ASEPSIA ȘI ANTISEPSIA

Definirea unor termeni cheie

Sterilizarea reprezintă totalitatea metodelor fizice și
chimice de distrugere a tuturor germenilor patogeni sau
saprofiți.
Dezinfecția reprezintă totalitatea mijloacelor fizice,
chimice, biologice și farmacologice ce determină
îndepărtarea, inactivarea și distrugerea germenilor
patogeni din mediu. Poate fi:
 Dezinfecție profilactică: dezinfecție aplicată pentru
prevenirea izbucnirii și răspândirii bolilor cu punct de
plecare cunoscut
 Dezinfecție în focar: dezinfecție aplicată în focarul
infecțios
 Dezinfecție curentă: dezinfecție aplicată de-a
lungul întregii spitalizări a unui bolnavului
 Dezinfecție terminală: dezinfecție aplicată
obiectelor folosite de bolnav (mobilier, cameră,
lenjerie de pat etc.)
Asepsia (etimologic înseamnă "fără putrefacție")
reprezintă ansamblul profilactic de măsuri prin care se
împiedică contactul dintre germeni și plaga operatorie.
Antisepsia (etimologic înseamnă "împotriva putrefacției")
reprezintă totalitatea măsurilor curative prin care se
realizează distrugerea germenilor prezenți într-o plagă, pe
tegumente sau în mediu.

ASEPSIA

Asepsia care este latura profilactică a dezinfecției, prevenind

contaminarea plăgilor cu germeni patogeni, se realizează
prin mai multe metode:
 dezinfecția mâinilor chirurgului și protejarea cu mănuși
sterile
 dezinfecția câmpului operator
  sterilizarea instrumentarului chirurgical și a
materialului moale
 gesturi aseptice asupra plăgii
Sterilizarea
Sterilizarea se poate efectua prin:
 mijloace fizice:
 mijloace mecanice
 Căldură
 radiații UV
 radiații ionizante
 chimice:
 formol
 oxid de etilen
 glutaraldehida
1. Mijloacele mecanice:
- curățirea mecanică și spălarea cu apă, detergenți și săpun,
pentru pregătirea pentru sterilizare a instrumentelor și a
materialului moale
- curățirea mecanică și spălarea cu apă, detergenți și săpun
pentru
pregătirea mâinilor chirurgului și a câmpului operator.
2. Căldura:
- mecanismul de acțiune este reprezentat de precipitarea
proteinelor din membrana bacteriană, la o temperatură de
peste 50 grade, cu ruperea legăturilor de H și denaturarea
proteică.
- sensibilitatea la căldură este direct proporțională cu
conținutul în apă al celulei
- microorganismele cu conținut scăzut în apă sunt mai
rezistente la căldură
- formele sporulate ale microorganismelor sunt mai
rezistente decât cele vegetative
- se poate utiliza pentru sterilizare:
 Căldura uscată (sterilizarea prin căldură uscată)
cu următoarele metode:
 Flambarea: procedeu vechi și imperfect; se
utilizează doar în condiții de urgență; se efectuează
fie prin trecerea prin flacără a instrumentelor
metalice, fie aprinzând alcoolul turnat peste
instrumente; în prezent se folosește doar pentru
sterilizarea gâtului fiolelor sau gurii eprubetelor
 Încălzirea la incandescență: este o sterilizare
rapidă și sigură, dar strică instrumentele; se folosește
doar pentru sterilizarea ansei bacteriologice
 Utilizarea fierul de călcat: realizează o
temperatură de 200-300°C; distruge germenii de pe
țesături; se folosește pentru sterilizarea lenjeriei
nou-născuților, materialelor moi, pansamentelor
 Utilizarea cuptorului cu aer cald, numit pupinel:
temperatura de sterilizare este de 160-180°C; se
folosește pentru sterilizarea instrumentarului
metalic, obiectelor din sticlă, ceramică, unor pulberi;
pupinelul este alcătuit din:
 carcasă: este o cutie paralelipipedică, cu
pereți dubli, între care există un spațiu prin
care circulă aerul cald; peretele exterior este
termoizolant, cel interior este perforat și
permite comunicarea dintre interiorul
pupinelului și spațiul dintre pereți; interiorul
carcasei este prevăzut cu rafturi
 sistem de ventilație: este alcătuit dintr-un
ventilator ce uniformizează temperatura
aerului, favorizând circulația continuă a
acestuia
 sistem de măsurare a temperaturii: este un
termometru cu rezervorul plasat în interiorul
pupinelului și cu scala în exterior;
termometru este cuplat la un termocuplu ce
reglează temperatura
 sursa de caldură: este o rezistență electrică
  sistem de reglare și control: este un buton
de reglare a temperaturii și a duratei de
sterilizare
 Căldură umedă (sterilizarea prin căldură umedă): are
o penetrabilitate mai mare și realizează sterilizarea la
temperaturi mai mici; are următoarele metode:
- Fierberea: folosește fierbătoare speciale electrice,
cu temperatură de lucru de 100°C, ce poate fi
crescută cu 2-3°C prin adaos de formol sau
carbonat de sodiu, timp de 30-40 min.; metoda
este abandonată astăzi; în trecut era frecvent
folosită pentru sterilizarea seringilor
- Autoclavarea: este o metodă de sterilizare cu
vapori de apă sub presiune; este cea mai utilizată
pentru materialele și instrumentele chirurgicale;
are la bază creșterea temperaturii de fierbere a
apei odată cu creșterea presiunii (o presiune de 1
atmosferă determină o creștere a temperaturii la
120°C, de 2 atmosfere la 136°C, iar de 3 atmosfere
la 144°C; de reținut că la 120°C sunt distruși toți
germenii inclusiv formele sporulate; autoclavul este
un cazan cu pereți dubli, ce comunică între ei prin
orificii situate în partea superioară; spațiul dintre
pereți comunică cu exteriorul prin intermediul
unor robinete; capacul este străbătut de orificii la
care sunt adaptate un manometru, un robinet
pentru reglarea presiunii și o supapa de siguranță;
sursa de căldură este reprezentată de aburul ce
provine de la uzina spitalului sau de la un cazan
propriu al instalației, electric sau pe baza de gaze;
autoclavul conține robinete de admisie abur în
autoclav, de evacuare condens, de evacuare abur,
de uscare etc; lucrează la presiuni de 2- 2,5
atmosfere; autoclavele moderne sunt
computerizate, dotate cu pompă de vid; se folosesc
 pentru sterilizarea materialului moale, seringilor,
tuburilor de dren, instrumentarului chirurgical.
- Pasteurizarea: reprezintă aseptizarea unor
lichide la temperaturi sub 100°C, urmată de răcire
bruscă (lapte, bere, medii de cultură); asigură o
distrugere de 90-95% din germenii patogeni
3. Razele ultraviolete: sursa de emisie e reprezentată de
lămpile cu mercur sau cadmiu; acționează direct asupra
microorganismelor, determinând coagularea proteinelor
citoplasmatice, cu effect inclusiv asupra virusurilor și
germenilor anaerobi; raza de acțiune este de 1,5-2 m;
durata eficientă de funcționare este de 30-40 min.;
sterilizează aerul din sălile de pansamente, operație, diverse
suprafețe
4. Radiațiile ionizante: cea mai utilizată este radiația
gama care apare prin dezintegrarea substanțelor radioactive
și realizează distrugerea germenilor patogeni prin ionizarea
atomilor materiei cu care vine în contact; o parte din
germeni sunt distruși, la alții apar mutații ce determină
degenerarea coloniilor viitoare, iar la alții este inhibată
creșterea și înmulțirea pe o anumită perioadă de timp;
această metodă de sterilizare are avantajele că penetrează
foliile de plastic sau hârtie, nu încălzesc obiectele de
sterilizat și are o durată mare de sterilizare de 2-3 ani; se
sterilizează soluții perfuzabile și pulberi, materiale de
sutură, instrumentar, mănuși, halate, sonde, tuburi
5. Ultrasunetele: sunt produse de generatori cu cristal și
acționează prin distrugerea membranei și liza celulară
6. Liofilizarea: este o metodă de oprire a proliferării
microorganismelor, în vid la o temperatură de 138°C; se
folosește pentru sterilizarea serurilor, vaccinurilor
7. Sterilizarea prin mijloace chimice se efectuează cu:
- Oxid de etilen: gaz cu mare penetrabilitate, incolor,
inflamabil, dar amestecat cu freon își pierde aceasta
capacitatea inflamabilă; penetrează plasticul, cauciucul,
lemnul, hârtia și textilele; are acțiune bactericidă puternică
pe toate microorganismele, vegetante sau sporulate; se
utilizează niște etuve speciale, la 40°C, la 1-1,4 atmosfere,
timp de 4 ore; se folosește pentru sterilizarea instrumentelor
chirurgicale metalice sau din plastic, tuburilor, cateterelor,
acelor, materialelor de sutură
- Aldehide: sterilizarea se face prin imersie; au acțiune
bactericidă, fungicidă, viricidă, tuberculocidă;
glutaraldehida (Cidex, Deconex) se utilizează la sterilizarea
instrumentarului pentru endoscopie și laparoscopie,
instrumentarului din plastic; se utilizează în soluție de 1%,
timp de 30 min, cu valabilitate de 14 zile; formaldehida
40% (formol), sub formă de vapori la rece (tablete de 1 g
paraformaldehida) se utilizează pentru sterilizarea
cistoscoapelor, sondelor, timp de minim 24 h iar sub formă
de vapori la cald pentru dezinfecția încăperilor.

ANTISEPSIA

Antisepsia este o metodă curative de distrugere a germenii

de pe tegumente, mucoase, din plăgi și mediu, prin
intermediul antisepticelor și dezinfectantelor.
Antisepticele sunt substanțe ce distrug germenii, netoxice
pentru organismul viu, utilizate în administrare topică -
aplicații pe tegumente și mucoase.
Dezinfectantele sunt substanțe bactericide mai puternice
decât antisepticele, iritante pentru organism și utilizate
pentru distrugerea germenilor de pe obiecte, suprafețe,
mediu extern.
Caracteristicile substanțelor antiseptice și dezinfectante:
Antisepticele și dezinfectantele trebuie:
- să aibă capacitate bactericidă
- să fie fără miros neplăcut, persistent
- să fie solubile în apă
- să acționeze în orice mediu
- să nu afecteze țesuturile pe care se aplică
Grupe de substanțe antiseptice și dezinfectante:
- Elemente chimice: oxigen, hidrogen
- Metale grele: Ag, Hg, Cu
- Halogeni: Cl, I, Br
- Compuși anorganici: acizi (acid boric), săruri (azotat de
Ag, permanganat de K, peroxid de oxigen)
- Compuși organici: detergenți anionici și cationici, fenoli,
alcooli, eteri, aldehide, săpunuri
Mecanisme de acțiune a substanțelor antiseptice și
dezinfectante:
- denaturarea proteinelor celulare, cu suprimarea activității
metabolice (alcoolii, acizii, bazele, cloroformul)
- blocarea enzimelor celulare (aldehidele, substanțele
oxidante)
- acțiune tensioactivă prin solubilizarea lipidelor din
membrane celulară, cu dezorganizarea funcției de
membrane și cu ieșirea compușilor activi din celulă (fenolul,
detergenții)
Exemple de substanțe antiseptice și dezinfectante:
Substanțe pe bază de iod: sunt substanțe bactericide și
fungicide; au capacitatea de a pătrunde în porii
tegumentelor; sunt sub formă de soluții cu alcoolul sau
detergenți; pot produce iritații tegumente, alergii, necroze
- tinctura de iod: soluție alcoolică 2% + iodura de Na 2%:
se folosesc pe tegumente
- iodoforii: betadina (sunt combinați cu detergenții,
polivinilpirolidona; sunt substanțe stabile în timp; sunt
mai puțin iritante; au putere mare de penetrare
Substanțe pe bază de alcool:
- alcool etilic: se utilizează pentru dezinfecția
tegumentelor; are efect bactericid, dar nu omoară
sporii; este inactivat de proteine; concentrația optimă
este de 70-90%
Substanțe pe bază de clor:
- clorul activ pus în libertate din aceste substanțe are
capacitatea bactericidă, dar nu acționează pe spori și nici pe
virusuri
- cloramina B: cea mai utilizată; este solubilă în apă; degajă
lent clorul; acționează și pe bacilii gram negative și balul
Koch; se folosește:
- în concentrație de 0,2-1%: prin irigare continuă în
plăgi
- în concentrație de 1-2% pentru dezinfecția mucoaselor
sau a produselor biologice
- în concentrație de 5% pentru dezinfecția veselei
si pardoselelor
Substanțe care degajă oxigen: sunt active pe anaerobi
- apa oxigenată: soluție apoasă ce conține 3% peroxid de
hidrogen, 30% perhidrol; are acțiune de curățire
mecanică datorită efervescentei, acțiune
antibacteriană și acțiune hemostatică; se folosește
pentru plăgi delabrante, cu potențial gangrenos
- acidul boric: sub formă de pulbere sau soluție; se
folosește pentru plăgi infectate cu piocianic
- Permanganate de K: cristale de culoare violetă; se
folosește sub formă de soluție 1/1000 pentru mucoase
Pregătirea preoperatorie a asistentului medical
- unghiile mâinii trebuie tăiate scurt
- mâinile nu trebuie să prezinte plăgi
- în camera filtru își schimbă încălțămintea și
îmbracă echipamentul
- își efectuează dezinfecția atentă a mâinilor
Pregătirea preoperatorie a pacientului
- baie înainte de intervenție
- îndepărtarea părului prin raderea regiunii unde se va
practica
Incizia
- dezinfecția regiunii unde se va practica incizia