NUVELA

„Nuvela, etimologic provine din novella care înseamnă «noutate». O narațiune în care se relata o
întâmplare nouă, inedită, surprinzătoare. Nuvela este legată de începuturile prozei realiste în
literature eurpeană; așa se explică faptul că uneori are un aspect satiric, chiar licențios. Nuvela e
considerată forma de bază a narațiunii, în care accentul se pune pe acțiune, scriitorul intervenind
cât mai puțin cu considerații personale; descrierile sunt minime,pentru a nu stânjeni desfășurarea
conflictului.” (Vasile, 1996, p. 95-96)

„Specie a genului epic în proză, cu un singur fir narativ, cu un conflict concentrat, cu personaje
relative puține și construită de obicei în jurul unui personaj principal. Ca dimensiune, nuvela se
situează între schită și roman. Conflictul ei tinde direct spre o concluzie. Prin rigoarea
construcției, nuvela se apropie de drama. Deși are multe asemănari cu povestirea, nuvela se
diferențiază de aceasta printr-o mare obiectivitate, printr-o atenție mai mare acordată
personajului decât acțiunii și printr-o mai mare verosimilitate, excepție făcând, din acest punct de
vedere, nuvela fantastică.” (Anghelescu, 2007, p. 165)

„Alexandru Lăpușneanu poate contrubui întrucâtva și la de definția nuvelei în general. Cea mai
curentă și adaptată, cel puțin în practică, de mulți scriitori de pretutindeni, e și cea mai comodă:
nuvela este un roman scurt precum romanul e o nuvelă lungă. Alexandru Lăpușneanu dovedește
că nuvela trebuie să înfățișeze un sector al unei lumi și, ca atare, să urmeze în mic legile
romanului în privința compozițieiși a zugrăvirii oamenilor și a vieții.Într-adevăr, numai dacă
nuvela e un mic roman, se pot pretinde anumite însușiri care asigură durabilitatea.

Lucrările narative în proză se impart în două categorii – forma mica – nuvela și forma mare –
romanul. Nu se poate stabili o graniță între forma mica și cea mare. Indicele dimensiunii, care
este un indiciu de bază pentru lucrările narative, nu este nici pe departe atât de lipsit de
importanță, după cum putea să pară la prima vedere. De volumul lucrării depinde modul în care
autorul va dispune de materialul fabulativ, cum își va construi subiectulși cum își va implica
tematica în subiect.

Nuvela are de obicei o fabulă simplă, cu un singur fir fabulous (simplitatea construcției fabulei
nu afectează deloc complicarea și încurcarea diverselor situații), cu o serie scurtă de situații care
schimbă sau, mai exact, cu o singură schimbare, centrală a situațiilor.

Elemente ale nuvelei sunt, ca și în genurile narative, narațiunea (sistemul motivelor dinamice) și
descrierea (sistemul motivelor statice). De obicei între cele două serii de motive se stabilește un
anume paralelism. Foarte frecvent motivele statice sunt un fel de simboluri ale motivelor
fabulative (…).

În construcția sa nuvela pleacă adesea de la procedee dramatice și reprezintă uneori un fel de

poveste a dramei, realizată prin reducerea dialogului și completată prin descrierea împrejurărilor.
” (Petraș, 1996, p.284-285)
Bibliografie:

Anghelescu, M. (2007) – Dicționar de temeni literari, Editura Garamond, București

Petraș, I. (1996) – Teoria literaturii, Editura Didactică și pedagogică R. A., București

Vasile, M. (1996) – Teoria literaturii pentru învățământul universitar, Editura Vestala, București