege sau statut, facultativ din profitul net pentru
acoperirea pierderilor sau alte scopuri conform hotărârii AGA şi cu respectarea prevederilor
legale.
81
EXCEPTIE: Cu excepţia rezervelor constituite în baza unor acte normative, evidenţierea în
contabilitate a rezervelor se face pe seama rezultatului reportat.
Rezervele constituite ca urmare a unor facilităţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea
capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor.
6.3.1.2. Determinarea şi evaluarea rezultatului exerciţiului financiar, repartizarea profitului şi

acoperirea pierderilor
Teoria şi practica contabilă denumesc rezultatele economico – financiare aferente unui

an calendaristic rezultate ale exerciţiului.
Structura analitică a rezultatului exerciţiului cuprinde:
a) rezultatul din exploatare;
b) rezultatul financiar;
c) rezultatul curent;
d) rezultatul extraordinar;
e) rezultatul brut;
f) rezultatul net;
g) rezultatul impozabil.
a) Rezultatul din exploatare (R.expl), se calculează ca diferenţă între veniturile din

exploatare şi cheltuielile din exploatare
R.expl. = V.expl – Ch. Expl
b) Rezultatul financiar (Rf), este calculat ca diferenţă între veniturile financiare şi

cheltuielile financiare;
Rf =
c) Rezultatul curent (Rc), se obţine prin însumarea rezultatului din exploatare cu
Vf – Ch.f
rezultatul financiar;
Rc = R.expl + Rf
d) Rezultatul extraordinar (R.extr) sau profitul ori pierderea din activitatea

extraordinară, calculat ca diferenţă între veniturile extraordinare şi cheltuielile
extraordinare.
R.extr = V.extr – Ch. extr
.
82
e) Rezultatul brut (Rb) al exerciţiului, obţinut prin însumarea rezultatului curent cu
rezultatul extraordinar;
Rb = Rc + R
extr.
sau
Rb = R expl + Rf
f) Rezultatul net (Rn),+se
R obţine
extr. scăzând din rezultatul brut, impozitul pe profit:
Rn = Rb – Impozitul pe profit
g) Rezultatul impozabil (Ri), (profitul impozabil) se calculează ţinând cont de

cheltuielile nedeductibile fiscal, veniturile neimpozabile şi deducerile fiscale.
*Mărimea şi felul cheltuielilor nedeductibile fiscal şi a veniturilor
neimpozabile se stabileşte prin lege.
*În prezent sunt nedeductibile fiscal cheltuielile reprezentând:
 amenzi;
 penalităţi;
 donaţii acordate;
 cheltuieli de protocol care depăşesc limita admisă de lege, etc.
*În categoria veniturilor neimpozabile se încadrează:
 dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană
juridică română;
 diferenţele favorabile ale titlurilor de participare ca urmare a încorporării
rezervelor;
 primelor de capital, etc.
De asemenea se scad deducerile fiscale legale (ex. pierderile din anii precedenţi, rezervele
legale).
Ri = Rb + Ch.neded – V.neimp. – Ded. Fisc.
Impozitul pe profit aferent perioadei contabile se calculează prin aplicarea cotei de
impozit pe profit, stabilită prin lege asupra rezultatului impozabil. În prezent cota de impozit pe
profit este de 16%.
Impozitul pe profit = Ri x C% (16%)
83
Rezultatul definitiv al exerciţiului se stabileşte cumulat de la început anului, la
închiderea exerciţiului şi este reprezentat de soldul final al contului 121 „Profit sau
pierdere”.
Repartizarea profitului pe destinaţii, se face în conformitate cu prevederile legale în
vigoare, de către AGA, după aprobarea situaţiilor financiare anuale.
Rezervele legale constituite din profitul brut al exerciţiului curent se înregistrează prin
articolul:
__________________________ x ____________________________
129 „Repartizarea profitului” = 1061 „Rezerve legale”
__________________________ x ____________________________
Profitul net se preia la rezultatul reportat, în exerciţiul financiar următor celui pentru
care se întocmesc situaţiile financiare, de unde urmează a fi repartizat pe celelalte destinaţii
stabilite de AGA:
__________________________ x ____________________________
121 „Profit sau pierdere” = 117 „Rezultatul reportat”
117 „Rezultatul reportat” = %

1012 „Capital subscris vărsat”
1063„Rezerve statutare
sau contractuale”
1068 „Alte rezerve”
457 „Dividende de plată”
Alte destinaţii legale
__________________________ x ____________________________
Închiderea contului 121 „Profit sau pierdere” şi 129 „Repartizarea profitului” se face la
începutul exerciţiului financiar celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare, ceea ce
înseamnă că în bilanţul contabil întocmit pentru exerciţiului financiar la care se referă vor
prezenta solduri corespunzătoare.
În cadrul rezultatului reportat (contul 117) se vor evidenţia distinct:
o rezultatul reportat provenit din preluarea la începutul exerciţiului financiar

curent a rezultatului din contul de profit şi pierdere ale exerciţiului financiar precedent;
o rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile.
84
Atunci când corectarea erorilor contabile generează pierdere contabilă, aceasta trebuie
acoperită înaintea oricărei repartizări a profitului.
Pierderea contabilă reportată se acoperă conform

hotărârii AGA, din:
 profitul exerciţiului financiar şi cel reportat;
 rezervele constituite;
 primele de capital;
 capitalul social vărsat.
Pierderea anuală fiscală stabilită prin declaraţia de impozit pe profit se recuperează în

ordinea înregistrării la fiecare termen de plată din profiturile impozabile obţinute în următorii 5
ani consecutivi.
Începând cu anul 2009 pierderile fiscale anuale se recuperează din profiturile impozabile
obţinute în următorii 7 ani consecutivi.
Studii de caz privind tratamentul contabil şi fiscal privind impozitarea profitului27
Calculul impozitului pe profit
Exemplu 1: SC „X” SA prezintă la 31.12.N următoarea situaţie financiară:

 venituri totale cumulate de la 01.01.N 6.000 lei;
 cheltuieli totale cumulate (altele decât contul 691) 4.200 lei;
 venituri neimpozabile cumulate de la 01.01.N 500 lei;
 cheltuieli nedeductibile cumulate de la 01.01.N 800 lei.
Să se determine rezultatul contabil şi fiscal aferent exerciţiului financiar N.
 Rezultatul contabil cumulat de la 01.01.N = 6.000 – 4.200 = 1.800 lei

 Rezultatul fiscal cumulat de la 01.01.N = 6.000 – 4.200 – 500 + 800 = 2.100 lei
Exemplu 2: Ca urmare a centralizării informaţiilor din contabilitate şi a retratării lor în

conformitate cu reglementările fiscale, pentru exerciţiul financiar N situaţia se prezintă conform
tabelului prezentat în continuare:
27
Cernuşca L., Contabilitate şi gestiune fiscală, Editura: Tribuna Economică, Bucureşti, 2010, pag 165-178
85
Venituri Venituri
Cheltuieli totale Cheltuieli
totale neimpozabi Rezultat Impozit pe Impozit de
cumulate de la nedeductibile
Luna cumulate le cumulate fiscal profit înregistrat în
01.01.N (altele cumulate de
de la de la cumulat cumulat contabilitate
decât 691) la 01.01.N
01.01.N 01.01.N
(5)= (1)- (6)= (5) x
(0) (1) (2) (3) (4) (7)
(2)-(3)+(4) 16%
Ian 12.000 8.000 200 4.200
Feb 13.000 9.500 210 3.710
Mar 17.000 15.000 300 250 1.950
Trim I 42.000 32.500 300 660 9.860 1.578 1.578
Apr 19.200 17.000 350 260 2.110
Mai 20.000 18.000 360 260 1.900
Iun 22.000 19.500 360 270 2.410
Trim II 103.200 87.000 1.370 1.450 16.280 2.605 1.027
Iul 25.000 23.000 400 300 1.900
Aug 26.000 24.000 450 300 1.850
Sept 26.500 25.000 500 300 1.300
Trim III 180.700 159.000 2.720 2.350 21.330 3.413 808
Oct 30.000 29.000 600 400 800
Nov 35.000 32.000 600 450 2.850
Dec 38.000 39.000 650 500 -1.150
Trim IV 283.700 259.000 4.570 3.700 23.830 3.813 400
86
Să se prezinte tratamentul contabil şi fiscal privind impozitarea profitului.
Sfârşitul trimestrului I:
- înregistrarea impozitului pe profit:

__________________________ x ____________________________
691 „Cheltuieli cu impozitul = 441 „Impozitul pe profit” 1.578
pe profit”
__________________________ x ____________________________
- închiderea contului 691:

__________________________ x ____________________________
121 „Profit sau pierdere” = 691 „Cheltuieli cu impozitul 1.578
pe profit”
__________________________ x ____________________________
- achitarea impozitului pe profit pe trimestrul I până la 25.04.N

__________________________ x ____________________________
441 „Impozitul pe profit” = 5121 „Conturi la bănci 1.578
în lei”
__________________________ x ____________________________
Sfârşitul trimestrului II:

__________________________ x ____________________________
pe profit”
__________________________ x ____________________________
__________________________ x ____________________________
pe profit”
__________________________ x ____________________________
- achitarea impozitului pe profit pe trimestrul II până la 25.07.N:
__________________________ x ____________________________
în lei”
__________________________ x ____________________________
Sfârşitul trimestrului III:

__________________________ x ____________________________
691 „Cheltuieli cu impozitul = 441 „Impozitul pe profit” 808
pe profit”
__________________________ x ____________________________

__________________________ x ____________________________
121 „Profit sau pierdere” = 691 „Cheltuieli cu impozitul 808
pe profit”
__________________________ x ____________________________
- achitarea impozitului pe profit pe trimestrul III până la 25.10.N

__________________________ x ____________________________
441 „Impozitul pe profit” = 5121 „Conturi la bănci 808
în lei”
__________________________ x ____________________________
Sfârşitul trimestrului IV:

__________________________ x ____________________________
691 „Cheltuieli cu impozitul = 441 „Impozitul pe profit” 400
pe profit”
__________________________ x ____________________________

__________________________ x ____________________________
121 „Profit sau pierdere” = 691 „Cheltuieli cu impozitul 400
pe profit”
__________________________ x ____________________________
Remarcă:
71
a) Dacă situaţiile financiare aferente exerciţiului financiar N se închid până la data de 25
februarie N+1 se întocmeşte Declaraţia 101 privind impozitul pe profit şi se achită impozitul pe
profit aferent anului fiscal încheiat până la data de 25 februarie.
__________________________ x ____________________________
în lei”
__________________________ x ____________________________
b) Dacă situaţiile financiare aferente exerciţiului financiar N nu se închid până la data de

25 februarie N+1, se întocmeşte Declaraţia 100 privind obligaţiile de plată la bugetul general
consolidat şi se achită impozitul calculat şi evidenţiat pe trimestrul III al exerciţiului financiar N
în sumă de 808 lei, urmând ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă
până la termenul de depunere a Declaraţiei 101 privind impozitul pe profit (25 aprilie anul N+1).
În acest caz, după depunerea declaraţiei de impozit pe profit (D101) societatea va avea de
recuperat de la bugetul de stat suma de 408 lei (808 lei, echivalentul trimestrului III – 400 lei,
suma finală de plată pentru trimestrul IV.)
__________________________ x ____________________________
în lei”
__________________________ x ____________________________
Pierderea fiscală
Exemplu: La 31.12.N, SC „X” SA prezintă următoarea situaţie financiară:

- capital social 2.000.000 lei;
- rezerve legale constituite 200.000 lei;
- pierderea contabilă din anul precedent 40.000 lei;
- pierderea fiscală din anul precedent 31.000 lei
 Situaţia rezultatului fiscal şi a impozitului pe profit pe luna 11 anul N se

prezintă după cum urmează:
- venituri totale cumulate de la 01.N: 16.400.000 lei

- cheltuieli cumulate de la 01.N (altele decât 691): 15.800.000 lei
- venituri neimpozabile cumulate de la 01.N: 1.080.000 lei
- cheltuieli nedeductibile cumulate de la 01.N (altele decât 691): 880.000 lei
72
 Rezultatul fiscal cumulat de la 01.N = 16.400.000 – 15.800.000 – 1.08.000 + 880.000 =
400.000 lei
 Impozit pe profit cumulat de la 01.N = 400.000 x 16% = 64.000 lei
 Situaţia rezultatului fiscal şi a impozitului pe profit pe luna 12 anul N se prezintă după

cum urmează:
- venituri totale cumulate de la 01.N: 18.000.000 lei
- cheltuieli cumulate de la 01.N (altele decât 691): 17.000.000 lei
- venituri neimpozabile cumulate de la 01.N: 1.200.000 lei
- cheltuieli nedeductibile cumulate de la 01.N (altele decât 691): 900.000 lei
 Rezultatul contabil = 18.000.000 – 17.000.000 = 1.000.000 lei

 Rezerve legale constituite la 31.N = 5% x 1.000.000 = 50.000 lei
 Plafonul maxim în vederea constituirii rezervelor legale: 20% x 2.000.000 = 400.000 lei
 Rezervele legale constituite până la exerciţiul N: 200.000 lei
 Rezervele legale constituite la 31.N: 50.000 lei
 Total rezerve legale constituite la 31.N: 200.000 + 50.000 = 250.000 lei (se încadrează în
plafonul maxim pentru constituirea rezervelor legale de 400.000 lei)
Înregistrarea rezervelor legale:

__________________________ x ____________________________
129 „Repartizarea profitului” = 1061 „Rezerve legale” 50.000
__________________________ x ____________________________
***Determinarea impozitului pe profit pe luna 12.N
- Venituri totale cumulate de la 01.01.N: 18.000.000 lei

- Cheltuieli totale cumulate de la 01.01.N (altele decât 691): 17.000.000 lei
- Venituri neimpozabile cumulate de la 01.N: 1.200.000 lei
- Cheltuieli nedeductibile cumulate de la 01.N (altele decât 691): 900.000 lei
 Rezultatul fiscal cumulat de la 01.N = 18.000.000 – 17.000.000 – 1.200.000 + 900.000 –

- 50.000 – 31.000 = 619.000 lei
Observaţii:
a) s-a scăzut pierderea fiscală în cuantum de 31.000 lei
73
b) rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5%
aplicată asupra profitului impozabil.
Impozitul pe profit = 619.000 x 16% = 99.040 lei
Înregistrarea impozitului pe profit:

__________________________ x ____________________________
pe profit”
__________________________ x ____________________________
Închiderea contului 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”:

__________________________ x ____________________________
pe profit”
__________________________ x ____________________________
Cu excepţia rezervelor legale la închiderea exerciţiului financiar nu se mai fac alte

repartizări din profit. După aprobarea situaţiilor financiare anuale în funcţie de hotărârea AGA
se înregistrează repartizarea profitului pe celelalte destinaţii legale (acoperirea pierderii,
dividende, rezerve statutare, participarea salariaţilor la profit, etc.).
La începutul exerciţiului financiar următor contul 121 ”Profit sau pierdere” se închide
după cum urmează:
_______________________ x _______________________
121 = % 900.960
117 ”Rezultatul 850.960
reportat”
129 ”Repartizarea 50.000
profitului
_______________________ x _______________________
Din profitul rămas se repartizează la „Alte rezerve” suma de 24.000 lei, diferenţa urmând
a fi repartizată pentru dividende:
__________________________ x ____________________________
117 „Rezultat reportat” = 1068 „Alte rezerve” 24.000
__________________________ x ____________________________
***Repartizarea profitului pentru dividende:
- Venituri totale cumulate de la 01.01.N: 18.000.000 lei
74
- Cheltuieli totale cumulate de la 01.01.N: 17.000.000 lei
- Cheltuieli cu impozitul pe profit (cont 691): 99.040 lei
- Rezerve legale: 50.000 lei
- Pierderea contabilă: 40.000 lei
- Alte rezerve: 24.000 lei
 Rezultatul fiscal = 18.000.000 – 17.000.000 – 99.040 - 50.000 – 40.000 – 24.000 =
786.960 lei
__________________________ x ____________________________
117 „Rezultat reportat” = 457 „Dividende de plată” 786.960
__________________________ x ____________________________
Cheltuieli de protocol
Exemplu: La 30.06.N SC „X” SRL prezintă următoarea situaţie financiară:

- total venituri impozabile: 30.000 lei
- total cheltuieli 20.000 lei din care:
 cheltuieli de protocol 800 lei
 cheltuieli cu impozitul pe profit aferent primului trimestru 500 lei
 cheltuieli cu amenzi 300 lei
 cheltuieli privind majorări de întârziere 50 lei
Să se determine:
a) cheltuielile nedeductibile şi cu deductibilitate limitată;
b) rezultatul contabil;
c) rezultatul fiscal;
d) impozitul pe profit aferent trimestrului II;
e) înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit aferent trimestrului II.
a) În conformitate cu prevederile art. 21 (3) lit. a) Codul fiscal „cheltuielile de protocol

sunt deductibile în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul
veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât
cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit”.
- Cheltuieli de protocol deductibile:

2% x (30.600 – 18.700) = 226 lei
- Cheltuieli de protocol nedeductibile:
75
800 – 226 = 574 lei
În conformitate cu art. 21 (4) lit. b) Codul fiscal „sunt cheltuieli nedeductibile amenzile,
confiscările, majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere datorate către autorităţile
române, potrivit prevederilor legale”.
**Cheltuiala cu amenda în sumă de 300 lei şi cu majorările de întârziere în sumă de 50
lei sunt nedeductibile.
**Cheltuiala cu impozitul pe profit aferent primului trimestru în sumă de 500 lei este
nedeductibilă.
TVA nedeductibilă aferentă cheltuielilor de protocol = 574 x 24% = 137,76 lei
Total cheltuieli nedeductibile = 574 + 137,76 + 300 + 50 + 500 = 1.561,76 lei
**Cheltuieli de protocol în sumă de 800 lei sunt cu deductibilitate limitată (226 lei sunt
deductibile şi 574 sunt nedeductibile).
b) Rezultatul contabil = 30.000 – 20.000 = 10.000 lei
c) Rezultatul fiscal = 10.000 + 1561,76= 11.561,76 lei
d) Impozitul pe profit cumulat la 30.06.N este în sumă de:

11.561,76 lei x 16% = 1.850 lei
- Impozitul pe profit aferent trimestrului I este în sumă de 500 lei.

- Impozitul pe profit aferent trimestrului II este în sumă:1.850 – 500 lei = 1.350 lei
e) Înregistrarea impozitului pe profit:

__________________________ x ____________________________
pe profit”
__________________________ x ____________________________
Achitarea impozitul pe profit la bugetul de stat:

__________________________ x ____________________________
în lei”
__________________________ x ____________________________
Cheltuieli cu sponsorizarea
76
Exemplu: SC „X” SRL,la data de 25.01.N, încheie în calitate de sponsor un contract de
sponsorizare în valoare de 800 lei în conformitate cu legea sponsorizării.
La sfârşitul primului trimestru al exerciţiului N, societatea are o cifră de afaceri în sumă de
42.000 lei şi cheltuieli în sumă de 35.000 lei. Cheltuielile de sponsorizare în sumă de 800 lei
sunt incluse în suma totală a cheltuielilor de 35.000 lei.
Să se determine:
a) rezultatul fiscal;
b) impozitul pe profit aferent primului trimestru;
a) Rezultatul contabil = 42.000 – 35.000 lei = 7.000 lei

Rezultatul fiscal = 7.000 + 800 = 7.800 lei
**Cheltuielile cu sponsorizarea în sumă de 800 lei sunt nedeductibile în conformitate cu

prevederile art. 21 (4) lit. p) Codul fiscal.
1
**În conformitate cu H.G. nr. 84 / 2005 pct. 49 , M.O. 147/2005 „contribuabilii care
efectuează sponsorizări potrivit legii scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă
sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
i) sunt în limita a 3 la mie din cifra de afaceri;

ii) nu depăşesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat
Impozitul pe profit înainte de aplicarea condiţiilor fiscale este:7.800 x 16% = 1.248 lei
Condiţiile fiscale de îndeplinit:
 3 0 00 * CA  3 0 00 * 42.000  126 lei
 20% x impozit pe profit datorat = 20% x 1248 = 249,6 lei
b) Impozitul pe profit aferent trimestrului I se determină astfel:

1.248 – 126 = 1.122 lei
Rezerva legală
Exemplu: SC „X” SA se înfiinţează la începutul exerciţiului N. AGA a hotărât constituirea

rezervei legale în sumă maximă admisă conform legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu
modificările şi completările ulterioare. La 31.12.N veniturile totale impozabile sunt în sumă de
77
50.000 lei iar cheltuielile totale deductibile în sumă de 40.000 lei. Capitalul social subscris şi
vărsat este în sumă de 1.000 lei.
Să se determine:
a) suma maximă admisă a rezervei legale;
b) impozitul pe profit anual;
c) înregistrarea constituirii rezervei legale şi a impozitului pe profit.
a) În conformitate cu art. 22 (1) lit. a) Codul fiscal „rezerva legală este deductibilă în limita unei
cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din
care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri
neimpozabile, până ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat”.
 Profitul contabil = 50.000 – 40.000 = 10.000 lei

 5% x Profitul contabil = 5% x 10.000 = 500 lei
 20% x Capitalul social subscris şi vărsat = 20% x 1.000 = 200 lei
 Suma maximă admisă a rezervei legale este în cuantum de 200 lei.
b) Profitul impozabil = 10.000 – 200 = 9.800 lei

Impozitul pe profit anual = 16% x 9.800 lei = 1.568 lei
c) Constituirea rezervei legale
__________________________ x ____________________________
129 „Repartizarea profitului” = 1061 „Rezerve legale” 200
__________________________ x ____________________________
Înregistrarea impozitului pe profit datorat bugetului de stat:

__________________________ x ____________________________
pe profit”
__________________________ x ____________________________
Achitarea impozitului pe profit:
__________________________ x ____________________________
în lei”
__________________________ x ____________________________
78
Cheltuieli cu perisabilităţile
Exemplu: SC „X” SRL comercializează castraveţi şi la un transport de 10.000 lei

înregistrează perisabilităţi în cuantum de 200 lei. Limita admisă de perisabilitate este 0,5%. Să
se prezintă tratamentul contabil şi fiscal privind pierderea în cuantum de 200 lei.
Tratamentul contabil:
Perisabilităţile la transport, în cuantum de 200 lei, se înregistrează în contabilitate astfel:
___________________________ x ___________________________
607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri” 200
__________________________ x ____________________________
Tratamentul fiscal:
Din suma de 200 lei, partea de cheltuială deductibilă este în cuantum de 0,5% x 10.000 =
50 lei , iar diferenţa în sumă de 200 – 50 = 150 lei este nedeductibilă la calculul impozitului pe
profit.
TVA aferentă părţii de cheltuieli nedeductibile nu mai poate fi dedusă.
___________________________ x ___________________________
635 „Cheltuieli cu alte impozite = 4426 „TVA deductibilă” 48
taxe şi vărsăminte asimilate”
__________________________ x ____________________________
Ajustări pentru deprecierea creanţelor
Exemplu: SC „X” SA vinde mărfuri în valoare de 952 lei la data de 18.01.2008. Creanţa
urmează să fie încasată în 30 zile. La finele anului 2008, suma de 952 lei nu este încasată şi
societatea estimează că există o probabilitate de 50% ca această creanţă să nu mai fie încasată.
Prin hotărâre judecătorească, la data de 15 mai 2009, creanţa este considerată irecuperabilă. Să
se prezinte tratamentul contabil şi fiscal privind această creanţă.
Tratamentul contabil şi fiscal:

 Creanţa asupra clienţilor devine incertă:
___________________________ x ___________________________
4118 „Clienţi incerţi sau în litigiu” = 4111 „Clienţi” 952
79
__________________________ x ____________________________
 Înregistrarea ajustării pentru deprecierea creanţelor clienţi la finele anului

2008:
___________________________ x ___________________________
6814 „Cheltuieli de exploatare = 491 „Ajustări pentru 476
privind ajustarea pentru deprecierea creanţelor-clienţi”
deprecierea activelor circulante”
__________________________ x ____________________________
Observaţie: Cheltuiala cu ajustarea deductibilă este 30% x valoarea creanţelor asupra

clienţilor, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- sunt înregistrare după data de 1 ianuarie 2004;
- sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadenţei;
- nu sunt garantate de altă persoană;
- sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
- au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.
După cum se poate constata condiţiile sunt îndeplinite.
Cheltuiala cu ajustarea se repartizează din punct de vedere fiscal după cum urmează:
 cheltuială deductibilă: 30% x 952 = 286 lei
 cheltuială nedeductibilă: 476 -286 = 190 lei
În mai 2009, creanţa va fi scoasă din evidenţă:

__________________________ x ____________________________
% = 4118 „Clienţi incerţi sau 952
în litigiu”
654 „Pierderi din creanţe 800
şi debitori diverşi”
4427 „TVA colectată 152
__________________________ x ____________________________
Anularea ajustării pentru deprecierea creanţelor clienţi:

__________________________ x ____________________________
491 „Ajustări pentru deprecierea = 7814 „Venituri din ajustări 476
creanţelor - clienţi” pentru deprecierea activelor
circulante”
80
__________________________ x ____________________________
Din cei 476 lei, 190 lei reprezintă venit neimpozabil, deoarece la constituire, cheltuiala
nu a fost deductibilă.
Vânzări de proprietăţi imobiliare
Exemplu: SC „X” SRL a achiziţionat la 01.01.2007 o clădire pentru suma de 200.000 lei.
Durata de viaţă economică utilă este estimată la 20 ani. La data de 31.12.2010, SC „X” decide să
vândă clădirea pentru suma de 180.000 lei. Cheltuielile ocazionate cu cesiunea activului se
ridică la suma de 1.800 lei. Să se determine impozitul de plată la bugetul de stat.
200.000 lei
 Amortizarea anuală a clădirii:  10.000 lei / an
20 ani
 Amortizarea cumulată pe perioada 01.01.2007 – 31.12.2010 este în sumă de: 4 ani x
10.000 lei / an = 40.000 lei.
 Valoarea netă contabilă = 200.000 – 40.000 = 160.000 lei
 Câştigul aferent cesiunii activului: 200.000 – 160.000 – 1800 = 38.200 lei
 Impozitul datorat bugetului de stat: 38.200 x 16% = 6.112 lei
Determinarea impozitului pe profit aferent trimestrului IV
Exemplu: SC „X” SRL înregistrează la 31.12.N un profit impozabil în sumă de 100.000 lei.
În tabelul de mai jos se prezintă situaţia impozitului pe profit în cursul primelor 3
trimestre:
Trim. I Trim. II Trim. III

Impozit pe profit 4.000 6.200 2.000
În conformitate cu art. 34 (1) Codul fiscal contribuabilii care efectuează plăţi

trimestriale plătesc pentru ultimul trimestru o sumă egală cu impozitul calculat şi evidenţiat
pentru trimestrul III al aceluiaşi an fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit să se
facă până la 25 aprilie a anului următor, dată ce reprezintă şi termenul limită pentru depunerea
declaraţiei privind impozitul pe profit (D101)
Să se determine impozitul pe profit aferent trimestrului IV.
81
Dacă SC „X” SRL nu îşi definitivează situaţia privind impozitul pe profit aferent
trimestrului IV, poate achita la nivelul acestui trimestru conform art. 34(1) o sumă egală cu
impozitul pe trim III, adică 2.000 lei.
 Impozitul pe profit cumulat la 31.12.N este: 100.000 x 16% = 16.000 lei

 Impozitul pe profit total achitat pentru exerciţiul N este în sumă de:
4.000 + 6.200 + 2.000 + 2.000 = 14.200 lei
 Diferenţa de plată pentru exerciţiul N este de: 16.000 – 14.20 = 1.800 lei
Venituri şi cheltuieli înregistrate eronat
Exemplu 1: În exerciţiul financiar N, SC „X” SRL înregistrează un profit impozabil de

45.000 lei. Impozitul pe profit achitat este în sumă de 7.200 lei. În exerciţiul financiar următor
N+1 se constată că nu a fost înregistrată o cheltuială deductibilă în sumă de 700 lei. Ce
operaţiuni vor efectua în contabilitate profesionistul contabil?
 Se va reface situaţia financiară pentru exerciţiul N. Profitul impozabil în

sumă de 45.000 lei se va diminua cu suma de 700 lei.
 Profitul impozabil al exerciţiului N va fi în sumă de 45.000 – 700 =
44.300 lei, iar impozitul pe profit aferent 44.300 x 16% = 7.088 lei. Impozitul pe profit aferent
exerciţiului N se diminuează cu suma de 112 lei.
Dacă se descoperă că după depunerea declaraţiei anuale 101 un element de cheltuială a

fost omis, SC „X” SRL este obligată să depună declaraţia rectificativă pentru anul N. Nu se
poate diminua profitul impozabil al anului N+1.
Exemplul 2: În exerciţiul financiar N, SC „X” SRL înregistrează un profit impozabil de 20.000

lei. Impozitul pe profit achitat este în sumă de 3.200 lei. În exerciţiul financiar următor N+1 se
constată că nu a fost înregistrat un venit impozabil în sumă de 500 lei. Ce operaţiuni va efectua
în contabilitate profesionistul contabil?
 Se va reface situaţia financiară pentru exerciţiul N. Profitul impozabil

în sumă de 20.000 lei se va majora cu suma de 500 lei.
 Profitul impozabil al exerciţiului N va fi în sumă de 20.000 + 500 = 20.500
lei, iar impozitul pe profit aferent 3.280 lei.
82
 Impozitul pe profit aferent anului N se majorează cu suma de 80 lei.
Dacă constatăm că după depunerea declaraţiei anuale 101 un element de venit a fost
omis, SC „X” SRL este obligată să depună declaraţia rectificativă pentru anul N. Nu se poate
majora profitul impozabil al anului N+1.
Întrucât în urma acestei corecţii rezultă o sumă suplimentară de plată a impozitului pe profit,
atunci pentru această sumă se vor datora penalităţi de întârziere în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
Să ne reamintim
1. Definiți capitalurile proprii.
2. Enumerați principalele valori prin intermediul cărora se exprimă capitalul entității
economice.
3. Prezentați structura analitică a rezultatului exercițiului.
4. Enumerați exemple de cheltuieli nedeductibile fiscal.
5. Precizați elementele care contribuie la acoperirea pierderii contabile reportate.
Rezumat
Evaluarea capitalului are în vedere principalele valori cu ajutorul cărora se exprimă
capitalurile entităţilor economice. Acestea sunt: valoarea nominală, valarea de emisiune,
valoarea financiară, valoarea de randamen, valoarea contabilă.
Teoria şi practica contabilă denumesc rezultatele economico – financiare aferente unui
an calendaristic rezultate ale exerciţiului.
Structura analitică a rezultatului exerciţiului cuprinde: rezultatul din exploatare,
rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul brut, rezultatul net,
rezultatul impozabil.

Noțiunea de capital social, valoare financiară, valoare de emisiune, câștigurile sau pierderile
legate de vânzarea sau răscumpărarea instrumentelor de capitaluri propii, rezultatul exercițiului,
venituri neimpozabile, cheltuieli nedeductibile fiscal, rezultat definitiv al exercițiului, pierdere
anuală fiscală, pierdere contabilă reportată, rezultat financiar, rezultat curent.
83
I. Completați spațiile libere:
a) Pierderea contabilă reportată se acoperă conform hotărârii AGA, din:
profitul exerciţiului financiar şi cel reportat, …………………………………………....,
…………………………………, …………………………………………………
b) Valoarea nominală, dată de raportul
dintre…………………………………şi numărul de
…………………………………………………
c) Rezervele din reevaluare reflectă................ sau ..................rezultat din
reevaluarea fiecărei imobilizări corporale în parte.
II. Alegeti varianta/variantele corectă/e de răspuns:

1. Preţul care trebuie plătit de către cei care subscriu acţiuni sau părţi sociale este
reprezentat de:
a) Valoarea de randament
b) Valoarea de emisiune
c) Valoarea contabilă
2. Exprimă echivalentul corespunzător capitalizării dividendului anual pe o acţiune la
o rată medie a dobânzii pe piaţă:
a) valoarea financiară;
b) valoarea de emisiune;
c) valoarea de aport
3. Valoarea contabilă (sau bilanţieră) a capitalului se calculează ca un raport între:
a) activul net contabil şi numărul de acţiuni sau părţi sociale;
b) dividendul distribuit pe acțiune și rata medie a dobânzii pe piață;
c) variantele a) și b).
4. Sunt nedeductibile fiscal cheltuielile reprezentând:
a) amenzi, penalități, donații acordate, cheltuieli de protocol care depășesc
limita admisă de lege;
b) doar amenzile și penalitățile;
c) varianta a).
5. Repartizarea profitului pe destinaţii, se face:
a) după aprobarea situațiilor financiare;
b) înainte de închiderea exercițiului financiar;
c) varianta b).
6. Închiderea contului 121 „Profit sau pierdere” şi 129 „Repartizarea profitului” se
84
face:
a) la începutul exerciţiului financiar celui pentru care se întocmesc situaţiile
financiare;
b) după închiderea exercițiului financiar;
7. Pierderea contabilă reportată se acoperă conform hotărârii AGA, din:
a) profitul exerciţiului financiar şi cel reportat;
b) rezervele constituite;
c) primele de capital;
d) capitalul social vărsat.
e) variantele a),b), c) , d);
f) doar din profitul ecercițiului financiar.
8. Conform Codului fiscal sunt cheltuieli nedeductibile:
a) amenzile, confiscările, majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere
datorate către autorităţile române;
b) amenzile, confiscările, majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere
datorate către autorităţile române și străine;
c) amenzile.
9. Din profitul entităţilor se pot constitui:
a) rezerve legale, statutare sau contratuale, alte rezerve facultative ce se pot cosntitui
din profitul net;
b) doar rezerve legale;
c) rezerve din reevaluare;
d) varianta a)
10. Rezerva legală se constituie din:
a) din profitul brut 5 %, dar nu mai mult de 20% din capitalul social;
b) din profitul brut 5%, până ce atinge a cincea parte din capitalul social;
c) din profitul net:
e) varianta a)
Răspunsuri:
I. a). din rezerve constituite, prime de capital, capital social vărsat; b). valoarea capitalului
social și numărul de acțiuni sau părți sociale; c). plusul sau minusul.
II. 1. b; 2. a; 3. a; 4. c; 5. a; 6. a; 7. e; 8.a; 9. a; 10. d;
85
1. Pântea I.P, Bodea Gh – Contabilitatea financiară românească, Editura Intelcredo 2006,
pag. 374
2. Cernuşca L., Contabilitate şi gestiune fiscală, Editura: Tribuna Economică, Bucureşti,
2010, pag 165-178.
86
PERFORMANŢELOR ENTITĂŢILOR
Cuprins
1.4. Introducere
1.6.1. Conţinutul, recunoaşterea şi evaluarea veniturilor şi a
cheltuielilor entităţilor
7.1. Introducere
În cadrul acestei unități de învățare se vor prezenta principalele elemente de venituri și
cheltuieli ale unei entități. De asemenea, în cadrul acestei unități se va face distincția între cheltuieli
curente și venituri curente. Mai mult decât atât, vor fi prezentate metodele de evaluare a veniturilor
și a cheltuielilor în contabilitate.

- definească elementele de venituri și cheltuieli
- cunoască metodele de evaluare a veniturilor și a cheltuielilor
- rezolve aplicații aferente recunoașterii și evaluării veniturilor și cheltuielilor

7.3.1. Conţinutul, recunoaşterea şi evaluarea veniturilor şi a cheltuielilor entităţilor
Capacitatea unei entităţi de a genera fluxuri de numerar viitoare, din activitatea

desfăşurată presupune ca aceasta să înregistreze venituri iar utilizarea şi consumarea resurselor
disponibile semnifică înregistrarea de cheltuieli.
Veniturile şi cheltuielile constituie parametrii performanţelor entităţilor economice.
A) Conform Cadrului Contabil General Internaţional

preluat şi de reglementările din ţara noastră, veniturile constituie
creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
87
perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri ale datoriilor
ce se concretizează în creşteri ale capitalului propriu altele decât contribuţiile acţionarilor şi
asociaţilor.
Se cuprind în categoria veniturilor:
o sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente;
o câştigurile din orice surse.
Activităţile curente sunt activităţile desfăşurate de o entitate ca parte integrantă a

obiectului său de activitate precum şi activităţile conexe acestora.
Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca
rezultat din activitatea curentă dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.
Sunt considerate venituri curente:

- vânzările de bunuri şi prestările de servicii;
- înregistrarea de creanţe sau încasarea de chirii, redevenţe, locaţii, comisioane,
subvenţii, dobânzi, dividende, etc.;
- venituri aferente costului producţiei de imobilizări, stocuri, lucrări şi servicii, dar care
nu se include în cifra de afaceri.
Veniturile din vânzări de bunuri şi prestări de servicii se înregistrează în:
 momentul predării bunurilor către cumpărător;

 momentul livrării pe baza facturii;
 în alte condiţii prevăzute în contract care atestă transferul drepturilor de
proprietate asupra bunurilor şi serviciilor către clienţi sau debitori diverşi.
Înregistrarea veniturilor din vânzarea bunurilor şi serviciilor se face atunci când:
 entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce

decurg din proprietatea asupra bunurilor;
 entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o
în mod normal în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul
efectiv asupra lor.
Recunoaşterea şi evaluarea veniturilor se face dacă:
 este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate
către entitate;
88
 mărimea beneficiilor economice poate fi evaluată credibil.
Veniturile din redevenţe, chirii, dobânzi şi dividende se recunosc astfel:
 dobânzile periodic în mod proporţional pe măsura generării venitului

respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente;
 redevenţele şi chiriile, pe baza contabilităţii de angajamente conform
contractelor încheiate;
 dividendele în momentul stabilirii dreptului acţionarului sau asociatului de a
le încasa.
 Se recunosc de asemenea în contabilitate veniturile din diminuarea sau anularea

provizioanelor şi a ajustărilor pentru deprecierea sau pierderea de valoare a activelor, în cazul în
care nu se mai justifică menţinerea acestora, are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine
exigibilă.
B) Cheltuielile conform Cadrului Contabil General Internaţional reprezintă

diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de
ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor care se concretizează în
reduceri ale capitalului propriu altele decât cele rezultate din retragerile sau distribuirile către
acţionari sau asociaţi.
Se înregistrează în categoria cheltuielilor valorile plătite sau de plătit pentru:
o consumuri de stocuri şi servicii prestate de care beneficiază entitatea;

o cheltuieli cu personalul;
o executarea unor obligaţii legale sau contractuale;
o pierderile rezultate sau nu ca urmare a activităţii curente, etc.
Recunoaşterea şi evaluarea cheltuielilor în contabilitate se face atunci când:
o este probabilă diminuarea beneficiilor economice prin scăderi ale valorii

activelor ori creşteri ale datoriilor;
o poate fi realizată o estimare credibilă a valorii diminuării activelor sau
creşterii datoriilor.
Contabilitatea veniturilor şi a cheltuielilor se ţine pe feluri:
- după natură şi sursă, în cazul veniturilor;

- după natură şi destinaţie, în cazul cheltuielilor.
89
Natura activităţii va genera venituri şi cheltuieli astfel:
de exploatare, care se referă la principalele activităţi (de bază) generatoare

de intrări şi ieşiri de beneficii economice viitoare;
financiare au în vedere creşterile şi diminuările de beneficii economice ca
urmare a valorificării resurselor proprii sau utilizării resurselor terţilor ce privesc asigurarea
finanţării entităţii.
***Natura activităţii este criteriul în funcţie de care se grupează veniturile şi

cheltuielile exerciţiului în contul de profit şi pierdere.
SE EVIDENŢIAZĂ DISTINCT ÎN CONTABILITATE:
Un element important al contului de profit şi pierdere este cifra de afaceri netă care se
determină prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri şi prestările de servicii.
***Atunci când în baza unor prevederi legale exprese în conturile de venituri au fost
cuprinse sume reprezentând diverse impozite şi taxe, reflectate concomitent în conturile de
cheltuieli, cu ocazia întocmirii contului de profit şi pierdere la cifra de afaceri netă se vor înscrie
sumele reprezentând veniturile menţionate corectate cu cheltuielile corespunzătoare acestor
impozite, precum şi reducerile comerciale primite.
***Veniturile şi cheltuielile unei entităţi, evidenţiate în conturile sintetice, pot fi

dezvoltate analitic în funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit
necesităţilor proprii ale entităţii.
Constituie politici contabile:
 alegerea metodelor de amortizare a imobilizărilor;
90
 reevaluarea imobilizărilor corporale;
 capitalizarea dobânzii sau recunoaşterea acesteia drept cheltuială;
 alegerea metodei de evaluare şi contabilizare a stocurilor.
Aceste politici contabile generează intrări şi ieşiri de beneficii economice viitoare

(cheltuieli şi venituri) în cadrul entităţilor, pentru care administratorii sau persoanele care au
obligaţia gestionării acestora trebuie să adopte proceduri specifice care să permită furnizarea
prin situaţiile financiare anuale de informaţii: inteligibile, relevante, credibile şi comparabile.

Noțiunea de venituri, cheltuieli, activități curente, venituri curente, dobânzi, redevențe și
chirii, dividende, cheltuieli și venituri financiare, cheltuieli și venituri de exploatare.
TO DO
O definiție a acheltuielilor este următoarea:
Capacitatea unei entităţi de a genera fluxuri de numerar viitoare, din activitatea
desfăşurată presupune ca aceasta să înregistreze venituri iar utilizarea şi consumarea resurselor
disponibile semnifică înregistrarea de cheltuieli.
O altă definiție a cheltuielilor este următoarea:
..............................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
..
Să ne reamintim
1. Definiți veniturile conform Cadrului Contabl General Internațional.
2. Exemplificați venituri curente.
3. Prezentați modalitățile de întocmire a contabilității veniturilor și cheltuielilor pe feluri.
Rezumat
Recunoaşterea şi evaluarea veniturilor se face dacă:
 este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate
către entitate;
 mărimea beneficiilor economice poate fi evaluată credibil.
Recunoaşterea şi evaluarea cheltuielilor în contabilitate se face atunci când:
o este probabilă diminuarea beneficiilor economice prin scăderi ale valorii
activelor ori creşteri ale datoriilor;
91
o poate fi realizată o estimare credibilă a valorii diminuării activelor sau
creşterii datoriilor.

1. Câştigurile reprezintă .............................. care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea
..................... dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.
2. Contabilitatea veniturilor şi a cheltuielilor se ţine pe feluri: ........................, în cazul
veniturilor și................................................, în cazul cheltuielilor.
II . Alegeti varianta/variantele corectă/e de răspuns:

1. Cheltuielile nedeductibile fiscal sunt:
a) Prime de capital
b) Donații acordate
c) Amenzi
d) Penalități.
2. Se evidențiază distinct în contabilitate:

a) cheltuielile cu provizioanele;
b) cheltuielile financiare
c) cheltuielile cu impozitul pe profit;
d) alte impozite calculate potrivit legii.
3. Cifra de afaceri netă se determină prin:

a) însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri şi prestările de servicii;
b) însumarea veniturilor din exploatare și financiare;
c) însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri şi prestările de servicii cu
veniturile financiare.
III. Determinați valoarea de adevăr a propozițiilor.

a) Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca
rezultat din activitatea curentă dar nu diferă ca natură de veniturile din această
activitate. (A/F)
b) Obligaţia implicită rezultă din acţiunile entităţii ce privesc: practici anterioare,
politici sau declaraţii scrise; inducerea ideii pentru parteneri că entitatea îşi asumă
anumite responsabilităţi pe care le va onora. (A/F)
92
Răspunsuri:
I. 1. creşteri ale beneficiilor economice; 2. după natură și sursă în cazul
veniturilor, și după natură și destinație în cazul cheltuielilor.
II. 1. b, c, d; 2. a, c,d; 3.a;
III. a. A; b. A
93
POLITICI ŞI OPŢIUNI CONTABILE PRIVIND RECUNOAŞTEREŞI
EVALUAREA PROVIZIOANELOR ȘI A SUBVENŢIILOR
Cuprins
8.1. Introducere
8.3.1. Recunoaşterea şi evaluarea principalelor structuri privind
provizioanele
8.3.2. Recunoaşterea şi evaluarea subvenţiilor aferente activelor şi
veniturilor
8.1. Introducere
În cadrul acestei unități de învățare se vor prezenta principalele elemente referitoare la
recunoașterea și evaluarea structurilor privind provizioanele , precum și elementele referitoare la
recunoașterea și evaluarea subvențiilor aferente activelor și veniturilor.

- cunoască tratamentele aplicate în cazul provizioanelor;
- exemplifice tipuri de provizioane și să rezolve aplicații aferente;
- cunoască tratamentele aplicate în cazul subvențiilor;

8.3.1. Recunoaşterea şi evaluarea principalelor structuri privind provizioanele
În conformitate cu Standardul Internaţional de Contabilitate nr. 37 „Provizioane, datorii

şi active contingente”28 provizioanele sunt datorii incerte din punct de vedere al perioadei de
exigibilitate şi al valorii.
28
IFRS, Editura CECCAR 2013 pag. 1723.
94
Reglementările contabile din ţara noastră29 precizează destinaţia provizioanelor,
respectiv acoperirea datoriilor a căror natură este clar definită şi care la data bilanţului este
probabil să existe sau este cert că vor exista dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau
data la care vor apărea.
Recunoaşterea provizioanelor se face atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a. entitatea a înregistrat o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;

b. este probabilă o ieşire de resurse pentru onorarea obligaţiei înregistrate anterior;
c. poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.
Provizioanele:
 trebuie constituite cu prudenţă şi discernământ fără a depăşi sumele
necesare stingerii obligaţiei.
 nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorii activelor.
 de asemenea nu se recunosc provizioane pentru pierderi viitoare din
exploatare fiind recunoscute doar acele obligaţii generate de evenimente anterioare care sunt
independente de acţiunile viitoare ale entităţii cum ar fi:
- amenzile sau costurile de eliminare a efectelor negative produse mediului pedepsite de

lege;
- costurile de închidere a unor instalaţii cu condiţia ca entitatea să remedieze daunele
produse.
Cheltuielile generate de presiuni de ordin comercial cum ar fi: instalarea unor filtre
pentru fum sau modificarea procedeului de fabricaţie pentru anumite produse, ce nu generează
obligaţii curente aferente unei cheltuieli viitoare nu va determina recunoaşterea de provizioane.
Provizioanele se disting de alte datorii cum ar fi din credite comerciale sau cheltuieli
angajate dar neplătite datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitate sau valoarea
viitoarelor cheltuieli necesare stingerii obligaţiei.
Datoriile din credite comerciale sunt obligaţii curente facturate sau a căror plată a
fost convenită în mod oficial cu furnizorii şi prestatorii în timp ce cheltuielile angajate sunt
29
95
obligaţii de plată generate de achiziţii încă neplătite, facturate sau pentru care nu s-a convenit
oficial asupra plăţii.
Prin obligaţie curentă înţelegem o obligaţie legală sau implicită.
Obligaţia legală rezultă ca efect al legislaţiei în vigoare sau în baza unui contract
explicit sau implicit.
Obligaţia implicită rezultă din acţiunile entităţii ce privesc: practici anterioare, politici
sau declaraţii scrise; inducerea ideii pentru parteneri că entitatea îşi asumă anumite
responsabilităţi pe care le va onora.
Conform reglementărilor contabile din ţara noastră30 provizioanele se constituie pentru

elemente cum sunt:
a) litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
b) cheltuieli legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte
cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;
c) acţiuni de restructurare;
d) pensii şi obligaţii similare;
e) dezafectarea de imobilizări corporale şi alte acţiuni similare legate de
acestea;
f) impozite;
g) prime ce urmează a se acorda personalului din profitul realizat, potrivit
provederilor legale sau contractuale;
h) alte provizioane.
a) Provizioanele, constituite pentru litigii privind scoaterea din evidenţă a creanţelor

neîncasate, sunt cheltuieli deductibile fiscal dacă:
- a fost închisă procedura de faliment a debitorilor în baza unei hotărâri judecătoreşti;

- debitorul a decedat şi nu există posibilitatea recuperării creanţei de la moştenitori;
- debitorul este dizolvat sau lichidat fără a avea un succesor;
- debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul.
30
96
31
Exemplu 1 : La sfârşitul exerciţiului N , SC X SA livrează SC Y SA mărfuri pe credit
comercial mărfuri în valoare de 10.000 lei, plus TVA 24%. Litigiul se creează în exerciţiul N+1,
iar în exerciţiul N+2 se soluţionează.
La sfârşitul exerciţiului N+1 se decide constituirea unui provizion pentru litigii în sumă de
12.400 lei. În exerciţiul N+2 se soluţionează procesul. SC X SA câştigă procesul.
a) Livrarea mărfurilor către SC Y SA la sfârşitul exerciţiului N

__________________________ x ____________________________
4111 „Clienţi” = % 12.400
707 „Venituri din vânzarea 10.000
mărfurilor”
4427 „TVA colectată” 2.400
__________________________ x ____________________________
b) În exerciţiul N+1 creanţa devine incertă

___________________________ x ___________________________
4118 „Clienţi incerţi sau în litigiu” = 4111 „Clienţi” 12.400
__________________________ x ____________________________
c) Constituirea la sfârşitul exerciţiului N+1 a unui provizion pentru litigii:
___________________________ x ___________________________
6812 „Cheltuieli de exploatare = 1511 „Provizioane pentru 12.400
privind provizioanele” litigii”
__________________________ x ____________________________
d) La începutul exerciţiului N+2 are loc soluţionarea procesului. SC X SA câştigă procesul

şi încasează creanţa:
___________________________ x ___________________________
5121 „Conturi la bănci în lei” = 4118 „Clienţi incerţi 12.400
sau în litigiu”
__________________________ x ____________________________
e)Anularea provizionului:
__________________________ x ____________________________
1511 „Provizioane pentru = 7812 „Venituri din 12.400
litigii” provizioane”
__________________________ x ____________________________
31
Cernuşca L.,Contabilitate şi gestiune fiscală, Editura: Tribuna Economică, Bucureşti, 2006, pag 227.
97
b) Sunt de asemenea cheltuieli deductibile fiscal provizioanele pentru garanţii de bună
execuţie, acordate clienţilor, însă numai pentru bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile
prestate în cursul trimestrului respectiv.
Exemplu 232 : În exerciţiile N-1 SC X SA a livrat produse finite cu certificat de garanţie în

valoare de 20.000 lei, iar cheltuielile cu reparaţiile au însumat 1000 lei. Având în vedere situaţia
anilor precedenţi este posibil ca în perioada de garanţie să apară unele situaţii de returnare a
produselor livrate în vederea reparării sau înlocuirii.
În vederea estimării cheltuielilor cu provizioanele în exerciţiul N se parcurg următoarele
etape:
a) Determinarea cotei medii realizate în exerciţiul anterior N-1:
Chr 1.000lei * 100

Cm    5%
V 20.000lei
unde:
Cm = cota medie realizată în exerciţiul financiar precedent N-1
Chr = cheltuielile efectuate cu remedierile în perioada de garanţie
V = veniturile realizate din vânzarea bunurilor, lucrărilor executate şi serviciile prestate pentru
care s-au acordat garanţii conform contractelor încheiate
b) Determinarea cheltuielilor cu provizioanele:
Cp  V * Cc
unde: Cp= cheltuieli cu provizioanele
V = veniturile înregistrate în perioada de raportare din vânzarea de bunuri, lucrări
executate şi servicii prestate
Cc = cota prevăzută în contractele încheiate cu clienţii
Cc  Cm  5%
Veniturile aferente exerciţiului N sunt în sumă de 30.000 lei

Cp  30.000lei * 5%  1500lei
32
Ibidem 4, pag.228.
98
● Constituirea la sfârşitul exerciţiului N a provizionului pentru garanţii acordate clienţilor în
sumă de 1.500 lei:
___________________________ x ___________________________
6812 „Cheltuieli de exploatare = 1512 „Provizioane pentru 1.500
privind provizioanele” garanţii acordate clienţilor”
__________________________ x ____________________________
● În perioada de garanţie se înregistrează cheltuieli cu reparaţiile la produsele însoţite de

certificat de garanţie în sumă de 1.300 lei efectuate printr-o terţă unitatea specializată:
__________________________ x ____________________________
% = 401 „Furnizori” 1.612
628 „Alte cheltuieli cu serviciile 1.300
executate de terţi”
4426 „TVA deductibilă” 312
__________________________ x ____________________________
● Achitarea furnizorului:
__________________________ x ____________________________
401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci 1.612
în lei”
__________________________ x ____________________________
● Anularea provizionului rămas fără obiect:
__________________________ x ____________________________
garanţii acordate clienţilor” provizioane”
__________________________ x ____________________________
c) Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoarele situaţii:
o vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii;

o închiderea unor sedii ale entităţii;
o modificări în structura conducerii cum ar fi: eliminarea unui nivel de conducere;
o reorganizări fundamentale care au ca efect semnificativ în natura şi scopul
activităţilor entităţii.
99
Provizioanele pentru restructurare vor include numai costurile directe generate de
restructurare şi nu vor cuprinde costuri legate de:
o recalificarea sau mutarea personalului permanent;

o activităţi de marketing;
o investiţii în noi sisteme şi reţele de distribuţie.
d) Provizioane pentru pensii se referă la sumele ce vor fi plătite de entitate după ce

angajaţii au părăsit entitatea fiind stabilite de către specialişti în domeniu în funcţie de vârstă,
vechime în muncă şi rotaţia personalului din cadrul entităţii; recunoscându-se pe parcursul
perioadei de muncă rămase până la pensie, atunci când există certitudinea achitării într-o
perioadă previzibilă de timp.
e) Provizioanele pentru dezafectarea imobilizărilor corporale se recunosc atunci când

costurile estimate iniţial cu demontarea, montarea, scoaterea din funcţiune şi restaurarea
amplasamentului pe care este poziţionată imobilizarea, pot fi estimate credibil iar entitatea are o
obligaţie legată de demontarea şi mutarea imobilizării inclusiv refacerea amplasamentului. Se
includ în costul imobilizării.
Exemplu 333 : SC X SA achiziţionează un utilaj în valoare de 100.000 lei în vederea

exploatării zăcămintelor naturale la terminarea exploatării, întreprinderea este obligată să
demonteze utilajul şi să refacă terenul în vederea redării sale în circuitul economic.
**Costurile estimate ale operaţiunilor de demontare a utilajului şi refacere a amplasamentului se

ridică la suma de 20.275 lei.
**Costul efectiv al serviciilor de demontarea şi refacere a amplasamentului facturate de o altă
societate sunt de 18.000 lei + TVA 24%.
a) Achiziţionarea utilajului:
__________________________ x ____________________________
% = 404 „Furnizori 124.000
de imobilizări
2131 „Echipamente tehnologice” 100.000
4426 „TVA deductibilă” 24.000
__________________________ x ____________________________
33
Ibidem 4,pag. 224.
100
b) Achitarea furnizorului de imobilizări:
__________________________ x ____________________________
404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci 124.000
în lei”
__________________________ x ____________________________
c) Înregistrarea provizionului pentru dezafectarea imobilizărilor corporale ca parte

a costului iniţial de achiziţie a utilajului:
__________________________ x ____________________________
2131 „Echipamente tehnologice” = 1513 „Provizioane pentru 20.275
dezafectarea imobilizărilor
corporale şi alte acţiuni
similare legate de acestea”
__________________________ x ____________________________
d) Înregistrarea cheltuielilor cu demontarea şi mutarea utilajului la expirarea

perioadei de utilizare:
__________________________ x ____________________________
% = 401 „Furnizori” 22.320
628 „Alte cheltuieli cu serviciile 18.000
executate de terţi”
__________________________ x ____________________________
e) Anularea provizionului:
__________________________ x ____________________________
dezafectarea imobilizărilor provizioane”
corporale şi alte acţiuni
similare legate de acestea”
__________________________ x ____________________________
101
f) Provizioanele pentru impozite se constituie pentru
sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condiţiile în
care sumele respective nu sunt reflectate ca datorie în relaţia cu
statul şi privesc:
 diferenţele de impozite rezultate din operaţiuni de

control nefinalizate;
 impozite pentru care entitatea are deschise procese
în instanţa;
 rezerve din facilităţi fiscale sau alte rezerve pentru care în legislaţia
fiscală există prevederi referitoare la impozitarea acestora precum şi în alte situaţii care pot
genera datorii sub forma impozitului pe profit.
f) Provizioanele pentru prime ce urmează a se acorda personalului din profitul

realizat potrivit prevederilor legale sau contractuale, se constituie la nivelul sumelor estimate
reprezentând:
 atât sumele brute cuvenite salariaţilor cât şi contribuţiile aferente
acestora (datorate de entitate) ;
 contribuţia la asigurările sociale de sănătate (5,2%);
 contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii (0,85%).
Din sumele brute cuvenite ca premii privind participarea salariaţilor la profit se reţine:
 contribuţia angajaţilor la asigurările sociale de sănătate (5,5%);

 impozitul pe venituri de natura salariilor (16% x suma brută cuvenită
minus CASS angajaţi).
Pentru primele acordate nu se datorează:
 contribuţia la asigurările sociale;

 contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
 contribuţia la fondul de şomaj;
 contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale.
g) În categoria alte provizioane se cuprind:
102
- beneficiile plătite angajaţilor pentru încheierea contractului de muncă, ca rezultat ale
deciziei entităţii de a încheia contractul unui angajat înainte de data normală de pensionare sau al
deciziei unui angajat de a accepta plecarea voluntară în şomaj în schimbul acelor beneficii;
- alte beneficii pe care entitatea urmează să le plătească angajaţilor sau persoanelor
dependente de aceştia care nu sunt legate de restructurare sau de pensii;
- cheltuieli legate de protecţia mediului înconjurător pentru: protejarea aerului,
gestiunea apelor uzate, gestiunea deşeurilor, protejarea solului, a apelor subterane şi de
suprafaţă, protejarea biodiversităţii şi a peisajului şi alte activităţi de protejare a mediului
înconjurător;
- obligaţii asumate în comun cu o terţă parte, etc.
***Atunci când provizioanele prezentate în grupa alte provizioane sunt semnificative,

trebuie descrise în notele explicative.
***Provizioanele trebuie:
o să fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile estimate;

o revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună
estimare curentă;
o utilizate numai pentru scopul pentru care au fost iniţial recunoscute;
o evaluate înaintea determinării impozitului pe profit, pe baza tratamentului
fiscal prevăzut de legislaţia fiscală.
Legislaţia fiscală actuală prevede înregistrarea la cheltuieli deductibile fiscal doar

primele două categorii de provizioane din cele prezentate (a şi b).
Exemplu:
Societatea comercială „X” acordă salariaţilor sume reprezentând participare la profit la
nivelul a 10% din profitul net. Profitul net al societăţii în anul N se ridică la suma de 200.000 lei.
În anul N+1 Adunarea Generală decide modul de repartizare a profitului.
Anul N:
- constituirea provizionului în anul N, la nivelul estimat al sumelor brute cuvenite

salariaţilor, plus contribuţiile datorate de către societate:
(200.000 x 10%) + (20.000 x 5,2%) + (20.000 x 0,85%) = 20.000 + 1.040 + 170 + 50 = 21.210.
103
__________________________ x ____________________________
6812 „Cheltuieli de exploatare = 1518 „Alte provizioane” 21.210
privind provizioanele”
__________________________ x ____________________________
- închiderea contului de cheltuieli la sfârşitul anului N:

__________________________ x ____________________________
121 „Profit şi pierdere” = 6812 „Cheltuieli de 21.210
exploatare privind provizioanele”
__________________________ x ____________________________
Anul N+1:
Obligaţiile faţă de salariaţi şi contribuţiile aferente participării salariaţilor la profit se vor

evidenţia în contabilitate în anul N+1 pe seama cheltuielilor salariale, respectiv a cheltuielilor
cu contribuţiile în anul următor, după aprobarea situaţiilor financiare anuale şi repartizarea
profitului. Concomitent se va trece la venituri provizionul constituit în anul precedent.
- constituirea obligaţiei, privind participarea salariaţilor la profit:

__________________________ x ____________________________
643 „Cheltuieli cu primele = 424 „Prime reprezentând 20.000
reprezentând participarea participarea personalului la profit”
personalului la profit”
__________________________ x ____________________________
- reţinerea contribuţiilor de la salariaţi:

__________________________ x ____________________________
424 „Prime reprezentând = % 4.124
participarea personalului la 4314 „Contribuţia angajaţilor 1.100
profit” pentru asigurările sociale de sănătate”
444 „Impozitul pe venituri 3.024
de natura salariilor”
__________________________ x ____________________________
- constituirea contribuţiilor datorate de către societate:

104
- contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate (5,2%):
__________________________ x ____________________________
6453 „Cheltuieli privind = 4313„Contribuţia angajatorului 1.040
contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale
pentru asigurările sociale de sănătate”
de sănătate”
__________________________ x ____________________________
- contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii (0,85%):

__________________________ x ____________________________
6455 „Cheltuieli privind = 4315 „Contribuţia 170
contribuţia angajatorului angajatorului pentru concedii
pentru concedii şi indemnizaţii” şi indemnizaţii”
__________________________ x ____________________________
__________________________ x ____________________________
- anularea provizionului constituit în anul precedent:

__________________________ x ____________________________
1518 „Alte provizioane” = 7812 „Venituri din 21.210
provizioane”
__________________________ x ____________________________
- achitarea obligaţiilor:
__________________________ x ____________________________
% = 5121 „Conturi la bănci în lei”5.334
4313 „Contribuţia angajatorului 1.040
pentru asigurările sociale de sănătate”
4314 „Contribuţia angajaţilor pentru 1.100
asigurările sociale de sănătate”
4315 „Contribuţia angajatorului 170
pentru concedii şi indemnizaţii”
444 „Impozitul pe venituri din salarii” 3.024
__________________________ x ____________________________
- plata premiilor reprezentând participarea salariaţilor la profit:
__________________________ x ____________________________
424 „Prime reprezentând = 5311 „Casa în lei” 15.876
105
participarea personalului la profit”
__________________________ x ____________________________
- preluarea în contul de profit sau pierdere a veniturilor înregistrate:

__________________________ x ____________________________
7812 „Venituri din provizioane” = 121 „Profit sau pierdere” 21.210
__________________________ x ____________________________
- preluarea în contul de profit şi pierdere a cheltuielilor înregistrate:

__________________________ x ____________________________
121 „Profit şi pierdere” = % 21.210
641 „Cheltuieli cu 20.000
salariile personalului”
6453 „Cheltuieli privind 1.040
contribuţia angajatorului pentru
asigurările sociale de sănătate”
6455 „Cheltuieli privind 170
contribuţia angajatorului pentru
concedii şi indemnizaţii”
__________________________ x ____________________________
8.3.2. Recunoaşterea şi evaluarea subvenţiilor aferente activelor şi veniturilor
În conformitate cu Dicţionarul Explicativ al

limbii române (DEX) subvenţiile în general reprezintă
„un ajutor bănesc nerambursabil, acordat de stat sau o
altă organizaţie unei entităţi ori unei persoane în scopul
atenuării efectelor sociale ale modificărilor economice
de structură. Subvenţiile sunt constituite din bunuri sau
disponibilităţi băneşti primite cu titlu gratuit.
Dacă avem în vedere natura, scopul sau destinaţia subvenţiilor acestea pot fi:
- subvenţii aferente activelor sau pentru investiţii;
- subvenţii aferente veniturilor sau de exploatare.
Dacă avem în vedere sursa sau provenienţa subvenţiile pot fi:

- subvenţii de la guvernul propriu zis (guvernamentale sau de stat);
106
- subvenţii de agenţii guvernamentale;
- subvenţii de la alte instituţii naţionale şi internaţionale.
Sub aspectul conţinutului economic sunt asimilate subvenţiilor de natura activelor

următoarele:
 subvenţiile guvernamentale pentru investiţii;
 împrumuturile nerambursabile cu caracter de subvenţii pentru investiţii;
 donaţiile pentru investiţii;
 plusurile de inventar de natura imobilizărilor;
 alte sume primite cu caracter de subvenţii.
Conform IAS 20 „Contabilitatea subvenţiilor guvernamentale şi prezentarea

informaţiilor”, primirea de subvenţii reprezintă pentru entitate un avantaj concretizat în bunuri
şi valori care de regulă nu trebuie rambursate denumite asistenţă guvernamentală.
Aceasta reprezintă acţiunile întreprinse de guvern cu scopul de a acorda beneficii economice

specifice unei entităţi sau categorii de entităţi care îndeplinesc anumite criterii.
Subvenţiile reprezintă în realitate transferuri de resurse către o entitate în schimbul

respectării în trecut şi în prezent sau în viitor a anumitor condiţii referitoare la activitatea de
exploatare.
Recunoaşterea în contabilitate a subvenţiilor se face pe o bază sistematică

drept venit pe perioadele corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care acestea urmează a le
compensa.
Atunci când în anumite perioade se încasează subvenţiile aferente unor

cheltuieli care nu au fost încă efectuate, subvenţiile nu reprezintă venituri ale acelei perioade.
Evaluarea subvenţiilor se face la:

* valoarea de intrare a numerarului atunci când subvenţiile îmbracă o formă
monetară;
*valoarea justă, atunci când îmbracă forma transferului unui activ
nemonetar (ex. o imobilizare corporală).
Subvenţiile aferente activelor (pentru investiţii) reprezintă surse de finanţare

alocate fără obligaţia restituirii cu condiţia ca entitatea să achiziţioneze sau să
construiască active imobilizate.
107
Se recunosc în bilanţ ca venit amânat, neafectând conturile de capital şi rezerve, ci contul de
profit şi pierderi pe măsura amortizării, cedării sau casării imobilizărilor intrate prin subvenţii
aferente investiţiilor.
Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile altele decât cele

pentru active.
Restituirea subvenţiilor aferente activelor se înregistrează prin reducerea
soldului venitului amânat cu suma rambursabilă iar a subvenţiilor aferente veniturilor prin
reducerea veniturilor amânate dacă există sau în lipsa acestora pe seama cheltuielilor; identic
procedându-se şi atunci când suma rambursată depăşeşte sau nu există venit, surplusul
recunoscându-se drept cheltuială.
Exemplu:
În vederea achiziţionării unui utilaj industrial ce urmează a fi utilizat în scopuri publice
SC „X” solicită de la Guvern acordarea unei subvenţii în valoare de 100.000 lei. Ulterior se
primeşte o adresă de confirmare a subvenţiei pentru valoarea de 50.000 lei. Se încasează
subvenţia în contul curent iar ulterior se achiziţionează utilajul în valoare de 100.000 lei, TVA
19%. Durata de viaţa utilă a utilajului 5 ani. Este amortizat în regim liniar. După doi ani de
utilizare şi amortizare se vinde utilajul la preţul de 80.000 lei, TVA 19%. Se primeşte în contul
creanţei faţă de debitor un bilet la ordin, care la scadenţă se scontează.
Contabilizarea operaţiunilor:
- Primire adresă de confirmare a subvenţiei:

__________________________ x ____________________________
445 „Subvenţii” = 4751 „Subvenţii 50.000
guvernamentale pentru investiţii”
__________________________ x ____________________________
- Încasarea subvenţiei:
___________________________ x ___________________________
5121 „Conturi la bănci în lei” = 445 „Subvenţii” 50.000
__________________________ x ____________________________
- Achiziţie utilaj:
108
__________________________ x ____________________________
% = 404 „Furnizori 124.000
de imobilizări
2131 „Echipamente tehnologice” 100.000
__________________________ x ____________________________
- Achitare furnizor:
__________________________ x ____________________________
404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci 124.000
în lei”
__________________________ x ____________________________
- Amortizare utilaj an 1 şi 2 (Amz/an = 100.000 : 5 = 20.000 lei)

Anul 1:
__________________________ x ____________________________
6811 „Cheltuieli de exploatare = 2813 „Amortizarea 20.000
privind amortizarea imobilizărilor” echipamentelor tehnologice”
__________________________ x ____________________________
- Virarea unei părţi din subvenţie la venituri: (50.000 / 5= 10.000 lei):

__________________________ x ____________________________
4751 „Subvenţii guv. pt. invest.” = 7584 „Venituri din 10.000
subvenţii pentru investiţii”
__________________________ x ____________________________
- Anul 2:
__________________________ x ____________________________
6811 „Cheltuieli de exploatare = 2813 „Amortizarea 20.000
privind amortizarea imobilizărilor” echipamentelor tehnologice”
__________________________ x ____________________________
şi
_________________________ x ____________________________
__________________________ x ____________________________
109
- Vânzarea utilajului la începutul anului 3:
__________________________ x ____________________________
461 „Debitori diverşi” = % 99.200
7583 „Venituri din cedarea 80.000
activelor”
4427 „TVA colectată” 19.200
__________________________ x ____________________________
- Descărcarea gestiunii:
__________________________ x ____________________________
% = 2131 „Echipamente 100.000
tehnologice”
2813 „Amortizarea 40.000
echipamentelor tehnologice”
6583 „Chelt. privind cedarea activelor” 60.000
__________________________ x ____________________________
- Virare cota parte din subvenţie la venituri: (50.000 – 20.000 = 30.000):

__________________________ x ____________________________
__________________________ x ____________________________
- Acceptare bilet la ordin în contul creanţei:

__________________________ x ____________________________
413 „Efecte de primit” = 461 „Debitori diverşi” 99.200
__________________________ x ____________________________
- Depunere efect spre scontare în bancă la scadenţă:

__________________________ x ____________________________
5113 „Efecte de încasat” = 413 „Efecte de primit” 99.200
__________________________ x ____________________________
- Încasare bilet la ordin în contul curent:

__________________________ x ____________________________
5121 „Conturi la bănci în lei” = 5113 „Efecte de încasat” 99.200
110
Să ne reamintim
1.Prezentați condițiile care necesită a fi îndeplinite pentru recunoașterea provizioanelor.
2.Definiți subvențiile.
3. Prezentați subvențiile după natură, scop sau destinație.
4. Prezentați metodele de evaluare a subvențiilor.
Rezumat
În conformitate cu Standardul Internaţional de Contabilitate nr. 37 „Provizioane, datorii
şi active contingente”34 provizioanele sunt datorii incerte din punct de vedere al perioadei de
exigibilitate şi al valorii.
Recunoaşterea provizioanelor se face atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a. entitatea a înregistrat o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
b. este probabilă o ieşire de resurse pentru onorarea obligaţiei înregistrate anterior;
c. poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.
Subvenţiile reprezintă în realitate transferuri de resurse către o entitate în schimbul
respectării în trecut şi în prezent sau în viitor a anumitor condiţii referitoare la activitatea de
exploatare.
Evaluarea subvenţiilor se face la:
- valoarea de intrare a numerarului atunci când subvenţiile îmbracă o formă monetară;
- valoarea justă, atunci când îmbracă forma transferului unui activ nemonetar (ex. o
imobilizare corporală).

Noțiunea de provizioane, obligație legală, obligație implicită, obligație curentă, credite
comercile, cheltuieli deductibile fiscal, subvenții, provizioane pentru pensii, provizioane pentru
dezafactarea imobilizărilor corporale.
I.Alegeți varianta/variantele corectă/e de răspuns:
1. Dacă avem în vedere sursa sau provenienţa subvenţiile pot fi:
a) subvenţii de la guvernul propriu zis (guvernamentale sau de stat);
b) subvenții aferente activelor;
c) subvenţii de agenţii guvernamentale;
d) subvenții aferente veniturilor;
34
IFRS, Editura CECCAR 2013 pag. 1723.
111
e) subvenţii de la alte instituţii naţionale şi internaţionale.
2. Evaluarea subvențiilor se face la:

a) Valoarea de intrare;
b) Valoarea contabilă netă;
c) Valoarea justă.
3. Dacă avem în vedere natura, scopul sau destinaţia subvenţiilor acestea pot fi:
a) subvenţii aferente activelor sau pentru investiţii;
b) subvenţii aferente veniturilor sau de exploatare;
c) subvenții guvernamentale.
4. Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoarele situaţii:

a) vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii;
b) închiderea unor sedii ale entităţii;
c) modificări în structura conducerii cum ar fi: eliminarea unui nivel de conducere;
d) reorganizări fundamentale care au ca efect semnificativ în natura şi scopul
activităţilor entităţii;
e) variantele a),b);
f) variantele a, b, c, d.
5. Prin obligaţie curentă înţelegem:

a) o obligație legală;
b) o obligație implicită;
c) o datorie;
d) o obligație legală și implicită.
6. Datoriile din credite comerciale sunt:

a) obligaţii curente facturate;
b) obligaţii de plată;
c) obligaţii curente facturate sau a căror plată a fost convenită în mod oficial cu
furnizorii şi prestatorii.
7. Cheltuielile angajate sunt:

a) obligaţii de plată generate de achiziţii încă neplătite, facturate sau pentru care nu s-a
convenit oficial asupra plăţii;
112
b) obligații legale;
c) obligații curente facturate.
8. În conformitate cu Standardul Internaţional de Contabilitate nr. 37 „Provizioane,
datorii şi active contingente” provizioanele sunt:
a) datorii incerte din punct de vedere al perioadei de exigibilitate și al valorii;
b) datorii cu exigibilitate certă;
c) datorii curente
9. Nu se recunosc provizioane pentru:
a) amenzile sau costurile de eliminare a efectelor negative produse mediului pedepsite
de lege;
b) costurile de închidere a unor instalaţii cu condiţia ca entitatea să remedieze daunele
produse;
II.Stabiliți valoarea de adevăr a afirmațiilor:

a) Recunoaşterea provizioanelor se face doar atunci când este probabilă o ieşire de resurse
pentru onorarea obligaţiei înregistrate anterior. (A/F)
b) Provizioanele pentru restructurare vor include numai costurile directe generate de
restructurare. (A/F)
c) Provizioanele nu trebuie să fie utilizate numai pentru scopul pentru care au fost iniţial
recunoscute. (A/F)
Răspunsuri:
I. 1.a, c, e; 2.a, c; 3. a, b; 4.f; 5. d; 6.c; 7.a; 8. a;9. c;
II. a). F; b). A; c).F

1.IFRS, Editura CECCAR 2013 pag. 1723.
2. ORDIN Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I pentru aprobarea Reglementărilor contabile
privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale consolidate
EMITENT: MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PUBLICAT ÎN: MONITORUL
OFICIAL NR. 963 din 30 decembrie 2014
3.Cernuşca L.,Contabilitate şi gestiune fiscală, Editura: Tribuna Economică, Bucureşti, 2006,
pag 227.
113
POLITICI ŞI OPŢIUNI CONTABILE PRIVIND RECUNOAŞTEREA ŞI
EVALUAREA ELEMENTELOR EXTRABILANŢIERE
Cuprins
9.1. Introducere
9.3.1.Contabilitatea angajamentelor extrabilanţiere, a activelor şi datoriilor
contingente
9.1. Introducere
În cadrul acestei unități de învățare se va prezenta terminologia angajamentelor
extrabilanțiere, a activelor și a datoriilor contingente. De asemenea, se vor face cunoscute câteva
cazuri practice privind aceste aspecte teoretice.

- enumere componentele angajamentelor extrabilanțiere;
- cunoască definițiile activelor contingente și a datoriilor contingente, precum și
modalitățile de evaluare a acestora.

9.3.1. Contabilitatea angajamentelor extrabilanţiere, a activelor şi datoriilor contingente
Angajamentele extrabilanţiere, reflectate în contabilitate prin clasa VIII din Planul de Conturi
general cuprind:
 drepturi din angajamente acordate;

 obligaţii din angajamente primite;
 valori materiale şi băneşti ce se află temporar în
entitate dar nu afectează activele
şi datoriile acesteia;
 drepturi şi angajamente latente incerte în momentul
înregistrării;
114
 alte valori ce nu aparţin entităţii dar pot influenţa activele, datoriile şi capitalurile
proprii.
***Principala caracteristică a conturilor din această grupă o reprezintă funcţionarea în

partidă simplă, adică înregistrările se fac, fie în debitul, fie în creditul unui singur cont fără
folosirea de conturi corespondente.
***Astfel în debit se înregistrează intrările şi majorările iar în credit ieşirile şi micşorările.
În general acestea reprezintă drepturi din angajamente acordate sau obligaţii din
angajamente primite precum şi unele bunuri care nu pot fi înregistrate în activele şi datoriile
entităţii, înregistrându-se în conturi de ordine şi evidenţă sau conturi în afara bilanţului.
Se cuprind în această categorie:35
giruri, garanţii, cauţiuni acordate sau primite în relaţiile cu terţii;

imobilizări corporale luate cu chirie;
valori materiale primite spre prelucrare, reparare, în păstrare sau custodie;
debitori scoşi din activ urmăriţi în continuare;
stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosinţă;
redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate;
efecte scontate neajunse la scadenţă;
bunuri publice primite în administrare, concesiune şi cu chirie de către regii
autonome societăţi/companii naţionale, societăţi comerciale;
dobânzi aferente contractelor de leasing financiar neajunse la scadenţă;
certificate de emisii de gaze cu efect de seră, primite care nu au stabilită o
valoare şi prin urmare nu pot fi recunoscute în conturi bilanţiere, precum şi alte valori similare.
***Conform normelor internaţionale şi reglementărilor naţionale, în vigoare, este obligatorie

prezentarea de informaţii cu privire la aceste elemente în notele explicative la situaţiile
financiare anuale.
***Din categoria elementelor extrabilanţiere fac parte şi activele, respectiv datoriile

contingente.
Un activ contingent este un activ potenţial care apare ca urmare a unor evenimente
anterioare datei bilanţului şi a căror existenţă va fi confirmată numai prin apariţie sau neapariţia
35
115
unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul
entităţii (exemplu: un litigiu în instanţă cum ar fi o despăgubire în care este implicată entitatea şi
a cărui rezultat este incert).
Activele contingente sunt generate de evenimente neplanificate sau neaşteptate, care pot
genera intrări de beneficii economice în entitate, însă nesigure, ceea ce determină
nerecunoaşterea lor în situaţiile financiare. Recunoaşterea ar putea determina un venit care să nu
se realizeze niciodată.
Activele contingente trebuie evaluate continuu, iar dacă se constată în mod cert intrarea
de beneficii economice, activul şi venitul corespunzător vor fi recunoscute în situaţiile financiare
aferente perioadei în care au survenit.
Conform IAS 37 „Provizioane, active contingente şi datorii contingente”, o datorie este

considerată contingentă atunci când:
 este o obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute,
anterior datei bilanţului;
 existența sa va fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unuia sau mai
multor evenimente viitoare incerte care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii.
De asemenea poate fi recunoscută ca datorie contingentă, o obligaţie curentă apărută ca

urmare a unor evenimente trecute anterior datei bilanţului, date care nu este recunoscută
deoarece:
- nu este sigur că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea datoriei;
- valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil.
***La fel ca şi activele contingente, datoriile contingente trebuie evaluate continuu, iar
dacă se constată o ieşire de resurse generatoare de beneficii economice viitoare se va recunoaşte
după caz o datorie sau un provizion în situaţiile financiare ale perioadei în care a intervenit
modificarea încadrării evenimentului, dacă se poate realiza o estimare credibilă a datoriei.
***Datoriile contingente se deosebesc de provizioane în primul rând prin faptul că nu

îndeplinesc criteriile de recunoaştere în bilanţ, deoarece:
- fie nu este probabil să fie necesară o reducere a resurselor entităţii pentru stingerea
obligaţiei;
- fie nu poate fi realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligaţiei.
***Conform reglementărilor în vigoare pentru reflectarea în contabilitate a activelor
respectiv datoriilor contingente se recomandă folosirea conturilor în afara bilanţului 807 „Active
contingente” şi 808 „Datorii contingente”.
116
Exemplu 36: O întreprindere din industria chimică contaminează mediul prin activităţile sale.
În ţara în care îşi desfăşoară activitatea, întreprinderea analizată nu dispune de legislaţie care să
oblige întreprinderile poluante să suporte costurile îndepărtării efectelor poluării.
Cazul I: Prin politica promovată în mod public, întreprinderea s-a angajat să îndepărteze
efectele poluării în zonele afectate de activităţile acesteia.
1) Până în prezent întreprinderea şi-a respectat angajamentul de a-şi onora obligaţiile

ca urmare a politicii promovate în mod public.
● Există o obligaţie actuală generată de un eveniment trecut: angajamentul luat de către
întreprindere care constă în faptul că va efectua costuri cu decontaminarea zonelor afectate de
activităţile acesteia.
● Este probabilă ieşirea de resurse purtătoare de beneficii economice: resursele necesare
efectuării costurilor cu decontaminarea zonelor afectate de activităţile acesteia.
● Se recunoaşte un provizion la cea mai bună estimare a costurilor efectuate de activităţile
acesteia.
2) Până în prezent întreprinderea nu şi-a respectat decât în 1% din cazuri politica sa

ecologică.
● Există o obligaţie curentă, rezultat al unui eveniment constrângător: întreprinderea a indus
celor afectaţi o aşteptare referitoare la faptul că va îndepărta efectele poluării, deci există o
obligaţie implicită.
● Nu este probabilă o ieşire de resurse purtătoare de beneficii economice dar nu poate fi total
înlăturată.
● Nu este necesar un provizion, dar se prezintă informaţii referitoare la datoria contingentă.
Datoria potenţială de eliminare a efectelor poluării nu va fi recunoscută în bilanţ.
3) Până în prezent, întreprinderea nu şi-a respectat niciodată politica sa în domeniul

ecologic, respectiv nu a luat nici o măsură legată de decontaminarea zonelor afectate de
activităţile ei.
● Există o obligaţie curentă, rezultat al unui eveniment constrângător: întreprinderea a indus
celor afectaţi o aşteptare referitoare la faptul că va îndepărta efectele poluării, deci exisă o
obligaţie implicită.
● Ieşirea de resurse purtătoare de beneficii este total înlăturată.
36
Ibidem 4, pag. 231
117
● Nu se recunoaşte nici un provizion şi nu se prezintă informaţii referitoare la datoria
contingentă.
Cazul II: Întreprinderea nu şi-a asumat în mod public nici un angajament legat de politica sa
în domeniul ecologic, respectiv nu şi-a asumat public nici o responsabilitate legată de
decontaminarea zonelor afectate de activităţile acesteia.
● Nu există nici o obligaţie actuală generată de un eveniment trecut.

● Ieşirea de resurse purtătoare de beneficii este total înlăturată.
● Nu va fi efectuată nici o înregistrare contabilă.
Să ne reamintim
1.Definiți elementul de activ contingent.
2.Precizați momentul în care o datorie este considerată contingentă.
Rezumat
Activele contingente sunt generate de evenimente neplanificate sau neaşteptate, care
pot genera intrări de beneficii economice în entitate, însă nesigure, ceea ce determină
nerecunoaşterea lor în situaţiile financiare. Recunoaşterea ar putea determina un venit care să nu
se realizeze niciodată.
Activele contingente trebuie evaluate continuu, iar dacă se constată în mod cert intrarea
de beneficii economice, activul şi venitul corespunzător vor fi recunoscute în situaţiile financiare
aferente perioadei în care au survenit.
La fel ca şi activele contingente, datoriile contingente trebuie evaluate continuu, iar
dacă se constată o ieşire de resurse generatoare de beneficii economice viitoare se va recunoaşte
după caz o datorie sau un provizion în situaţiile financiare ale perioadei în care a intervenit
modificarea încadrării evenimentului, dacă se poate realiza o estimare credibilă a datoriei.
Angajamente extrabilanțiere, activ contingent, datorii contingente.

1) Angajamentele extrabilanţiere, reflectate în contabilitate prin clasa VIII din Planul
de Conturi general cuprind:
118
 ........................ din angajamente acordate;
 ..............................din angajamente primite;
 ............................................................................................ dar nu afectează activele
2) Conform IAS 37 „Provizioane, active contingente şi datorii contingente”, o datorie este
considerată contingentă atunci când:
- .................................................................................................................
- ..........................................................................................................................
II.Alegeți varianta/variantele corectă/e de răspuns:

1. Angajamentele extrabilanţiere, reflectate în contabilitate prin:
a) clasa VIII din Planul de Conturi general;
b) clasa IX din planul de Conturi general;
c) varianta a).
2. Angajamentele extrabilanţiere cuprind:
a) drepturi din angajemente acordate;
b) obligații din angajamente primite;
c) valori materiale şi băneşti ce se află temporar în entitate dar nu afectează activele
d) drepturi şi angajamente latente incerte în momentul înregistrării;
e) alte valori ce nu aparţin entităţii dar pot influenţa activele, datoriile şi capitalurile
proprii;
f) toate variantele de mai sus;
g) nicio variantă nu este corectă.
III. Stabiliți valoarea de adevăr a afirmațiilor:

a) Principala caracteristică a conturilor din această grupă o reprezintă funcţionarea în
partidă simplă, adică înregistrările se fac, fie în debitul, fie în creditul unui singur cont
fără folosirea de conturi corespondente.(A/F)
b) Din categoria elementelor extrabilanţiere fac parte şi activele, respectiv datoriile
contingente. (A/F)
c) Activele contingente sunt generate de evenimente neplanificate sau neaşteptate, care
pot genera intrări de beneficii economice în entitate, însă nesigure, ceea ce determină
recunoaşterea lor în situaţiile financiare. (A/F)
Răspunsuri:
119
I.
1. drepturi din agajamente acordate, obligații din angajamente primite, valori materiale şi
băneşti ce se află temporar în entitate dar nu afectează activele și datoriile acesteia;
2. - este o obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute,
anterior datei bilanţului;
- existența sa va fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unuia sau mai
multor evenimente viitoare incerte care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii.
II. 1.c; 2. f;
III. a). A; b). A; c). F;

1.ORDIN Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I pentru aprobarea Reglementărilor
Temă de control
Exemplificați un caz în cadrul căruia, prin aplicarea unei metode/politici contabile să
conducă la diminuarea unui impozit sau unei taxe datorate de către o persoana fizică. Prezentați
eventualele beneficii.
Bibliografie
1. Cernuşca L., Contabilitate şi gestiune fiscală, Editura: Tribuna Economică, Bucureşti,

2010, pag 165-178
120
2. Cernuşca L.,Contabilitate şi gestiune fiscală, Editura: Tribuna Economică, Bucureşti,
2006, pag 227.
3. Cernuşcă Lucian, Strategii şi politici contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2004.
4. Feleagă Niculae, Liliana Malciu, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică,
Bucureşti, 2002
5. Feleagă Niculae, Feleagă Liliana( coordonatori), Politici şi opţiuni contabile, Editura
Infomega, Bucureşti, 2008...
6. Mates Dorel (coautor), Evaluarea, reorganizarea si lichidarea entităţilor economice,
Editura Editura Gutenberg Univers , Arad, 2011, nr. pag. 335. 978-606-8204-42-0
7. Mateş Dorel( coordonator) Socoliuc Marian( coautor)Contabilitatea evenimentelor şi
tranzacţiilor între standarde, directive şi reglementări fiscale, Editura Mirton , Timişoara,
2009.
8. Mateş Dorel, (coordonator) Socoliuc Marian (coautor) 2010, Contabilitatea
financiară în conformitate cu dirtectiva a 4-a a CEE, Editura Gutenberg Univers , Arad,
2010, ISBN 978-606-8204-30-7, pag 613.
9. Mihai Ristea, Călin Oprea, Bazele Contabilităţii, Colecţia Economică, Editura Naţională,
2000, pag. 9
10. Pântea I.P, Bodea Gh – Contabilitatea financiară românească, Editura Intelcredo 2006,
pag. 374
11. ***IAS nr. 16 „Imobilizări corporale”
12. Standardele internaţionale de raportare Financiară Editura CECCAR IFRS, Editura
CECCAR 2011.
13. Legea nr. 82/1991, modificată şi actualizată şi OMFP 2861/2009, pentru aprobarea
Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii, elementelor de natura activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii.
MONITORUL OFICIAL NR. 963 din 30 decembrie 2014
121

Curs POC CIG III ID

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs POC CIG III ID

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Centrul de Învăţământ la Distanţă şi Formare Continuă

PROGRAMUL DE STUDIU : CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

Politici şi opţiuni contabile

TITULARI: LECT. UNIV. DR. MARIAN SOCOLIUC

Competenţe generale conferite de parcurgerea materialului în tehnologie ID

Resurse şi mijloace de lucru

1.2. Competenţele unităţii de învăţare

Conceptele moderne utilizate în contabilitatea contemporană:

Evaluarea este necesară şi importantă inclusiv prin prisma variaţiilor continue a

CONCLUZIE: Evaluarea este un proces complex, continuu şi indispensabil contabilităţii,

Astfel, efectele evenimentelor şi tranzacţiilor trebuie recunoscute atunci când

Conform Cadrului Contabil General internaţional şi a normelor naţionale în domeniu,

 Principiul continuităţii activităţii

 Principiul permanenţei metodelor

Modificarea politicilor contabile poate fi determinată de1:

Cele mai frecvente cazuri de modificare a politicilor contabile vizează:

Orice modificare a evaluării contabile, trebuie contabilizată la nivelul rezultatului pe

Schimbarea metodelor şi a politicilor contabile nu trebuie efectuate în scopul obţinerii de

 Principiul independenţei exerciţiului

 Impune ca veniturile şi cheltuielile să fie recunoscute în exerciţiul financiar în care

 Principiul evaluării separate a elementelor de active şi de datorii

 Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului

OMFP 1802/2014 prevede situaţiile când se aplică acest principiu respectiv:

Prin acest principiu apartenenţa juridică nu este exclusă ci se consideră că în anumite

 Principiul pragului de semnificaţie

1.3.3. Politici şi tratamente contabile, criterii şi parametrii evaluării

1.3.3.1. Politici şi tratamente contabile utilizate în evaluare

Cele mai utilizate baze de măsurare sunt:

În cadrul contabilităţii normalizate evaluarea se realizează în baza unor reglementări

1.3.3.2. Criteriile de bază ale evaluării contabile

a) Valoarea de utilitate este reprezentată de preţul presupus a fi acceptat de un potenţial

1.3.3.3.Parametrii evaluării în contabilitate

a) Valoarea de intrare (costul istoric) reprezintă expresia monetară a activelor şi

d) Valoarea actualizată reprezintă o estimare prezentă a echivalentelor, fluxurilor

e) Valoarea realizabilă este dată de echivalentul de numerar, ce poate fi obţinut prin

g) Valoarea de utilizare este reprezentată prin valoarea actualizată a fluxurilor de

h) Valoarea recuperabilă este suma pe care întreprinderea se aşteaptă să o recupereze

i) Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează să o

CONCLUZII: Normele contabile internaţionale şi europene utilizează ca parametru de bază în

1.3.4. Reevaluarea contabilă

*Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului.

Transferul surplusului din reevaluare la rezerve se face prin formula:

Amortizarea cumulată la data reevaluării trebuie tratată în următoarele două moduri8:

VCN = Valoarea de intrare (Vi) – Amortizarea cumulată (Amcm)

ViAct = Vi x [Valoarea justă (Vj) /VCN]

2. se determină valoarea de intrare actualizată (ViAct) şi abaterea (ΔVi)

AmCmAct = AmCm x (Vj/VCN)

4. se determină rezerva din reevaluare (RzRv)

În contabilitate se vor efectua înregistrările:

213 „Instalaţii tehnice…” = 105 „Rezerva din reevaluare” /(ViAct – Vi)

În contabilitate se vor efectua înregistrările:

1.3.5. Categorii de preţuri şi tarife utilizate în evaluarea contabilă

Evaluarea în general şi cea contabilă în mod special au ca obiectiv principal

Pvp = Cdmt + Cdmp + Acdp + Cind + Mbp

 Dacă se adaugă taxa pe valoarea adăugată se obţine preţul de vânzare al

 Preţul de vânzare al producătorului se poate obţine şi pornind de la costul

Ccc= Cdmt + Cdmp + Acdp + Cind + Cdsf + Cga

Pvp = Ccc + (Ccc x rp%);

 Dacă se adaugă taxa pe valoarea adăugată obţinem preţul de vânzare cu

 Pentru bunurile considerate de lux în preţul de vânzare al producătorului se

Pl = Pvp + Acc + Aic

Preţul de vânzare al producătorilor (preţul de livrare) cunoaşte mai multe forme de

b) Preţul importatorului, este aferent bunurilor, lucrărilor şi serviciilor provenite din