Elveția (în germană Schweiz[a] ˈʃvaɪts; în franceză Suisse sɥis(ə); în italiană Svizzera ˈzvit͡sːɛra;

în retoromană Svizra ˈʒviːtsrɐ sau ˈʒviːtsʁːɐ), denumită complet Confederația

Elvețiană (în latină Confoederatio Helvetica, de unde și abrevierea CH), este o republică
federală formată din 26 de cantoane autonome. Consiliul Federal (guvernul) și Adunarea Federală
(parlamentul)[4] au sediul la Berna. Țara se situează în partea de vest a Europei Centrale,[b] unde se
învecinează cu Germania la nord, cu Franța la vest, cu Italia la sud, și cu Austria și Liechtenstein la
est.
Elveția nu are ieșire la mare și este împărțită între Munții Alpi, Platoul Elvețian și Munții Jura,
întinzându-se pe o suprafață de 41.285 km². Deși Alpii ocupă cea mai mare parte a teritoriului,
populația elvețiană de aproximativ 8 milioane de persoane este concentrată mai ales în zona
Platoului, unde se află marile orașe. Între aceste orașe se numără orașele globale și centrele
economice Zürich și Geneva.
Confederația Elvețiană are o lungă istorie de neutralitate armată — nu a mai fost în stare de război
din 1815 — și a aderat la Națiunile Unite abia în 2002. Ea urmărește, însă, o politică externă activă
și este frecvent implicată în procesele de pace din toată lumea.[5] Elveția este și locul unde s-a
născut Crucea Roșie și este sediul mai multor organizații internaționale, inclusiv al doilea birou al
ONU din lume ca mărime. La nivel european, este membru fondator al Asociației Europene a
Liberului Schimb și face parte din Spațiul Schengen – deși nu este membră a Uniunii Europene, și
nici a Spațiului Economic European.
Elveția este una dintre cele mai bogate țări din lume după PIB pe cap de locuitor, și are cea mai
mare bogăție pe cap de persoană adultă (în termeni de bunuri financiare și nefinanciare) din toate
țările lumii.[6][7] Zürich și Geneva au fost clasate pe locurile doi, respectiv opt în clasamentul calității
vieții.[8] Țara este pe locul al 19-lea în lume ca PNB și pe locul treizeci și șase după paritatea puterii
de cumpărare. Este al douăzecilea cel mai mare exportator și al optsprezecelea cel mai mare
importator de bunuri.
Elveția cuprinde trei mari regiuni lingvistice și culturale: germană, franceză, și italiană, la care se mai
adaugă văile vorbitoare de retoromană. De aceea, elvețienii, deși predominant germanofoni, nu
formează o națiune în sensul unei identități etnice și culturale. Sentimentul de apartenență la o țară
comună se bazează pe un fundal istoric, pe valori comune (federalismul și democrația directă)[9] și
pe simbolistica alpină.[10] Înființarea Confederației Elvețiene este datată prin tradiție la 1 august 1291,
când se sărbătorește și ziua națională.
Monte Rosa este un lanț muntos în masivul Alpii Pennini, el este situat la granița
dintre Italia și Elveția. Cel mai înalt pisc al lanțului muntos fiind Dufourspitze cu altitudinea de
4.633,9 m deasupra n.m..

Monte Rosa aparține 2 / 3 Italiei și numai 1 / 3 Elveției. Din Piemont se ajunge pe văile Valle
Anzasca și Valle Șeșia pe versantul estic munților. Peretele de est (Parete Valsesiana). are o
înălțime de 1500 m. Din din sud din Valle d'Aosta escaladarea munților este mai ușoară, pe când
versantul nordic este frămâmântat de acțiunea ghețarilor.

Vârfurile ce aparțin de Monte Rosa sunt printre cei mai înalți din Alpi

 Dufourspitze (4609 m)
 Zumsteinspitze (4563 m)
 Signalkuppe (4554 m)
 Parrotspitze (4432 m
 Ludwigshöhe (4341 m)
 Schwarzhorn (4322 m)
 Vincent-Pyramide (4215 m)
 Balmenhorn (4167 m)
 Punta Giordani (4046 m)
Monte Rosa care are numeroși ghețari domină toată regiunea Italiei de Nord.