Autor. Operă.

George Călinescu se încadrează în seria personalităţilor româneşti de tip enciclopedic. Este un spirit
polivalent, critic şi istoric literar, biograf, eseist, romancier, poet, dramaturg de la sfârşitul perioadei
interbelice şii începutul perioadei contemporane. El scrie volume de versuri: „Poezii”, „Laudă lucrurilor”,
romane: „Cartea nunţii”, „Enigma Otiliei”, „Bietul Ioanide”, „Scrinul negru”, piese de teatru: „Şun sau
calea netulburată. Mit mongol.”, „Ludovic al XIX-lea”, critică literară: „Istoria literaturii române de la
origini până-n prezent”, „Viaţa lui M. Eminescu”, „Opera lui Mihai Eminescu” etc. Ca şi particularităţi ale
prozei sale amintim: crearea personajelor tipologice (expresii ale unor trăsături de caracter): avarul,
îndrăgostitul, nebunul, intelectualul, etc, adoptarea metodei balzaciene (tehnica detaliilor, utilizarea
descrierilor: arhitecturi, clădiri, vestiimentaţie etc.), aplecare spre monumental, grandios, îmbinare de
realism şi modernism (relativismul).

1.Încadrare

Romanul este o specie a genului epic, de mare întindere, cu mai multe personaje principale, cu mai
multe conflicte şi planuri narative. „Enigma Otiliei” este un roman realist, obiectiv, balzacian. Este realist
prin prezentarea veridică a evenimentelor, prin precizarea indicilor temporali şi spaţiali, prin tehnica
detaliului: „Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puţin înainte de orele 10”, Felix Sima soseşte în
Bucureşti. Este un roman obiectiv prin utilizarea persoanei a III-a, prin prezenţa naratorului obiectiv,
omniscient, omniprezent, heterodiegetic. Perspectiva narativă este una heterodiegetică în principal, cu
viziunea „dindărăt” dar mai avem pasaje în care apare naratorul homodiegetic, Felix Sima, în ipostaza de
martor al evenimentelor. „Enigma Otiliei” este şi un roman de factură balzaciană (după prozatorul realist
francez Honoré de Balzac) prin utilizarea unor motive literare specifice creatorului francez: motivul
moştenirii (averea lui Costache Giurgiuveanu), ideea paternităţii (Moş Costache/ Moş Goriot), relaţiile
familiale conflictuale şi degradate, tehnica detaliilor: “Într-o seară, de la începutul lui iulie 1909, cu puţin
înainte de orele 10, […] în strada Antim, venind dinspre strada Sfinţii Apostoli….”. Tot amănunţit sunt
descrise şi fizionomiile, coafurile, îmbrăcămintea, gesturile, interioarele şi exterioarele caselor şi străzile.

2.Temă. Apărut în 1938, romanul prezintă, în manieră realistă, viaţa burgheziei bucureştene de la
începutul secolului al XX-lea, accentuând problematica familiei, moştenirii şi pe cea a paternităţii. O
secvență ce surprinde tema familiei este cea inițială, cea a jocului de cărți, când Felix intră pentru prima
oară în casa lui moș Costache și întâlnește toate personajele, autorul folosind acest prilej pentru o
caracterizare inițială elementară a acestora. Tema moștenirii este firul roșu al romanului, cuprinzând în
jocul ei o mare parte din personaje (familia Tulea) și are ca punct culminant secvența în care Stănică
sustrage banii moșului de sub saltea, provocându-i acestuia un șoc ce îl va ruina.
Viziunea despre lume a lui Călinescu este una realistă. Literatura este un document al epocii, ea
surprinde aspecte din viața cotidiană pe care încearcă să o reflecte cât mai detaliat și mai nuanțat.
Viziunea aceasta o depășește pe cea a realismului clasic, pentru că naratorul obiectiv evoluează într-un
narator –comentator, care, “în loc să înfăţişeze realitatea, o studiază pe probe de laborator”( Nicolae
Manolescu).