MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE UNIVERSITATEA ,,1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA MEDIERE INTERCULTURALA $I INTERRELIGIOASA ANTROPOLOGIA ORTODOXA {N DIALOGUL SOCIAL CONTEMPORAN suport de curs anul II, semestrul II Material extras din publicatile parintelui Arhim. Teofil Tia siale parintelui Diacon Razvan Brudiu Alba Tulia 2020 Scanned with CamScanner.¢ ese OMvb, CA Tpl AMINTeSTI DE ¢k?”| Psalmul 8,4 (Evrei 2,6) Interpretiri teologico-pastorale ale antropologiei filosofice 1, De Ia Pitagora la Marx Introducere Filosofia, teologia, cultura in general, intotdeauna au avut in centrul preocuparilor lor omul. Exist& ins’ momente in istoria multimilenaré a umanitatii in care cu mai mult& acuitate atentia filosofilor gi a teologilor s-a orientat spre om. Astfel, in antichitate, prin Socrate si prin sofisti, meditatia si interesul s-a concentrat cu predilectie asupra omului: natura sa, responsabilitatile sale, misiunea lui pe pamént. ;,Cunoaste-te pe tine insuji” este de fapt sinteza intelepciunii grecesti. Toata filosofia moderné a avut-o orientare clar antropocentricd. Astdzi, chiar aceia care mai cred in potentialul expresiv al metafizicii (adict in posibilitatea unei cunoasteri Jilosofice a ,, Fiinjei absolute”) consideré c& aceasta trebuie sé fie explicaté plecind tot de la om. Insasi teologia pastorala, disciplina prin excelenti teologici, considera c& in lumea de azi este necesar si aiba 0 orientare antropocentrica corelativii celei teocentrice. Traim deci intr-o eri antropocentrica. Aceasta tendinti a metafizicienilor, a culturii si a teologiei de a pune in centrul preocuparilor omul impune un raspuns clar la intrebarea: ,, Cine este omul?” Féird un réspuns adecvat la aceastit problema, orice tentativa de a elabora o doctrind metafizicé, etica, politicd, religioasd, socialé, este destinatd falimentului. lov se lamenta: ,,Omul nascut din femeie are putine zile de trait, dar se Scanned with CamScannersatura de necazuri. Ca floarea el creste si se vestejeste si ca umbra el fuge si e fara durata ...” (lov 14, 1-2). Aceasti intrebare constituie de fapt o provocare. Eq constituie nucleul reflexiei umane. Kant, de exemplu, considera ca existé trei intrebari fundamentale, asupra cdrora trebuie sé se concentreze interesul ratiunii. 1. Ce trebuie sd stiu? 2. Ce trebuie sti fac? 3. Ce imi este permis sé sper? adaugand in »Logica” sa, 0 a patra: 4. Ce este omul? Subliniem c&, dintotdeauna, obiectul cel mai important al tuturor cercetérilor din planul culturii a fost omul. Niciodata ca astazi eforturile stiintelor umane si al teologiei nu s-a concentrat atét de mult asupra omului pentru a-i cunoaste natura, responsabilititile, destinul. Antropologia ocupéi astéizi locul pe care la avut in vremea lui Galileo Galilei cosmologia. Imaginea despre om se transforma si se modifica astfel precum atunci se schimba imaginea despre lume. Ce este deci ireductibil suman” in om? Nici © epocd nu a avut, ca a noastri, numeroase si atdt de variate despre om. specializarea stiintelor privitoare activitatea ei a fost deosebit: > Notiuni atat de Dezvoltarea i la persoana umana si la & in ultimul secol: biologia, fiziologia, genetica, psihologia, ne-au consimfit si avem o Perspectiva mult mai aprofundata despre om. Dar in acelasi timp, sectoriale ne-au facut sit Pierdem din atentie omului, care nu ne mai este cunoscuta. Oru mai este capabil sé dea un rdspuns exhaust adeviratele sale probleme: nu mai stie sa-si explice originea, adevarata natura si scopul sau real. De unde venim?” | Cine suntem?” , incotro ne indrepiim?” sunt marile intrebéri antropologice care nu mai an raspuns in lumea noastré. Omul modern traieste o profunda criza de identitate. Max Scheler la mijlocul secolului trecut scria: Omul nu mai stie cine este si isi déi seama de faptul cé nu mai stie aceasta, iar Heidegger avertiza: Nici o epoca nu |-a cunoscut pe om atit de putin ca a noastrii. fn nici o epocit omul nu a devenit atit de problematic ca intr-a noastré. Sunt emblematice afirmatiile lu! aceste cunostinje Siinta profundi a ! contemporan nu tiv si competent la Scanned with CamScannerSartre (Omut este o pasiune inutild) si a lui Heidegger (Omul este o fiinfaé pentru moarte). Biologul J. Rostand (L ‘Homme, Paris, 1962, p. 173) astfel isi incheie un studiu de-al sau referitor la om: Atom derizoriu, pierdut intr-un cosmos inert yi nesfargit, omul stie cd febrila sa activitate e doar un fenomen local, efemer, fari semnificatie si fara scop. Stie cit valorile sale au valoare doar in ochii lui, gi cd din punct de vedere sideral, citderea unui imperiu sau prébusirea unui ideal propriu, echivaleazé cu starpirea unui musuroi de furnici sub piciorul unui trecator distrat”. Si totusi omul are innascuta in el o sete de a sti cine este, de ce trdieste, unde merge, sau incotro se indreapta destinul sau. Aceasta este marea problema: nu ne putem permite si nu stim cine suntem. Cu mai mult de un secol in urma, evolutionistul T. H. Huxley afirma: Problema prin excelenté, problema in care isi afl originea toate celelalte, consté in a identifica exact locul pe care omul il ocupi in naturé yi in a descoperi originea lui si scopul spre care el tinde. Ernest Bloch isi initiazi volumul »Principiul speranta” cu intrebarile: Cine suntem? De unde venim? Unde mergem? Ce asteptim de la viata? Ce ne asteapti? Tentativele de rdspuns la aceste intrebari sunt nenumdrate, specifice fiecérei epoci, adeseori contradictorii, niciodaté exhaustive, dar intotdeauna pline de consecinge. Fiecare civilizatie isi afunda raddcinile intr-un anumit model de om. De raspunsul la intrebarea: Cine este omul” depinde solugia celor mai grave probleme ale epocii noastre, (Ne gandim la actualele dezbateri asupra ecologiei si a geneticii.) Daca omul este un animal ca toate celelalte, superior doar prin inteligenta si prin potentialul constructiv, dar nu prin natura, dacé diferenta dintre el si animale este deci doar de grad, nu de esenfa, atunci nu se vede de ce, in plan ecologic, ar merita un respect superior fata de celelalte animale. Nu se vede de ce, tot in plan ecologic, animalele pot sa fie sacrificate de om, puse in slujba lui, ucise pentru hrana sa, si de ce s-ar vorbi doar de drepturile omului si nu si despre drepturile animalelor, in plan genetic in schimb, dacé omul are aceeasi naturé cu animalele, de ce nu s-ar Scanned with CamScannerface si cu el ceea ce se face cu animalele (de exemplu »€xperiente medicale” sau ,,clonare”). Omul este in schimb 0 soflinta aparte”, adic diferenja dintre el si animale este nu doar de grad, ci de esen{a, respectiv are ceva ce nici un animal nu posed: suflet Spiritual si nemuritor. Perspective antropologice: Cosmocentrismul, teocentrismul si antropocentrismul Raspunsurile la intrebarile: Cine este omul? Care este esenja sa? Care sunt elementele sale constitutive? Care ii este originea? Care este scopul siu? Pot fi grupate in trei mari filoane: cosmocemtric, teocentric si antropocentric. 1. Perspectiva cosmocentricé este aceea care situeazié omul in contextul mai amplu al lumii, analizandu-lin lumina cosmosului; 2. Perspectiva teocentrict, studiazé omul intr-o Perspectivé teologicd, in lumina lui Dumnezeu; 3. Perspectiva antropocentrica il ia ca punct de referinta pe om insusi. Prima civilizatie a lumii care-si pune problema omului este cea greacd, iar raspunsurile pe care ea le da sunt multiple si contradictorii, aici pozifia omului rémdne ins& incerté yi subordonaté cosmosului. El este studiat nu in sine insusi, ci in raporturile sale cu cosmosul, ca parte a acestuia. Este un element privilegiat, intruc&t asuma in sine structura intregului univers, dar r&mAne totusi in aceeasi ordine, fari diferente esentiale. Este un microcosmos, pirticic’ din cosmos (aceasta explicand atitudinea filosofilor presocratici care mai mult decat de om, s-au preocupat de originea universului, de apn, de principiul din care deriva toate lucrurile). Omul grec nu este stépan nici al universului, nici al istoriei. Toate eforturile pe care le implineste pentru a se afirma pe sine tnsusi, propria autonomie, propria libertate, sunt destinate falimentului, pentru cit el rimane in puterea fortelor Faptului, naturii si ale istoriei. Aceasta pozitié Scanned with CamScannereste exprimata perfect de Epictet in ,.Manualul” sau: ,Omule, sd slit c&t esti doar un actor intr-un spectacol, ale carui detalii sunt hotarate de directorul teatrului: scurt, daca-l doreste scurt, lung, daca-l vrea lung, si daca vrea sa joci bine rolul saltimbacului, trebuie s-o faci. La fel, dact este vorba sa-l joci pe principe, pe cetéifeanul stirac etc. Rostul tiu este sd-ti joci bine partea ce-fi este desemnaté. A o alege, inséi, ii revine altuia”. Libertatea apare deci ca o aspiratie van’, tot asa cum 0 desarta aspiratie este si fuga de moarte sau atingerea eternititii. Omul este singur, uitat de zei. Insusi dumnezeul lui Aristotel este un ,,act pur, perfectiune absoluta”, care-l ignoré pe om si lumea intreaga o daté cu el, Este intelepciune deplind, dar_nu_iubire, nici provident Orfismul In istoria gandirii grecesti o importanjé deosebita a avut orfismul, aparut in Grecia incepfnd cu secolul al Vi-lea 7. Hr. Acesta introduce un nou model de civilizatie, vorbind despre: 1. Prezenta in om a ceva divin si nemuritor, care provine din zei si care chiar dacé locuieste in trup este intr-un anumit mod in antitezt cu corpul. Este un duh nemuritor céizul in corp din cauza unei vini anume; 2. Se formeazit astfel o concepjie dualista despre om; trupul este mormantul sufletului. Este carcasa care protejeazad suflel pand cand acesta va sfarsi sei-si pléteasca datoriile; 3. Sufletul se purifict prinir-o serie de reincarnari, rascumpdrdnd din cand in cand culpele precedente, pand ce va ajunge la o existenté fericité, eliberat din inchisoarea trupului; 4. Afirma existenja unei judecati a sufletului in lumea de dincolo, finalizata cu o pedeapsé sau un premiu. Pentru cel mai renumit exponent al orfismului, Pitagora, sensul existentei umane sta in a trai in armonie cu realitatea care te inconjoara, cu tine insufi, pentru ca in lume totul este armonie, Scanned with CamScanner,kosmos”, adica ordine. Lucrul cel mai important in viata umang este a convinge sufletul uman de bine gi de réu; oamenii suy fericiti cand poseda un suflet bun. Dar el nu ramane niciodates jn aceeasi stare de liniste, Virtutea este armonie, la fel si scindtatea, binele si divinitatea, Prietenia insagi este egalitate armonicé. Socrate Un moment anume, o etapa fundamentalé in istoria gandirii este aceea a lui Socrate, ,omul cel mai infelept si mai drept dintre tofi” cum il numegte ucenicul sau, Platon. /7 centrul preocuparilor sale nu mai este problema lui ,,arke”, cunoasterea realitafii fizice, a cosmosului, ci analizarea ,,realitajii omului”. Omul este obiectul interesului sau, iar ,,cunoaste-te pe tine insufi”, este scopul filozofarii sale. Etica, Omul — zice Socrate — este o fiinja ndscuta pentru fericire, lata filosofia lui Socrate: ,, Sufletul este fericit cdnd este virtuos. ,,Dupd pdrerea mea, - afirma el — cel care este virtuos este fericit, fie el bdrbat sau femeie; cel réu in schimb, este nefericit si tulburat. Ce este ins virtutea? Virtutea este stiinfa cunoasterii, este o forma de cunoastere. Cunoasterea cu virtutea se suprapun. Cu cat omul cunoaste mai mult, cu atat este stimulat sd practice virtutea. inteleptul este virtuos pentru ca vede binele si nu poata sa nu-l urmeze. Nimeni nu este réu cu bund cunostinga. Cel care face raul il face nu pentru c& vrea raul, ci pentru ca ignora binele, il face deci din ignoran{a. Iar viciul, toate formele de viciu, coincid cu ignoranta, care este contrarul cunoasterii”. Este o concepfie intelectualista despre virtute, tipica filosofiei pagdne, potrivit cdreia virtutea nu std intr-un act al voinjei, ci in intelect. Intelectualismul socratic va influenta intreaga gandire greacd, devenind aproape firul conductor al tuturor sistemelor filosofice atat in epoca clasic&, cat si in cea elenista. Lupta dintre ,,legea spiritului” si ,legea trupului” de care atat de dramatic vorbeste Sfaintul Pavel si pe care fiecare dintre noi ° experimentam in fiecare zi ne zice cat de lipsita de profunzime este convingerea socratica, Scanned with CamScannerPlaton Pentru Platon omul, victima a saracici sau rob al bogatiei, este un ,,mdnunchi de nevoi”. Departe de ,,lumea ideilor” in care traia fericit in contemplarea Supremului Bine, isi constientizeazi precaritatea si are nostalgia Absolutului. Chiar constrans a trai in lumea corporala, sufletul simte 0 atractie irezistibila spre transcendent, spre acea lume absoluti in care se giiseste Binele suprem, frumusetea nelimitata, fericirea perfecta. Platon preia — criticdnd totusi unele aspecte - doctrina orfico-pitagoreica a sufletului (substan{a divina prizoniera in corp cu care este unité in mod accidental). Existé in om un dualism esential intre suflet si trup, intre spirit si materie, intre bine si rau, intre mortal gi etern. Este'vorba de un dualism inconciliabil, fapt pentru care omul este in mod esential o fiinfa divizata in interior si contradictorie, (Omul: compus din suflet si trup unite temporar precum calaretul de propriul cal, destinate apoi despartirii). Aceasta diviziune este depasita doar prin moarte. Etica. Problema morala, a modului in care viata poate fi traité pentru a fi totusi »cheltuité” bine, este tema centrala a filosofiei_platonice. Apartenenfa sufletului la o alté lume (cea inteligibilé), ne spune clar c4 omul este de fapt un ,,extraterestru”, si idealul sau suprem este sa se intoarcé in acea lume din care sufletul a fost izgonit. Dac# adeviirata realitate este lumea ideilor, omul injelept trebuit onsidere falsc si st disprefuiasca ceea ce impiedicd indljarea spre inalt. De aici condamnarea trupului, prizonier al sufletului, si dorinfa de a muri, fapt ce poate elibera de legiturile terestre. Adevérasii filosofi de-a lungul intregii vieti nu fac altceva decdt sa se pregiteasci de moarte. Ceea ce noi dorim si profesim c& iubim, cunoasterea adevarului, ne va fi dati doar dupa moarte (Fedone). . Patimile, pasiunile trupesti, nu trebuiesc condamnate, ci echilibrate de sufletul rational. Conceptia dualista despre om se preteazi bine la doctrina crestina despre nemurirea sufletului. Tocmai de aceea ea a avut o mare raspndire in cultura patristica Scanned with CamScannersi medievala, chiar daca, crestinismul, nu si-a impropriat doctrina | maniheica despre radicala negativitate a trupului. Monismul Conceptiei dualiste i se opune conceptia monista despre om, potrivit careia omul este compus dinir-o multitudine de atomi materiali, dintre care uni, cei mai grei, formeazét trupul, in timp ce ceilalti, mai usori si mai subtili, formeazé sufletul. Omul este deci o combinatie de atomi realizatd la intamplare. Intre monisti amintim pe Leucip, Democrit si Epicur. La Democrit este interesant& doctrina eticd. Si el considera JSericirea ca fiind scopul viefii. Aceasté fericire insd nu consisté in plicerile trupului, ci este daté de pacea gi linistea sufletului, pace care se cucereste urmand voce. vonstiinfei: ,, Sufletului fi aparjine puterea de a fi fericit sau nefericit. Fericirea nu consti nicidecum in aur si podoabe. Sé nu faci $i sa nu zici niciodatit nimic de care mai apoi te vei rusina; invajé sé te ruginezi mai mult inaintea ta insafi decdt in faja altora, Este deci o etic profund marcatd de nobilitate si de interioritate, care surprinde, date fiind premisele materialiste si mecaniciste ale sistemului siu filosofic, care fac din om un per agregat mecanic de atomi materiali. Aristotel Contest& dualismul orfico-platonic si propune o viziune unitari despre om, care va fi acceptatd peste secole. Omul este un animal dotat cu rafiune, cu suflet, constituind o fiinjé unitara. Ca toate fiinfele acestei lumi si omul este compus din materie (trupul) si forma (sufletul). Dar, dac& sufletul are rolul de forma, in ciuda evidentei sale superioritai fati de corp, nu pare capabil si scape de distrugere si de moarte, Dack concepia dualisti este in mod clar spiritualist in ceea ce priveste sufletul, conceptia un*s-a aristotelica tinde si fie materialist, Aceasta explici dificultatea pe care o vor avea Sfin|ii Scanned with CamScannerParinti in a accepta definitia data sufletului de Aristotel de soforma atrupului”. Etica. Precum pentru Socrate si pentru Platon — si in sintonie cu gandirea greaca - gi pentru Aristotel scopul suprem al viefii omenesti este atingerea fericirii, Ea se castigi traind deplin propria umanitate. Fiin{i rationalé, omul, pentru a se realiza trebuie si traiasci potrivit rafiunii, in exercitarea vietii intelectuale, dedicindu-se contemplatiei, cautarii__binelui, frumosului, adevarului. Dar omul este gi trup, si deci, implinirea Sensului se numeste plicere. Contemplatia si plicerea sunt astfel elementele constitutive ale fericirii. Bogafiile nu sunt indispensabile pentru fericire, dar pentru a ajunge la contemplatie © anumité bunastare materialé este necesari. Mijlocul pentru a ajunge fericirea este virtutea, care nu consti in ‘refuzul impulsurilor naturale precum ar vrea morala asceticd, si nici in incompleta lor satisfacere, ci in a alege cu echilibru intre natura si Tatiune, intre tendintele opuse ale pasiunilor noastre, evitand calea extremelor. Virtutea nu se identifict deci cu cunoasterea, ci este o stare cucerita, fruct al voinjei mai mult decét al ratiunii. Acest ideal de virtute este greu de realizat: pretinde de fapt conditii speciale care dificil pot sd se gaseasca intr-un singur individ: maturitate fizicd si psihica (exclusi deci bolnavii si , angajare speciala, situafie economicé buna etc. Ramane deci 0 eticd imanentd, omul fiind suficient Ini insusi, scopul séu netraversand granitele acestei viefi. Dumnezeu nu joacd nici un rol in destinul omului, si aceasta pentru ca este in afara lumii. Concluzii sintetice (referitoare la antropologia greaca) Antropologia greacd a avut un mare merit, acela de a fi intuit problemele fundamentale ale oricdrei_—_cercetiiri antropologice: - identificarea a ceea ce caracterizeazi in mod esential pe om, adic& problema naturii umane; a Scanned with CamScanner- functia si consistenta elementului psihic, adic& problema substanjialitagii sufletului; - raportul dintre suflet si trup; - scopul existentei umane; - destinul ultim al omului, adici problema nemuririi sufletului; Asupra acestor probleme fundamentale s-a concentrat cercetarea filosofilor Evului Mediu si ai epocii moderne, cAnd au infruntat problema antropologic’. De subliniat c& pana la sfarsitul secolului trecut, a fost un acord general intre filosofi in a defini specificul omului in rafionalitate. Omul este in mod esential un animal rafional. Incepand ins cu secolul XX, s-a inceput a se releva faptul c& exist& in om gi alte dimensiuni si manifestari la fel de esentiale si de specifice omului, precum a vorbi, a munci, a iubi, a se ruga etc. S-au n&scut astfel noi antropologii care definesc omul in baza altor realitati. Viziunea crestina: teocentrismul in contextul lumii grecesti, omul era vazut ca un element al unei entitati mai vaste, cosmosul, fiind supus ritmurilor acestuia. O dat& cu crestinismul omul nu mai este vazut ca un simplu membru al unui ,,tot”, moment trec&tor intr-o ampli cosmogonie, ci un subiect unic, irepetabil al unei istorii a méantuirii sau a damnarii, in care universul este doar teatrul sau locul de desfasurare, Fericitul Augustin constata cA omul este un mare mister, 0 realitate extrem de complex, din cauza originalitatii $i a unicitatii fiintei sale fizice si psihice in acelasi timp. Marginit intr-o zona perifericé a universului cu trupul sau, este capabil sa rastoarne frontierele universului prin mintea sa: ,,7@ pofi numdra perii capului sciu, si nu ai gresi nici mdcar cu unul. Dar mai numeroase decat perii capului sunt miscarile si sentimentele inimii lui”. Scanned with CamScannerANTROPOLOGI IMANENTE TOTALITARE in ultimele doua secole, conceptul de ,,om” pe care |-au formulat Socrate, Aristotel, Augustin etc., s-a dizolvat intr-o entitate generici si universala de Spirit absolut, materie, inconstient etc. Se nase astfel noi profiluri ale omului, noi umanisme, inchise ermetic, imanente, ostile transcenden{ei, care in tentativa de a afirma autonomia totalé a omutui, libertatea sa neconditionaté, eliberaté de orice dependenji, reclamd chenoza total a lui Dumnezen. in ,,cerul” omului se sting ,,stelele” care au luminat si punctat destinul spiritual si cultural al umanitafii, privirea se lipeste de-acum incolo doar de pdamdntul predat in mdinile omului, devenit acum ,,adult”, ,,major”, dispensat de »tutori” exteriori. Omul a devenit principiu si ratiune ultima a taturor lucrurilor, norma fundamentali pentru sine insusi. Paradoxal, dar aceste doctrine ndscute pentru a tutela si exalta ideea de om, obtin exact efectul opus: unilirea sistematicé a demnitdtii umane si avantul totalitarismelor, atat de dreapta cat si de sténga, care stigmatizeaza istoria moderna. Radacina si fundamentul acestor ideologii sunt in mod principal idealismul si gdndirea lui Hegel, pentru care unica realitate este Spiritul Absolut, care se actualizeazi in istorie. Persoana concreta, individu! singular, este ceva ireal, a cdrui existen{é are drept unic scop realizarea proiectelor Absolutului. Moartea lui Dumnezeu, care aici vine reclamatd, prefateazi moartea omului. Georg W. Hegel si eclipsa ,,individului” Dupa tentativa cosmologica a lui Aristotel si aceea teologici a lui Toma d’Acquino, sistemul idealistic al lui Hegel este sinteza cea mai completa pe care gandirea occidental a reusit sé o dea omului si universului. Kierkegaard il va muni ,experimentul cerebral”. Scanned with CamScannerSistemul sau a exercitat o decisiva influent& nu doar asupra modului de a gandi, ci si asupra actiunii politico-sociale a unei intregi epoci. Pentru el, principiu fundamental al realitatii este ideea, care contine in ea ratiunea de a fia intregii realitati. Ideea gandirea, sunt un nou concept pus in locul lui Dumnezeu, Realitatea nu este altceva decat o manifestare, o concretizare a gandirii. De aceea, real si rational coincid. Suprema realizare a Spiritului absolut este statul. Individul si familia sunt doar momente abstracte ale acestei unice realitati. Individul considerat in afara Statului este ceva abstract, un ,nimic” lipsit de valoare. Statul este izvorul, tuturor valorilor (Statul etic). De aceea, adevirata libertate este aceea care se realizeaza in Stat. Protagonistii istoriei nu sunt indivizii, ci Statele. Si tocmai in aceasté des-personalizare se relevé caracterul anti- crestin $i anti-uman al acestui sistem filosofic si a variatelor sale derivatii. fn filosofia Ini Hegel sunt deci teoretizate toate elementele de pan-germanism, rasism, drept la ford, absolutism al statului, negarea valorii individului si a persoanei umane. Maestrii suspi Autorii cei mai importanti ai pasajului de la acceplarea universala a tui Dumnezeu la negarea Lui pentru a afirma ,divinizarea omului” sunt asa-zisii ,,maestri ai suspiciunii”, numiti astfel intrucat pun in dubin validitatea viziunilor despre om prezentate de religie, propunand simultan alte céii de mantuire. Ei sunt, pe langa Hegel, Feuerbach, Marx, Nietzsche si Freud. . Aceste proiecte — dupa fericita expresie a lui Ringeling dobandesc pentru credinciosi statutul de ,,profetii straine . Funetia catartica pe care ele o asumi fafa de religii le stimuleazd sa se elibereze de orice concepfii magice sau cruste ideologice. Dar Pretentia lor de a constitui oferte totalizante la intrebarile radicale ale omului le goleste de continut. ,,Pand ce vor mai fi oameni care sa moar — scrie A. Schaff — fiinfa umana nu se va mulfumi 4 cunoasca doar mutatiile sociale, ci va dori sa-si inteleag’ problemele personale”. Umanismul scientist, umanismul marxisl, Scanned with CamScannerumanismul psihanalitic, confin elemente valide peniru a rezolva aspecte relevante ale complexei problematici a omului. Dar in masura in care se prezinta ca onmicomprensive si avdnd pretentia ct vor raspunde intrebarilor fundamentale ale omului, se releva ca fiind falimentare. lar la 0 verificare istoricé, demonstreaza ca au ingelat multe sperante, provocind grave drame si tragedii crancene. L, FEUREBACH Feuerbach este cel care a trecut de la o viziune teologica la o vitinne antropologicé pura, care accentuand metoda dialectica. ristoarna . pozitiile maestrului sau abandoneaza idealismul pentru o viziune materialista a reali Hegel pusese la inceputul procesului dialectic ,,ideea” din care a derivat natura. Pentru Feuerbach in schimb, elementul originar este natura, realitatea matcriala (ideea, derivati din materie, este doar o palidi imagine a acestcia). Realitatea este concreti si materiala si tot ceea ce exist’, pentru a exista, trebuic si fie material. Gandirea in sine este o abstractie. Omul este deci un subiect care gandeste. in definitiv, realitatea concreta este constituita de om care doar abstract poate fi considerat spirit si trup, dar care in realitatea concreta, este un subiect corporal, ,,carne si singe care gandeste”. Religia ca o alienare. El refuztt categoric pe Dumnezen, pemru a afirma primatul absolut al onutui, impotriva credinjei intr-un Dumnezeu transcendent si personal, trebuic pus in valoare ateismul. Dumnezeu nu este altceva deca? o proiectie a omului, o oglindé si un obiect al constiinfei sale infinite, reprezemarea fantastic a ceea ce ar vrea sa fie (bunatate, inteligenta). Dumnezeu este omul idealizat. De aceea, religia are un aspect pozitiv (intrucat omul achizijioneazi constiinfé despre sine si despre aspiratiile sale cele mai profunde) si negativ (intrucat provoaca in om o alienare). 7of ceca ce este atribuit lui Dunnezen este sustras omului, care se simte astfel un nimic, un vierme, Mai mult chiar, prin religie, onl vine introdus futr-o lume fictivd (un »dincolo”) care-l face sé neglijeze realitatea prezenta. 15 Scanned with CamScannerUmanismul Trebuie — zice Feuerbach — ca omul si abandoneze aceste pozitii si sci substituie credinjei in Dumnezeu credinja in om Dumnezeului din cer, Feuerbach ii substituie o alta divinitate: omul din carne si sange, iar moralei care recomanda iubirea de Dumnezeu ii substituie morala care recomandé iubirea omului in numele omului, Acesta este umanismul lui Feuerbach: transformarea oamenilor din ,,iubitori de Dumnezen” in yiubitori de oameni” (prieteni ai oamenilor): ,,din oameni care se roaga, in oameni care lucreaza, din candidayi la impérittia de dincolo, in transformatori ai lumii de aici”. Omul trebuie si opteze pentru fericire neglijand orice realitate transcendenté. in capitolul final al lucrarii sale principale, ,Esenta crestinismului”, el scrie: iubirea de om nu trebuie sd fie una derivatd, sau mediatd, ci originard: doar atunci va avea o putere adevarata, sfanta, sigura. Dacd fiinja umand este pentru om ,,fiinja suprema”, $i in practicd, legea primordiala gi supremd va fi iubirea de om pentru oameni. ,, Homo homini deus est”. Acesta este noul punct de vedere, supremul principiu practic, care va insemna o dezvoltare decisiva in istoria lumii. Umanismul lui Feuerbach, profund ateu, este imbibat de valorile socialitéyii si de sensiblitatea iubirii. Este profetia unui cer nou si a unui pamant nou, creat firi Dumnezeu. Mefoda acestui umanism este convertirea constiinfei omului. Promovatea omului se obtine printr-o revolutie, printr-o noua constiinta de sine. Primatul lui Dumnezeu este absolut. Teologia se dizolva in antropologie. Karl MARX Materialismul filosofic al lui Karl Marx pleacd de Principiul c& fumea si multiplele ei fenomene nu sunt decal aspecte diferite ale materiei care éevolueaza potrivit legilor dialecticii, far a avea nevoie de ,un spirit universal”. Acest materialism are niste caracteristici unice, intrucat pure omul ca Scanned with CamScanner ivaloare supremé (1), rafiune suprema a intregii realitati — iar nu pe Dumnezeu; afirma ca omul se realizeazit pe sine in comunitate, prin intermediul muncii (2). Umanismul marxist este deci: 1. Demiurgic. in Marx, ca si in Hegel, este omul cel care-I clibereazi pe om, omul este propriul sdiu Mesia. Aceste afirmatii si principii il elimin&a pe Dumnezeu. Dumnezeu este nefolositor, nu pentru ca s-a dovedit ca n-ar exista, ci pentru ca s-a descoperit c& omul are in sine infinite posibilitati de evolutie in planul libertatii si al dreptatii; 2. Terestru. Pentru omul marxist pimantul nu este un exil, nici ,,0 vale a lacrimilor”, ci patria sa reald. Fiinta finita si temporara, omul aspira la bunuri finite si temporare care sunt in gradul de a corespunde deplin asteptirile sale. Nelinistea sa innascuté nu relevi nevoia de Dumnezeu, sau de o alta viata, ci nevoia de o umanitate mai buna si mai frumoasa si de un infinit progres, o continua depasire a finitului in prezent. Jn numele fidelitatii la pamant omul marxist respinge viziunea religioasa despre lume. Religia, prospecténd viata viitoare, atribuie omului aspiratii pe care acesta nu le are: creeazé psihologia resemnatului (care face s& se accepte ca inevitabile mizeria si nedreptatile terestre) si drogheazd (intrucdt favorizeazi imobilismul si paralizeaza orice vointa transformatoare si eliberatoare). Consecintele acestei viziuni terestre despre om sunt: 1. Datoria marxistului de a se dedica completamente realitatilor terestre; 2. (Prin moarte aventura individului este terminata). Nemurirea nu apartine individului, ci umanitéfii in totalitatea ei; 3. ‘Angajarea omului marxist in convertirea spre ,,bine” a realititilor terestre este dezinteresati, — acesta neasteptind vreun premiu pentru ceea ce face, Scanned with CamScannerce. Economic. Pentru marxist libertatea umand se rezolvé in libertatea economicd. Factorii economici au o functie decisiva in istoria individului si a umanitatii. Conditiile economice (infrastructura) determina supra-structura (dreptul, politica, morala si chiar religia sunt profund dependente de economie). Fiecdrui regim economic, chiar daci nu in mod absolut, fi corespunde o ideologie. Munea. in aceasti lumina, munca nu mai este un simplu mijloc de sustinere, ci factorul esenjial al dezvoltarii umane. Prin muncé omul se construieste pe sine insusi, domint realitatea, se tidici la demnitatea de fiinfi umana construind in deplina autonomie diferitele aspecte ale civilizatiei. Definitia staticé a omutui (ca animal rational) cedeazé locul aceleia de ,,homo faber”. Omul este de fapt munca sa, munca infeleasa ca raport de productie, ca capacitate de achizitie, ca conviefuire mai buna. Mortificatié. munca in toate aceste expresii, este umilit de fapt omul. Lovité demnitatea muncii, este lovité mortal demnitatea omului. Daca libertatea umana se fundamenteaza (chiar daci nu se epuizeaza) pe libertatea economica, atunci transformand conditiile economice, va fi transformata intreaga situatie umana, vor fi depasite toate dezechilibrele si alienarile. Din contra, raul radical (din care deriva toate celelalte rele: dezordinea socialé, morali, nedreptatea, foamea, mizeria) nu sunt consecinte ale unei situatii subiective a individului (a pacatului originar), ci ale unei precise situatii economice. Péicatu! originar este de fapt sclavagism economic. Lupta dintre rau si bine este lupta dintre doua regimur! economice. Religia. Si religia este vazuti in raport cu economia. Este in mod esential legaté de alienarea economic’. Ma este alienanta (nu atat pentru ca proiecteazt omul intr-o realitate iluzorie) pentru cé creeaza un sistem de valori (acelea spirituale) care e induc omul sé se resemneze in fata situagiei actuale $1 " obstacoleazG practica. Suprastructur’. (precum politica, arta, obiceiurile) a infrastructurii economice fundamentale, religi@ est? _Al Scanned with CamScannercea mai insidioasa dintre mistificari. Se aciuieste de fapt in zona constiinfei, pe care ea o mutileazd, cu motivafii sacre si de aceea JSoarte incisive. ,,Religia — scria Marx — este constiinta risturnata a unei lumi rasturnate. Este constiin{a de sine si sentimentul de sine al omului care nu s-a cucerit inca pe sine insusi”. 4. Comunitar. Pentru marxism esenfa onnilui este social. Individul izolat este o abstractie, ceva ireal. Pentru aceasta comunitatea este valoarea supreméd careia totul trebuie sa-i fie sacrificat. Omul marxist nu poate avea o viata pur privata, succesul individului coincizAnd de fapt cu acela al comunitatii. 5. Etic. Gandirea lui Marx este patrunsi de un puternic suflu etic. Daci este negat Dumnezeu asta nu inseamna cA totul este permis. Marx nu combate morala in sine, ci un anumit tip de morala, burghezi, individualista, conservatoare, eshatologica. Morala marxista considera ci onml si emanciparea sa sunt supremele valori (1), alienarea este supremul reir (2) iar picatul este o ofensd adusa nu lui Dumnezeu, ci omului (3). De subliniat este faptul ci pentru Marx, artizanul eliberdrii nu este ideea abstracta a lui Hegel, nici omul izolat al lui Ireuerbach, nici super-omul lui Nietzsche, ci comunitatea umanii in expresia ei cea mai bund, proletariatul. Observam ca intre crestinism si marxism sunt multe puncte de convergenya dar gi multe divergente: intre convergente amintim: - Viziune unitara si integralé despre lume (capabili si aduca oamenilor un mesaj de ,,mantuire”); - Sustin amandoui o etic care are drept principiu valoarea absolut a omului si in care porunca iubirii este centralit, - Omul apare ca artizan principal (jar nu obiect) realizarea acestui ideal; Scanned with CamScanner- Actiunea omului tinde si construiascd 0 ,,cetate” pamanteasci, in care sa fie posibili o convietuire fraterna; - Aceasté actiune implica ammanizarea —raportului economic ce conditioneazd dezvoltarea integrali a omului, fapt pentru care influenfa omului asupra istoriei se exercité transformand infrastructurile economice; - Omul se realizeazé pe el insusi doar in comunitate, de aceea bogajia are o functie sociali, precum si familia si proprietatea privata, intre divergente amintim: - Marxismul este afew prin natura sa; - Valoarea absoluti a omului, chiar daca este proclamati, este de fapt Sacrificata in funcfie de Societate si de partid, - Un sistem da vatori radical istoricizat, ce nu garanteaza respectarea omului si posibilitatea unei convietuiri fraterne; - O comunitate in care pentru a construi umanitatea trebuie sd te pierzi pe tine énsufi, nu constituie realmente 0 victorie asupra alienarii. Scanned with CamScannerMG OST OMV, CA Tp AMINTeSTI De eb” Psalmul 8,4 (Evrei 2,6) Interpretari teologico-pastorale ale antropologiei filosofice 2. De la Nietzsche la Vattimo Friederich NIETZSCHE Este cel mai mare ateu, ce! care intr-o maniera extrem de violent& s-a razboit cu Dumnezeu si cu crestinismul. A neglija reflexia asupra doctrinei lui Nietzsche inseamnd de fapt a ne lipsi de un instrument esenjial pentru injfelegerea dinamicii culturale a timpului nostru. Influenja sa asupra gdndirii contemporane, chiar dacct mai pufin vasti decat aceea a lui Marx, este poate mai profundi. In rucsacurile soldatilor germani care cucereau Europa se gaseau opere de-ale lui Nietzsche. Strdlucitor, inteligent, genial, acest ganditor german a fost printre primii care au avut o clard perceptie a faptului ca cultura occidentaldé a pornit pe calea ireversibila a declinului. E| preconiza o nou’ conceptie despre om si despre lume, concepjie care ar fi trebuit si ia locul culturii moderne decazute gsi epuizate. Nietzsche vrea sA inlocuiasca valorile traditionale si si le substituie cu valori opuse, anuntand oamenilor o noua intelepciune, o noua cale de mantuire, crearea unui ,,cer nou si a unui pamant nou” gratie unui nou proiect de om: super-omul. Moartea lui Dumnezeu Crearea acestei noi lumi pretinde negarea totala a lui Dumnezeu, proclamarea mortii Lui. ,,Dumnezeu a murit, iar eu vd voi invdfa pe voi super-omul!” Aceasta este sinteza mesajului pe care Nietzsche |-a proclamat lumii. De ce a murit El? Pentru c4 de fapt nu a existat niciodaté. Moartca lui Dumnezeu este un fapt real, nu un principiu. Nietzsche nu a inventat ateismul, ci |-a consiatat in epoca sa, si a cautat si evidentieze consecintele practice ale acestui fapt. Nu géisim nicidecum in Nietzsche niste 3 Scanned with CamScannerdemonstratii metafizice ale inexistenjei lui Dumnezeu, intrucat el a preferat si faci un discurs existential, rationind prin metoda reducerii la absurd si evidentiind consecintele care ar deriva din existenfa unui Dumnezeu viu: . 1. Ar fi un narcotic, ne-ar impiedica sa fim fideli paméntului si lumii noastre. Religia este deci o evaziune, o alienare, un inutil confort inventat de suferinta si de neputintele oamenilor. Oboseala de a trai a creat o alté lume: ,Biata oboseala ignoranta care nici nu stie ce si mai vrea, iata adevarata cauzi a tuturor zeilor de dincolo”. in timp ce puternicii iubesc viata asa cum este, slabii neaga acest univers in care se sufera si isi imagineazi o alt& lume, mai reala decdt cea prezenta, mai frumoasi, mai dreapt%, unde s& cunoasci fericirea care acum le este negata si in care sa se realizeze pe ei ingisi. Este vremea sa incetém sq ne gadndim la Dumnezeu pentru ca sé incepem sé ne decidem sa reflecttm numai si numai la problemele noastre umane. Trebuie s& proclamim moartea lui Dumnezeu pentru a angaja oamenii in construirea unei lumi noi. ,,Oameni buni, Dumnezeu este cel mai mare pericol al vostru. Voi nu veti putea invia decaét in momentul in care El va zdcea in mormant”. Trebuie ca omul sé nu mai priveascd spre Dumnezeu, ci spre pamant si spre super-om. ,,V4 implor, fratii mei, ramaneti fideli pamantului gi nu credefi celor care va vorbesc despre sperante supranaturale. Sunt otravitori, fie cA o stiu, fie cd nu! Sunt dispretuitori ai vietii, otraviti de ei insisi, Pamantul este obosit de ei; si plece oriunde!” 2. Dumnezeu este dugmanul mortal al eu-lui »Ce ne-ar mai réimdne sa credim dac& ar exista zeii? - s° intreaba Zarathustra. Dacct un Dumnezeu a creat lumea, el a creat pe om ca pe o maimufaé a Sa, un continuu divertisment in prea lungile sale eternitéji, Deci, Dumnezeu sau eu. Aceasta este dilema?” (,,Uman, prea urxan”) ,,Dacd ar exista zeii, cum as putea suporta eu sii nu fiu un Dumnezeu? Deci, zeii nu exist! —_ ca ,,eu”-I s-a hotarat si se faci dumnezeu. Acest demers ei si-l realizeze super-omul. Dumnezeu trebuie si fie inocu? Scanned with CamScannerom, aceasta este partea cea mai originala si mai noua a atcismului lui Nietzsche Altii inaintea lui (Hegel, Feuerbach, Marx, Engels) L-au negat pe Dumnezeu, dar negarea lor a ramas dor Ia nivel teoretic: Nietzsche trage consecintele Practice ale fenomenului propunand omului 1 now model de viajéi, concret ateu. A trai ateismul inseamna sé faci din propria voina unicul izvor al binelui si al raului, inseamnd sé nu admiti si sé nu urmezi alté lege in afara celei a propriului eu, Originea moralei. Pentru Nietzsche, morala este o simpli inventie umana, conventionala si arbitrari, o ,,minciuna milenara”: ol exista pdcate si virtufi. Fiecare mdsoara cu propria masuré. Cel care urmeaza o morald universald iyi pierde propria personalitate, se transforma intr-o turmé”, urmeazi. instinctul care-l poarté unde este mai usor, unde merg tofi. lata de ce Nietzsche numeste morata ,,instinctul de turmda al individului”. Daca omul este stapanul moralei, binele si réul sunt concepte care se schimba dupa anotimpuri, dupa societaji $i civilizagii. Tata-ne deci in plin relativism etic: fiecare are propria morald, fiecare este creatorul binelui sau al rdului sau: nu existé legi care sé se poatad impune tuturor: ,,perioada tiranilor spiritului s-a terminat!”. Aceasta idee impreund cu aceea referitoare la o viata coerent atee, a penetrat profund in societatea noastri. Din acest punct de vedere Nietzsche este mai viu ca niciodatdé. ,,Cel care va ajunge la concluzia inexistentei unei morale obiective se va elibera de o mare cantitate de idei tulburatoare”. Constiinja umand. Ceea ce se considera a fi vocea lui Dumnezeu care vorbeste omului este de fapt - potrivit lui Nietzsche — ceea ce ,,in anii copiléiriei, ne-a fost in mod regulat cerut fara motiv din partea unor persoane pe care le veneram, le temeam; nu e nicidecum vocea lui Dumnezeu, ci vocea unor oameni! Scanned with CamScannerNoile table ale Legii. Filosofia facut cu lovituri de ciocan a functionat: binele si raul absolute au fost abatute. Dumnezeu a fost ucis. Ce vrea deci Nietzsche? Doar sa distruga? A facut toate acestea pentru a ne elibera de ceca ce este in noi fals si pentru a pregati terenul pentru o noud viziune despre lume si un nou stil de viata. Propunerile lui Nietzsche sunt in mod esential doua: 1, Crearea unei noi morale. 2. Crearea unui nou tip de om: super-omul. Nietzsche vrea un nou umanism, fundamentat pe voinja de putere care este caracteristica proprie omului gi il Poarté la dominarea celorlalti. Umanitatea este impartita in puternici si slabi, cu dou’ morale: aceea a domnilor si aceea a sclavilor: Morala sclavilor este calauzité de Principiul: stimeaza compasiunea, mana pregéitite st ajute, cdildura inimii, rtibdarea, amabilitatea, (,,Dincolo de bine si de réu "). Este morala specifica tradifiei ebraico-crestine si burghez-socialista. Urmiéitorii ei sunt sclavi, adulatori, cei care se tem de tot: de lupta, de moarte, de viata, de libertate. Dimpotriva, morala domnilor es dominatorilor, a puternicilor, a celor care au incredere in ei insisi, a iubitorilor de lupta, de opozitie, a acelor care iubesc singuratatea si bucuria de a trai, Este morala super-omului. te aceea a Super-omul Este acela care nu cunoaste alti lege in afara propriei lui voinje. Este o fiinté eliberaté de orice lege, acela care a risturnat cu violenté tot ceea ce il oprima, care a refuzat toate ierarhiile valorilor transmise peste secole, care a dobandit o absoluti libertate a spiritului. Pentru super-om, nu exista legi. El isi este lui insusi lege. El este dumnezeul lui insusi. Si dacd Dumnezeu nu existé, totul este permis. La wl trebuie”, el substituie ,en vreau”. Vechilor obligatii li se substituie propria voinja. Si tocmai Voinfa permite omului si se realizeze. ,Eul — afirma Nietzsche - trebuie S4 iasi in evident&, trebuie si se elibereze de inveligul instinctului, de conformism, de masi, de lene. Se intelege deci cd a fi ,,flinfa liber” nu inseamna nicidecum a nu avea angajamente de nici un fel, ci inseamni realizarea propriului ,,eu” si respectare® Scanned with CamScannerPropriei constiinte. Super-omul este deci um om care are simtul acestei lumi si nu are alte speran{e dincolo de aceasta lume. Eterna reintoarcere si iubirea destinului Ceea ce face sa se nascd super-omul este de fapt teoria efernei reintoarceri. Cele doua aspecte, potrivit lui Heidegger, sunt cele mai profunde din intreaga gandire a lui Nietzsche. Odata negat Dumnezeu, este negata si posibilitatea unui inceput si al unui sfarsit al lumii. Universul este haos, produsul unor forte dezordonate. Lumea nu avanseazé rectiliniu spre un sfargit (cum crede crestinismul) si nut este nici devenire yi progres (cum credea Hegel). Lumea este un cerc vicios, o devenire care se repeta la infinit, o eternd reintoarcere (ca exemplu avem clepsidra): ,,Toate lucrurile se reintorc asupra lor insisi, noi odatd cu ele, iar noi am mai fost de nenumirate ori, ceea ce azi suntem”. »Totul evolucaza, totul regreseaz’; vesnic se invarte roata fiintei. Totul moare, totul reinfloreste, vesnic...”. Acceptarea propriului destin. Dac&i aceasta este realitatea, se pare ci pentru om nu ar mai fi nimic de facut, decat s4 se supuna destinului orb. Dar atunci nu ar mai fi nici liber, nici creator al propriului destin. Super-omul ins4 nu suporta pasiv aceast4 situafie, nici nu ramane un spectator inert si resemnat in fata devenirii lumii. El acceptd, chiar vrea yi inbeste ceea ce in mod fatal are loc: este iubirea propriului destin, Este adeziunea iubitoare la propria viaa, fard a céuta sd evadeze prin false iluziz, Omul ajunge astfel si vagabondeze fari scop pe cararile imaginare ale propriei reintoarceri, constrans sa yvagabondeze fara speranta de a-si implini vreun ideal anume. a Prin nihilismul sau, Nietzsche spera si dea nastere unei noi lumi de valori, Dar rezultatul final este experienfa dramatica a »mortii omulué” inglodat intr-o sotitudine disperatd, deoarece fara Dumnezeu si fara referinta la fundamentul absolut al propriei existente, omul se izbeste dramatic de descoperirea dureroasa a non-sensului si a decumanizarii viefii. Scanned with CamScannerUmanismul tui Nietesche este un umanism disperat. El este constient ca a provecat o debusolare in viata omului, cd a suprimat ,ceea ce pamantul avea mai sfant yi mai viguros”. Moartea (ui Dumnezeu nu i-a fnveselit’ pe oameni care despartiserd deja pamantul de Si nici o tamind nu mai apare la orizont: nici un dumnezeu nou (noi valori) nu pare sd se odihneascé in leagdn. De aici inspiimantarea yi nostalgi »L-am ucis pe Hristos, Dar cine ne va consola de acum incolo? a spus in momentele de luciditate. $i iarigi: Fard Dumnezeu, pamantul s-a fiécut mai rece, viafa a devenit o continua precipitare, un vartej ameritor. Este un faliment total: Moartea Jui Dummezeu a dus la moartea oamenilor. Gabriel Marcel Gabriel Marcel a fost numit ,,profetul” timpurilor noastre, intrucét a prevdzut consecinjele catastrofice ale opyiunilor societa{ii noastre tehnologice si a identificat calea de iegire din criz4 analizind motivele profunde ale crizei actuale. El a analizat lumea noastra ,,fragmentata” care gi-a pierdut centrul de gravitate. Este dificil si inventariem contributia imens& a lui Marcel la gandirea contemporani (0 operi impunitoare prin bogitie, profunzime a gandirii si expresivitate artisticd, amintim: Jurnalul metafizie; A fi” si ,,a avea”; Homo viator). Personalismul lui E Mounier si a lui Paul Ricoeur datoreazd extrem de mult operei sale. Cateva intuifii ale lui Gabriel Marcel au intrat in marile dezbuteri ule culturii contemporane, precum distincgia intre Si” si a avea”, si conceptele de ,intrupure” si wcomuniune” inter-personalé. Temele fundamentale ale filosofiei lui sunt: pumered in valoare a experienfei; sensul si sernificagia existentei; cdutarea lui Durnezen si angajarea in istorie; dialogul cu alfii *! dragostea, Existentialism crestin sau socratism crestin? _! 1 El este de obicei considerat reprezentantul principal e existentialismului crestin. Cu toate acestea, degi dezbate treme Scanned with CamScannerspecifice existenfialistilor, Marcel neaga ferm ca filosofia lui poate fi calificaté drept existentialism cregtin”, in special pentru acea nota irationalé care caracterizeazaé conceptul de existentialism. wlrationalismul — afirma el — poate sd fie rezultatul final al speculatiilor lui Sartre, incapabile s4 ias& din unghiul orb al ateismului si plictisite de ,Jibertatea pentru absurd”. Filosofia lui critic’ rationalismul, pozitivismul si marxismul. Critica lui are ceva din ironia lui Socrate fat& de sofisti. Interogative continue amintesc de maieutica filosofului atenian folosita in raport cu aceia care trebuiaw s& intre intr-o crizd a certitudinilor superficiale, la cunoasterea de sine si la ascultarea eu-ului profund. De aceea Marcel isi numeste propria filosofie »socratism crestin”, pentru c& ea tinde sa identifice realitatea profunda din spirit care se afla dincolo de aparentele falsificante ale lumii in care traim. Omul trebuie seos din lumea obiectiva a lui ,a avea”, a posesiei, a sclaviei materiale in care traieste (mai bine zis in care moare) pentru a fi condus in lumea lui ,,a fi", a libertafii, a inter-subiectivitdgii, a iubirii de Dumnezen. Optiunea timpurilor noastre — cum spune Fromm — este de tip necrofil, pentru c& spiritului lui ,,@ fi” ti opune spiritul lui a avea”. Tinde s& facd si depinda sensul proprei vieti de ceea ce se produce si se posedi. Se valoreazd pentru ceea ce se face si pentru ceea ce se are. Dar cel care posedé este in mod fatal condamnat sé fie la randul lui posedat. Astfel, cel care are bogatii, pozitie sociala si este atasat de acestea, devine sclav acestora pani ce ajunge sa-si piarda identitatea spintuala. A avea” duce apoi si la frustrare, deoarece esti frustrat cand nu nesti", dar ,ai”, cand existd ,,curnul”, dar nu existé nplenitudine”, ,,deplindtate”. »Fiinta” este in schimb ceea ce este mai presus de lumea obiectelor, ceea ce imi este intrinsec, este cea ce ,,sunt” eu. Fiinta inseamnd eliberare de orice impediment; cel care ,,este” nu este Servitor al propriilor averi, ci o fiinf& orientata spre a se actualiza Pe sine insusi, in comuniune mistica cu alti oameni si cu Dumnezeu. Astfel, pentru cel care ,este” moartea se prezintd nu Scanned with CamScannerca o anulare totald a existenjei, cum afirma unii existentialisti germani (precum Heidegger, Jaspers si francezul Sartre, ci ca inceput al ,, posesiei” lui Durnnezen). Homo viator Omul este un pelegrin osarduitor, ua ,,omo viator” care cdlitoreste pe cérarile istoriei intr-o continua depdsire de sine, in cautarea sensului propriei viefi, in comuniune cu alti si orientat spre Absolut. Spre deosebire de animale, potrivit lui G. Marcel, omul se prezinté ca fiinfa exigenté, neimplinitd, si de aceea itineranta, caldtoare: homo viator. Se pare ca in lungul sau pelerinaj de cautare, azi omul pare sd fi ajuns un punct mort, unde totul este angoasd, disperare si moarte. Lumea in care se mised si traieste omul timpului nostru nu este doar buimacita ci si disperata; el se simte tot mai instrainat de valorile spintuale si de sine insusi. O lume fara inima — un ceas defect Filosofia lui Marcel se naste ca rdspuns la un pesimism radical $i profund, care nu ezita si traga extremele consecinje in fafa non-sensului unei existente inchisd in orizontalitatea temporalitajii si orientaté spre moarte, a unei existente pe care Marcel 0 sintetizeaz4 cu expresia: ,,incd pufind rdbdare si totul se va farsi rd...” Lumea — afirma el — merge intr-o directie gresita pentru tofi, buni sau rai, dacd nu se priveste dincolo, daca nu se trece de la ,a avea” la ,a fi”. Lumea este asemeni unui ceas defect. Indicatoarele exista, dar ele nu mai arata ora reali. Aparent totul este la locul Jui, dar de fapt ceasul e defect. Este o lume fara inima, fara centru. »Aparent nu s-a schimbat nimic. Dact duci ceasul la ureche, nu auzi nimic. intelegi? Lumea, cdndva avea 0 inimda. Dar acum aceasta inimé a incetat sii mai batt”. Inima este »flinja” care pare sé nu mai baté in lumea de astazi”. Ce a generat aceasta stare de lucruri? Scanned with CamScannerMotivul profund al crizei epocii noastre este identificat de Marcel in predominarea mentalitafii tehnocratice (abuzul de tehnica) care departe de a garanta un progres real, wmileste si sdraceste omul, privindu-l doar sub aspectul de ,,rentabilitate”, al functionarii, al utilitéjii, asimiland-| unei masini, reducandu-| la un numar sau la o cartela, privat de identitatea sa personala si de speranta si bucuria de a trai. O mentalitate materialista patrunde omul contemporan pe care Marcel o pune in evidentd intr-o maniera artistica: ,, Jala cazul infirmierei statale care lucreazd opt ore pe zi, precum un ascensor, si care, odaic terminal serviciul, nu ezita sa-si pund in cui halatul, sub pretextul cé ea nu datoreaza cinci minute in plus statului patron! Simpla functionard, ea nu mai vede in faptul cdi ingrijeste un bolnav ceva mai profund si mai presus de orice responsabilitate definitd de conceptul datoriei fata de stat". Marcel reugeste si arate unde duce lumea noastra supusd tehnicii, in care omul este privit doar sub aspectul rentabilitatii $i este asimilat unei masini, si in figura pensionarului care nu mai poate sé gaseascA in jurul sau nici o rajiune de a trai: ,, Jmaginea Sfasietoare a pensionarului, fruct autentic al unei lumi functionalizate, ne léimureste_privitor la derizoria si sinistra bundistare pe care o poate oferi lumii tehnica. Lipsa lui de preocupare — pe care unii o invidiazit — devine repede plictiseala. El ajunge fara legdituri, si astfel este exelus din realitate intr-un desert”. 1 se pare cd viaja nu-l mai vrea. Cautd sd-si improvizeze interese, obiceiuri, dar nu mai reugeste sd se entuziasmeze, Nu mai fine la nimic, nimeni pe lune nu mat are nevoie de el, si-a pierdul orice putere de a anima existenta... De ce deci mai irdieste? De ce mai exista din moment ce nu are nimic de dat si nimic de primit? Singura noutate pe care 0 mai Poate astepta este aceva a bolii yi a morfii. Disperarea fui nu este altceva decdit lipsa de ocupajie constientizald cu acuitate”. . lata cum Gabriel Marcel reuseste s4 identifice rajiunile Cele mai profunde ale crizei spirituale a timpului nostru. Aceasta este de altfel tema cea mai profunda a dramelor lui. »Teatral meu ~ zice el — este teatrul inimii in exil, a inimii care suferd din Scanned with CamScannercauza lipsei de comuniune cu sine insugi gi cu alti”. in aceasti situatie omul nu se mai intelege, este instrdinat de sine insusi, se alieneaza si suferi din cauza lipsei de comuniune cu sine insusi si cu alii, Omul transformat in ,obiect” reintra in sine insusi si isi pune intrebarea fundamentala: ,,Dar cine sunt eu?”. Analizindu-se pe sine insusi, observa profunda nevoie de ,,a fi” si de a se pune in comunicare cu semenii si cu Dumnezeu. Omul - spune Marcel — este o flint’ ,intrupati”, in comunicare cu alfii $i cu. Dumnezeu”. Analiza celor dou’ concepte (de intrupare si de participare) constituie partea centrala a filosofici sale. intruparen »Eu sunt un spirit intrupat”, atat de intrupat c& nu ag putea exista fir aceastA unire intrinsec& gi misterioas’ cu trupul meu. Intr-un anumit sens este fals sd spun cd ew am un trup. in realitate, ,eu sunt trypul meu”, ma identific cu el, chiar daci il transcend (Raymond Moody). Trupul nu este locul temporal pe care sufletul il lacuieste, ci el face parte intr-o manierd esentiald gi constitutiva din persoana umand. Nu este un obiect strain care si stea in afara spiritului, ci comunici cu acesta, influenjand natura insasi a gandirii si actiunii noastre. Trupul imi este mijlocitorul intre mine si lume, ma pune in contact cu ceilalti si imi permite si-i cunosc. Legatura care existd intre mine si restul realititii (lumea) este de aceeasi natura cu aceea care m& uneste pe mine si trupul meu (participare, intercomuniune) si acest fapt imi permite s&-l simpatizez (impreun&-patimi). Eu nu doar contemplu lumea, ci fac parte din ea. Participaren Universut, realitatea este o multitudine de fiinje in ycomuninne” intre ele si toate inpreund cu Fiinta Absolut. Acest raport, aceasti ,comuniune”, intre diferitele fiinje este posibila gratie ,,iubirii”, adicd intalnirii nu intre lucruri gi esente 1 abstracte (nu se iubeste omul abstract, animalul rajional, ¢i om concret si irepetabil: Sergiu, Florin etc.) ci intre mine, eel intre fiinfe vii care tind sd se completeze. sain fond — scrie Scanned with CamScannercu © profunda intuitie psihologica — eu nu sunt decat in mdsura in care existé lucruri, mai bine zis fiin{e, care conteazi pentru mine”. ,A iubi” inseamna ,,a fi”: ma realizez pe mine iubind. Comuniunea insd dintre fiinje finite, intre ,,euri” si ynoi” nu se inchide intr-un cerc orizontal, ci se deschide spre o dimensiune verticala: spre Fiinj4, spre un ,,Tu” absolut, spre Dumnezeu. Intalnirea umana pregateste intilnirea cu Dumnezeu, deoarece omul constientizeaz4 faptul ci cunoasterea-iubire este o trimitere continua la altul si este insuficienté pentru a stinge foamea de iubire a omului. Omul are nevoie de un ,,Tu” tot mai pur, tot mai deplin, are nevoie de Dumnezeu: Dumnezeu Care este oO ,prezen{a permanent invocatd, chiar daca inconstient”. Doar prin aceasta prezen{a ,,posesia” este completa si pacea interioarA care deriva din ea este deplin satisfacuta. O idee despre aceasté prezenfi ne-o garanteaz&, pe lang lubire, analiza a trei sentimente fundamentale pentru sufletul nostru, precum credinta, speranta si dragostea. Speranta presupune, dincolo de datele experientei comune adeseori amara si disperati, un Principiu de bundtate iubitoare care este intr-o secret conviefuire cu mine si care va satisface exigentele cele mai profunde ale fiintei mele. A spera inseamni a avea certitudinea intima c& aceasta lume nu este totul si ca situatia de acum, oricat de intolerabili ar fi, nu este definitiva. Nu trebuie confundati cu optimismul utopic al unui vitor terestru mai drept ji mai uman. A spera inseamni a te increde in Dumnezeu”, inving&torul morfii si al raului, Speranja — concluzioneazd Marcel — este raspunsul la nelinistea umana. A avea credin{i inseamna a te increde in Dumnezeu, Precum Moise care a crezut impotriva oricarei sperante. Este Constiinja ci existé un ,,Tu” care ne iubeste pe fiecare in mod individual, este certitudinea interioar4 c& nu suntem abandonafi in mana unui destin orb si ci Dumnezeul-iubire ne va purta spre un »cer nou si un pamant nou”, chiar daci pe cdrari misterioase. Aceasti credinfi nu este o evadare din prezentul concret, ci 0 Cunoastere prin iubire a viitorului, 13 Scanned with CamScannerA trai iubirea, speranta si credinja inseamna a te elibera de lumea obicctelor, pentru a fi disponibil faa de Fiinta, tot timpul atent la semnalele pe care aceasta ni le di; 0 persoand intdlnité din intdmplare, si care doar ne-a privit, un cuvant care ne-a fost zis, o strGngere de mand; si uneori chiar calitatea linistii”. Din nefericire omul imbolnavit de pasiunea pentru obiecte, nu se abandoneaza niciodaté totalmente lui Dumnezeu. Ramine insé in noi o disponibilitate secreta si imposibil de suprimat pentru Dumnezeu pentru ca ,lumea obiectelor va dezamdgi sufletul nostru lisandu-1 nesatisfacut”. De fapt, noi tratim obiectele ca si cum ar fi Fiinja, dar facind astfel ajungem s& cream umbre sumbre care ne vor dezamigi asteptirile. ,, Trebwie sé trecem prin a avea” pentru a ajunge la Fiinja si pentru a ne odihni definitiv in Ea”. Coneluzie: - Sufletul nostru este tot timpul ,,exilat” si se concentreazi obsedant pe ,,a avea”, fara si se arate disponibil pentru Fiinfa. in termeni foarte modemi, este vorba despre ,,melinistea inimii” pe care 0 simtim in paginile lui Marcel. Depisirea acestei nelinisti esentiale a omului este doar ’,,odihna intru El” de care vorbeste Fericitul Augustin. - Marcel nu a avut niciodata pretengia cA el a dat viati unui sistem complet, definitivat arhitectonic. Antropologia sa a vrut sd semnaleze aberagiile epocii sale, resuscitand interesul pentru autenticele valori umane si subliniind ceea ce poate si conduca la unirea oamenilor intre ei si cu Dumnezeu. . - Profund credincios, Marcel foloseste adescor revelatia in prelegerile sale filosofice. Dar celor care obiectau c& filosofia sa putea sa fie valid’ doar pentru constiintele crestine, raspundea: ,, ste posibil ca existenja datelor fundamentale crestine sti fie ceruta practic, pent! a permite spiritului sti conceapti cateva dintre noginnile @ Scanned with CamScannercaror analiza am incercat sa o fac; dar nu se poate in mod sigur spune ca aceste nofiuni sunt sub dependenta revelajiei_crestine, nu o presupun”. Filosofia contine elemente precrestine $i para-cresline care o leagd de revelagie si care trebuie puse in eviden{a si inaintea celor care nu au credinjd, si care vor fi liantul ce va uni impreuné oamenii (fie ei crestini, fie din afara revelafiei; - Acolo unde ideologiile istoriciste si filosofiile existentialiste bajbaie in intuneric si raman fara raspuns la interogativele cele mai grave ale existentei si ale istoriei umane, marcate de un optimism superficial si inchise intr-o disperare neputincioasa, medierea lui Marcel, iluminata de credinta, deschide noi orizonturi de speranta pentru istoria omului si a umanitatii orientata spre un ,cer nou si un pamant nou” Daca Heidegger punea ,,angoasa” ca axa a gandirii sale, Marcel identifica nucleul gandirii lui in speranta, bucurie, fugiciune. Sensul vietii este pentru el dorinta de a se deschide spre Fiinfa” si de a participa la misterul ei religios, iar nu pierderea in tevelatia neantului sau in angoas Antropologii liberal-consumiste Tendinja absolutista nu este specifica in mod exclusiv fegimurilor politice totalitare, de dreapta sau de stanga. Ea este prezenta intr-o forma disimulata, dar la fel de reala, in societatile liberale si democratice. Daca in comunism omul este redus la masa, in capitalism el este redus la marfé, la obiect, la mijloc Pentru obsinerea unicei valori recunoscute: capitalul. Setea de a avea” (,a poseda” bunuri) a prevalat asupra Setei de ,a fi”. Individul valoreaza pentru ceea ce are, iar nu pentru ceea ce este. Reulizarea de sine nu mai consista in oot umand 4 cuiva, ci in posesia de bunuri materiale. weste” mai mult, daca are mai mult, dacé poate mai mult, ion ae oe mult! De aici se naste in oprimaji sentimentul de » Ir in opresori doza corespunzcitoare de frustrare pentru 1s Scanned with CamScannerfaptul c&, atunci cand ai, nu esti muljumit de cat ai, dorind si ai si mai mult, pentru ca nu ai totul; (,Yd-i unui roman 900 de milioane de lei si vei face din el un miliardar frustrat’). Societatea permisivd proclamaté de liberalism nu este decét materialismul absolutizat $i degradat la consumism, in ea omul valoreaza intrucat consuma o anumita cantitate de produse si genereazi altele. Si aceasta absolutizare a bunastarii economice este cu atat mai insidioasa, cu cat se prezinta drept ,,eliberare” (iar nu ca absolutism). Din punct de vedere istoric, liberalismul economic isi ancoreazi inceputurile prin secolul al XVIII-lea, Aceasta doctrina poate fi rezumata in patru puncte esentiale: 1. Amoralismul economic Economia este o activitate specificé care are drept Sora propulsivd egoismul, drept criteriu informator legea maximului avantaj cu minim pref, iar drept principiu urmdrirea interesului individual. Antr-o societate liberal-democraticd activitatea economica nu are nici un raport cu morala, nici cu respectul omului. Ea are in sine propria lege si evolueaza in conformitate cu aceasta. Jn lumea morala se urmareyte realizarea binelui yi fuga de rau. fn lumea economicd se tinde a se urmari utilul gi a se evita ne- utilul. Sunt doud lumi strdine una alteia. De aceea, activitaea economicd nu este susceplibilé de interpretare morala. Nu este nici morald, nici imorala - se proclamé intr-o societate liberal democraticé. 2. Libera concurentii Concurenja libert dinamizeaza la maxim lumea economicd, o impulsioneazd spre realizarea continua a unei superioare bundstiri materiale, atdt individualé cat si colectivd. Eade fapt, 7 - realizeazti cobordrea prefurilor pand la a le face 7 corespundé costului de productie, in avantayu consumatorilor; . ‘ate - realizeazé progresul tehnic al unitafii economice Fi hate 0 producjie mai mare in caniitate si mai bund in cava’ Scanned with CamScanner- conserva lumea economictt intr-o deplind eficienja elimindnd unitéfile economice mai pufin performante din punct de vedere tehnic; - realizeazé echilibrul intre diferitele ramuri de productie, deplasdnd energiile si capitalurile spre sectoare profitabile, care sunt acelea in care este mai mare cererea de produse, fecdnd astfel productia proportionaté consumului; 3. Individualismul Activitatea economica este amorali iar cel care o realizeaz tinde prin natura s@ priveascd spre beneficiul realizat. Nu rezulté nicidecum de aici cé activitatea sa este anti-sociala. Interesul colectiv se identificé adeseori cu suma intereselor individuale. Deci, cu cat un individ isi realizeazi mai bine propriul interes, cu atat mai mult contribuie la a realiza interesul comun. 4. Absenteismul Statului Nu este nicidecum acceptabili pretentia statului ca el s-ar putea substitui in mod avantajos indivizilor in realizarea intereselor lor. Orice agent economic, ,,surescitat de propriul egoism” stie si-gi urmareasca in modul optim propriul interes. Subliniem insa ca: - Binele comun este foarte adesea diferit de ,,suma intereselor individuale”, - Libera si salbatica concurent& a incetat si funcjioneze, deoarece oamenii sunt determinati adeseori de scopurile comune si stabileasci relatii reciproce de colaborare, - Statul simte tot mai mult c& rajiunea lui de a exista este aceea de a se pune in slujba propriilor cetafeni, cu 0 actiune de orientare, coordonare gi integrare a iniiativelor cdrora ei le sunt primii responsabili; , Cursul istorici se misci deci dep&sind schemele liberalismului, Post-modernul same post-modern are o semnificatie bogati. A fost cu aceste termen situafia mondiald creat dupa 17 Scanned with CamScannerprabusirea zidului Berlinului (faza istoric’ in care traim); calificativul acesta I-au mai primit literatura, filosofia, politica. Astfel sunt considerafi unii scriitori precum Umberto Eco $i Gianni Vattimo. Este dificil si dim o definitie unica, intrucat termenul inseamna multe lucruri, adeseori contrastante intre cle. Simplificind, putem spune c& caracteristic’ lumii post-moderna este: - Neincrederea in capacitatea rafiunii umane de a atinge adevirurile stiinjifice, yi deci renun{area la cdutarea valorilor forte; -O reactie criticé fata de cultura iluminista si modernitate (fata de credinja ei intr-un infinit progres, fafa de infelegerea linearéi a istoriei, fatcé de pasiunea ei fafa de adevéirurile ,,absolute” si fafé de viziunea ei rationalé asupra universului); - O intrerupere a continuitajii timpului (intrucdt prezentul ni mai are memoria istoricé a trecutului i nu mai contureazd perspective pentru viitor); - O migcare care exprimd o foarte puternicd incdrcdturi de criticé socialad (si alfii au dreptate, argumentele Seministe, ale minoritafilor etc.) - Totalitatea elementelor care constituie cultura contemporand fdcutd din tehnologie, publicitate, pasiune pentru efemer etc. Este vorba de fapt de o acceptare dezolata a lumii noastre. Probabil ci post-modernitatea poate fi infeleas’ ca un context, un mediu, un aer care se respiri, un fel de spirit al fimpului, ca o adversitate fad de un modernism considerat actualmente prea dogmatic sau invechit. Fizionomia omului postmodern Pentru Gianni Vattimo - marele teoretician al post- modernismului — omul post-modern este acela care, dupa ce 4 asistat la prabusirea gandirii metafizice traditionale, - Reuseste sd trdiascd fara ansie sau nevrowi intr-o lume in care Dumnezeu a murit, intr-o lume in care ™ 18 Scanned with CamScannerme igure si un fundament cunoasterii si acfiunii noastre; @ ajuns la constiinta cd idealul unei certitadini absolute, a unei stiinje absolute, a unei lami rationale, este doar un mit reconfortant Specific unei umanitati inca barbare, primitive. Un mit, care nu este deloc ceva natural, ci cultural, adic& nscut in istorie si mostenit de la o generatie la alta; - a invajat, sé convietuiascd cu el insusi si cu propria finitudine metafizicé. $i aceasté constiinta il determina s& opteze pentru toleranja, dialog, non- violenté. De fapt, pretentia de a poseda fundamentul adevarului absolut este cea care a dat nastere autoritarismelor si intoleranjelor de orice fel: filosofice, religioase, politice. Unii considera fenomenul acesta in opozitie radicali cu teologia si credinta. Post-modernul de fapt: - Relevdé o profundd neincredere in dentnitatea persoanei umane. Omul conteazd si valoreazd pentru ceea ce face $i castiga; homo _sentimentalis”. Se intoarce de la_rationalitatea mitologie, de la prescrierile etice la optiunile fantastice; : Dacé modernitatea a fost izvorul a nenumdrate forme de ateism, post-modernitatea este dominaté de un Paradoxal amestec de indiferenté religioasd si de experiente pscudo-mistice. - Este o culturit care atat la nivel intelectual cat si cotidian lasé persoanele private de ritdicini yi confuze; aceasta lipsi de radacini, de valori ,,forte” conduce la un stil de viaja imbibat de scepticism. Scepticism care nu este 19 Scanned with CamScannerintelectual, nici ideologic, nici agresiv, nici lucid, ci mai ales produs indistinct si pasiv faji de influente culturale convergente (mass-media, cultura, moda), Cand o Persoand respiri aerul tipic unui astfel de mediu, credinqa religioasé nu este atit negaté, ct perceputé ca ireald si inutila. iti in schimb, precum Dario Antiseri — gisesc in post-modemitate si o deschidere spre credinta Teligioasi: golul creat de pribusirea absoluturilor terestre, poate si fie pentru om locul disperirii, dar poate si mai fie si locul privilegiat al speranjei, c& ,evenimentele din lume nu sunt de fapt totul, si un sens ultim, neconstruit de maini umane, exist, si poate fi invocat”. Incheiere In studierea omului, lucrurile s-au schimbat in ultimele doua secole. Epoca moderné cu umanismul ci laic profan constituie 0 profundi dezvoliare antropocentricé. Onl s-a dezlegat de orice dependenjé, se considera principin si rajiune ultimé a intregii realitéfi, norma fundamentala a lui insusi, libertate absoluté. Drept consecingii, reclami libertatea si moartea lui Dumnezeu. $i ateismul - cum zice Marx Scheler - devine un postulat si o conditie a demnitayii omului. Dar diferitele raspunsuri date, in tentativa de a elibera pe om de orice alienare, s-au revelat nesatisficitoare, sirace, adescori disperate. Proiecte care doreau si se propund ca o relansare a Persoanei umane cliberati de orice condifionare, au deraiat. Detasat de originile sale transcendente, omul ne apare ca 0 fiinya absurdé, lipsité de semnificafie: un nimic, care triieste in nimi, se hraneste din nimic, respira nimic gi se intoarce in acelasi nimic (Hemingway). . A fost eliminat Dumnezeu pentru a-l exalta pe om, 8 e dati cu Dumnezeu a fost ucis omul. Omul are nevoie de progres: de dreptate, de libertate, dar are nevoic mai ales de plenitudine, « comunicare perfecti, de Fiinti. Omul are foame de Dumnezcu § de etemnitate. Scanned with CamScannerElemente de antropologie teologici ortodoxii 1. Valoarea trupului in Ortodoxie iteand, fundamentul antropologiei il constituie, fara indoiala, elementul divi al firii omenesti: chipul lui Dumnezeu, Este vorba despre chipul lui Dumnezeu, dinainte de pacatul originar, in viziunea Sfinjilor Parinji, numai destinul al, numai starea din rai definese fiinfa umana, iar, dupa cdderea in pacat, aceasta stare paradisiacd apasé cu toatd greutatea asupra parcursului plimantese al omului, Eshatologia, ca dimensiune existential’ a timpului, este inerenta istoriei, ea inlesnindu-ne cunoasterea tainica a lucrurilor prime si ultime, si presupunand 0 oarecare imanenfi a raiului si a Imparajiei lui Dumnezeu. Aceasta nostalgie a nemuririi si a raiului pierdut este normativul firii celei adevarate, care are corespondentul in prezenta absolut reali a imparatiei, timpul liturgic este inc& de pe acum chiar eternitatea, iar spatiul o1 chip liturgic este inca de pe acum Rasaritul imparat sinici dupa timp, ci ceea ce il deschide asupra proprici sale dimensiuni, Antropologia ortodox’ se deschide eshatologic asupra termenului stu adevirat: Taina viitorului, adicd integrarea intregii iconomii paméntesti in imparatia Cerurilor, Sfinfenia creaturii celei noi transcende sfigierile timpului istoric, anticipand venirea imparatiei, deja din viata paménteascd. in acest sens, Sfinjii Périnfi afirma cd sufletul crestin este intoarcerea in rai, iar istoria este cutremurarea sufletului inaintea usilor imparat Chipul $i asemdnarea reprezintSimprimarea chipului lui Dumnezeu in fire, dupa har gi participare’, Deseori, parintele Stiniloae prezinta alcatuirea fiinfei umane din perspectiva omega a creafiei indumnezeite, din perspectiva intregului Om in a cui definire sunt cuprinse chipul si asemanarea lui Dumnezeu, Acest fapt, pe de-o parte, din orizontul desivarsirii in unire cu Dumnezeu, iar, pe de alti parte, din perspectiva intersubiectivitiji, a dislogului intre intreguri in Jumina Supraintregului Dumnezeiesc. ix acest context sunt echilibrate si organic corelate lucrarea Kiuntrica si cea exterioara care o redau si o prelungese iconic pe prima *. in teologia ortodoxd, omul gi creafia sunt existenfe teologice, una fiind in alta si fiecare participand in *Paul Evdokimov, Ortodoxia, rad. Irinew Toan Popa, Bucuresti, Editura Institutului Biblic gi de Misiune al Bisericit Ortodoxe Romine, 1996, p. 64. “Wbidem. pp. 64-65. bide, p. 65, “Florin Caragiu, Antropologia iconicareflectat in opera Parintelui Dumitru Staniloae, Bucuresti, Editura Sophia, 2007, pp. 67-68, Scanned with CamScannermisura proprie la energiile necreate ale lui Dumnezeu. Toate au fost create in Hristos si participa Ja axis mundi care este Hristos®, Antropologia este o problema de creare, de re-creare in Dumnezeu: structura fiinfei mu este att un dat, ct un fapt, un proces. in viziunea lui André Scrima, indumnezeirea omului este lucrarca harului creator, care innoieste profund creafia, astfel ineat numai in aceasta conlucrare creatoare libertatea umana poate cunoaste adancurile fiinfei. Exist’ un aspect apofatic al antropologiei, tocmai pentru ci omul are o participare la Dumnezeu gi, mai ales, pentru c& se indumnezeieste. indumnezeirea comunicd omului apofatismul determinarilor persoanei hristice’. Creajia dupa chipul si scopul creatiei omului stabilesc un fel de inrudire intre om si Dumnezeu, inrudire garantata gi asigurata prin prezenta de facto in om a insugirilor personale cu care Dumnezen a inzesat omul, inrudirea dintre Dumnezeu si om asiguri acestuia statutul sau ontologic, modul siu de actiune, mediul propriu, identitatea si viitorul stu, ea oferind prerogativele potrivirii sau conformarii viefii umane, viefii dumnezeiesti?. Ortodoxia patristicd a inteles antropologia plecdnd de la hristologie, in lumina hristologiei si in indisolubilé unitate cu aceasta. Dac& in Rasirit n-au existat decizii dogmatice sinodale asupra antropologici, este pentru ci aceasta era vizuti ca o consecinta a triadologici si hristologiei. in Ortodoxie, imaginea cAliuzitoare dominant, in jurul cireia se construieste intreaga dogm: Hristos, ea exprimand starea naiurald a omului. Plecind de la teologia Sfantului Irineu, trecfind si care coaguleaza intreaga experienta ecleziald, este cea a omului now in prin capadocieni si Sfintul Maxim Marturisitorul, si pana la Sfintul Grigorie Palama, traditia patristicd ortodoxa a rmas fidela intuifiei unei relafii organice intre natura umani, creat dupa chipul lui Dumnezeu, si harul divin, de care acesta are nevoie pentru a-si realiza asemanarea indumnezeitoare gi infierea adoptiva in Dumnezeu, in Care isi actualizeaz desivarsirea ontologic’.® in viziunea Sfaintului Maxim Marturisitorul, temelia doctinara a indumnezeirii omului se giisesle, evident, in unirea ipostatica dintre natura divin gi cea umanai in Hristos. Dar rezultatul Dumitru Seiniloae, Spiriwatuae gi comuniune On lturghia ortodoxd, Bucuresti, Editura Institutuli Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romine, 2004, p. 123. “André Serima, Aniropologia apofarcd, volum ingrijt de Vlad Alexandrescu, Bucuresti, Fditura Humanitas, 2005, 207. Basile Rada, Antropologia Sfintului Grigore de Nyssa, Bueutesti, Eaitura Insta Bible i de Misiune a Bisericii Ortadoxe Romine, 1996, pp. 110-111 "Panayotis Nellas, Onnul— animal indumneseit. Perspective pentru o antropologie ortodoxa, rad. Tan. 1. 1c8j., Sibiu, Editura Deisis, 1999, pp. 16-17. Scanned with CamScannerintruparii se intemeiazi, la randul siu, pe scopul creafiei lui Dumnezeu, cici El a creat omul pentru a-l face piirtag naturii divine, Sfintul Maxim demonstreazi foarte clar faptul e& daci 0, dar nu este ‘indumnezeirea s-ar petrece conform naturii umane, atunei natura ar fi indeplini aga, pentru cd se datoreazi doar scopului lui Dumnezeu si harului, Asadar, caracteristic ‘indumnezeirii, ca se realizeaza chiar in condifiile in care se petrece unirea ipostatica a lui Hristos, adic in armonie perfect, tns& fara schimbare sau stirbire a naturilor. Convingerea acestui Mare Pinte al Bisericii este c& induhovnicirea noastra nu se realizeazi dupa natura uman’, desi omul este creat dup’ chipul lui Dumnezeu, Relatia omului cu Arhetipul sau nu implica, in consecinta, © astfel de participare, cum ar presupune © unitate ontologicé. Dumnezeu si omul igi sunt paradigme unul altuia, iar relatia lor rimdne astfel pe trdmul imitarii, al capacitatii de adaptare reciprocdi la modurile de existent? Istoria Bisericii relateaz faptul c& primi lui, crestini s-au opus freevent infanti abandonirii copilului, avortului si sinuciderii, pentru ci ei credeau in sfinfenia trupului fiinfei umane, Pentru acestia, caracterul sfant al trupului uman nu inceta nici atunci cand persoana respectiva murea. Ei au vazut in om coroana creatiei divine, deoarece omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu (Facerea 1, 27). Desi acest chip a lui Dumnezeu a fost pitat de cdtre om prin ciderea in picat, omul a crezut, totusi, cuvintele psalmistului care a spus: ,Micsoratu-L-ai pe Minucius Felix, Dialogul Octavits, in ,PSB", XI, 4, tad. Nicolae Chitescu, Bucuresti, EdituaTnsttuului Biblic side Misiune al Bisericii Onodoxe Roméne, 1981, p. 362. *Ibidem, XXXIV, 10, p. 389. Scanned with CamScannerinvia negresit, tot asa cum vor avea parte de invierea de obste cei ale cdror trupuri au fost arse in cuptoarele din lagarele de concentrate, mistuite in incendii, spulberate de bombe, zdrobite in atentate. Puterea lui Hristos de a invia morfii nu este condifionat de materie”*, Devine evident faptul c& ,ingroparea morjilor, cu toate efi nu constituie © chestiune dogmatic, m in care crede Biserica, nu va depinde de ingroparea sau arderea lor. Dar si invers: ingroparea Weteaz si fie direct legata de invafatura dogmatics a Biserici, Im ea morfilor, morfilor nu este fird legiturd cu credinja in inviere. Preferarea ingroparii si respingerea incinerarii se intretes cu intreaga invatdturd crestind despre om si scopul existentei lui”. Niciodaté Biserica ,nu simte repulsie faf4 de trup, ci il cinsteste. Omul este chipul lui Dumnezeu, nu doar ca suflet, dar gi ca trup, iar scopul existentei omului pe pamént este acela de a-1 primi inguntrul Sui pe Cel al Carui chip este, adicd pe Dumnezeu. Toate celelalte probleme se incadreaz si se subordoneaz acestui scop. Dacd arderea trupului omului se intimpla si slujeascd acestui scop, este nu numai acceptatd, dar si de dorit. Astfel, crestinii care erau condamnati la moartea prin ardere nu au evitat-o, ci au ribdat-o, fintind la unirea lor cu Hristos™*, Decizia de a fi incinerat corespunde adesea unei negari a trupului, in multe cazuri, aceast ritual corespunde ideii ci dupa moarte trupul nu mai inseamni nimic, nu mai are nicio importan{a si nicio valoare, idee cu totul straina de credinta crestina’. Istoricul Philippe Aries a aritat cum, de-a lungul secolelor, moartea a trecut de la starea unei realitaji familiare, la cea a unei realitafi strine, suparirdtoare, respinsa, alungati din constiinfa individuala gi din peisajul social. Atunci cénd fuga de moarte a devenit o tentafic pentru Apus, incinerarea a fost privita ca un mijloc radical de a face s dispara si si se uite orice ramagi{a a trupului mort™*. Mai mult, practica incinerarii este legata gi de dorinja de distrugere totalai a trupului, fie propriu, fie al altora, sub care se ascunde mai mult sau mai pufin constient o negare a persoanei umane, Aceasti practica poate avea mai multe motivatii. O parte dintre ele sunt in mod evident incompatibile cu credina crest | ca, de exemplu, dispreful fafa de trup, dorinja de a oculta moartea sau de a sterge amintirea defunctului, voinfa de distrugere totald a unei persoane sau de Jean-Claude Larchet, op. cit, p. 311 *Giorgios Mantzardis, op. ct, p. 521 “Ibidem. 2Jean-Claude Larchet, op. cit p. 315. “Philippe Ariés, Essais sur Phistoie de la mort en Occident, du Moyen Age a nos jours.Patis, Editions du Seuil, 1975, p. 64 Scanned with CamScannerinjosire a ei prin privarea de slujba prohodului”. Alte motivafii ale arderii trupului pot avea un scop anticrestin, dupa cum arati cazurile de ardere a moastelor de sfinji crestini de citre ‘musulmani fanatici (cazul cel mai cunoscut este cel al incinerarii publice a moastelor Sfantului Sava de cdtre Sinan Pasa, la Belgrad, in ziua de 27 aprilie 1594), de promovare a incinerarii de ciitre francmasonerie, sau dorinfa exacerbata de a inlocui funeraliile religioase cu incinerarea, in cadrul unei politici de eliminare a religiei, cum s-a intamplat in Rusia sovietic’, Unii vor s& fie incinerai pentru a aréita cd nu primesc invatdtura crestina despre inviere sau pentru a-si manifesta in mod clar credinfa edi dupa moarte nu este nimie altceva decat neantul”® Chiar daca ultimele argumentiri nu sunt atét de freevente ast’zi, ele au motivat si continu si motiveze rezerva Bisericii Ortodoxe fatd de aceasti practic’: Odata cu ivirea Huminismului, in veacul al XVII-lea, s-a produs un transfer de la credinta in Dumnezeu la increderea in puterea si spiritul omului. intr-un climat de anticlericalism si de neincredere, incinerarea a devenit un mijloc concret de a infrunta Biserica si de a nega totodati invierea cu trupul. Incinerarea a devenit astfel expresia supremd a credinfei in completa anihilare @ persoanei umane odati cu moartea fizica. in aceste circumstanje, Biserica, pe lang’ grija pastorali de a menjine adevarata credinfé a credinciosilor ei, a socotit c& este infelept si ia pozitie fat de aceasta practica, si chiar dacd incinerarea nu mai este larg practicata ca 0 lepadare de Dumnezeu si o negare a invierii, Biserica continua si pizeasci adevarurile fundamentale 79 neschimbate ale credinfei noastre de astfel de idei straine de invajasura ei in perspectiva celor spuse mai sus, unul dintre reprosurile care se aduc incinerdrii este acela de brutalizare a trupului, Trupul asezat in paimant se descompune lent, fara interventia omului, natura fiind lsaté s& actioneze dup& legile ei. Incinerarea, dimpotriva, este un act sivarsit cu voia omului, un proces brutal si accelerat, care, chiar dacdi nu produce suferinfa sufletului, ¢ o agresiune pentru trup, care nu este un lucru oarecare, ci parte dintr-o faptura ‘omeneasca™, Athiepiscopul loan (Sakovskoi) de San Francisco serie “Yean-Claude Larchel, op. cit p. 316, “Abidem, pp. 316-317 ® 4#4Contemporany Moral Issues Facing the Orthodox Christian, Minneapolis, 1982, p. 182. Jean-Claude Larchet, op. cit, p. 321 Scanned with CamScanner»Putem arde vechiturile, gunoaiele, carpele, dar trupul omenese nu este nici eérpi, nici gunoi. “Trupul celui credincios a fost uns cu Sfantul Mir, @ primit Duhul Sfant si s-a Ricut femplu al lui Dumnezeu, zidire a viefii cele vesnice, Un templu se poate ruina sau poate fi parisit, dar nu i se 4% foc. Trupul viu $i trupul lipsit de viafa al celui ce crede in inviere sunt, si unul si altul, simanfa a invierii, Se cuvine ca trupul acesta care a primit Duhul cel Sfint si s-a impartasit cu Trupul si Sangele lui Hristos sA fie pus cu toatl cinstea in pimént, ca simén{i a veacului ce va si vind, Nu poate fi atémat in copaci, ca si-1 manfnce pasirile, nu poate fi aruncat in hazna, nici azvarlit pe maidan, ca s& ajungi hrand pentru cdini sau fiare, nici supus unei distrugeri nefiresti.”! Parintele David Pesteoiu consider’ cA aceasti practic’ nu se regiseste in traditia gi spiritualitatea ortodoxa, si cd ea este un pacat, deoarece este o forma de desconsiderare a ‘trupului, prin distrugerea lui in foc, si nu cinstirea lui prin credinfa in inviere, adic reconstituirea persoanei umane in integritatea ei, La fel de mult picdtuiesc cei care imprigtie cenusa, ‘manifestare cu caracter nihilist, sustindnd mai degraba o credinfa religioasa panteist®, straina de credinfa crestind ortodoxa®. fin concluzie, valoarea trupului depus in mormént este imaginea valorii Trupului lui i (0s agezat in mormantul de la poalele Golgotei. Imnele liturgice din Vinerea Mare sunt relevante in acest sens: Iosif cel cu bun chip ..., iar registrul iconografic al coborarii Sffntului ‘Trup de pe Cruce este de-a dreptul cutremurdtor. Aici este ilustrata cel mai bine valoarea unui ‘rup mort, dar indumnezeit, pentru spafiul crestinismului rasdritean, iar invicrea din morminte a celor adormifi, imediat dup moartea lui Hristos pe Cruce, intregeste tabloul pregustii invierii eshatologice a celor din morminte (Troparul pascal). 2. Pregitirea trupului pentru iamorméntare Moartea ca finalitate a viefii paméntesti bulverseazi si dezorganizeaz viaja celor apropiafi mortului, Crestinii sunt invitafi si trdiasc& aceasti moarte nu doar ca disparifie si ruptura in timp, ci gi ca trecere, in care exodul este prima imagine, Un now drum se deschide atdt 24fohn Shahovskoi, The Church and the Cremation Problem, it Fr. Alvian Smirensky,Holy Trinity Cathedial, November, 1962. ™David Pestroiu, Spre viaja vegnicd... Randvieli ortodaxe pentru inmormédntare i parastase, Bucuresti, Editura Cuvantul Viti, 2013, p. 13. -Chureh Life Bulletin”, translated from Russian by Scanned with CamScannerpentru defunct, cat si pentru cei rimasi in viafi, Prin moartea fiecdrei persoane se realizeazi o legitura misterioasd cu moartea gi invierea lui lisus Hristos, Treednd din aceasta lume ta Tatil, Fiul si-a indeplinit opera Sa de iubire: ,Jar inainte de sirbitoarea Pastilor, stiind Tisus c a sosit ceasul Lui, ca si treacd din lumea aceasta la Tatil, iubind pe ai Sai cei din lume, pang la sfrgit i- a iubit” (loan 13, 1), Drumul pascal al credinciosilor inaugurat de tainele inifierii crestine i finalizeazd etapa Sumeasc& in ultima trecere, a mori. Speranja noii zile fra cAdere fyi gaseste ‘implinirea in faja lui Dumnezeu i prin ceea ce Acesta a hotiirat pentru ai Sai?. Crest mul a practicat dintotdeauna numai inmorméantarea, dind o mare importanta trupului, Prin faptul cA religia crestina a mostenit tradifiile religiei iudaice, era firese s& mosteneascd gi ingroparea, iar nu incinerarea. Trebuie mentionat faptul ci desi incinerarea nu era interzisd, ea nu era practicata, deoarece nu era in conformitate cu invatatura de credint& a religiet crestine™. Istoria timpurie a riturilor de inmorméntare crestine constituie un studiu despre cum practicile culturale comune pot fi impregnate de noi infelesuri, Mortii erau de obicei pregiti pentru inmormastare acasé, ixsotifi (cel mai devreme in sec IV) de psalmi si imnuri, Trupul era dus intr-o procesiune la cimitir $i, in unele locuri, Euharistia se sivarsea la locul de ingropdciune (cel mai devreme in sec III). Se fiiceau doua opriri, iar o a treia oprire, la biserica, a fost addugati in secolele V-VI, intre casi si mormént, Din acest tripartit a reiesit ordinea riturilor: priveghinl, supravegherea si rugiiciunea pentru cel mort, liturghia funerara in bisericd, iar in unele parti liturghia euharistica, avea ca punct central invierea lui Hristos si speranfa cert a invierii tuturor oamenilor, iar apoi erau rugiciunea si lauda aduse lui Dumnezeu gi totodata mulfumirea pentru posibilitatea gi promisiunea viefii vesnice™. Bisericile Ortodoxe din Fst au concentrat procesiunea funerara in jurul liturghiei non- euharistice, dezvoltind mai multe randuieli privind slujba inmormantarii: pentru preoti si diaconi, pentru monahi, pentru mireni, pentru pruneii pind la 7 ani, pentru cei care au murit in Saptimana Luminata, in secolul VIII, apare in Biserica Catolica o transgresie de la speranfa in inviere la frica Judecatii de Apoi. Parte din schimbarea complex in viziunea asupra morti, {impacairii $i antropologiei crestine s-a dezvoltat in cele din urma in Missa Requiem (in traducere “Dominique Lebrun, Philippe Gueneley, Dans Vespérance chrétienne, Célébrations pour les défunts, Pass, Desclée- Mame, 2008, p. 9. Nicolae D. Necula, Atiudinea Biserci fat de incinerare, Bucuresti, EJitura Basilica, 2013, pp. 20-21. *Lizette Larson-Miller, Burial Services, in ,,The Cambridge Dictionary of Christian Britain, Cambridge University Press, 2010, p. 157. Scanned with CamScannerliterard de la a se odihni in pace) care combina ata textele vechi, cat gi ritualurile noi, Reforma protestanta a redus Missa la © scurti slujbi de ingropare in cimitir, urmati de © predic in Bisericd. Aceasta schimbare in practica protestant a fost menitd si respinga orice asociere cu rugiciunea pentru cel mort si concentrarea in schimb asupra celor vi pregitirea lor pentru moarte prin proclamarea Evanghelici Invierii. Practicile crestine contemporane cresc in diversitate gi sunt desparjite de probleme ca inculturatia gi diferenfele teologice. Problemele teologice pun accentul pe practicile funerare**, in mutt culturi, respectul fata de trup se intinde dincolo de moarte, iar ingrijirile ce i se adue in vremea viefii se continua in ritualurile de inmormantare. Antropologii sustin faptul c& gradul de civilizatie si de omenie al unui popor reiese si din felul in care se ingrijeste de morfii si”. La conceptia lui Celsus, conform careia ,Cadavrele sunt mai de dispretuit decat gunoiul din grajd”, Origen ii raspunde astfel — cum li s-ar putea raspunde si celor care, astiizi, cred cA ‘trupurile moarte trebuie tratate ca gunoaiele gi hoiturile de animale -: ,Conform cu cele mai civilizate legi, trupurile Tipsite de viata se invrednicesc de o inmorméntare cat mai frumoas’, ca si mu jignim cu nimic sufletul care a locuit in acel trup, aruncand fara grija trupul dupa iesirea din el a sufletului, asa cum aruncim hoitul animalelor”™. imparatul 1 ‘sf morminte, si, Apostatul s-a plains de faptul cd primii crestini au umplut lumea de cripte procesiunile cu morfii si in onoarea defunctilor, au surmenat ochif tuturor cu semne rele prevestitoare ale morfii, Acesti oameni ai lui Dumnezeu, considerau ca moartea credinciosilor este motiv de speranf, iar trupurile lor erau vazate in strénsi legituri cu credinja lor in inviere. in acest sens, Apostolul Pavel descrie acest Iucru in Epistola catre Tesaloniceni, ficdnd menfiune despre o zi de bucurie in care se va auzi o chemare mare si Domnul va reveni: Pentru c& insusi Domnul, intru poruned, la glasul arhangheluluisi intru trambifa lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si cei morfi intru Hristos, vor invia intai, Dupa aceea, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi riy impreund cx ei, in nori, ca si intémpindm pe Domnal in vizduh, si asa pururea vom fi" (I Tesaloniceni 4, 16-17). Hristos spune in Evanghelia dupa loan ca aceasta .zi “Ibidem, p. 158, *Yean-Claude Larchet, Sfiryit crestinesc vieft noastre, far durere, neinfruntat, in pace... rad. Marinela Bojin, Bucuresti, Fditura Basilica a Patrarhiei Romine, 2012, p. 334 Origen, Contra lui Celsus, PSB, vol IX, 24, studiu intoducti, trad. si note Teodor Bodogae, Bucuresti, Editura Insttutului Bible si de Misiune al Bisericit Ortodoxe Romane, 1984, p. 335. *Jon Davies, Death, Burial and Rebirth inthe Religions of Antiquity, London and New York: Routledge, 1999, p. 5 Isabel Hapgood, Service Book of the Holy-Orthodex Catholic Apostolic Church, Englewood, NJ: Antiochian Orthodox Christian Archdiocese, 1996, p. 368. Scanned with CamScannervine atunci cand toji cei care vor fi in morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si vor iesi din ele” (loan 5, 28-29), Acestea sunt cele douit texte folosite in cadrul rinduielii stujbei inmorméntarii, ele conferind un ton anastasic intregii slujbe*!. Crestinii asociaza tainei pascale o aseminare cu Hristos, iar moartea Sa este intiritéi prin speranfa in Invierea de apoi, Acest Iucru nu este valabil doar pentru cei care ered in Hristos, ci pentru tofi oamenii cu credinf4, in inimile cArora exist mila, De fapt, Hristos a murit pentru noi tofi, iar existenja intreagi a umanitajii este esenfial unic& si divind, Duhul Sfiint oferind astfel tuturor, fntr-o manier pe care doar Dumnezeu o cunoaste, posibilitatea de a fi impreund cu Hristos-Pastile, Acest mister pascal, pe care Biserica il sArbatoreste cu credinf& in funeraliile fiilor ei, araté faptul cd toti membrii ci, botezafi in numele Sfintei Treimi, trec impreund cu (os in viata vegnicd, traversind moartea*. I erarea este un act de nimicire, de distrugere constient si voluntard a trupului mort, trup care a fost creat de Dumnezeu. El este prefiicut in cenusd care adesea este impristiata in vant de bundvoie, astfel incdt si nu mai mand nimic, Cine ar putea impica acest act de nimicire ‘Voluntara cu respectul datorat trupului mort si cu marturia care este asteptata din partea fiecdrui crestin privind invierea promisi de citre Hristos? in calitate de crestini ortodocsi, noi, dimpotriva, suntem profund constien{i de faptul c trupul mort a fost cindva botezat in Hristos, cia fost templu al Sfantului Duh, c& el, crestinul, a luptat cu trupul siu impotriva puterilor raului si cia facut o mulfime de lucruri bune cu acelasi trup. $i, cel mai mult, faptul e Mantuitorul a fost primit in acest trup prin Taina Sfintei Euharistii*. Concorporalitatea omului cu Hristos prin Euharistie este unul dintre argumentele forte impotriva incinerari, deoarece, prin impartisirea eu Trupul si Sangele Iui Hristos, omul ajunge la comuniune deplina cu El, Centrul eclesiologiei ortodoxe consti tocmai in aceasta concorporalitate si consangvinitate dintre Hristos si Biserica Sa, Sfinjii Parin{i au meritul de a fi ardtat foarte clar faptul cd sensul nofiunii de indumnezeire corespunde integral cu sensul nojiunii de concorporalitate si consangvinitate, si, in acest sens, Hristos, Euharistia si Biseriea — trupul fizic, trupul sacramental si trupul mistic — nu reprezinta trei aspecte diferite si separate ontologic, ci toate trei au o unitate de fiinfa“*. “idem. “Dominique Lebrun, Philippe Gueneley, op. ct, p. 230. Ignace Peckstadt, op. cit, p. 272. “Ion Bria, Inroducere in ecle-iologia ortodoxd in ,Studii Teologice”, nr. 7-10, 1976, pp. 695-700. Scanned with CamScannerPentru apropiafii defunctului, moartea reprezinti o separare de cel care este ined viizut eu sperana, un moment de intensi umanitate unde totul pare sa fie acceptare, inceputul unei perioade de doliu in care se succeda sentimente contrastante, Apropiafilor s&i si comunitifii care il inconjoara, Pastile-Hristos, Nou! Exod, apare intr-o manierd singulard. Sarbitoarea pascal determina un juramént de credinfa, de speranfa si de miki a cirei expresie este compasiunea. Crestinii 11 imita astfel pe Hristos, care, regisind abisul morfi, El insusi fiind supus supliciului de c&tre Tatdl, manifesta durere si compasiune. Biserica nu inceteazd si- acompanieze pe defunct si pe apropiafii sai in celebrarea misterului pascal al lui Hristos, Primele momente ale doliului sunt realizate in etape gi stadii succesive, pornind de la locul unde odihneste defunctul si pand la locul unde trupul va fi inhumat®. Pottivit rinduielii stavone, in timpul pregitirilor pentru inmormédntare, preotul care oficiaza slujba prohodului acorda o importanfa cu totul deosebita trupului mort. Biserica a randuit ca preotul si binecuvinteze si s4 timaieze sicriul raposatului credincios in momentul asezrii trupului in el, Apoi, pe fruntea raposatului este aplicati o micd banda cu imaginea Deisis (lisus Hristos avand de-a dreapta Sa pe Fecioara Mariasi de-a stanga pe Sfantul [oan Botezatorul) si textul Trisaghionului: ,Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte firdi de moarte, miluieste-ne pe noi!™®, Conform obiceiului slav este addugat si textul rugiciunii de iertare dupa citirea acestei Icoana lui Hristos este agezata intre mainile raposatului, Mica banda de pe fruntea celui adormit simbolizeazi cununa biruin{ei, asemanatoare celei unui atlet, la sfarsitul competitiei, pe care riposatul sperdi si o objind gi el prin milostivirea Treimii cele Dumnezeiesti gi prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria si al Inaintemergatorului oan “7. La funeraliile unui preot, trupul mort este mai intdi sters cu ulei, apoi imbracat cu vegmintele sale obignuite gi cu cele preofesti, Fafa preotului este acoperitd cu Sfaintul Aer, semn al faptului c& a fost sivargitor al Sfintelor Taine, in mod special al Sfintei Euharistii. Se agazi. apoi o Evanghelie si 0 Cruce in mainile sale. Totul va fi ingropat impreuni cu trupul mort Pentru inmormédntarea unui episcop sau a unui cilugar se recomands, de asemenea, o ceremonie de imbricare a defunctului, Pentru diaconi regula este acceasi, dar intre mainile lor este agezati cadeinija’®, “Dominique Lebrun, Philippe Gueneley. op. cit. pp. 9-10. “644 Linurghier, Bucuresti, FlituraInsttutului Biblic si de Misiune Ortodoxd, 2012, p. 145. Ignace Peckstadt, op. cit. p. 273. “tbidem. Scanned with CamScannerGrania dintre vii si morfi a fost pentru prima dati marcata de moartea i invierea lui lisus Hristos, Morméntul era gol, pentru ca invierea conereta, fizica, a trupului lui Hristos avusese loc (Matei 28, 5- ‘recdnd prin usile incuiate (ef. loan 20, 19), si apdrdnd in locuri ; Mareu 16, 6; Luca 24, 5), gi, desi acest trup inviat a depasit limitele umanului iverse (cf, Toan 21, 1) acesta a fost perceput in legituré directa cu trupul pe care Hristos L-a avut dintotdeauna, care a fost recunoscut de ucenicii sai (Luca 24, 31; Matei 28, 9) si care a purtat semnele crucificarii (loan 20, 27-28), Aceasta este speranfa tuturor crestinilor. $i trupurile noastre vor fi inviate, nu doar sufletele noastre, Ne vom recunoaste dupa chip, iar urmele bataliilor noastre fizice gi spirituale vor fi, oarecum, o parte din noi. Trupurile noastre sunt parti inseparabile ale identitapii noastre, ‘ato cfici dupa cum gi antropologia ortodoxa sustine, o fiinf4 umana este 0 soma, un corp te indivizibita a lui odpé (a trupului) si a lui yoy (sufletului)™®. Cand Apostolul Pavel le spune celor din Tesalo 4 nu fie tristi, ca ceilalfi, care nu au nidejde” (Tesaloniceni 4, 13), nu vorbeste despre durerea cauzata de moarte, deoarece suferinfa tu poate fi ascunsa sau infrdnata, ins pentru cel care crede in Tisus Hristos, sensul mortii $i al -viefi iese la lumina din insdsi moartea $i viafa lui Hristos, La randul sau, Biserica recunoaste c& viafa vine de Ia Dumnezeu si ci moartea nu este sfarsitul implacabil al viefii, ci doar o trecere. Hristos a murit pe cruce pentru a salva lumea, ficdnd din moartea Sa un act de supunere gi de inbire pentru Tatal Sau si pentru intreaga umanitate, Prin moartea oricdrei fiinfe umane are loc 0 comuniune tainicd cu moartea lui Hristos. Se pare c& doar in fafa morfii enigma conditiei umane igi atinge culmea: ,Cici daci am fost altoifi pe El prin asemanarea morfii Lai, atunci vom fi partagi gi ai invierii Lui”(Romani 6, 5). Analizind misterul patimirilor si morfii lui Hristos, credinciosul recunoaste manifestarea ultima a iubirii lui Dumnezeu pentru tofi oamenii, Pundindu-si credinfa in invierea lui Hristos, EL Je descoperi sensul unic al intregii viefi pe pamént, Acest mister orienteaz4 atitudinea si rugiciunea crestind in momentul morfii gi al doliului. Prin rugdciunile pe care le acorda celui defunct, Biserica il incredinjeaza pe acesta de fapt mi jui Dumnezen, astfel incat ea hrineste redinfa in inviere a celor indoliafi gi intretine speranfa in viafa vesnicd, exprimand o adevaraté compasiune™, “Alexander Tefft, Lecture. Bods, Soul, Spirit, The Insitute for Orthodox Christian Studies, November 20, 2009. “Dominique Lebrun, Philippe Gueneley, op. cit, p. 230. idem, p.10. Scanned with CamScannerRugiciunile gi ritualurile funebre constituie momente ale Vestii celei Bune a lui Hristos. Acestea nu trebuie si fie considerate relevante pentru o mild privata, ci ele trebuie vazute ca expresie a credinfei comunitafii, Aceste moduri de rugiciune, diferite dupa regiuni, au un caracter suficient de stabil pentru a favoriza credin{a comunitafii, Rugiciunea Bisericii pentru cei se sprijina pe experienfa umanii a morfii $i pe sentimentele pe care aceasta le genereaza Biserica, printr-o atentie sporita gi cu o mare delicateje vine si aduce confortul si consolarea celor fn astfel de situafii, Simplitatea este primul semn si m&rturie a prezenfei evanghelice. Ascultarca, cuvantului lui Dumnezeu, mirturia celorlalti credinciosi prezenti, cuvintele de credin{& pe care Biserica le propune celor ramasi sunt cu adevarat niste calauze pe drumul credinjei**. Potrivit rinduielii pastrate gi azi in Biserica Ortodoxa, trupul este spalat, invegmédntat in haine curate, pus in pozitia cuvenit’, binecuvantat si timaiat, sirutat pe frunte gi cinstit in felurite chipuri in felul acesta, traditia rasiriteana marturiseste: 1, Respectul profund pentru trup; 2. Grija de a-l pistra, iar nu de a-l distruge; 3, Credinta in inviere si asteptarea ei. Biserica Ortodox, prin randuiala prohodului inva{ai poporul s& priveascd trupul in sicriul deschis, si se apropie de el gi si fi dea celui mort un ultim sirut — cdci este o fiinfi plimadita, aidoma celorlalti, dupa chipul tui Dumnezeu**, La slujba inmormantarii trupul este obiectul cultului, nu rimasijele acestuia Tertulian critica practica romani de incinerare, considerdnd-o dezonoranta pentru trup. El a observat practica arderii timaii pentru ocrotirea celor morfi, menfiondnd faptul c&: ,Ce respect este acela cénd iji batjocoresti victimele cu cruzime? Este vorba despre sacrificiu sau de o insultd (ceea ce face mulfimea) atunci cdnd arzi ofrande pentru cel deja ars?”, Mulfi simt diferenfa i astizi. James Douglas Davis afirma c& cenusa reprezint& cea ce poate fi numita starea ulterioara a unei persoane de dupa moarte”®, Dim perspectiva: ortodoxa, aceastd imagine postumi a trupului este de neacceptat, $i inmormantarea ar trebui si evite aceasta confuzie si si pastreze o legitura clara cu invafatura invierii trupurilor’® Abidem. p. M1. Jean-Claude Larchel, op. cit. p. 386, “Kathryn Webs, The Orthodox Bioethics of Cremation in butp:/www.orthodoxytoday.org/OT/view/wehr-the- corthodox-bioethics-of-eremation (accesat Is data de 27.11.2013). "James Douglas Davies, Cremation Today and Tomorrow, Bramcote: Grove Books, 1990, p. 14 "Kathryn Webr,The Orthodox Bioethics of Cremation in bitp:/www.orthodoxytoday.org/OT/view/webr-the- orthodox-bioethicsof cremation (accesat la data de 27.11.2013). Scanned with CamScannerin Biserica noastrd, incinerarea este vizuld ca practicd pagina gi, deci, neevanghelic’, fiind o piedica impotriva descompunerii trupului (pentru ca trupul s& se desfacd...°7), si totodata © atitudine de blam la adresa antropologiei ortodoxe hristocentrice prin care trupul sfinjit in Biserica prin Taine, nu mai are nicio valoare sotereologica. 3. Hristos - Viafa in moarte. De la Morméntul lui Hristos la mormntul nostru Primii crestini au respins incinerarea, ingropdndu-si, in mare masuri, morfii, pentru ci avuseserd tun model in acest sens,si anume ingroparea lui lisus Hristos, Acesta a fost si ined este un motiv important pentru care crestinii resping incinerarea. De asemenea, este important si amintim faptul ca Hristos trebuia s& fie ingropat pentru a se implini profetiile din Vechiul Testament, Cu aproximativ opt sute de ani inainte de nasterea tai Hristos in Betleem, profetul Isaia a prezis cf Fiul Dumnezeu va fi crucificat si ,Mormantul Lui a fost pus langa cei fara de lege gi cu cei facatori de rele, dupa moartea Lui, cu toate cd nu savarsise nicio nedreptate” (Isaia 53, 9)". Hristos nu a fost ingropat pentru c& asa era obiceiul la evrei, ci pentru c& asa a fost vointa lui Dumnezeu, reminiscent a dorinfei Lui de la ingroparea lui Moise, pe care Dumnezeu insugi L-a ingropat, Astfel, avind in vedere ci Dumnezeu a dorit ca Moise si lisus Hristos si fie ingropati, este logic si concluziondm c& El asa doreste si se faci pentru toji oamenii, din trecut gi din prezent, sd li se dea ingroparea in pamant™. ingroparea lui Hristos este semnificativi si pentru un alt motiv, si anume ci in Deuteronom se spxne: De se va gisi la cineva vinovajie vrednici de moarte gi va fi omorét, spanzurat de copac, trupul lui s& nu rman peste noapte spanzurat de copac, ci si-I ingropi tot fn zziua aceea, cici blestemat este inaintea Domnului tot cel spanzurat pe lemn (Deuteronom 21, 22- 23), Agadar, Hristos: .Ne-a rascumparat din blestemul Legii, ficdndu-Se pentru noi blestem, pentru ca scris este: Blestemat este tot cel spanzurat pe lemn” (Galateni 3, 13). fn lumina acestui fapt, trupul crucificat al lui Hristos trebuia si fie coborat de pe cruce imediat dupa crucificarea Lui gi inhumat, Dar Dumnezeu a intervenit prin Iosif din Arimateea, care , mers direct la Pilat sia cerut trupul lui lisus” (Marcu 15, 43), Agadar, guvernatorul provinciei i-a dat lui losif trupul mort al lui Tisus. © 4 Molitfelnic, Editura Insttutului Biblic si de Misiune al Bisericit Ortodoxe Romine, Bucuresti, 1998, p. 195, Salvin J. Schmidt, op. cit, pp. 59-60. tbidem, p. 60. Scanned with CamScannerLactanjiu, vorbind despre patimirea lui Hristos spune ci trupul Sau a fost agezat si fintuit pe cruce, iar in momentul cand a strigat cdtre Parintele Sau, gi-a dat duhul. in acel moment paméntul s-a zguduitsi catapeteasma templului s-a sfasiat, soarele dintr-o data s-a ascuns, iar de Ja ceasul sase pana la ceasul noua s-au dezlantuit tenebrele morfii. in acest sens, profetul Amos ‘menfioneaza aceasta in marturia sa: ar in ziua accea, zice Domnul Dumnezeu, voi apune soarele in miezul zilei si voi intuneca pamantul in zi luminoasd. Voi preface praznicele voastre in jelire gi toate céntarile voastre in tinguire, pe toate coapsele voi pune sac si plesuve vor fi toate capetele, voi inteti jalea ca pentru cel unul-nascut si sfargitul va fi o zi de deznadejdel”(Amos 8, 9-10), iar profetul Ieremia zice la fel: ,Cea care nascuse sapte copii zace in neputinya, igi d& duhul gi-i apune soarele inca ziud find, este rusinaté si ocdrdtd. Pe cei ramasi ii voi da sabiei inaintea ochilor vrajmasilor lor, zice Domnul”(leremia 15, 9)®. Intervenfia lui Iosif din Arimateea a avut loc din trei motive: unul este acela de a se ‘implini cele dowd profetii din Vechiul Testament (mentionate mai sus), al doilea este acela de a evidentia cuvintele pe care Tisus le-a spus femeii care L-a uns cu miresme, si anume ci La pregatit pentru ingroparea Sa (Matei 26, 12); si al treilea, pentru a preveni ca trupul Sau s fie batjocorit, Agadar, interventia lui Dumnezeu nu doar c& L-a salvat pe unicul Sau Fiu, de la profanare, ci a ardtat lumii cé inmorméntarea in pamént este norma divina", Exemplul asezarii lui Tisus in mormant este un eveniment ce trebuie s& impresioneze profund pe orice crestin. Cei patru evanghelisti descriu fiecare in parte agezarea in mormént a lui Hristos (Ioan 19, 38-42, Matei 27, 57-61, Luca 23, 50-56, Marcx 15, 42-47). Astfel, la evanghelistul loan citim: ,Dupa acestea, Iosif din Arimateea, find ucenic al lui Tisus, dar in ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat sa ridice trupul lui lisus. $i Pilat i-a dat voie. Deci a venit si a coborit de pe Cruce trupul Lui, $i a venit si Nicodim, cel care fusese In El mai inainte, noaptea, aducnd ca la o sutd de litre de amestec de smirna gi aloe, Au Juat deci trupul lui Tisus de inmormantare al iudeilor. Jar in si l-au infigurat in giulgiu cu miresme, precum este obic: locul unde a fost rastignit era o gridind, si in gridina un mormént nou, in care nu mai fusese L2etance, Institutions Divines, Livte IV, .Sourees Chrétennes”, N°377, Introduction, Texte Critique, Traduction, Notes et Index par Pierre Monat, Paris, Les Editions du Cerf, 1992, pp. 175-177, veri text parael Lactantus, Insttile Divine, wad. Petr Pistol, Timisoara Editura Invierea, 2004, p. 191 alvin. Schmid, op. cit, p. 6 Scanned with CamScannernimeni ingropat. Deci, din pricina vinerii indeilor, acolo L-au pus pe lisus, pentru ci morméntul era aproape (Ioan 19, 38-42)". Pentru erestini, morméntul lui Hristos a devenit modelul suprem pentru propria lor ingropare, Evanghelia ne relateazi faptul c& lisus, dupa ce a fost cobordt de pe cruce, a fost agezat intr-un mormént, si tot din acest mormant a inviat, Se infelege astfel traditia ingroparii ‘morfilor, care s-a raspandit foarte repede printre crestini. Modelul morméntulai lui Hristos a ‘cut ca inhumarea si devind expresie a credinjei in inviere. Asadar, aceast& practicd a devenit sacra, iar in istoria omenirii, tofi cei care au avut convingeri religioase crestine au considerat ‘inhumarea ca un mod natural gi plin de respect fafa de trupul mort. Trupul Sau nu a fost distrus, incinerat, ci Fl a fost agezat intr-un mormént, purtind in aceast asezare speranta invierii, incepdnd cu acest mormant se va vorbi despre inviere. Crucea devine simbolul mortii lui Hristos, iar mormantul, simbolul invierii Sale. Ieoana invi ‘infatiseazi fie mormantul gol, fie cobordrea Ia iad, in care Adam gi Eva — si cu ei intreaga umanitate — sunt smulsi de Domnul din addncurile Hadesului, Semnificatia altarului pe care se sivargeste Sfanta Liturghie nu este doar cea a tronului lui Dumnezeu sau a Cinei celei de Taina, cieste, de asemenea, $i cea a mormantului din care Domnul a inviat®*, E admis faptul ca orice ritual funebru are preocuparea de a indica separarea dintre cel decedat si cei vii, asigurdnd integrarea acestuia in lumea celor morti. in crestinism, perspectiva invierii cere adresarea unei intrebiri referitoare 1a trup, la prezenfa si locul siu in cursul funeraliilor. Acest trup, perisabil si destinat distrugerii sigure, riméne, cu orice pref, esenfial in viziunea crestina a morfii, Trupul psihic prin transformarea misterioasa a invierii va deveni ‘rupul duhovnicese, Agezarea in pimant a celui decedat face trimitere directa la agezarea trupului lui Hristos in mormant, Ramasitele muritoare al crestinului, insofite de cortegiul funerar, parcurg drumul de la domiciliu pand la biserie’ gi, de acolo, ajung la locul de inhumare, Ele rian deci prezente pe tot parcursul ceremoniei funerare, deoarece defunctul este unul dintre part anit aciunii liturgice®. Morméntul, prin extensie, cimitirul, are un rol important in viata societati A te reculege Janga un mormant, care evocd prezenfa simbolicd a celor morfi, este un element esential pentru Ignace Peckstadt, op. cit. p. 268. © Michele Aramini, 1500 Gramm di cenere, Cremazione e fede cristiana, Milano, Filitice Ancora, 2006, pp. 41-82. Ignace Peckstadt, op. cit, pp. 268-269. Piotr Kuberski, op. cit, pp. 403-404, Scanned with CamScannerperpetuarea viefii generafiilor care se succed, Cimitirele sunt locuri de memorie, Memoria si amintirea le definese ca o colectie de locuri in fafa cirora cei vii igi adue aminte de cei morfi si, implicit, de propria lor moarte, Existenfa mormintelor intrejine memoria colectiva, astfel incat societatea poate si-si constientizeze cu adevarat trecutul si si-si injeleag’, deasemenea, prezentul®. in limba greacd mortul este ,.numit xexoynvévoc (adormit), iar pentru locul unde sunt Ingropaji morfii, grecii folosese dou cuvinte xoyimnjpiov’*(salagul celor ce dorm, dormitor) si .vexporapeto(loe de ingropare a morfilor). Astiizi se foloseste cu preponderenta ultimul termen”,®® Memoria sau amintirea se sprijind pe semne concrete, si nu trebuie ca incinerarea si antreneze o pierdere a amintirii propriei origini, deoarece originea semnificd intotdeauna o constiint&-recunoastere, in cazul incinerarii va fi util ca aceasta amintire si rimana pentru posteritate, Doliul unui parinte atenueaza constiinfa origi sale, deci a propriei identitat. Amintirea vizeazA identitatea cea mai intima, iar incinerarea nu este un instrument care si rezolve repede aceasti problema, Incinerarea inhiba astfel temeri ascunse: aceea de a fi inmormantat far a fi totusi mort, sau aceea de evitare a descompunerii atat de oribile a imaginii celui mort, Se evidenjiaza astfel uneori pind la obsesie igiena si profilaxia bolii si a morfi. Societatea moderna promoveazi un corp sinatos, intact 5i intreg, iar orice limitare, pierdere sau lipsa pare si aducd atingere integritatii persoanei, Incinerarea simplified aceste angoase: trupul este mort si purificat prin foc, imediat, Aceste temeri nerostite provin din teama contaminarii chiar improbabila (si ne gindim la reacfia fatii de SIDA), ori teama de maladii care distrug un organism®. Crestinii vid in morminte un loc al promisiunii invierii si se gandese la grauntele de grau despre care lisus a spus cd trebuie, mai intai si cada in pimant pentru a aduce roade. (Ioan 12, 24) Accasté viziune a unei ciideri in pmdnt pentru a aduce roada releva chemirile evanghelice. Hristos a spus si a repetat ci singurii care isi vor salva viaja sunt cei care vor consimfi la pierderea ei impreund cu El. Acest cuvént ar trebui si primeaseai sens in banalitatea existenfei, Ea este prea des infeleasi ca o chemare la comportamente eroice, or, in decursul viefi, ti este oferiti, fiecdruia, zilnie, ocazia de a se oferi pe sine in sensul in care lisus vorbeste despre acest “tbidem,p. 409. Georgios Mantzaridis, op. cit. p. 523. Mitropolitul Nicolae al Mesoghiet si Lavreotici, Incinerarea morjilor, uggu/wwww.pemptousia 10/201/03/incinerarea-mortilor! (accesat la data de 16.08.2014), Commission épiscopale de Itugie., pp. 142-143. Scanned with CamScanneraspect: consacrind-te zi de zi in folosul semenilor, in familie, in profesie, in lupta politic’, economici si cultural, Experienfa ne arati ci mulfi oameni se comporti ca gi cum viafa lor, cu interese, prestigiu, proiecte, este singura realitate consacrati, in care totul trebuie s& se plieze perfect, Acesti oameni nu vor infelege niciodatd ce semnificd expresia biblicia-y/ pierde viaja, astfel incét, acest fapt neconstituind pentru ci un eveniment al viefii lor, ci un simplu fapt biologic. Incapacitatea de a-si pierde viaja in sensul pe care fl promoveaz Hristos, are legaturd, cu uitarea afirmatiei fardnd esti... 7°. Proclamand moartea si invierea lui Hristos, credinta Bisericii menfionez ingroparea Sa. Simbolul de credinfA rostit la fiecare Liturghie nu mentioneaz practica incinerarii7!. Argumentele evocate impotriva acestui ritual funerar sunt uneori surprinziitoare. De exemplu, lor” (Luca 9, 60), in Evanghelia dupa Ioan se isus spune: ,,Las& mortii si-si ingroape mort spune: ,Cei care odihnese in morminte” (loan 5, 28) si nu cei care se odihnesc in urnele lor. in Noul Testament, inhumarea este evocati ca unicd modalitate funerard de inmormantare acceptat de crestini, evident riméndnd cea a invierii, din capitolul XV al primei epistole dupa Corinteni”. Ideea reintoarcerii in {rand face parte din obiceiurile gdndirii omenesti, Non-sensul unei reintoarceri in firdnd, resimfit ca o pribusire intr-un cvasi-neant, se bazeazd pe sensul unei reintoarceri in tardni fard de care nu se poate intra in vin{@, Suntem departe de rationamentul care ar trebui si domine spiritul unui crestin investit prin taina coboririi sale in apele botezului. in mnea Mariei-Abdon Santaner, traditia inhumarii celor mor{i nu poate fi considerati crestina, decat in masura in care ayezarea in paémant exprima sensul unei speranje de viata vesnica™. Pentru a vorbi despre invierea lui Hristos sau despre invierea morjilor, vocabularul grec din Noul. Testament, in cémpul siu semantic, face apel la imagini concrete scoase din viata cotidiana. Semnificafiile celor doua verbe neotestamentare (éye/p>, dvvors) ale cdror sensuri sunt apropiate, fac aluzie fie la o pozijie agyezati, fie la o trezire™, in ceea ce priveste vocabularul ebraic sau aramaic biblic gi post biblic (ebraic: qim, ‘mad, aramaic: ‘Gr), moartea este un somn din care mul se ridicd pentru o nou’ viafa. Termenii tradusi acum prin verbul a invia, sunt forfati intr-un ®Marie-Abdon Santaner, op. cit. pp. 32-33. Yean Claude Hugues, La crémation et ses risques pour Vanthropologie chrétienne, in La Maison-Diew” 213, 1998/1, p. 87. *Alvin J. Schmidt, op. cit. p- 46. ®Marie-Abdon Santaner, op. cit, p- 35. "Gerhard Kittel, Theologisches Worter-buch zum Neuen Testament, Stuttgart Verlag W. von Koblhammer, vol. 1, 1932, pp. 368372 Scanned with CamScannercontext cultural precis al unei lumi ce practic acest ritual funerar, Respectiva terminologie subinfelege existenfa unui reziduu material subzistent (scheletul), care nu este dat distrugerii? Astiel, putem reprezenta somnul pasnie al defunctului pe fundul propriului mormént, De aceast imagine a scheletului alungit in mormént sau de cel pus intr-un recipient este indicat si vorbim pentru o trezire, o ridicare, 0 miscare sugerata de conceptul de im re? Imaginea in migcare a ‘morfilor care se trezese poate fi perceputd intr-o lume in care se incinereazd cadavrele?”® Pe planul istoriei religiilor este riscant s& afirmém cd o asemenea reprezentare nu s-ar putea naste ‘intr-o societate cremationista, O uniune conceptual prins’ intre ritualul inmormantiri $i ideea invierii nu este evident. Imaginea morfii ca somn este in fapt egal cunoscuti la popoarele care practic incinerarea. Invierea depageste larg practicile funerare gi se fondeazi pe convingerea ci, Dumnezeu reactioneazai dincolo de materie $i inviaza toate trupurile”, Karl Rahner vorbeste despre necesitatea unui raport intre credin{a si inviere. in viziunea acestuia, teologia pascal dezvolti o reflectare profunda asupra morfii lui Hristos. O infelegere corect& a mortii Sale se obtine plecdnd de la urmatoarea invatituri: ,Moartea este apogeul agezarii omului si a abandonului sau in misterul fir nume pe care il stie doar Dumnezeu. Ea este actiunea suprema a omului, in care toata viafa sa de pind atunci este rezumata, in ultimul act al libertiqii sale, si unde eternitatea ajunge la maturitate””. infeleasé astfel, moartea trupeasca a lui Hristos este insigi actiunea suprema a propriei libertati. Prin inviere, Dumnezeu nu doar c: asumi intr-un mod irevocabil creatia ca pe o realitate proprie, ci si {si preasliveste aceasta creafie, sfinjind-o, in asa masura incét preaslivirea ei se produce si se manifesta ca 0 acceptare totala, prin libertatea-I proprie a acestei asumari divine”®. Acelasi teolog se exprimd foarte clar: ,.Moartea lui Hristos este prin esenfa ei profundi, se suprima prin inviere, dispare prin aceasta. Invierea nu semnifici inceputul unei noi perioade a viefii lui Tisus, plind de evenimente noi si urmarité in timp, ci ea este mai presus decat toate acestea, devenind o dimensiune definitiva, permanenti, salvare, viafi . Moartea si invierea lui Hristos nu se pot despirfi si nu pot fi injelese, decdt Iudndu-le impreuna, ca un singur Piotr Kuberski, op. cit, pp. 90-91 *Ibidem. p.91. . Karl Rahner, Questions dogmatiques se rapportant é ta dévotion pascale,,Lrits théologiques”, Tome VII, Editions Desclée de Brouwer, Paris, 1967, p. 157. *tbidem., p. 153, Scanned with CamScannereveniment™, El insista pe realizarea unei deosebiri intre aspectul hristologic si cel sotereologic ale Invierii, in legatura cu acest subiect, teologul catolic estimeaza cA Invierea lui Hristos nu este doar 0 cauzi exemplara, ci ea reprezinté un eveniment care influenfeazi in mod definitiv transformarea lumii, Prin invierea Sa, Hristos este autentificat ca Cel prin care se realizeazi imparatia Sa. intr-o anumit& maniera, cea ce se intimpla practic in Inviere trebuie sa se {njeleaga, in mod progresiv, sub forma transformarii in profunzime si a dinamizarii vietii noastre sia lumii in care traim®. Hans Urs von Balthazar afirma ca invierea are o dimensiune prin excelenta eshatologica, deoarece ea insumeazA trecerea la o alt forma de existenfé care a Kisat moartea in urmd, find intrarea intr-un nou eon, Crestinismul sustine faptul cd Invierea lui Hristos constituie inceputul unui nou eon, Autorul pune in evidenti dimensiunea trinitari a Invierii, subliniind init Tatilui Care se foloseste de puterea Sa creatoare si Care. finalizeaza opera prin invierea morfilor, anticipata prin invierea lui Hristos. Astfel, Dumnezeu il arati pe Fiul Sau in fata lumii ca Stipan, fnyierea si inaltarea apar ca o conditie a trimiterii Duhului in Bisericd gi in lumea restaurata®', Karl Rahner, Traitéfondamental de la foi. Introduction au concept du christianisme, Paris, Falitions du Centurion, 1983, pp. 299-300, "Raymond Winling, op. cit. p. 23. "bidem, pp. 23-24 Scanned with CamScanner